27,973 matches
-
care nu-și propune să definească forme, să stabilescă repere într-o realitate identificabilă, ci doar să vehiculeze forțele stocate în acele modele care se dezagregă în chiar clipa luării lor în posesie, să transmită privitorului, la celălalt capăt al firului, încordarea și pasiunea elaborării și să transforme structurile materiei, ca în cunoscutele implozii astrale, în enorme emisiuni de energie. Suportul și vectorul acestei energii este culoarea, înțeleasă în mod complex, atît ca substanță, ca pastă, cît și ca ton. Ca
Eugenia Iftodi / Ion Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12666_a_13991]
-
ședinței, a spus că această observație ofensează personalitățile prezente. A intervenit și Eugen Uricaru, arătând că la întâlnire este de față cine a dorit să fie iar cine nu a dorit desigur că nu este. Reluându-se, după acest "incident", firul discuției, Vasile Tărâțeanu a readus în atenție problema românilor din spațiul fost sovietic, arătând că "statul ucrainean ultranaționalist" (a cărui deviză este "Ucraina pentru ucraineni") duce o politică de asimilare a minorităților. La rândul ei, Mariana Baba Ivanovici a evocat
Unde se află literatura română by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12742_a_14067]
-
ale unui spațiu verde bine îngrijit. în spate e curtea de recreație și, cu siguranță, un teren de sport. Multă vreme n-am înțeles proveniența zecilor de baloane poposite pe acoperiș, aliniate ca și cu rigla de-a lungul unui fir bine întins pe care distanța îl face invizibil. Un binoclu mi-a adus mai aproape povestea asta cu mingi, risipindu-le misterul. Gloria unor șuturi foarte înalte trebuia plătită și s-a plătit cu exilarea pentru totdeauna pe acoperișul fierbinte
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
imediat și fără nici un efort... stai, stai că parcă mi-aduc aminte,...nu, direct, pe loc: Pavel Chihaia !... Autorul Blocadei, întâiul roman românesc, apărut numaidecât după război, un pontic, un dobrogean, în a cărui voce mai sună, era să uit! firele de iarbă pârlite, dobrogene, bătute de vânt, cu șfichiuirile lor muzicale. În căminul de pe strada Mătăsari, de la mătase, care și ea, nu știu cum, abia acum îmi dau seama că intra în compoziția sunetelor lui Chihaia, erau mulți studenți deosebit de înzestrați, ca
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
de predică în pustiu. În Rugăciuni crește încet o poezie a întrebărilor fără răspuns (așa cum se întâmplă și în Psalmii arghezieni); cititorul pătrunde într-o lume de-familiarizată treptat, ghidat discret de o împletitură a două fire de fum, un fir al liniștii cu un altul al neliniștii, o lume în care se simte dureros absența, dar în care, în același timp, tânjirea creează o punte diafană între vizibil și invizibil: "Grauri cad în pâlcuri și se-ntorc, fuioare,/ Viile pe
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
nu respecte cea mai elementară și categorică regulă: folosirea aceluiași tip de armă... Apropo de panoplii, resurse verbal-și-medieval-războinice, și revenind: în timp ce antrenorul stelist l-a atenționat pe "mister" Cornel Dinu, prin intermediul micului ecran, în legătură cu petele de pe față, și cu slinoșenia firelor din barba nerasă, dar fără să-i recomande (deși nu era mare lucru!) și detergentul cu care Magda Catone și Alexandru Bindea încearcă să scoată "cel puțin 99 de pete" de pe... obrazul mai multor televiziuni, membrul stafului dinamovist a fost
Pițurcă, Dinu și Lombroso by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12842_a_14167]
-
film exclusiv cu bărbați, dar așa mi-a ieșit scenariul; nu e un film despre sex, nu e un film despre homosexualitate, e un film masculin, pentru că și colegiul era un loc exclusiv masculin". Colegiul de la care pleacă unul din firele poveștii (imposibil de povestit pe scurt, ea fiind superîncîlcită, în stilul inimitabil al lui Almodovar), e un colegiu religios al anilor "60; aici, ca într-o retortă, cineastul (cu un ochi pur și amoral) amestecă dragostea, pasiunea, perversiunea, suferința, gelozia
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
Semnificativ, Goethe spunea că orice gest mărunt de politețe posedă o acoperire morală. Așa-zisa frivolitate a lui Mozart nu e o mască a profunzimii? Etimologia cuvîntului frivolitate ne vine în ajutor, deoarece în limba latină friare însemna a tăia firul în patru, a analiza. Iar aristocratul se trezește în declarația plină de superbie privitoare la demagogicul "cult al muncii": "Eu nu am cultul muncii. Sînt un leneș. Și acest lucru mi-a folosit foarte mult. Dacă am scris niște cărți
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
Lăzărescu, la rubrica Homepage, sweet home. Pentru numărul inaugural, el a căutat la adresa www a ministerului culturii. în fereastra deschisă a văzut chipul inconfundabil al ministrului Theodorescu și, la pagina de Activități/Evenimente, i-a atras atenția concursul "ŤSpune, spune, fir de iarbă...ť. Hoopa! Site-ul lui Ienăchiță Văcărescu! - mi-am zis. Total derutat, am descoperit un alt concurs: ŤFii ai satului brăilean în conștiința naționalăť. Să fie cumva site-ul sămănătoriștilor? - o altă dilemă. O trecere în revistă a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
că sîntem bine. Nu nimeresc prefixele - al țării, al orașului - mintea e înceată, de la pastile. Formez 971 pentru că mi se pare cel mai simplu în acest context. Îmi răspunde imediat. O secundă am senzația că, totuși, visez. Liniștea de la capătul firului îmi dă de gîndit. Doamna de dimineață?! Cum o fi ajuns și aici? E coșmar sau realitate? N-am să știu niciodată. Da' de ce vreți să sunați în Canada? Și ce să le spuneți? Că a fost cutremur? Ei și
Cutremur. În țara florilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12287_a_13612]
-
drum, timp vom avea, să spunem povești din fum, spre Canterbury domnul ne-nsoțească, iar căutarea să ne-o răsplătească, sîntem încredințați..." Nona Ciobanu alege cîteva povestiri, nuclee semnificative și repetitive, altele ce mută situațiile și relațiile în spații culturale diferite, fire narative și trasee inițiatice, de fapt, care să reveleze cam același peisaj uman, etern și nemodificat în esență. Scena se populează cu tîrgoveți, împărați, împărătese, vînzători, vrăjitoare, cavaleri, musulmani, tebani, regi, regine, în funcție de locuri și subiecte, fără demonstrații teribile, ostentații
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
înțelegere, și unui mister în a cărui frumusețe plutesc de-atunci și aștept... Iar de la propriul meu botez, mi s-a povestit doar cum, la scufundarea cea de a doua, în numele Fiului, în apa sfințită, l-aș fi înșfăcat de firele bărbii pe preotul de-atunci de la Cărămidarii de Jos, silindu-l astfel, la scufundarea cea de a treia, să-și coboare repede împreună cu mine fața, atât de aproape de apa botezului, și udându-și în numele Sfântului Duh sfânta barbă... Nu sunt
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
și de stil prezente la toate nivelurile narațiunilor. Cred că toate acestea se datorează capacității exemplare a scriitorului de a percepe, de a pune în relație și de a orchestra inteligent amănunte dintre cele mai variate, căutând sau inventând imperceptibile fire de legătură într-un spectacol din care nu lipsesc derizoriul, grotescul sau bizarele și profundele coincidențe. Oricum, dificil de analizat la modul tehnic plăcerea provocată de formula narativă, vioaie și inedită a acestui extraordinar scriitor. Căci Radu Cosașu este cu
Confesiunea unei minți tinere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12322_a_13647]
-
Or, la Constantin Virgil Negoiță, ele reprezintă însăși inima cărții pentru că nu există o acțiune fictivă propriu-zisă. Rămîne în discuție, eventual, romanul non-fictiv, de tipul Truman Capote (Cu sînge rece), dar în Logica postmodernului este greu de vorbit despre un fir narativ. În fond, are prea puțină importanță dacă o carte precum Logica postmodernului este sau nu un roman, în accepțiunea tradițională a termenului, sau dacă gri-ul lui Adam Michnik (și al lui Constantin Virgil Negoiță) este sau nu minunat
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
în plic, stă la baza suferinței sfâșietoare de-atunci (blocaj afectiv, dispreț de sine, introspecție depresivă) și a întoarcerii recuperatoare de-acum, amândouă în cheia investigației psihologice, a interogației nesfârșite. Alternanța planurilor temporale - îndrăgostirea - ruptura - mărturisirea - alungă oarecum monotonia tăierii firului în patru, având totodată grijă să includă și faza post-traumatică, ulterioară rupturii, jurnalul de vise cu ea, gesticulația îndrăgostitului încă nevindecat (de vreme ce refuză avansurile fierbinți ale unei colege - fata de la Dărăbani - de fapt prea libertină pentru puritatea studentului-geolog), cele câteva
Flagran de sinceritate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12349_a_13674]
-
cu autori indieni sau din America Latină, ale căror cărți nu prea se sinchisesc de intrigă. Cât despre încheiere, cred că putem încheia fie foarte clar, fie foarte vag. Ambele sunt acceptabile și nici una din modalități nu e nouă. Sentimentul că firele se înnoadă într-un final mulțumește lectura, dar această încheiere e uneori o renunțare la prezentarea complexității imoralității lumii noastre. LV. Starea ta definitorie, deși ascunsă, e umorul. Faptul că scrii cu umor te împiedică să te refugiezi în ironie
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
de ce la Bacău. Era un sfîrșit de săptămînă. Decisesem să revin la București luni. Sîmbătă seara, citeam în camera de la hotelul Trotuș, impersonală ca toate camerele de hotel de pe vremea aceea, cînd a sunat telefonul. Vocea de la celălalt capăt al firului era ultima la care m-aș fi așteptat. Aparținea șefului meu de catedră. Am fost atît de uimit, încît nu mi-a dat prin minte să-l întreb pe I. D. B. cine îi spusese unde mă găsește. Mi-a transmis
Dar Papa? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12359_a_13684]
-
Mare și Sfânt. Ștefanii vor, nici mai mult nici mai puțin, decât să cucerească Bucureștiul, să impună "un model moral, cu o puternică temelie de credință" și să restabilească ordinea voevodală în ideea "revigorării moralității românești". Între timp, intră pe fir SRI-ul cu un motan vorbitor, modificat genetic de contraspionajul uzbec, pe post de agent secret și lucrurile degenerează rapid într-un conflict stradal preapocaliptic: conservatorii ultraortodocși obțin o finanțare de la un șeic arab, Ștefanii pornesc lupte stradale cu sataniștii
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
trag, probabil, plictiseala și depresia, de aia e și slujba așa anodină și Bucureștiul așa tern. Macro-Bucureștiul, pe care-l cuantifică în călătorii marcate pe o cartelă de metrou și în orele plictisitoare de la locul de muncă, pentru că, văzute "la firul ierbii", cele mai mărunte obiecte capătă duh, se dinamizează, intră într-o poveste. Iată cea mai poetic-nedreptățită ulcică din literatura română: "Noi zicem: oala a fost golită. Întreb: cum adică golită? Cu sau fără lapte, își duce imperturbabil zilele ei
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
Să fi avut trei, patru ani, când Într-o noapte geroasă de februarie i se păru că aude printre firele tăioase ale vântului un behăit, plânset de oaie ce Îi era deja cunoscut. Mai insistă, de data aceasta cu auzul ascuțit, să se convingă de a fost aievea ori doar i s-a părut. După câteva secunde Îl auzi din
Blana lui UTU. In: Editura Destine Literare by Ștefan Vișan () [Corola-journal/Journalistic/75_a_284]
-
pe dos, s-a purtat, paradoxal, cu lejeritate, în ciuda buzunarelor cusute cu ață albă, în care se ascundeau cheile centurilor de castitate migălos securizate. 5. Muzica de brocart a Barocului s-a distins prin podoabele și înfloriturile ei, garnisite cu fir de aur și de argint, ce însăila, pe de o parte, tivul decadenței în care sfârșea Renașterea italiană, dar și întrona, pe de altă parte, dinamismul biruitor cu care era revigorat Goticul german. 6. Muzica de mătase ori de satin
Muzică și vestimentație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12478_a_13803]
-
nefericit credibil, el m-a întrebat ce cred despre afacerea Cămătarilor. Scandalul zilei! I-am răspuns că nu mă preocupa acest subiect. Că ține de fapte diverse Metamorfozat în ziarist ad-hoc, omul începe să-mi descrie ceea ce citise în presă. Firele duc sus! O prostituată a spus că i-a recunoscut printre polițiștii și judecătorii care se ocupă de acest caz pe unii dintre foștii ei clienți. De asta ce mai zici? Dar dacă prostituata e ghidonată, ca să-i bage pe
Neverosimila noastră realitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12480_a_13805]
-
ca fața unuia dintre fiii zeilor»” (Dan. 3, 24-25). Deci Însuși Iisus Se afla acolo, în mijlocul flăcărilor cuptorului, împreună cu acei trei tineri care nu au acceptat să-și lepede credința și să se închine idolului creat de mâini omenești. Nici un fir de păr nu li se pârlise și nu au fost vătămați în nici un fel. De aici reiese că nimeni nu este singur, ci Hristos este cu noi întotdeauna, mai ales în cuptorul suferințelor vieții. „Dacă tu vei trece prin ape
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
pe de altă parte, în care toți ajung, ca păianjenul și prada, pe aceeași pânză. Poezia - literatura în genere - pare o țesătură firavă și nesigură. Nimic mai fals. Pânza păianjenului este foarte rezistentă și aproape invizibilă, precum sunt și subtilele fire ce îi leagă pe îngeri de oameni, pe oamenii de Dumnezeu, pe Dumnezeu de diavol: Acea materie sensibilă și inexistentă ne vorbește prin somn, ne trimite semne, ne cheamă spre ea, ne atrage cu forța unui vârtej. Ca o pânză
Poetul în ultimii 25 de ani by Raluca Ciochină () [Corola-journal/Journalistic/11428_a_12753]
-
el deschide larg gura străzii, a României în mic, invitându-ne să ne aplecăm și să studiem lichidul tulbure ce clipocește acolo, substanța secretată de nostalgiile ceaușiste și resentimentul față de învârtiții tranziției. Strada Salcâmilor apare astfel ca o rețea de fire invizibile trase din ghemul mentalului colectiv în toate direcțiile, sub steaua eternă a invidiei omenești și a ranchiunei românești. Dar a înlocui o galerie de personaje cu un stup forfotitor de zvonistică și cazuistică de mahala nu este un lucru
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]