3,537 matches
-
mai în spate, o curvulice de șaisprezece ani, inconștientă și vicioasă, râdea de nu mai putea. Râsul ei îl dezmetici, și-l făcu s-o urască îndârjit. De fapt se ura pe sine că venise și stătea acolo caraghios și flămând, în hainele de împrumut, lung și slab cât toate zilele, să se ia singur la palme, cu capul vâjâind, neajutorat și scofâlcit, cu coșuri pe față, topit de hăituială, oboseală și nesomn, ținând halba goală în mână, neștiind unde s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
două. De-atunci, clipă de clipă, lumea se-ntunecă în inima ei sfâșiată, și n-a mai fost nimic decât spaima să nu-l piardă și pe-al treilea, pe Miluță, pe ultimul. Spaima și neliniștea trează ca o lupoaică flămândă și pânda neîmpăcată care-o făcea să stea cu ochii pe noră și s-o-mboldească mereu, doar-doar o scoate-o din prudența și încăpățânarea ei, cu care-i venea de hac, și să se lase ca o cerboaică sălbatecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
făcut semn să-l scoată din mulțime. Părea mai palid și mai îmbătrânit din pricina bărbii, avea un aer de suferință. El!? De ce, când el era șeful? Iuda trădătorul, înconjurat de opulența mărinimiei gratuite și zadarnice, știind că burta nefericitului oraș flămând nu se alină cu un ceai. Îl strigă pe nume: Tudore! Privirile li se încrucișară. "Cerboaica!" strigă el. Dora-Tudora! Cerboaica! Inutil să se prefacă de ochii soacrei că nu-l recunoaște, să-i dea lui posibilitatea să se lase prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
luat tot ce-am avut și-ncă nu le stă în gât și mai vor și tot mai vor. și românii mor de dor: De dorul Măriei Tale Că în țară-i mare jale. Vino, ștefane, la noi Că murim flămânzi și goi și ne lasă fără țară, Ne trimit copiii 'afară, Ne transformă-n slugi, în furi , Ei, ce-și plimbă în huzur Toate-averile furate De la mine, de la frate. Vino, Doamne, nu mai sta și adună-ți oastea ta! și-
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
să observăm suferința din jurul nostru: suferința unui copac mutilat de ieșirile unor teribiliști fără ocupație, suferința unei păduri sufocate de gunoaiele lăsate în urmă de hoardele amatoare de relaxare în inima naturii, printre nori groși de fum, suferința unui câine flămând, bolnav și alungat de ici, acolo pentru simplul motiv că nu aparține nimănui. Se spune că omul ar fi cea mai evoluată ființă (în situația în care nu s-a dovedit încă existența extratereștrilor). Și totuși, se pare că această
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mai găsesc rostul: În slăvita seară am pornit printre copacii cari sunau a morțiu, a moarte. Printre copacii cari sunau a morțiu, a moarte umbrele noastre s-au întâlnit. O, Himera, torță aprinsă ți-e chipul! E lună, dragă, mai flămândă, mai setoasă ca oricând. E luna mai flămândă, mai setoasă ca oricând; ea a sorbit și marea și zarea și nisipul. O, Himera, tremurătoare ți-s buzele când îmi spui: Agonie, Sfârșit. Când îmi spui: Agonie, Sfârșit s-au năruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
printre copacii cari sunau a morțiu, a moarte. Printre copacii cari sunau a morțiu, a moarte umbrele noastre s-au întâlnit. O, Himera, torță aprinsă ți-e chipul! E lună, dragă, mai flămândă, mai setoasă ca oricând. E luna mai flămândă, mai setoasă ca oricând; ea a sorbit și marea și zarea și nisipul. O, Himera, tremurătoare ți-s buzele când îmi spui: Agonie, Sfârșit. Când îmi spui: Agonie, Sfârșit s-au năruit și muntele și marea și Stânca Primejdiei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lăutelor să mă mai cheme dement. De ce a rămas agenda goală în acești ani? Fără semne banale sau tăinuite; prin gemurile albe și insipide, se văd ierburile înrourate și mute. Un ochi de lup stă la pândă 2013, vremea cade flămândă în trup! Ce mulți ani au trecut ... 1966, cifre grele de grimase, de cântec și somn au coborât, ori au urcat în stele? Nirvana? Nuntașii pleacă de pe pământ, ei nu mai sunt îngenuncheați, cu al lor verde veșmânt, redeschid Paradisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
iubirea cu mâinile legate în panglici roz de mătase, împletite dur peste pieptul alb de marmură rece, cu sunetul măsurat și pur. Știam că peste cetate orologiul sună cu timbrul întunecat și de lună, că totul va trece ca pofta flămândă, ca ochii surmenați de-atâta stat la pândă. Mâinile au rămas legate ca atunci, Cu panglicile roz, dure și ferecate peste evantaiul timpului, să mai râvnească la lumina împărătească. Arinna era cea mai frumoasă, bogată la minte, în vechime purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
pot înlocui cu altă mâncare, deoarece, mai bună ca a ei mâncare nu poate să fie. Ea mă învață și, în același timp, mă mustră că nu mă trag la gătit și, când e vorba să gătesc, mai bine stau flămândă, decât mâncare să fac. Ea mă știe mai bine, decât m-aș ști eu. Uneori, încerc să-i spun o minciună, cu scopul de a ieși la plimbare cu fetele, dar ea mă cunoaște că nu zis adevărul. De aceea
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
descoperi Bărzăunul că nici o muzică din lume nu-i mai frumoasă ca vocea Ilincăi. Dar tu? bîigui el încet, nereușind încă să întindă mîna după tartină. Mie nu mi-i foame, nu ți-am spus?... Ia tu... tu ai plecat flămînd... Știu eu ce știu. Și-i întinse tartina pînă sub nas rîzînd și topindu-se toată în ochii Bărzăunului. Bărzăunul luă tartina, dar în clipa aceea nu mai simți nici un fel de foame. Parcă atunci s-ar fi ridicat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Alexandre plătește o masă nemâncată și o ia aiurea, pe străzi bătute de pașii marilor romancieri francezi, doldora de cuvinte vii, născute, poate, chiar în umbra mută a clădirilor pe care-i rătăceau lui privirile. Se simțea mic, în vins, flămând. Îl urmărea gândul la Ivan și la vasul lui care plutea spre Nord, ducând cu sine toate aromele pământului, toată geo grafia cunoscută a gastronomiei universale, gata să bulverseze definitiv cerul gurii oricărui călător avid de plăcere culinară și de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
le-a întrecut și le-a dominat. Dar planurile sale de expansiune au schimbat iremediabil mersul lucrurilor. Atunci au început și pentru lupi vremuri grele. Omul a capturat o bună parte dintre ei; la început, i-a ținut izolați și flămînzi, legați cu liane tăioase, care-i împiedicau să se miște. S-au înfuriat lupii captivi; au smucit de legături pînă cînd acestea le-au rănit gîtlejurile; au urlat prelung, cu durere și revoltă, în nopți nesfîrșite și reci de ianuarie
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
s-ar fi prelungit, poate, dacă în poveste n-ar fi fost implicat și puiul de căprioară. Fericită că-și întîlnește mama, mogîldeața s-a ridicat nesigură și i s-a alăturat, strigînd satisfăcută. În clipa imediat următoare, un pui flămînd sugea, cu nesaț și încîntare, laptele hrănitor căruia îi dusese dorul atît de mult! Fu rîndul lui Lupino să se așeze la pămînt. Acum era momentul. Asta era șansa lui. Nu avea voie să facă nici cea mai mică greșeală
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
deși, de atîtea ori în nesfîrșita caniculă, își imaginaseră, la fel ca toate animalele, că n-or să se mai sature vreodată să simtă apa trezindu-le trupurile la viață. Stătuseră la vorbe toată noaptea, sorbindu-și unul celuilalt cuvintele, flămînzi să asculte dar și să povestească. Recompuneau, bucată cu bucată, trecutul. Lupino fu, pe rînd, curios, uimit, înduioșat, mîndru, emoționat, fericit. Tatăl său îi răspundea la întrebările pe care și le pusese în dureroase clipe de singurătate. Era așa cum sperase
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
luase în calcul varianta asta. Neștiutor, Lupino probabil că se îndreptase spre ieșirea din pădure. Cu siguranță ajunsese la marginea cîmpiei. Curios cum îl știa, pornise, fără îndoială, să descopere misterele întinderii străine ochiului său. Și acum, lămurit pe deplin, flămînd și obosit, cu siguranță, mînat de dorul de părinții săi, Lupino se întorcea de unde plecase! Toată disperarea adunată de la dispariția lui, toată forța mamei rămase singură, tot dorul și toată speranța o împinseră pe lupoaică într-acolo. Renunțase să folosească
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
la nimic, dacă l-ar avea, nici măcar permisul ridicat în '52, în urma unui denunț răuvoitor. Vânatul s-a împuținat, unii tovarăși de odinioară au murit, alții s-au risipit prin țară, așa că aproape nu regretă. Se înmulțise în schimb haita flămândă, bălegarul ei te întâmpina pe potecile mai retrase, dar îl găseai și în praful drumului mare! La poftele-i tot mai nesățioase nu se poate răspunde decât cu un eventual măcel... Dar cu cine să-l organizeze? Pe cine mai
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nu se bucură de viață, doar trec prin ea ca peștele prin apă. Mai sunt și acele priviri care strălucesc fără ca înaintea lor să existe un motiv concret care să le producă lumina aceea strălucitoare. Oamenii fericiți. Sunt și privirile flămânde, avide de material, acele priviri care caută neîncetat și care se opresc cu nesaț și invidie asupra a tot ce strălucește. Aceștia sunt avarii, lacomii. Sunt acele priviri nemulțumite, care dezaprobă și critică totul în jurul lor, care sunt întunecate și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu se bucură de viață, doar trec prin ea ca peștele prin apă. Mai sunt și acele priviri care strălucesc fără ca înaintea lor să existe un motiv concret care să le producă lumina aceea strălucitoare. Oamenii fericiți. Sunt și privirile flămânde, avide de material, acele priviri care caută neîncetat și care se opresc cu nesaț și invidie asupra a tot ce strălucește. Aceștia sunt avarii, lacomii. Sunt acele priviri nemulțumite, care dezaprobă și critică totul în jurul lor, care sunt întunecate și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
închise la culoare, pentru a-și ascunde defectele. „- Știi ce-ți lipsește ție? Iubirea.” Închise ochii. Trupul lui cald, gol, se lipi de al ei, rece. Îi îndepărtă delicat părul de pe umărul gol îndreptându-l spre spate. Buzele lui fierbinți, flămânde, mușcau ușor din umărul alb urcând îndrăzneț pe gât spre ureche. Mâinile îi căutau sânii prinzându-i în căușul palmei, masându-i delicat. „- Nu de o astfel de iubire ai nevoie! Îți lipsește iubirea de sine.” Căldura apropierii lui, a
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
apoi latră oarecum discret, voind parcă a fi luat în seamă de un... consătean (concetățean biped pentru a obține niscai ciozvârte!) S-ar zice că astfel el, câinele, muncește să-și câștige bucățica de pâine! La oameni e puțin diferit: flămândul dă de-a dreptul, sare gardul și s-apucă de jefuit tot ce-i iese în cale! O fi și asta o formă de muncă, de luptă pentru existență, pentru pâinea cea de toate zilele... Când susții o idee cu
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
cred că sunt buricul pământului, socotind că podiumul este al lor și numai al lor, uitând de multe... Celui așteptând pe patul de moarte, muribundului, mai dă-i un strop de lumină; bogatului dă-i bani să-i ajungă; iar flămândului un blid de mâncare. Critica ar fi o armă de îndreptare pentru unele metehne omenești. În practică se mai întâmplă și altfel: ori „arma” este prea distrugătoare, ori pielea „criticatului”e prea grasă. Când întâmplarea, hazardul, îl aduce pe câte
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
omul tău drag, niciunde nu-i prea departe. Când ai tot ce-ți poftește inima, lumea-ți pare mică... Ca să te respecte ceilalți, respectă-te tu pe tine la adevărata ta valoare... Când te plângi de ceva cuiva, ori ești flămând ori prea sătul! A ordona totul până la cele mai neînsemnate detalii, a pune toate lucrurile la locul lor este semn de gândire sănătoasă. Unora le poate părea o manie... Fixează-ți scopuri precise, realiste și o gândire limpede. Și-abia
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
în volumul II de “Pilde și povestiri pentru copii”: Nu doar hrană se cuvine, Ca să crești copilul tău: Fă-l să-nvețe ce e bine Și să știe ce e rău! Dacă-l lași pe-ntinsul humii De-așa bunătăți flămând, Nu un om tu dărui lumii, Ci un animal de rând! (Ed. Credința Strămoșească, pg. 70) Ce explicație logică se poate da față de atitudinea unor părinți care, în loc să-și educe copiii în spiritul unor norme de respect în conviețuirea cu
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
iar Pictorul fără Noroc nu dădea semne că avea de gând să-și pună lacăt la gură, o halcă de carne pe un fund de lemn, degete unsuroase care rup fâșii din carnea rumenită, apoi le îndreaptă repede către gurile flămânde, clic, clic, nimeni nu pare a observa nimic, nu se ridică niciun oștean de la masă pentru a-i smulge aparatul din mâini, fotografiatul interzis, nu putem să mâncăm fără a fi agresați de turiști insistenți?, clic, clic... Și vocea pictorului
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]