883 matches
-
Marelui Ducat. Situația militară și strategică a Rusiei devenise mai dificilă din cauza creșterii puterii Germaniei și Japoniei, iar ideea panslavismului căpăta rădăcini la Sankt Petersburg. O putere centrală a „Uniunii Multinaționale Dinastice Ruse” dorea să unifice țara mare și eterogenă. Finlandezii, care se bucuraseră de largi puteri locale și autonomie, au denumit politica de integrare „Prima Perioadă de Oprimare, 1899-1905”, și au început să pregătească pentru prima oară o separare de Rusia și suveranitatea Finlandei. Lupta pentru putere a dus la
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
activistă, includea grupări anarhiste ale clasei muncitoare și ale intelectualității suedofone și practica atacuri teroriste. În timpul Primului Război Mondial, odată cu creșterea germanismului, svecomanii și-au început colaborarea secretă cu Germania Imperială, și din 1915-1917, în Germania a fost pregătit un batalion de finlandezi,„Jäger” "(Jääkärit)" format din circa 1.900 de voluntari. Principalele motive pentru creșterea tensiunilor politice între finlandezi au fost domnia autocrată a țarului rus și sistemul nedemocratic de clase al stărilor generale. Sistemul își avea originea în regimul imperial suedez
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
odată cu creșterea germanismului, svecomanii și-au început colaborarea secretă cu Germania Imperială, și din 1915-1917, în Germania a fost pregătit un batalion de finlandezi,„Jäger” "(Jääkärit)" format din circa 1.900 de voluntari. Principalele motive pentru creșterea tensiunilor politice între finlandezi au fost domnia autocrată a țarului rus și sistemul nedemocratic de clase al stărilor generale. Sistemul își avea originea în regimul imperial suedez, dinaintea dominației rusești, și diviza poporul finlandez în două grupuri, separate pe criterii economice, sociale și politice
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
agricultura devenind mai eficientă și mai orientată către piață și industria în curs de dezvoltare nu absorbea ca forță de muncă creșterea demografică de la sate. Diferențele între culturile scandinavo-finlandeză și ruso-slavă au avut un impact și asupra integrării naționale a finlandezilor; facțiunea socială a claselor de sus au preluat conducerea, dar puterea pe plan intern a primit-o de la țarul rus în 1809. Stările puneau la cale construirea unui stat finlandez din ce în ce mai autonom, condus de elite și de intelectualitate. Fennomanii în
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
fusese cea mai autocrată și mai conservatoare din Europa, iar poporul finlandez suferise această autocrație și acest conservatorism prin intermediul celor patru stări finlandeze. Deși majoritatea țărilor Europei de Vest adoptaseră parlamente bicamerale până la sfârșitul secolului al XIX-lea, în 1906, finlandezii au adoptat un parlament unicameral, iar femeile au fost incluse în votul universal. Toți adulții finlandezi au primit drept de vot, ceea ce a crescut numărul de alegători de la 126.000 la 1.273.000. În curând, aceasta a adus circa
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
muncitorii finlandezi se identificau puternic cu statul lor. Împreună, aceste evoluții politice au dus la condiții care au încurajat o luptă pentru conducerea statului finlandez în cei zece ani dinaintea prăbușirii Imperiului Rus. Programul mai sever de rusificare, denumit de finlandezi „a Doua Perioadă de Oprimare, 1908-1917”, a fost oprit la 15 martie 1917 prin înlăturarea țărului rus Nicolae al II-lea. Motivul imediat pentru prăbușirea Imperiului Rus a fost criza produsă de înfrângerile militare din războiul împotriva Imperiului German și
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
putere politică. Stânga, formată mai ales din social-democrați, acoperea un spectru larg, de la moderați la socialiști radicali; dreapta era și mai diversă, de la social-liberali la conservatori moderați și conservatori de dreapta. Principalele patru partide erau: De-a lungul anului 1917, finlandezii s-au confruntat cu o dăunătoare interacțiune între lupta de putere și disoluția societății. Prăbușirea Rusiei a indus o reacție de dezintegrare în lanț în sânul societății finlandeze, începând cu guvernul și continuând cu puterea militară, cu economia și răspândindu
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
mai bune de muncă și salarii mai mari. Cererile au dus la demonstrații și greve pe scară largă atât în industrie cât și în agricultură în toată Finlanda. Proviziile de hrană ale țării depindeau de cerealele produse în sudul Rusiei, finlandezii fiind specializați pe lapte și unt. Încetarea importurilor de cereale din Rusia aflată în dezintegrare a dus la penurii de alimente în Finlanda. Senatul a răspuns introducând raționalizarea și controlul prețurilor. Fermierii se opuneau controlului de stat; s-a format
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
putere între social-democrați și conservatori din timpul crizei politice ce a avut loc între martie 1917 și sfârșitul lui ianuarie 1918. Căderea țarului Rusiei a deschis problema cui va deține cea mai înaltă putere politică în fostul Mare Ducat. Deși finlandezii acceptaseră manifestul eliberator (din perioada 1908-1916) din martie 1917 emis de guvernul provizoriu rus, ei încă puneau la cale cel puțin o extindere a fostei autonomii. Revoluția din Februarie dăduse impuls social-democraților finlandezi: erau majoritari detașat în Parlament și la
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
urmă, la 27 noiembrie, conservatorii au încercat să preia toată puterea, cu numirea unui cabinet pur conservator, condus de Pehr Evind Svinhufvud. Guvernul a hotărât să separe Finlanda de Rusia și să întărească puterea militară a Gărzilor Civile. Primii Jägeri finlandezi cu arme germane au sosit în Finlanda în octombrie-noiembrie 1917, pe vasul "Equity" și pe submarinul german SM UC-57. În Finlanda erau circa 50 de Jägeri la sfârșitul lui 1917. Conservatorii finlandezi erau îngrijorați de intențiile Germaniei și Rusiei de
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Albe și Gărzile Muncitorești; în total au murit 34 de oameni. În cele din urmă, rivalitățile politice din 1917 au dus la o cursă a înarmărilor și la o escaladare a conflictului către un război civil. Dezintegrarea Rusiei a oferit finlandezilor ocazia istorică de a dobândi independența, dar după Revoluția din Octombrie, pozițiile conservatorilor și social-democraților față de problema suveranității s-au inversat. Dreapta dorea acum secesiunea față de Rusia, întrucât dorea să controleze stânga și să minimizeze influența bolșevicilor revoluționari. Social-democrații încercau
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
a dobândi independența, dar după Revoluția din Octombrie, pozițiile conservatorilor și social-democraților față de problema suveranității s-au inversat. Dreapta dorea acum secesiunea față de Rusia, întrucât dorea să controleze stânga și să minimizeze influența bolșevicilor revoluționari. Social-democrații încercau să crească libertățile finlandezilor încă din primăvara lui 1917, dar acum ei nu puteau profita de ele în beneficiul direct al partidului lor și aveau de ales între a accepta dominarea dreptei și a încerca să schimbe totul prin revoluție. Naționalismul devenise „religie civică
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
din primăvara lui 1917, dar acum ei nu puteau profita de ele în beneficiul direct al partidului lor și aveau de ales între a accepta dominarea dreptei și a încerca să schimbe totul prin revoluție. Naționalismul devenise „religie civică” între finlandezi la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar obiectivul principal, în special în timpul primei perioade de rusificare și al grevei generale din 1905, a fost întoarcerea la autonomia din 1809-1898, și nu independența. Din 1809, sub mai puțin uniforma dominație rusească
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
al XIX-lea, dar obiectivul principal, în special în timpul primei perioade de rusificare și al grevei generale din 1905, a fost întoarcerea la autonomia din 1809-1898, și nu independența. Din 1809, sub mai puțin uniforma dominație rusească, puterea internă a finlandezilor a crescut substanțial, față de regimul suedez unitar. În economie, Marele Ducat beneficia de un buget de stat intern independent, de propria monedă (markka, din 1860) și de organizare vamală, și țara a înregistrat un progres industrial între 1860-1916. Economia Marelui
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
înapoi în războiul contra Germaniei. În ce privește despărțirea Finlandei de Rusia, Germania o grăbise, pentru a atrage Finlanda în sfera de putere germană. Franța a rupt relațiile diplomatice cu guvernul alb mai târziu, în timpul războiului din 1918, ca urmare a cooperării finlandezilor albi cu Germania. Escaladarea finală către război a început încă de la începutul lui ianuarie 1918, fiecare act militar sau politic ale roșiilor și ale albilor având ca urmare un răspuns al adversarilor. Ambele părți le-au justificat prin măsuri defensive
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Gărzile Muncitorești de Securitate din Helsinki, Kotka și Turku; ele îi conduceau pe roșii de la țară, și i-au convins pe acei lideri ai social-democraților care ezitau între pace și război să susțină revoluția. La dreapta, avangarda o constituiau „Jägerii” finlandezi care fuseseră mutați în Finlanda până la sfârșitul lui 1917, și cele mai active Gărzi Albe de voluntari din provincia Viipuri din colțul sud-estic al Finlandei, cele din Finlanda de sud-vest și din Ostrobothnia de sud. La 12 ianuarie 1918, Senatul
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
au refuzat să recunoască titlul, și au hotărât să înființeze o autoritate militară proprie. Mannerheim și-a așezat cartierul general la Vaasa, în timp ce Aaltonen și l-a așezat la Helsinki. A treia și ultima culminare a luptei de putere între finlandezi și dezintegrarea societății finlandeze începuse. Primele lupte locale serioase s-au dat între 9-21 ianuarie în sudul și sud-estul Finlandei, în special pentru a câștiga cursa de înarmare și pentru controlul orașului vital Viipuri din sud-est. Ordinul de luptă a
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
de la 23-25 ianuarie, cu scopul de a asigura o bază majoră de putere pentru Roșii. Pentru a obține arme, unii dintre roș-gardiștii de pe calea ferată Viipuri-Tampere fuseseră alertați în avans, la 23-26 ianuarie, să asigure trenurile rusești cu armament pentru finlandezii roșii, așa cum conveniseră Ali Aaltonen și V.I. Lenin la 13 ianuarie. O unitate roșie de 250 de oameni a escortat trenurile de la Petrograd la Viipuri. Trupele albe au încercat șă captureze trenurile; 20-30 de finlandezi, roșii și albi, au murit
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
trenurile rusești cu armament pentru finlandezii roșii, așa cum conveniseră Ali Aaltonen și V.I. Lenin la 13 ianuarie. O unitate roșie de 250 de oameni a escortat trenurile de la Petrograd la Viipuri. Trupele albe au încercat șă captureze trenurile; 20-30 de finlandezi, roșii și albi, au murit în „bătălia trenurilor din Rahja” în istmul Karelian la 27 ianuarie 1918. Nu s-a stabilit o dată oficială a izbucnirii Războiului Civil Finlandez. La începutul războiului, un front discontinuu tăia sudul Finlandei de la vest la
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Bolșevică. Un tratat și acord de pace fino-rus roșu s-a semnat la 1 martie 1918. Negocierile pentru tratat au arătat că, la fel ca în general în timpul Primului Război Mondial, naționalismul era mai important pentru ambele părți decât principiile socialismului internațional. Finlandezii roșii nu acceptau o alianță totală cu bolșevicii; rămâneau între ei dispute majore pe tema demarcației frontierei între Finlanda Roșie și Rusia Sovietică, și pe tema drepturilor civile ale cetățenilor ruși din Finlanda. Părțile care negociau au căzut de acord
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
fluctuat între 50.000 și 90.000. În timp ce Gărzile Roșii erau formate mai ales din voluntari (cu salariile plătite la începutul războiului), Armata Albă conținea doar 11.000-15.000 de voluntari, restul fiind recruți. Principalele motive care îi mânau pe finlandezi să se ofere voluntari erau factori economici (salariul, hrana), idealismul, și presiunea societății. Gărzile Roșii cuprindeau și 2000 de femei, în principal fete recrutate din centrele industriale din sudul Finlandei. Muncitorii urbani și din agricultură alcătuiau majoritatea Gărzilor Roșii, în timp ce
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
era nici ea sigură dacă soldații recrutați de pe fermele mici și sărace din Finlanda centrală și nordică au suficientă motivație să lupte împotriva Roșiilor. În consecință, propaganda Albilor promova ideea unui război naționalist împotriva rușilor bolșevici Roșii, și minimiza importanța finlandezilor Roșii. Au apărut diviziuni sociale și între Finlanda nordică și cea sudică, și în sânul zonelor rurale. Economia și societatea din nord se modernizaseră mai încet ca cele din sud și exista un conflict mai pronunțat între creștinism și socialism
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
obligat să desfășoare părți din cele mai bine pregătite detașamente, noile regimente de Jägeri, pe care spera la început să le păstreze pentru a le folosi mai târziu în zona Viipuri. Luptele de la Tampere au fost un război civil pur—finlandezi contra finlandezi—întrucât mare parte din Armata Rusă se retrăsese în martie, iar trupele germane nu apucaseră să sosească în Finlanda. Bătălia de la Tampere a fost cea mai sângeroasă acțiune a Războiului Civil. Armata Albă a pierdut 700-900 de oameni
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
desfășoare părți din cele mai bine pregătite detașamente, noile regimente de Jägeri, pe care spera la început să le păstreze pentru a le folosi mai târziu în zona Viipuri. Luptele de la Tampere au fost un război civil pur—finlandezi contra finlandezi—întrucât mare parte din Armata Rusă se retrăsese în martie, iar trupele germane nu apucaseră să sosească în Finlanda. Bătălia de la Tampere a fost cea mai sângeroasă acțiune a Războiului Civil. Armata Albă a pierdut 700-900 de oameni, inclusiv 50
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
O „Brigadă Suedeză” de 800-1000 de oameni, condusă de Hjalmar Frisell, a participat la bătălia de la Tampere și la cele date în zona de la sud de oraș. În februarie 1918, Marina Suedeză a escortat escadrila navală germană care transporta Jägeri finlandezi și armament german, și a permis acestuia să traverseze apele teritoriale suedeze. Socialiștii suedezi nu i-au susținut pe Roșii finlandezi, dar au încercat să deschidă negocieri de pace între Albi și Roșii. Slăbiciunea Finlandei a dat Suediei ocazia să
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]