2,084 matches
-
Olga își împărțea grațiile. Iată, încă o confirmare! Își spuse în sinea sa. Vorbe nechemate care se voiau rostite erau încărcate de mâhnirile naivității sale. Casandrele aveau material din belșug pentru buletinele lor de știri... Alex împrumută pentru un moment, fizionomia unui om încercat de milă pentru bietul tânăr. Dar, dată fiind situația mai mult decât delicată în care se afla, nu o putea exprima în toată deplinătatea ei. Numai un noroc l-ar fi putut scăpa pe Tony de o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
se uită spre cer, îngemănându-și gândurile cu norii cenușii prevestitori de vreme rea. Alex dădu să mai urce câteva treapte pentru a intra în clădirea poștei. Olga însă îi bară voit drumul forțându-l să rămână În fața ei. După fizionomia feței era de bănuit că ar fi vrut să-i spună multe, dar se rezumă doar la câteva replici din portofoliul împovărărilor ei: - Și ne însurăm, domnule inginer Georgescu? - Mai mult ca sigur! - Și cu celelalte, cum rămâne? Nu era
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
soacră la ea acasă, ciocni un pahar de vin cu tata-socru în cinstea noului născut și, părăsind casa socrilor, se îndreptă spre apartamentul său. Tot drumul până acasă nu-l slăbi însă ideea: E posibil ca un copil să preia fizionomia strămoșilor lui? Precum se vede, e posibil! Își spuse tot el. Se așeză pe pat și adormi așa îmbrăcat, cum se afla. A doua zi dimineață, se trezi în zori și se privi în oglindă. Era neras, îngrijorat de unele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în cuptorul verii și răvășit de intemperiile toamnei. Și, ca un prim semn, iarna încărcă pomii cu bulgări de nea, mirificele fructe vestitoare ale anotimpului alb. Terminând concediul postnatal, Ina se întoarse la serviciu. Totul i se părea neschimbat, în afară de fizionomia Olgăi, pe care se prefirau întunecimi, asemenea celor ce împresurau cerul lui noiembrie. Doctorul Pencu, șeful secției, era preocupat în permanență să găsească cele mai potrivite mijloace de a-i strânge pe toți componenții echipei sale sub același sceptru. Secretul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ce se închiseseră, abcesul care mă rodea, demonul mascul care îmi biciuia carnea cu ghearele sale de fier se calmase. Mi-am adus scaunul, l-am așezat lângă pat. M-am uitat țintă la fața Ei. Ce față de copil! Ce fizionomie stranie! Era oare cu putință ca această femeie, această fecioară, îngerul acesta crud (nu știam ce nume să-I dau) să trăiască o viață dublă, atât de calmă și de naturală? Acum, puteam să-I simt căldura corpului și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
impresie, să aibă un suflet. Eu, care mă obișnuisem să execut desene în serie pe pielea truselor de scris, mă vedeam constrâns să-mi pun la treabă inteligența pentru a exprima idealul, pentru a reda, adică, ceea ce imaginația mea atribuia fizionomiei sale în mod obsedant. Trebuie să privesc fața, să închid ochii și apoi să transpun pe hârtie liniile pe care le reținusem. Poate descopeream astfel opiul capabil să liniștească un suflet chinuit? M-am refugiat în imobila viață a liniilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
executat pe hârtie, în timp ce desenul de pe vas era dintr-un vechi email translucid, materie care împrumuta portretului un suflet straniu și făcea să-i apară în ochi o lumină nefastă. Nu, era incredibil! Aceiași ochi mari, goliți de gânduri, aceeași fizionomie, ermetică și naivă totodată! Nimeni n-ar putea înțelege ce am simțit atunci. Aș fi vrut să fug din mine însumi. Era posibilă o astfel de coincidență? Îmi apăru din nou întreaga mizerie a vieții mele. Nu-mi erau de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
parfumul încântător. Chiparoșii erau despărțiți de spații mari, colinele aride. Cel care fusese nu mai exista și dacă l-aș fi evocat, dacă i-aș fi vorbit, nu m-ar fi auzit, nu m-ar fi înțeles. Ar fi avut fizionomia unei vechi cunoștințe, dar n-aș fi fost eu, nici măcar o părticică din mine. În ochii mei, lumea lua aspectul unei case pustii și triste și eram răvășit de ideea că trebuia să străbat toate încăperile unui astfel de domiciliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
care, în fața măcelăriei, se dă de ceasul morții să i se arunce un capăt de tendon. Da, ideea unei a doua vieți mă înspăimânta și mă ucidea; n-aveam nevoie să-i văd pe toți acești oameni dezgustători, toate aceste fizionomii grețoase. Avea deci Dumnezeu o atare mentalitate de parvenit, de-i trebuia să mă epateze cu creațiile sale? Sincer vorbind, dacă aș fi constrâns să sufăr o nouă existență, mi-ar plăcea să aibă spiritul și simțurile slăbite, atenuate. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și, natural, umbrele lor se detașau mai puternice și mai mari pe peretele umed al băii, unde o vreme își lăsau propriile urme, în timp ce a mea se ștergea foarte repede. Când m-am îmbrăcat din nou, în anticameră, gesturile mele, fizionomia și gândurile suferiseră o nouă transformare, ca și cum pătrunsesem într-un mediu și un univers nou, ca și cum cunoscusem o a doua naștere a acestei lumi de care eram dezgustat. În orice caz, îmi recâștigasem viața, căci netopindu-mă ca un bloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mi se trăgea fără îndoială de la boală; ea era aceea care îmi slăbise spiritul. Când stăteam în dreptul lucarnei, mi-era de asemenea frică de bătrânul negustor de mărunțișuri și de măcelar, dacă mi se întâmpla să-i văd. Gesturile și fizionomia lor aveau în ele ceva înfricoșător. Doica mi-a povestit un lucru teribil: s-a jurat pe toți sfinții că l-a văzut pe bătrânul negustor de mărunțișuri intrând noaptea la soția mea și că prin ușă a auzit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mele; cea a bătrânului cititor al Coranului, cea a măcelarului, cea a soției mele; le vedeam suprapunându-se în mine, de parcă ar fi fost reflexele mele. Erau toți în mine; și totuși nici unul nu-mi aparținea cu adevărat. Propria-mi fizionomie se modelase oare sub imperiul câtorva excitări misterioase, al unor manii, împerecheri, al unor disperări ancestrale? Depozitar al acestui patrimoniu, eu asiguram deci, inconștient, constrâns de o ridicolă nebunie, persistența unor atare expresii! Poate că fața mea nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
senzuale, ochi încercănați, oblici, buimaci, pomeții proeminenți, părul șaten, totdeauna în dezordine, tenul mat. Îi semăna trăsătură cu trăsătură târfei, dacă adăugăm și un oarecare aer satanic. Una din acele fețe turcmene, impasibile, fără suflet, modelate în lupta cu viața, fizionomie a unei ființe care crede că totul îi este permis pentru a-și câștiga existența. Natura părea că prevăzuse totul. Fără îndoială că strămoșii acestor două creaturi trăiseră mult timp sub intemperii și duseseră lupte grele cu elementele naturii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
izbisem o dată, cum că astea le plac cel mai mult. Ce-i de făcut? Adevărul e că și printre oameni găsești sute de mii cu același nume. Chestia e că-i deosebești după diverse codificări din documentele de identificare, plus fizionomia și înfățișarea, dar pe gândaci cum să-i deosebești doar așa, după nume? Imediat am găsit o soluție care să-i satisfacă: "Bine dom'ne. Ăia roșcați, eclozați în martie, să-și zică Brânză Roșcată Martie Gigel, ăia albi, Brânză
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fotografia de pe radio, Karin-tante era deja îmbătrânită, dar la fel de zâmbitoare și optimistă. Făcea parte din categoria oamenilor care, încărunțind prea devreme, dădeau impresia că stopau pur și simplu procesul de îmbătrânire, fiindcă rămâneau după aceea, pe tot parcursul vieții, cu fizionomia feței neschimbată. Între prima îmbătrânire și ultima, vorba lui Karin-tante, la această categorie de oameni, nu se mai prea înregistrau modificări importante. Așa era Karin - tante. Parcă și acuma îi văd capotul acela destul de sobru, de mătase, cu flori pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Când sunteți deprimați sau obosiți cu fizicul vlăguit și greu, iar capul parcă nu mai are susținere, picioarele mai mult le târâți după voi și umerii vă sunt lăsați și grei, ei bine... STOP! Oprește-te o secundă, schimbă-ți fizionomia, îți îndrepți secunde, trage aer puternic în piept zâmbind frumos în același timp și o să vezi cum starea se îmbunătățește în câteva momente. Nu mă crezi? Atunci încearcă și te vei convinge singur. Sunt multe trucuri simple cu impact pozitiv
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
falnic, sfidător, al lui Ribera, - nu mai țin bine minte dacă pe același perete, - sunt două picturi spaniole ce definesc singure spiritul culturii iberice, nu atât socializantă, cât nerefuzând esteticei, urâtul. Lăsați de o parte gesticulația lui Goya, înverșunarea asupra fizionomiei umane, și veți înțelege ce vreau să spun. Dacă veți pune la rând și pictura flamandă, italiană din epocă, intenția devine clară... Imediat vă va răsări în minte, în literatură, Don Quijote, proza lui Cervantes, lucrând în aceeași direcție, pe linia
Un punct de vedere al artei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9208_a_10533]
-
mai înzestrați și mai bine definiți artiști din genearația (încă) tînără. Alături de Napoleon Tiron, Doru Covrig, Dup Darie, Aurel Vlad, Mircea Roman și Titi Ceară, Laurențiu Mogoșanu este unul dintre noii cavaleri ai Apocalipsei. El a descoperit corporalitatea ca artefact, fizionomia ca tehnică de agregare, lemnul inform, asemenea cărnii împietrite de mumie, ca substanță constitutivă a acestei noi viziuni. Antropocentrismul de altădată, suveran și orgolios, apare acum ca o simplă construcție care-și exhibă simultan fragilitatea și drama. Mitul se surpă
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
tari pe care îl purta tot timpul asupra lui fie la subraț, fie alături de celelalte caiete în geanta cu care mergea la Universitate. În pauze, între două cursuri, prin cafenele, la metrou își făcu un obicei din a urmări gesturi, fizionomii și limbaje. Se posta la o anumită distanță de cel pe care îl avea în vizor, își scotea registrul și începea să noteze ce i se părea mai interesant. Uneori încerca să schițeze cu creionul și una două din trăsăturile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
expresie de ușoară supărare. Ce semnificație aveau aceste măști? Arheologii au emis tot felul de ipoteze privind rolul acestora, dar secretul din spatele lor nu a fost deocamdată dezlegat. Tot aici a fost descoperită și o figurină din bronz a cărei fizionomie seamănă cu cea a măștilor. Este îmbrăcată într-un halat chinezesc, terminat în formă de rândunică, în picioarele goale și așezată pe un suport. Ține o mână ridicată, iar cealaltă este poziționată în jos. Figurina are o înălțime de 170
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și a distrugerilor datorate omului, se mai păstrează și azi în jur de 500 de grote cu aproape 50.000 m2 de picturi murale și peste 2.000 de basoreliefuri. Statuile din grote au o expresivitate deosebită, costumație variată și fizionomii diverse, reflectând caracteristicile epocii în care au fost realizate. Picturile murale de la Mogao sunt grandioase ca dimensiuni, dacă s-ar pune cap la cap, s-ar putea forma o galerie lungă de aproape 30 km. Situate într-o regiune retrasă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
scoborâtor", Li Bai și poemele sale Li Bai (701-762 e.n.) este un celebru poet din dinastia Tang. Deosebit de mândru din fire, el a fost înzestrat cu haruri excepționale. A avut un temperament liber și romantic, fapt care întruchipează din plin fizionomia spirituală a cărturarilor din perioada prosperă a dinastiei Tang. În ce privește locul de obârșie al lui Li Bai, există două variante. Unii susțin că s-a născut în actualul ținut Jiangyou al provinciei Sichuan, fapt atestat de altfel de numele pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
împace cu gândul că două decenii și jumătate (socotite de când Matei a ieșit de patru kilograme trei sute din burta mamei) provoacă o mulțime de schimbări, tot nu-și va reprima uluirea și nu se va mulțumi să recunoască în noua fizionomie (a mea, dar într-un fel și a lui) doar urechile clăpăuge și ochelarii de pe nas. Pe urmă, în seara în care mama prăjea cartofi și nu bănuia că o barză își va face cuib în burta ei și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să controleze situația din țară, iar în interior ar fi apărut ca fiind în urma altor forțe sau personalități, mai «avansate» pe calea liberalizării. Se poate vorbi de «epoca Nicolae Ceaușescu» încă din anul 1965 dar ea „își conturează de fapt fizionomia după 1971, stând sub semnul febrilității. Atât în politica internă cât și în cea externă, totul se face sub directa îndrumare a secretarului general, într-un climat de încordare la care, pe măsură ce regimul întâmpină dificultăți, se adaugă teama executanților că
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
dă rezultat, calomnia nu face impresie și intriga e neputincioasă, atunci oportuniștii apelează la un mijloc extrem, de disperare: terorizarea, adică întrebuințarea forței brutale în luptele politice, de la împiedicarea prin forță a unei întruniri publice până la exterminarea fizică a adversarului. Fizionomia partidului în acest caz se schimbă complet, partidul nu mai merită denumirea de partid, căci el devine o bandă, o facțiune, cea mai degradantă formă la care poate degenera partidul politic. Politica de partid oportunist pe care am expus-o
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]