535 matches
-
mine voi cei care mă doriți și săturați-vă din roadele mele!”, Isus îi cheamă la sine pe cei osteniți și împovărați (cf. Mt 11,28). Iar în În 6,35, el spune: „cel care vine la mine nu va flămânzi și cel care crede în mine nu va înseta niciodată”, după cum Înțelepciunea din Prov 9,5 îndeamnă: „Veniți și mâncați pâinea mea și beți vinul pe care l-am dres pentru voi”. Descrierea Înțelepciunii din Înț 7,25-26 folosește expresii
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în literatură, cu câteva traduceri în limba rusă din nuvelistica lui Al. Vlahuță (Valetul, Pierdut, Inconsolabilii) și Carmen Sylva (Călugărița, Robii), publicate în cotidianul „Bassarabeț” din Chișinău (1898). Aflându-se pe fronturile primului război mondial din partea Crucii Roșii, scrie amintirile Flămânzii, Fragment, Abisul, Rătăciri (Episod de război: Rușii la Grozești), Moș Vrânceanu, Subt impresia focului. Un alt ciclu de povestiri (datând, probabil, din aceiași ani) se organizează narativ în jurul personajului Ionel Năzuință: Dibuiri sentimentale, Amintiri din sat, Amintiri din oraș, Năiță
GORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287316_a_288645]
-
maniera lui Ilarie Voronca („Nopțile se desprind din pătulul cerului ca hulubii”, bunăoară) și împrumută reflexe argheziene, este expresia trăirilor unui franciscan în spirit („Sînt fratele plantelor”), străbătute de o umanitate generoasă („Visele mele sînt ca fructele coapte / Pentru cei flămînziți de Liniște și Adevăr”). Totuși, un întreg arsenal avangardist histrionic își găsește locul aici: umor negru, absurd, ironie parodică (În viteză, Undeva, o călătorie). Odată cu Metamorfoze poemele își precizează intenția și își asumă integral asocierea cu suprarealismul, iar în dicteul
NISIPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
sabie cu două tăișuri, care pătrunde pân’ la despărțitura sufletului și a duhului, a încheieturilor și a măduvei, și este judecător al simțirilor și al cugetelor inimii” (Evrei 4, 12-13). Scriptura își dă Cuvântultc "Scriptura își dă Cuvântul" Căci veșnic flămânzește Cuvântul după mântuirea noastră, Cel ce umple toate de lumina veșnică prin nelipsitele trimiteri ale bunătății și face, pe cei ce-și lărgesc porii lor mintali spre primirea razei celei fericite, copți și buni de mâncare lui Dumnezeu și Tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lăsat. Simțea cum o jale neînchegată îl scurmă Când se șterg după dealuri ferestre și fumuri din sat. Odată, o roată s-a spart la căruță, Era toamnă și era în apus. Focul își sălta limbi de pară micuță, Erau flămânzi și tata să cânte s-a pus. Cântecul vorbea despre-un țigan călare Care umplea aerul din pământ până-n cer. Galopa după o rândunică pe muchi și ponoare, Detunând scântei sub copita de fier. Rândunica fugea și țiganul cu dreapta
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de curând pe marginile graniței spre Bulgaria, nefăcând deloc porumb anul trecut, sunt acum în lipsă (...) de ale mâncării, ceea ce i-a făcut să dea năvală la lucrările portului și tunelului. Câți nu încap se întorc plângând înapoi, grupuri-grupuri, după ce flămânzesc câteva zile pe străzile orașului"2343. Situația era disperată "afară de regiunea plășii Silistra Nouă, unde cultura cerealelor e foarte restrânsă"2344 ca urmare a faptului că acea plasă era "în mare parte, păduroasă"2345. În primăvara anului 1899 aveau să
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ochi-i crunți de sânge, Și încîlcit e părul lui negru... gura-și strânge; El ar răcni ca leii dar vai! nu poate plânge. De zile trei, își spune povestea vieți-ntrege: Eram un copilandru. Din codri vechi de brad Flămânzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pământul, Eu răsvrăteam imperii, popoarele cu gândul... Visând că toată lumea îmi asculta cuvântul, În valurile Volgăi cercam cu spada vad. {EminescuOpI 89} {EminescuOpI 90} {EminescuOpI 91} Domnind semeț și tânăr pe roinicele stoluri, Căror a
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
răbdăm nevoi Și ham de cai și jug de boi: Dar vrem pământ! O coajă de mălai de ieri De-o vezi la noi tu ne-o apuci, Băieții tu-n război ni-i duci, Pe fete ni-le ceri. Flămânzi copiii-n drum ne mor Și ne sfârșim de mila lor, Dar toate le-am trăi ușor De-ar fi pământ! ......................... Dar ce vă pasă! Voi ne-ați scos Din case goi, în ger și-n vânt. Ați pus cu toții
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
ați răspuns, am vorbit și n-ați ascultat, ci ați făcut ce este rău înaintea Mea, și ați ales ce nu-Mi place." 13. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Iată că robii Mei vor mînca, iar voi veți fi flămînzi; iată că robii Mei vor bea, iar vouă vă va fi sete. Iată că robii Mei se vor bucura și voi vă veți rușina. 14. Iată că robii Mei vor cînta, de veselă ce le va fi inima, dar voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
atunci, ca niște copii ai cerului, niște copii care nu au aflat încă limitele binelui și răului, niște copii curați la suflet care nutreau mari năzuințe spre viitor, niște copii care habar nu aveau că dulăii cei mari ai lumii, flămânzi după o halcă așa grasă cum era la ora ceea România, deja adulmecau pe lângă gard, pândind momentul prielnic pentru a o înhăța. Greutatea mare la momentul acela pentru jigodiile străine aflate la pândă era de ordin psihologic. Românii or
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
este un Dumnezeu care știe totul, Și toate faptele sunt cîntărite de El. 4. Arcul celor puternici s-a sfărîmat, Și cei slabi sunt încinși cu putere. 5. Cei ce erau sătui, se închiriază pentru pîine, Și cei ce erau flămînzi se odihnesc; Chiar cea stearpă naște de șapte ori, Și cea care avea mulți copii stă lîncezită. 6. Domnul omoară și învie, El coboară în locuința morților și El scoate de acolo. 7. Domnul sărăcește și El îmbogățește, El smerește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
trenului, soldatul se urcă pe locomotivă, iar de acolo, de sus, le ține prizonierilor o scurtă cuvântare. E micuț, vioi, cu mustăcioară subțire răsucită căzăcește-n sus și un pic abțiguit. Le spune: „Stimați tovarăși și tovarășe, văd că sunteți flămânzi și obosiți. Nu vă faceți griji, În curând, puterea sovietică nu a uitat de voi. Veți dormi și mânca pe săturatelea“. Soldățelul tușește În pumni, face „hm“, după care continuă: „Cu șapte pâini și câțiva peștișori, prietenul vostru Iisus a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de pasăre Însoțit de un castronel plin cu mujdei de usturoi pe care le așeză În mijlocul mesei zâmbind. „Ora mesei de prânz s’a evaporat de mult... Poftiți, serviți cu Încredere...!” Nando protestă: „Va rugăm să ne țineți companie. Suntem flămânzi dar oricum, cine poate mânca două-trei găini câte or fi aici...? Sunt sigur, nici dv. nu ați servit masa până la ora actuală...!” Fermierul se așeză cu ei la masă, iar femeia lui alese un copan pe care-l tăvăli bine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
inchizitorii nu aveau nici un fel de probă a vinovăției, lucru ce nu se Întâmplă. Era complet izolat. Atâta timp cât dura cercetările nu avea voie să stea de vorbă cu nimeni, nu avocat, nu familie ori prieteni, avea voie În schimb să flămânzească, să fie dezorientat dorindu-și sfârșitul...! Ajunul Crăciunului. Lucrătorii secției 6-a miliție, plecară la terminarea programului fiecare mai grăbit decât celălalt, rămânând doar un gardian În arestul dela subsol și ofițerul de serviciu pe unitate care se Întâmplă să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
estetic la următoarea piață unde cortegiul era așteptat. Pentru a calma spiritele agitate, propagandiștii Dictatorului răspândiră un incredibil svon: Tovarășul Nicolae Ceușescu e convins de buna provizionare a populației Însă, hoții de negustori dosesc marfa vânzând-o la bursa neagră, flămânzind populația...! Nu era adevărat. O mărturisește Generalul Pacepa Întru-na din cărțile lui. Efectuând o vizită la New York și, văzând produsele alimentare Înșirate până la Înălțimea tavanului, zise unui securist: până ce ajungem la o altă piață, rămâi să vezi și să mă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
asupra celui ce a Îndrăznit să-și arate nemulțumirea și mai ales dece populația nu are dreptul la libertatea de gândire, de exprimare pe care o trâmbițează peste hotarele țării dictatorul Nicolae Ceaușescu...! Locuitorii milenarei țări, aveau doar dreptul să flămânzească, să muncească primind În schimb salarii mizerabile, să nu deranjeze stăpânii cu incomode Întrebări, În schimb fiind obligați să aplaude, să ovaționeze toate excrocheriile comise de șarlatanii dela putere În numele poporului...! Drept urmare a acestei stări de confuzie generală, Tony Pavonea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sala de mese pentru a primi porția de apa incoloră numită cafea având un penetrant gust de bromură (compartiv cu creolina) iar la masa de seara,castroanele metalice jegoase și unsuroase cu mâncare de proastă calitate și puțină, eram permanent flămânzi... Mâncarea de bază era ciorbă de arpacaș ori linte și varză fiartă În apă și fără grăsime, fasole iar uneori tocană de cartofi cu bulion adăugat, nimic mai mult. Din Întâmplare, o singură dată am descoperit În tocana de cartofi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pompieri, Își recunoscu și din nou identifică motivele. Se Întorsese la anul 1939. Voia să revină la pădurea Zamosht, la caracteristici umane mai fundamentale. Când păruseră lucrurile reale, adevărate? În Polonia când orbise, În Zamosht când degerase, În mormânt când flămânzise. Așa că-l convinsese pe Elya să-l lase să se ducă, să-l trimită și Își reînnoise familiaritatea cu un anume fel de fapt. Care, pentru că era mai bătrân și mai fragil, Îi făcuse picioarele să tremure și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
șirul pupăturilor de bucurie că mă vezi! Stai, fii calmă să-ți privesc sânii încărcați cu doruri. Stai să-i ating, stai să-i încercui, stai să mă joc puțin cu ei! Culmea, sânii tăi nu-s vlăguiți ci doar flămânzi! Brusc, mă urmăresc avizi, glandele au început să elibereze misterioasele secrete iar ei au devenit suculenți, tresaltă, dansează și-acum mustesc plini de viață! Nu vezi că ne dezechilibrăm când mă strângi în brațe? Spre uimirea mea freamăți, palpiți și
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
lui, ca fugari - sărmana soție simțea, probabil, o nefericire pe care nu și-o putea imagina nici un bărbat care lucra la câmp sau care își vindea mărfurile în oraș. Din acea zi începând, membrii casei lui Hideyoshi au început să flămânzească, să doarmă în aer liber și să se teamă de patrulele inamice. În timpul nopții, le era dificil să evite roua; ziua, picioarele lor albe și însângerate se grăbeau să fugă. Când îndurau toate acestea, aveau în minte un singur lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
24. Fariseii I-au zis: "Vezi, de ce fac ei ce nu este îngăduit să facă în ziua Sabatului?" 25. Isus le-a răspuns: "Oare n-ați citit niciodată ce a făcut David, cînd a fost în nevoie, și cînd a flămînzit el și cei ce erau împreună cu el? 26. Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, în zilele marelui preot Abiatar, și a mîncat pîinile pentru punerea înaintea Domnului, pe care nu este îngăduit să le mănînce decît preoții? Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
în Ierusalim, și S-a dus în Templu. După ce S-a uitat la toate lucrurile de jur împrejur, fiindcă era pe înserate, a plecat la Betania cu cei doisprezece. 12. A doua zi, după ce au ieșit din Betania, Isus a flămînzit. 13. A zărit de departe un smochin care avea frunze, și a venit să vadă poate va găsi ceva în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decît frunze, căci nu era încă vremea smochinelor. 14. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
Se așeză pe marginea canapelei. Doamna Venera îl scrută, severă, mai așteptă câteva clipe și se retrase. Profesorul rămase singur cu comoara. La ora 5, doamna Venera îi aduse un ceai și sandviciuri. — Poate ai vrea prânzul. Cred că ai flămânzit. — Da, nu, înțeleg... scânci zăpăcitul. La ora 7 seara, gazda bătu din nou, timid, în ușă, propunându-i o gustare. — Nu, deloc, deloc. Dar poate vreți să plecați, să mergeți acasă. Eu am cam terminat. Dacă vreți, putem pleca, putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Cândva, Tereza bătu, timid, în ușă. Era reanimată, normală, dresată, înviase de-a binelea, cățeaua. Cu fiecare oră redevenea, parcă, ce nu fusese vreodată. Buzele în continuă vibrație, ochii măriți, vopsiți, întineriți. — Ți-aș oferi o gustare. Cred că ai flămânzit... și zâmbise. Nu, deloc, deloc. Dar dacă vreți, cumva, să plecați acasă... Putem pleca, oricând. Am terminat, de fapt, am terminat. — Nu-ți fă griji, pot dormi și aici. Stai liniștit. Văd că te interesează mapele, te interesează. Un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu încă. Nu are încredere în nimeni. Pentru moment, simte pur și simplu nevoia de a se departaja de fetele frumoase care sunt cunoscute ca favorite ale bogătașilor, starlete care nu fac nimic. Am foarte puțini bani, dar mai degrabă flămânzesc ca să-mi cumpăr bilete bune la teatru. Urmăresc filme și opere ca să învăț de la cele mai bune actrițe. Nu pot să las să treacă prea mult timp până mă duc la un spectacol. De fiecare dată când ies de la operă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]