811 matches
-
mai avea vreo șansă? Evident, dacă voi fi prezent și în stare de funcționare la sosire, voi putea informa autoritățile la debarcare despre ceea ce-i așteaptă și cum să procedeze împotriva acesteia. Distrugându-mă, riscați să duceți pe Pământ un flagel teribil. Se lăsă o liniște adâncă după aceste cuvinte funebre. În fine, Parker, primul, se încumetă să o întrerupă. ― Genul uman, în persoana Companiei, nu prea s-a sinchisit de noi. Noi ne vom încerca norocul împotriva entității. Noi știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
această pierdere pare mai iminentă și mai iremediabilă. Este firesc astfel ca anul acesta corul bocitoarelor să fi atins apogeul. Valul său a luat pe sus pe mai toată lumea, inclusiv persoane așezate, care nu se lamentaseră pînă acum de acest flagel al rămasului fără tradiții. Pe de altă parte și direct proporțional cu această pierdere, fiecare dintre noi are parte de tot mai multe tîrguri tradiționale, colinde tradiționale, mîncăruri tradiționale și alte cadouri tradiționale. Nimeni nu pare să fie intrigat de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vreme îndelungată, se produce o scurtare a vieții, o sinucidere lentă. Fumatul, consumul de alcool, de cafea de către tineri trebuie combătute prin mijloace informaționale. De aceea, informarea elevilor cu privire la aceste comportamente cu risc pentru sănătate duce la prevenirea apariției acestui flagel la adolescenți și tineri. In concluzie, oamenii nu trebuie să consume alcool, tutun și cafea pentru că din cauza acestor droguri putem muri. Ele dăunează grav sănătății noastre și a celor din jurul nostru.
Stop drogurilor!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Dascălu Ioana- Cristina, Olaru Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1957]
-
ispitei care o reprezintă pentru generația noastră. Este ca și cum ai păși pe cioburi de sticlă sau pe cărbuni aprinși. Fără îndoială vor rămâne urme. Să ne păstrăm curați pentru viitorul nostru, să ne informăm pentru a ne feri de acest flagel al secolului. către viitorul meu, deci nu voi consuma droguri.
Vreau să zbor. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by PRICOP LUCIAN, Apostol Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1968]
-
a se teme de răul din el. Prima tranșee a dreptății se află în sine însuși. Și tot acolo se află și ultima. Tocmai de aceea, pentru că împinge șobolanul să se creadă justificat prin destin, frica e un pericol, un flagel care trebuie refuzat zilnic, ca moartea. Dar cum. Da, cum. Sigur, onorată curte, ori de câte ori te temi, ca mine, poți să spui: există o grotă care mă așteaptă. Singurătatea ți se pare atunci mai mult decât un refugiu; ți se pare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
asta îi adusese un Pulitzer. Trecea drept bogat, dar partea cu banii ținea de Sylvie, care lucra ca expert la Bruxelles, iar distanța dintre Belgia și Paris îi și separase. Și ei, ca și alții, erau victime sigure ale acestui flagel numit „cariera cu orice preț“. Corcitura de Sonia le călcase pe urme. Nu visa decât glorie și conturi serioase cu care să-și cumpere libertatea. Dar avea o problemă: era prea frumoasă, mai frumoasă decât se gândeau c-o să iasă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că întîmplător s-au pornit cu tot felul de scorniri scârboase împotriva Laurei?" m-a întrebat. Avea chiar o teorie despre forța subversivă a dragostei care, zicea el, se cuibărește în adevărul ei ca într-o oază; de aceea orice flagel tinde în mod natural s-o înăbușe ori măcar s-o murdărească. L-am ascultat, dar am rămas opac la argumentele lui. Știam una și bună. Că Laura reprezenta pentru mine un risc. Putea să mă zdruncine cu realismul ei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
împiedică să dureze. Prostia stăruie întotdeauna și faptul s-ar observa dacă fiecare nu s-ar gândi mereu la sine. Concetățenii noștri semănau în această privință cu toată lumea, se gândeau la ei înșiși, altfel spus, erau umaniști: nu credeau în flageluri. Flagelul nu este pe măsura omului, îți spui deci că flagelul este ireal, e un vis urât care o să treacă. Dar nu trece totdeauna și, din vis urât în vis urât, oamenii sunt cei care se duc, și umaniștii cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să dureze. Prostia stăruie întotdeauna și faptul s-ar observa dacă fiecare nu s-ar gândi mereu la sine. Concetățenii noștri semănau în această privință cu toată lumea, se gândeau la ei înșiși, altfel spus, erau umaniști: nu credeau în flageluri. Flagelul nu este pe măsura omului, îți spui deci că flagelul este ireal, e un vis urât care o să treacă. Dar nu trece totdeauna și, din vis urât în vis urât, oamenii sunt cei care se duc, și umaniștii cei dintâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dacă fiecare nu s-ar gândi mereu la sine. Concetățenii noștri semănau în această privință cu toată lumea, se gândeau la ei înșiși, altfel spus, erau umaniști: nu credeau în flageluri. Flagelul nu este pe măsura omului, îți spui deci că flagelul este ireal, e un vis urât care o să treacă. Dar nu trece totdeauna și, din vis urât în vis urât, oamenii sunt cei care se duc, și umaniștii cei dintâi, pentru că nu și-au luat măsuri de precauție. Concetățenii noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
duc, și umaniștii cei dintâi, pentru că nu și-au luat măsuri de precauție. Concetățenii noștri nu erau mai vinovați decât alții, ei uitau să fie modești, atâta tot, și credeau că totul mai era posibil pentru ei, ceea ce presupunea că flagelurile nu erau posibile. Ei continuau să facă afaceri, proiectau călătorii și aveau păreri. Cum să se fi gândit ei la ciuma care suprimă viitorul, deplasările și discuțiile ? Ei se credeau liberi și nimeni nu va fi vreodată liber atâta timp cât vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
erau posibile. Ei continuau să facă afaceri, proiectau călătorii și aveau păreri. Cum să se fi gândit ei la ciuma care suprimă viitorul, deplasările și discuțiile ? Ei se credeau liberi și nimeni nu va fi vreodată liber atâta timp cât vor exista flageluri. Chiar atunci când doctorul Rieux recunoscuse față de prietenul său că un număr mic de bolnavi risipiți ici-colo muriseră fără veste de ciumă, pericolul rămânea pentru el fără realitate. Pur și simplu, când ești medic ți-ai făcut o idee asupra durerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
întunecoase, bătăile cu torțe în noaptea sfâșiată de scântei și aburi groși urcând spre cerul atent. Te puteai teme ... Dar această amețeală nu rezista în fața rațiunii. Este adevărat că fusese rostit cuvântul "ciumă", este adevărat că în această clipă chiar, flagelul scutura și trântea la pământ o victimă sau două. Dar ce, asta putea fi oprit ? Ceea ce trebuia făcut, era să se recunoască pe față ceea ce trebuia recunoscut, să fie luate măsurile care se impuneau. Apoi ciuma se va opri pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
că printr-un procedeu oratoric dibaci, părintele dăduse dintr-o dată, așa cum se dă o lovitură, tema întregii sale predici. Îndată după această frază, Paneloux a citat într-adevăr textul din Exod referitor la ciuma din Egipt: "Întâia dată când acest flagel a apărut în istorie, a fost ca să lovească în dușmanii lui Dumnezeu. Faraon s-a opus voinței eterne și ciuma l-a făcut să cadă în genunchi. De la începutul întregii istorii, flagelul lui Dumnezeu pune la picioarele lui pe orgolioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la ciuma din Egipt: "Întâia dată când acest flagel a apărut în istorie, a fost ca să lovească în dușmanii lui Dumnezeu. Faraon s-a opus voinței eterne și ciuma l-a făcut să cadă în genunchi. De la începutul întregii istorii, flagelul lui Dumnezeu pune la picioarele lui pe orgolioși și pe orbi. Meditați la asta și cădeți în genunchi." Afară ploaia se întețea și această ultimă frază rostită în mijlocul unei liniști absolute, adâncită încă și mai mult de zgomotul aversei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe un ton din ce în ce mai accentuat : Dacă astăzi ciuma își ațintește privirea asupra voastră, înseamnă că a sosit momentul să cugetați. Cei drepți n-au de ce să se teamă, dar cei răi au dreptate să tremure. În imensa arie a universului flagelul implacabil va treiera grâul omenesc până ce paiele vor fi despărțite de bob. Și vor fi mai multe paie decât grăunțe, mai mulți chemați decât aleși, și această nenorocire n-a fost vrută de Dumnezeu. Prea multă vreme această lume s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
terestră și nici măcar, să știți, zadarnica știință omenească, nu vă poate ajuta s-o ocoliți. Și veți fi treierați pe aria însângerată a durerii, și zvârliți o dată cu paiele." Aci, părintele a reluat cu și mai multă amploare imaginea patetică a flagelului care treieră grâul omenesc. El a evocat imensa bucată de lemn rotindu-se deasupra orașului, lovind la întâmplare și înălțându-se însângerată, împrăștiind în sfârșit sângele și durerea omenească "pentru însămânțări care ar pregăti recoltele adevărului". La capătul frazei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
el nu ajung iubirii lui mistuitoare. El vrea să vă vadă mai mult timp, este felul lui de a vă iubi și, la drept vorbind, este singurul fel de a iubi. Iată de ce, obosit să aștepte venirea voastră, a lăsat flagelul să vă viziteze așa cum a vizitat toate orașele păcatului de când au oamenii o istorie. Știți acum ce este păcatul, așa cum au știut Cain și fiii lui, cei de dinaintea potopului, cei din Sodoma și Gomora, Faraon și Iov și toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lui, cei de dinaintea potopului, cei din Sodoma și Gomora, Faraon și Iov și toți cei blestemați. Și așa cum au făcut-o atunci toți aceștia, și voi, din ziua în care acest oraș și-a închis zidurile în jurul vostru și al flagelului, vă uitați cu alți ochi la ființe și lucruri. Și, în sfârșit, știți acuma că trebuie să vă întoarceți la ceea ce e esențial. Un vânt umed pătrundea acum în naos și flăcările lumânărilor s-au gârbovit sfârâind. Un miros dens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
drumul salvării vi-l arată și spre el vă împinge o țepușă roșie. Tocmai aici, frați creștini, se arată în sfârșit îndurarea divină care a pus în orice lucru binele și răul, mânia și mila, ciuma și mântuirea. Chiar acest flagel, care vă lovește, vă înalță și vă arată calea. Foarte de mult, creștinii din Abisinia vedeau în ciumă un mijloc eficace, de origine divină, de a câștiga veșnicia. Cei ce nu erau atinși se înfășurau în cearșafurile ciumaților pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
tot ceea înseamnă graiul unui oraș care se trezește. Ascultătorii se pregăteau discret de plecare, într-un freamăt înăbușit. Părintele a reluat totuși cuvântul și a spus că după ce a arătat originea divină a ciumei și caracterul pedepsitor al acestui flagel, el terminase ce avea de spus și că n-o să facă apel, pentru a ajunge la concluzia lui, la o elocvență care, fiind vorba de un subiect atât de tragic, ar fi deplasată. I se părea că totul e clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cap și despre care spusese apoi că era tare. Apoi a vrut să iasă. Afară, lui Rieux i se părea că noaptea era plină de gemete. Undeva, pe cerul negru, deasupra felinarelor, un șuierat surd i-a reamintit de invizibilul flagel care răscolea neobosit aerul cald. ― Din fericire, din fericire, spunea Grand. Rieux se întreba ce vrea să spună. Din fericire, spunea celălalt, am lucrarea mea. Da, zise Rieux, e un avantaj. Și, hotărât să nu asculte șuieratul, îl întreabă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și îi surâde cu un fel de recunoștință. \ Da, spune el, chiar asta și vreau. PRIVIND MEREU FOAIA, AȘTEAPTĂ PUȚIN, APOI SE AȘEAZĂ. RIEUX ASCULTA ÎN ACELAȘI TIMP UN FEL DE ZUMZET NELĂMURIT CARE, ÎN ORAȘ, PĂREA SĂ RĂSPUNDĂ ȘUIERĂTURILOR FLAGELULUI. AVEA, EXACT ÎN ACEST MOMENT, O PERCEPȚIE EXTRAORDINAR DE ASCUȚITĂ A ACESTUI ORAȘ CARE SE ÎNTINDEA LA PICIOARELE LUI, A LUMII ÎNCHISE PE CARE O ALCĂTUIA ȘI A URLETELOR CUMPLITE PE CARE ACESTA LE ÎNĂBUȘEA ÎN NOAPTE. VOCEA LUI S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
-SE DE EI. DAR ASTA NU ERA O MÂNGÂIERE. CEEA CE ERA ÎNSĂ MAI REMARCABIL, ȘI RAMBERT A FĂCUT DECI ACEASTĂ REMARCĂ, ERA FAPTUL CĂ, ÎN TOIUL UNEI CATASTROFE, UN BIROU ÎȘI PUTEA CONTINUA SERVICIUL ȘI LUA INIȚIATIVE CA ȘI ÎNAINTEA FLAGELULUI, ADESEA FĂRĂ ȘTIREA AUTORITĂȚILOR MAI MARI, PENTRU SINGURA RAȚIUNE CĂ ERA FĂCUT PENTRU ACEST SERVICIU. Perioada care urma a fost, pentru Rambert, în același timp, cea mai ușoară și cea mai grea. Era o perioadă de paralizare. Fusese în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ȘI AL FRICII. E ADEVĂRAT, ÎN ORICE CAZ, CĂ NEMULȚUMIREA NU ÎNCETA SĂ CREASCĂ ȘI CĂ AUTORITĂȚILE NOASTRE SE AȘTEPTASERĂ LA ORICE ȘI SE GÂNDISERĂ SERIOS LA MĂSURILE CE TREBUIAU LUATE ÎN CAZUL ÎN CARE ACEASTĂ POPULAȚIE, ȚINUTĂ SUB IMPERIUL FLAGELULUI, S-AR FI RIDICAT LA REVOLTĂ. ZIARELE AU PUBLICAT DECRETE CARE REÎNNOIAU INTERZICEREA IEȘIRII DIN ORAȘ ȘI AMENINȚAU CONTRAVENIENȚII CU CONDAMNĂRI LA ÎNCHISOARE. PATRULE AU ÎNCEPUT SĂ STRĂBATĂ ORAȘUL. ADESEA, PE STRĂZILE PUSTII ȘI ÎNCHISE, SE VEDEAU ÎNAINTÂND, ANUNȚATE MAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]