119,707 matches
-
ținută elegantă, existența e contrasă în imaginea teatrală a unei morți predispusă la un dialog monden. Acuta sensibilitate e înlocuită de-o desensibilizare („indiferență”) vădit jucată: „se face gol între cuvinte/ și mașina de scris/ gîndește o execuție elegantă/ Ca să fiu sincer/ urc scările eșafodului/ nelipsit de garoafa mea roșie/ garoafa de care niciodată nu mă despart/ și care poate ține loc/ și de scuze/ și zic:/ Bună seara, Doamnă Moarte/ îmi permit să vă prezint/ acest obiect de inventar/ - o
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
de la rubrica „pluta de naufragiu”, intitulat Benedictinul, salvează din valurile timpului un personaj demn de atenție, istoricul Gheorghe Bezviconi (1910-1966). Biografia lui, așa cum ne-o prezintă Florin Faifer, e semnificativă pentru epoca în care i-a fost dat să trăiască. Fiul lui Gavril Bezveconnîi (dintr-o veche stirpe de cazaci) și al Sofiei Pigulevski, Gheorghe și-a petrecut copilăria și adolescența la Chișinău, dovedind de timpuriu aptitudini intelectuale și folosind trei limbi - franceza, rusa și româna. La 17 ani a venit
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
anonimul misterios ar fi însuși... Winston Churchill, iar personajul titular al romanului ar semăna în multe privințe cu mama prim-ministrului englez, Lady Jane (care, după ce a rămas văduvă, s-a căsătorit de două ori cu bărbați mai tineri decît fiul ei). În argumentele Natei Minor se face mare caz de psihanaliză. Și dacă, totuși, nu Winston Churchill (care mai are la activ un roman, Savrola, scris în două luni, la 23 de ani, și repudiat) nu e autorul, atunci există
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13632_a_14957]
-
spun și eu fermă: „Pentru ca să ajuți trebuie să ai și mijloacele. Să poți. Care scriitor își permitea, în 1982, să-l sune direct pe Nicolae Ceaușescu?” Urlă, dar nu mă insultă: „Ce mijloace, ce vreți să spuneți, doamnă, ce sînt fiul nu știu cărui potentat, ca să am mijloace, l-am ajutat că m-a durut, că mi-a păsat de scriitorii din această țară.” Aici să fie buba? Fiul vreunui potentat, asta să fie durerea lui Adrian Păunescu? Să fi avut el, cel
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
Urlă, dar nu mă insultă: „Ce mijloace, ce vreți să spuneți, doamnă, ce sînt fiul nu știu cărui potentat, ca să am mijloace, l-am ajutat că m-a durut, că mi-a păsat de scriitorii din această țară.” Aici să fie buba? Fiul vreunui potentat, asta să fie durerea lui Adrian Păunescu? Să fi avut el, cel căruia nu-i place „gloria împăturită”, dorințe mai mari decît părinții dați de Dumnezeu, și decît harul dat de Dumnezeu, și atunci a trebuit să dea
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
Bumeh nu ignora nimic din predicțiile Zoharului în legătură cu anul ebraic 5408, care corespunde anului nostru 1648. “Și în anul 408 al celui de al șaselea mileniu, recită el din memorie, cei ce odihnesc în țărînă se vor ridica. Sînt numiți fiii lui Heth.” “Cine sînt fiii lui Heth?” întrebă Habib, care se amuza întotdeauna să-și etaleze, în fața erudiției fratelui său, propria-i ignoranță. “În Biblie, acesta-i numele care se dă în mod obișnut hitiților. Dar ceea ce are aici importanță
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
predicțiile Zoharului în legătură cu anul ebraic 5408, care corespunde anului nostru 1648. “Și în anul 408 al celui de al șaselea mileniu, recită el din memorie, cei ce odihnesc în țărînă se vor ridica. Sînt numiți fiii lui Heth.” “Cine sînt fiii lui Heth?” întrebă Habib, care se amuza întotdeauna să-și etaleze, în fața erudiției fratelui său, propria-i ignoranță. “În Biblie, acesta-i numele care se dă în mod obișnut hitiților. Dar ceea ce are aici importanță nu este semnificația numelui de
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
inventivitate care transcend genul. Braulio Mantovani a numărat 300 de personaje în romanul lui Lins și cel puțin 100 de povești diferite. Acțiunea începe în anii ’70 și ajunge aproximativ pînă în zilele noastre. Există un narator, "Buscape" ( "Rachetă"), un fiu al favelei, care ar fi putut să devină gangster - precum fratele și "frații" săi de cartier -, însă devine fotoreporter. Prin ochii lui și, mai ales, prin prisma facondei sale naturale - stilizate corespunzător de scriitor și de scenarist - vedem, auzim și
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
polifoniei stricte și sensibilitatea renascentista. De la un oarecare Schuster, n-a ajuns până la noi nici macar numele întreg, dar a ajuns o piesă vocală în tipologia cântecelor spirituale de la începutul secolului XVIII. Despre Johannes Sartorius de Junge știm mai mult: este fiul compozitorului cu același nume considerat de O. L. Cosma cel mai proeminent compozitor transilvănean din epoca a trăit la Sibiu, Tâlmaci, Sighișoara și a scris pentru uzul bisericii sale traseul obișnuit al cantorului de provincie. Două arii sacre demonstrează asimilarea
Cultura vechilor cetati by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13750_a_15075]
-
E un cerc, e o stagnare Locu-i mort că Raiul și pustiu Doamna mea cea inserata A îmbătrînit deodată Dă-i fardata trist și fistichiu. Ridic paharul și închin Pentru secretul cel divin Ce se transmite doar din tata-n fiu. Și șunt de două ori nebun: Pentru Christ, pastorul bun Și pentru diavolul cu calea lui banală Dar pin-atunci șunt prizonier În cerc de orbitor eter La ora închiderii, ora finală. Closing Time Șo we’re drinking and we’re
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
1990, cînd am ieșit din învățămînt, am fost foarte tristă. Cînd a început școala, în septembrie, și toată lumea mergea la școală, numai eu nu, m-a apucat jalea și dorul de a preda. Atunci am descoperit că îmi place să fiu profesor, că îmi place să predau, că am nevoie de copii sau de studenți în fața mea. Eu am nevoie să comunic. Să comunic, să explic. Mă pregătesc pentru toate cursurile, chiar dacă e același curs pe care îl reiau a doua
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
energii speciale, unor coincidențe m-a determinat să scriu aceste rînduri. Cu drag și dor. Prin mai, fără să știu de ce, am luat de pe raft caseta video cu George Constantin și am revăzut, a cîta oară, filmul tulburător făcut de fiul său, actorul Mihai Constantin. Nici nu mai știu dacă ascultam tot ce se spunea. Îl urmăream doar pe acest timid vulcanic. În cele mai mici gesturi, în detaliile în care își compunea mirarea, în felul în care își grada erupțiile
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
de gusturile lui la femei, pînă cînd se dovedește că, de fapt, nu este vorba de acea Laura (bine că n-am gafat!), ci de Laura Morante, fiica Elsei și-a lui Moravia și soța lui Nanni Moretti în Camera fiului... Așa mai merge. Primul film pe care-l vedem împreună este cehescul Divoke vcely/Albine sălbatice, un fel de Rosetta mai senină și cu ceva umor (plus un "Michael Jackson" local leit Oana Pellea!), apoi argentinianul Tan de repente/ Hodoronc
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
grav și serios, mi-a spus că dacă va fi să moară alături de mine în iarna aceea, să am grijă ca înainte de a i se fi încleștat fălcile, să i-l strecor în fundul gurii și să-i spun lui Istrătel, (fiul său cel mic) ajutându-l să-i identifice oasele... Fiindcă Micescu nu a murit în timpul în care a împărțit celula cu mine, ci puțin mai târziu (câteva luni), nu știu dacă el va fi cerut vreunuia din cei cu care
Nasturele respectiv by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13870_a_15195]
-
amărâtului târât prin tribunale pentru c-a trecut strada prin locuri nemarcate, sau a tâlharilor posesori de imunitate? Despre felul jenant în care Adrian Păunescu își promovează propriul clan aproape că nu mai e nimic de zis. Flancat de-un fiu ce zdrăngăne afon (părerea mea) la ceva care aduce a chitară și de-o fiică lipsită de orice har artistic � din nou părerea mea), Adrian Păunescu nici nu cred că-și dă seama ce rău le face progeniturilor. Ce
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
la microfon, negru de tristețe... Acum, în 2003, pe scenă urcă Gerard Depardieu, actorul principal al filmului, cu acea Palme d’Or în brațe ("Mi-a dăruit-o Maurice, atunci ") și de mînă cu un puști de nici zece ani, fiul regizorului, căruia îi transmite premiul... Depardieu a vorbit despre cei doi prieteni, a încheiat, lumea aplaudă, dar el se întoarce din drum, ca să mai spună ceva, cu un glas de o infinită tristețe: "Aș vrea să adaug că cei care
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
ulicioară pustie, zăresc În pragul bisericii un preot Înalt. Pregătindu-se să intre. Nu știu ce-mi vine și mă iau după el. Un impuls ancestral, nevoia de-a auzi o vorbă de Încurajare, cine știe? Îmi zice: -Ce dorești, fiule? -Să mă spovedesc, părinte. Caut ispășirea păcatelor și duhovniceasca sfinției tale binecuvântare. Ai ucis? -Da! -Rău! Nemți? -Nemți! -Bine! Îți place la teatru? -Da! -Bine! Dar Moartea lui Mihai Viteazul? -Nu! -Rău! Crezi În Dumnezeu? -Da! -Bine! Dar În N.
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
trecuse, cu ani în urmă, si Andreescu, Luchian este retras și înscris pentru studiile gimnaziale la pensionul Șeicaru, poate din pricina unei discipline mai severe pe care aprigă să mama, acum capul familiei, o credea tocmai potrivită firii excesiv de independente a fiului său mai mare. Din anul 1884, adică de la vîrsta de 16 ani, i se cunoaște prima pictură, o lucrare în ulei de dimensiuni modeste care înfățișează o casă, lucrare semnată Luchian St. cl.III. Un an mai tîrziu, adică în
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
oricărei reviste care vă inspiră încredere. (Constantin Covatariu, Onești) * Primim la redacție și lucruri neobișnuite, cum sunt aceste două poeme nesemnate, așezate în pagină în formă de cruce. Sus, în Numele Tatălui, cuvântul Anul. Jos, acolo unde în închinare este locul Fiului, cuvântul Omul. La dreapta și la stânga poemului ce parcă ține locul răstignitului, cuvintele Săptămâna și Pomul. Iată și poemul: Mergem pe picioare/ Ori plutim pe mare/ Soare, apa, sare/ Avem fiecare/ Măsură și mișcare/ Minune e oricare/ Ochiul, ochi de
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13885_a_15210]
-
mulți tineri, băieți și fete, fiecare cu flirt-ul lui. La un moment dat, doamna Moisil a luat-o pe Lena lângă dânsa ca să stea de vorbă; eu, fiind singură, am asistat la conversația lor din care am aflat că fiul ei - Grigri (care era și el singur în seara aceea) se desparte de nevastă având o căsnicie nereușită. Se pare că mai existaseră tentative de a pune capăt acestui mariaj, dar de data asta era o hotărâre definitivă. După petrecerea
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
care îl iubește pe măcelarul Wotila, cel care a văzut-o în carne și oase pe Fecioara Maria înaltă de trei metri și jumătate șoptindu-i să se lase de fumat și de băut- Erna care abia își mai suportă fiul bețiv și terorist și care se visează la slujba Papei, URBI ET ORBI, din fața Catedralei Sf. Petru și Pavel de la Roma? Sau poate Grete cea păcătoasă, fardată și împopoțonată ca o sorcovă de mîna a doua, Grete cea grasă care
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
în numele lui Dumnezeu. Oh...’ Moare ucis de oamenii lui Moruzi, la 30 de ani. Cum să nu-l iubești pe bietul Alecu Văcărescu? Profesorul de română uitase (sau nu știa) să ne spună ce i s-a întâmplat celui dintâi fiu al lui Ienăchiță Văcărescu. Păcat!.. Nu mă silesc să scriu elegant. Mă străduiesc să scriu exact. Frumusețea stilului, am spus de multe ori, vine din exactitatea lui. Nu-mi place deloc stilul sugrumat de concepte, cu un limbaj așa-zis
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
în comunicarea sa. El le culege de la fața locului. Descoperă o Matricola Baptisatorum pe anii 1802-1852, a Bisericii reformate din Oravița, unde numele lui Arthur este înscris la data de 26 iunie 1841 ca naș de botez al unuia din fiii prietenului său, farmacistul centrului miner Oravița. Personajul, Karl Knoblaut a avut un rol deosebit în dezvoltarea interesului pentru folclor al prietenului german: el i-a atras luarea aminte asupra bogăției de sentimente și culoare a poveștilor locului și prin el
Basme valahe by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13929_a_15254]
-
ce se dovedește a fi „scuza de a exista". Printre ceilalți se strecoară un personaj neașteptat, excepția de care vorbeam, Zilda Clair, într-un capitol cu aer de nuvelă. După cîteva pagini ce par ficțiune literară cititorul află că pe fiul acestei țărănci venite la Paris, îl chema Maurice. E evidentă distanța dintre devoțiunea față de scriitori și tonul pieziș, sec, cu care trasează portretul mamei. Un tu, altfel rareori pronunțat, e imediat semn al autorului disociat de narator, nuanță în plus
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
întrucât îi îngăduie să fie sincer, neprecaut, netemător că i-ar putea fi ghicite ambițiile care-l muncesc, "voința de mărire", fascinat cum este de "cele două fețe ale puterii: politica și banul", "două zeițe răutăcioase". Pornit de jos (e fiu de țărani), sârguincios la învățătură, chipeș, de o frumusețe bărbătească puțin demodată, de actor american interbelic, acest "Julien Sorel de la țară" este un ambițios care procedează totuși cu moderație, fără a forța primejdios marginile admisibilului. O singură dată se pripește
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]