3,170 matches
-
Masa decurse în tăcere. Cine ar mai fi avut chef de taifas, când fasolea râdea cu dinții ei de sidef, chemătoare! Câte o cană de apă încheie festinul și fiecare din membrii șatrei porni spre locul deja știut: bărbații și flăcăii la ridicarea corturilor, tinerii mai răsăriți cu caii, catârii și măgarii la păscut, iar bătrânii, obosiți de timp, își luară luleaua și, aprinzând tutunul negru și iute cu mâinile tremurânde, începură să trimită spre cer rotocoale de fum, sporind întunecimea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
își completase studiile universitare în materie de hoție. Dacă bulibașa nu ar fi bătut la porțile celor mai de seamă avocați, Halânga ar fi ieșit dintre zidurile mucede cu barbă albă, dar galbenii sunători ai șatrei au deschis porțile și flăcăul acesta cu apucături de catâr a ieșit la lumină mult înainte de împlinirea sorocului. Bulibașa își continuă drumul, trecând cu ochii peste cele câteva căruțe întocmite și pregătite de drum. Când se întoarse, Halânga era în căruță cu toți ai lui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
numele din Radu în Vișinel ca să-l scăpăm de toate bolile? Eu l-am botezat și a doua oară, trecându-l peste foc și la răscruce de drumuri... De atunci, băiatul nu a mai fost niciodată bolnav și uite ce flăcău se zidește pe zi ce trece! În noaptea aceea însă, bulibașa Iorgu Stănescu se zvârcoli în așternuturi de parcă ar fi dormit pe ciulini. Dimineață, se sculă înaintea tuturor, și văzu cerul plumbuit cu nori cenușii. Ziua nu se arăta a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
răspunsuri certe. Locotenentul Cazacu, întâlnind chipul unui băiat blond ce era diferit de ceilalți puradei, se lipsi de înscrisurile aflate în mâna bulibașei, îl privi cu insistență și nu se putu abține să nu-l întrebe: - Câți ani ai tu, flăcăule? - Cam 11! - Unsprezece sau mai mult? insistă locotenentul în dorința de a se afla cât mai aproape de adevăr. - De un’ să știe el, domn’ milițean; e doar un copil, interveni Rafira mama băiatului, scrie în acte la bulibașa nost’! Locotenentul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
crâșmă, ce avea anexată o sală de cinematograf, bunicul și-a făcut ucenicia în rularea primelor filme din comună. * Bunica Ecaterina Sasu era o țărăncuță cu patru clase, mai tânără decât bunicul cu vreo 15 ani, știau ei ce știau, flăcăii mai tomnatici din sat, unde umbla vorba că și găinile sunt curve, căci mai toate crâșmele și băcăniile erau patronate de evrei, mari amatori de prospături și delicatese. Mărunțică, dar cu o voință de fier, și-a folosit instinctul de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
roșie din calendarul creștin ortodox, se adunau feciorii și fetele din parohie îmbrăcați cu straiele de sărbătoare, la horă. Pe ritmul muzicii unui cobzar, Vasile Ignatescu zis Puliganul și a unui scripcar, Dumitru Balmuș, excelau în joc o pleiadă de flăcăi de gospodari : Vasilică Ilie a Aureliei, Gică și Vasilică ai lui Nițucă Sasu, Petruț Preutescu, Vasile și Gheorghe Puiu, Dragoș Grigorovici, Vasile Balmuș, Ghiță Tănase, Valerian al Sofiei, Neculai Preutescu, Rică și Gică Balintescu, iar dintre fete, mai întrebate erau
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în glumă, butoiul se umplea, în tot mai mare măsură, cu milioane. Avea, bătrânul nostru erou, animale multe și mănoase: vaci, oi, capre. Dispunea și de terenuri de pe care să le poată asigura hrana. și le-o asigura. Mai avea flăcăi, fete, nepoți și nepoate, care-l ajutau nevoe mare la toate câte se cereau a fi realizate, pentru ca, prin valorificarea laptelui și a brânzeturilor provenite de la animalele sale, banii din putină să sporească, mereu, nu chiar ca bureții după ploaie
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mai întâi înfiripat, iar mai la urmă, sedimentat, între ei, viața știe. Mai puteau presupune și câțiva dintre vecinii postului de poliție, din suburbia Bolați, unde, birourile frumosului Sandu Aldea erau situate la parter, iar locuința șefului, la etaj. De la flăcău până la fată, în linie dreaptă, era o distanță de doi - trei chilometri. Odată cu înserarea, de câte ori sosea de la muncă, polițistul care utiliza mașina cu girofar, a poliției, dădea drumul alarmei, și drăcia țiuia de te scotea din papuci. Chiuia cât chiuia
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mine, un rezultat firesc al iubirii, adică al înfiripării și închegării sentimentelor. Împreunarea fizică era rezultatul iubirii pe care o construiserăm de bine de rău, de câteva săptămâni, în acea parte abstractă a ființei noastre sufletul. Nu mai eram eu flăcăul tânăr de altădată, adolescentul, nerăbdătorul și încrezătorul numai și numai în împreunarea fizică. Încă de pe vremea aceea îmi repugnau la culme fetele fandosite, care la suprafață pozau imaculate, iar în adâncime poate că erau mai mânjite decât multe altele. În
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
l-a contrazis Gheorghe Amnar. Atunci cum așteaptă ei sâmbăta, când nu aprind nici focul în sobă cu mâna lor. Fie cum spui tu, Mitruță. Adevărul este că suntem tare așteptați. Hliboceanu a ridicat mâna și a strigat: La drum, flăcăilor! Și să călcăm mai cu spor. Nu mai avem nici deal nici vale care să ne împiedice mersul întins. Șirul carelor, scârțâind din încheieturi sub povară, se târa ca o gânganie cu nenumărate picioare. Din când în când, se auzea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
te-a lăsa la greu ferească Dumnezeu. Când toate s-au liniștit, cărăușii s-au apucat să mănânce gospodărește. Măriuța se învârtea printre ei întrebându-i dacă mai doresc de mâncare. Acușica îs gata și plăcintele... Atunci vine și vinul, flăcăilor, și pe urmă să dea Dumnezeu zile bune - a completat Costache, plecând cu o oală burduhoasă după vin. Măriuța s-a apucat să pregătească ulcelele pentru vin, numărându-le: două, patru, șase, opt și... gata. Eu aș zice să mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
către Mitruță: Ai uitat să aduci fluierul, mânzule. Fă bine și adu-l! Mitruță n-a mai așteptat alt cuvânt. S-a repezit afară și, după o bună bucată de vreme, s-a întors cu fluierul. De ce ai zăbovit atâta, flăcăul tatii? - a întrebat Pâcu mai grijuliu ca niciodată. Păi cum era să mă întorc fără să văd ce fac dobitoacele? Doar nu trebuia să mai meargă altul dacă tot am ieșit eu. Moș Dumitru a privit semnificativ către Pâcu, ca și cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pentru o frântură de timp. Bună sculă ai, Mitruță. Numai că o ții ascunsă... De fapt așa se și cade. O sculă bună nu se poartă la vedere. Cuvintele lui Pâcu au stârnit râsul cărăușilor... Da’ ce v-a apucat, flăcăii tatii? S-a umflat orzul în voi? Râdem și noi de... scula lui Mitruță, pe care în loc s-o folosești o drămăluiești ca pe gobăi - a răspuns Hliboceanu pentru toți. Voi credeți că așa se cântă? Pui fluierul la gură
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
auzit acestea, unde au început să-mi tremure genunchii: <Cum să intru eu așa peste cucoană?> În timp ce eu tremuram ca varga, glasul ei a răsunat din nou: <Hai, curaj, băiete! Intră!> Atunci mi-am luat inima-n dinți și...” Ei! Flăcăi! Treziți-vă din vise! Ce ați rămas așa cu gurile larg deschise, ca să nu spun căscate? - a întrebat Pâcu pe cărăuși. Eram și noi curioși să aflăm ce-o făcut caprariul cu ceaiul acela. Te pomenești că de atâta tremur
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a mai întâmplat după ce Ion Prispă și Vasile Căpitanu nu au mai făcut umbră pământului. Păi ei n-au avut feciori și nepoți? Au avut și încă din belșug, băiete. Și ce dacă au avut? Ei, aici îi tot chichirezul, flăcăul tatii. Doar nu vrei să spui că ei toți au fost tot crâșmari. Feciorii lui Ion Prispă n-o mai ținut crâșma, dar unul din nepoți - Costică - s-o gândit că prispa bunicului mai poate aduce niscaiva parale... Zis și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
spune! Știi doar că am hotărât să ne lăsăm la vatră din cărăușie! Așa că... Lungește Doamne, boala, pân’ s-o coace poama! Da’... poate mai trecem pe aici, așa cu sloboda... Dacă tu crezi că îi vom mai întâlni pe flăcăi, atunci am răbdare până când s-a întâmpla asta, că n-ai să-mi spui doar numai mie povestea lui Sloi... Vasile Hliboceanu s-a furișat spre gârliciul beciului, unde Costache trebăluia ceva. În treacăt, a aruncat o privire aprinsă către
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
care - prefăcut - s-a aplecat chipurile să ridice ceva de jos, s-a îndreptat din șale taman când Hliboceanu trecea pe lângă el... Vasilică, băiatul moșului! Ascult, moș Pâcule! Fii cu băgare de seamă, că se vede. Se vede tare limpede, flăcăule. Ce se vede, moș Pâcule? N-o fă pe niznaiul cu mine. Îs cal bătrân și ochii aiștia au văzut și văd încă bine... Nici nu-ți închipui cât de bine se vede din dosul vălătucilor de fum scoși de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
luleaua lui și-l urmărea pe Hliboceanu... Uneori dădea din cap abia vizibil, ca și cum ar fi spus: „Așa te vreau, băiete! Doar pe umerii tăi o rămas cărăușia... Acum să te văd ce poți! Să nu mă faci de rușine, flăcăul moșului!” Pe drum, moș Dumitru s-a apropiat de Pâcu. Ghiontindu-l cu cotul, i-a zis de-a dreptul: Și zi așa, Pâcule. I-ai tăiat aripile fluturelui înainte de a și le pârli la lampă... Despre ce aripi și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-au strâns în cerc în jurul celor doi bătrâni... Moș Dumitru i-a făcut semn lui Pâcu să vorbească. Cu un zâmbet timid, strivit sub mustață - fapt neîntâlnit la Pâcu - acesta a prins a vorbi: Ce ați rămas așa plouați, flăcăilor? Ce? Nu vă vine a crede că a venit vremea să ne strângem și noi pe la casele noastre? Sau... nu mai are cine să vă spună povești înainte de culcare, așa ca la copchii. Rău v-am învățat! Treaba însă nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Tare o să ne lipsească cărăușia băiete! Până nu începem să plângem, eu mă duc în zămnic, să aduc o oală cu vin. Iaca și o vorbă înțeleaptă pe ziua de azi... Moș Dumitru s-a repezit în beci ca un flăcău... În acest timp, s-a arătat și mătușa Catinca - nevasta lui moș Dumitru. Da’ ce puneți la cale acolo, oameni buni? - a întrebat ea,curioasă. Pâcu, fâstâcit - cum nu-i era felul - a răspuns: Păi... iaca am venit și noi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pe marți dis-de-dimineață, Dumitre! Drum bun, Pâcule! Pâcu n-a înjugat boii până nu și-a aprins luleaua. Pe urmă, treburile au mers parcă mai cu spor... După ce s-a văzut în car, a îndemnat boii la drum: Hai acasă, flăcăii tatii, că parcă am uitat și drumul, uita-m-ar necazurile. După plecarea lui Pâcu, moș Dumitru și-a adus aminte că nu i-a spus lui Pâcu de cei doi prepuși pentru cărăușie. A alergat la poartă și a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Apoi era la mine în sat unul - a pornit să vorbească Ion Cotman cel tăcut... Aista parcă nu avea nici un Dumnezeu. Nu l-am văzut zâmbind nciodată... Da’ când era tânăr, nici atunci nu l-ai văzut râzând, ca orice flăcău? - a întrebat Alecu Slobodă. Da’ de unde? Nu era chiar din satul nostru. Ne-am trezit așa peste noapte cu dânsul în sat. Din ce sat ești, cumătre, de spui că omul cela nu era din satul vostru? - a întrebat Gheorghe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
toporișcă și i-a întins-o lui Iordache: Acum să mi vii cu un par, ca să ridicăm carul, pentru a putea scoate roata! Ai venit? Cocoșitu a alergat în desiș și în scurtă vreme a adus taman ce trebuia. Hai, flăcăi, și ridicați carul, că eu cu moș Dumitru o să scoatem roata. Pe dată îi venim de hac - i-a pus la treabă Hliboceanu. Pâcu a luat comanda celor care au pus umărul să ridice carul. Cât ai clip, roata era
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
masă și eu iscălesc în fiecare seară, iar vinerea plătim și gata. Toate bune, dar Costache știe de hotărârea voastră? - a sărit Pâcu cu întrebarea. Dacă nu făceam treaba cu temei, nici nu deschideam vorba. Vezi, Dumitre? Le umblă mitea flăcăilor, nu șagă! Ați făcut o treabă bună, numai să țineți bine socoteala, ca să știți câți crăițari aveți de luat vinerea de la Aizic. Altfel... câtă bucurie, atâta scârbă. Sau cum se mai spune, bucurie în mână străină! De asta nu duce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
apariția Măriuței în pragul bucătăriei cu chersânul plin de plăcinte, ochii cărăușilor au lucit gândind la plăcerea ce-i așteaptă... Pâcu a sărit în ajutorul crâșmăriței, i-a luat chersânul din brațe și, așezându-l pe masă, a grăit: Aflați, flăcăilor că așa trebuie să te porți cu o doamnă... La auzul acestor cuvinte, Măriuța s-a făcut cum îi floarea de mac și părea și mai frumoasă decât era. De unde știi tu toate aiestea, Pâcule? Nu cumva îi fi fost
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]