971 matches
-
iar vocile care, în mod voalat sau fățiș, nu vor pactiza cu orientarea politică a epocii vor fi imediat înlăturate. Într-un articol de bilanț, inclus în numărul 500/1980, Eugen Barbu plasează „crezul artistic și politic” al revistei „sub flamura socialismului”, afirmă că articolul politic este indispensabil pentru înțelegerea realității, cere atitudini ferme și pune în evidență, ca merite ale gazetei, opțiunea pentru tradiția românească, premiile acordate lui Constantin Noica, Nichita Stănescu, Fănuș Neagu, Gheorghe Zamfir, Radu Beligan, crearea unei
SAPTAMANA CULTURALA A CAPITALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
SCRIERI: Fuga din hazard, București, 1970; Solitarul citadin, București, 1972; Embleme, București, 1976; Lungul drum către casă, București, 1976; Tărâmul magic, București, 1980; Veghe și dor, București, 1984; Oameni, stele, flori, București, 1986; Poemograme și alte poezii, București, 1986; Sub flamuri purpurii de mai, București, 1989; Tărâm al eternei iubiri, București, 1989; O poezie pentru fiecare, București, 1993; Eternele izvoare, București, 1996; Năzdrăvăniile perușului Ciufulică și alte poezii, București, 1997; Vălurel, fiul Dunării, București, 1998; Călătorind prin „Țara frunzei de arțar
SEGARCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
de critică literară (1954-1959). În 1975 va absolvi un curs postuniversitar de ziaristică. Este profesor de limba română la Școala Generală din Uda Paciurea, județul Teleorman (1959-1961), metodist la Casa Regională a Creației Populare din Ploiești (1961-1966), redactor la ziarele „Flamura Prahovei” (1966-1989) și „Prahova” (1989-1997). Din 1998 se stabilește la Sibiu. Debutează în 1950, cu versuri, la „Flamura Prahovei”, iar editorial cu placheta Cuvinte pentru mâine, apărută în 1962. Colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna”, „Contemporanul” ș.a. A
SERBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289635_a_290964]
-
la Școala Generală din Uda Paciurea, județul Teleorman (1959-1961), metodist la Casa Regională a Creației Populare din Ploiești (1961-1966), redactor la ziarele „Flamura Prahovei” (1966-1989) și „Prahova” (1989-1997). Din 1998 se stabilește la Sibiu. Debutează în 1950, cu versuri, la „Flamura Prahovei”, iar editorial cu placheta Cuvinte pentru mâine, apărută în 1962. Colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna”, „Contemporanul” ș.a. A realizat traduceri ale unor piese jucate pe scenele teatrelor din Ploiești, Oradea și Bârlad. Mai semnează C. Teișanu
SERBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289635_a_290964]
-
și al lui Roman Sârbu, țărani. Urmează liceul la Buziaș (1960-1964) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția limba și literatura română (1964-1969). Va lucra ca ziarist profesionist: redactor la cotidianele „Orizont” din Râmnicu Vâlcea (1969-1971) și „Flamura” din Reșița (1972-1989), ulterior ca redactor-șef la ziarul „Timpul” și la Agenția Media Star din Reșița. Din 1997 este director al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” din același oraș. Debutează cu versuri în 1965, la „Tribuna”, publică în primele numere
SARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289493_a_290822]
-
poziția acestuia e atitudinea lui Tudor Vianu, Dan Botta, I. M. Sadoveanu. Penetrat sau nu de ortodoxism, principiul etnic definește, în perioada interbelică, și orientarea unor periodice precum „Cugetul românesc”, „Cuvântul literar și artistic”, „Secolul”, „Floarea de foc”, „Ramuri”, „Năzuința”, „Flamura”, „Datina”, „Familia”, „Gând românesc”, „Pagini literare”, „Junimea literară”, „Viața Basarabiei”, „România literară” (revista condusă de Cezar Petrescu), „Universul literar” (seria 1938-1944). Prin literatura pe care au publicat-o preferențial, „Gândirea” și celelalte periodice tradiționaliste dau un nou impuls orientării spre
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
Simion Stolnicu, Câmpina peisajului și a visului, „Naționalul nou”, 1937, 944; Călinescu, Ist. lit. (1941), 852, Ist. lit. (1982), 937; Sașa Pană, Restituiri, „Revista literară”, 1947, 35; Ion Bălu, Un poet prahovean, VR, 1969, 2; Marius Pop, Alexandru Tudor-Miu, „Flamura Prahovei”, 1970, 5 789; Geo Bogza, Mărturie despre Tudor-Miu, RL, 1973, 6; Constantin Țoiu, Reîntâlnire cu Tudor-Miu, RL, 1973, 25; Aurel Dragoș Munteanu, „Întâlnire cu pasărea Phoenix”, FLC, 1973, 33; Piru, Ist. lit., 429; Micu, Scurtă ist., II
TUDOR-MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290287_a_291616]
-
iar în 1966, după mai bine de două decenii și jumătate de la ultima carte, i se editează culegerea Poezii. Mai colaborează cu versuri, reportaje și traduceri la „Glasul singurătății” (devenită „Fulgerul”, apoi „Însemnări”; face parte din gruparea acestei reviste dorohoiene), „Flamuri”, „Lanuri”, „Crai nou”, „Familia”, „Pagini basarabene”, „Luceafărul”, „Universul literar”, „Curentul literar”, „Viața românească”, „Steaua”, „Iașul literar”, „Orizont”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Cronica” ș.a. În 1979 i s-a decernat Premiul Asociației Scriitorilor din Iași pentru volumul Confesiunile pământului. Cu excepția unei
ŢUGUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
zori, zarea e roșie”. În câteva texte din 1945 apare și viitoarea metaforă titulară „vioara roșie”. Posesorul ei se vrea făuritor de poezie vaticinară, militantă: „Cu tălpile goale, cu hainele rupte, / Te vreau, poezie, chiot în lupte. Te vreau, poezie: flamură, goarnă, / Neguri și bezne smulge, răstoarnă”. Acest program va fi îndeplinit, începând din 1948, cu supramăsură. În ciclul Versuri de război tonalitatea o dăduseră nu „chiotul”, „goarna”, ci descripțiile de ambianță, în tușă îngroșată. Notații caustice, mici comentarii sarcastice, încondeieri
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
le strig: / Încolonarea!” Într-o poezie astfel concepută, e normal ca metafora rezumativă să fie steagul, care flutură în mai toate stihurile lui T.: „Eu am răzbit prin neguri și-acum te-aștept pe culmi / Cu roșii, cu înalte, cutezătoare flamuri”, „Mi-e inima steagului dată!” etc. După 1950 continuă să abordeze „teme majore”, dar își permite, uneori, să compună pasteluri și să contureze siluete grațioase, cum ar fi o tânără de la țară, „proaspătă ca roua pe rodul necules”, îmbrăcată în
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
lui Z., cele inițiale de rezonanță minulesciană, lamentațiile venite din nevroze și gânduri funebre, reflectând o structură mereu frământată, vulnerabilă, coabitează cu atitudini umanitariste, ce dobândesc nu o dată accente protestatare. Asemenea atitudini caracterizează și nuvelele adunate în volumul de debut Flamura albă... (1924), aducând, prin tușe crud naturaliste, dar și cu dese inflexiuni de meditație lirică, scene de război, „suflete și chipuri prinse în vârtejul morții”. Următoarea culegere de proze scurte, Gazda cu ochii umezi (1926), cultivă efuziunile lirice, atrăgând însă
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
lui George Mihail Zamfirescu și evocarea de suflu epopeic a periferiei, văzută în aspectul ei de cerc închis, cu moravuri și o etică proprie, cu pitoresc specific și tragică umanitate, în aerul otrăvit de miasmele instinctelor primare. POMPILIU CONSTANTINESCU SCRIERI: Flamura albă... Suflete și chipuri prinse în vârtejul morții, pref. Eugen Relgis, Satu Mare, 1924; Cuminecătura, București, 1925; Gazda cu ochii umezi, București, 1926; Domnișoara Nastasia, București, 1927; Madona cu trandafiri, București, 1931; Maidanul cu dragoste, I-II, București, 1933; ed. îngr
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
București, 1988; Domnișoara Nastasia și alte piese, Cluj-Napoca, 1989; Teatru, îngr. și pref. Valeriu Râpeanu, București, 2000. Traduceri: Ly-Chao-Pée, Pieter van der Meer, Selma Lagerlöf, în Magnolia, Arad, 1925; Pierre Mac Orlan, Bestia cuceritoare, București, 1925. Repere bibliografice: George Baiculescu, „Flamura albă”, ALA, 1924, 193; Camil Petrescu, Teze și antiteze, București, 1936, 322-324; Sandu Teleajen, „Cuminecătura”, „Gândul nostru”, 1925, 3-4; Perpessicius, Opere, V, 188-192, VI, 166-171, VIII, 273, XII, 389, 550-551; George Baiculescu, „Gazda cu ochi umezi”, ALA, 1926, 286; Ion
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
Va debuta însă cu poezia Dorul în 1912, la „Convorbiri literare”, sub inițialele V.V. Publică ulterior în „Flacăra”, „România”, „Dacia”, „Revista copiilor și a tinerimei”, „Însemnări literare”, „Răsăritul”, „Luceafărul”, „Lamura” (va face parte din redacție), „Cugetul românesc”, Năzuința”, „Ilustrațiunea națională”, „Flamura”, „Ramuri”, „Graiul nostru”, „Duminica Universului”, „Azi”, „Herald”, „Vremea”, „Satul”, „Muzică și poezie”, „România literară” (1943) ș.a. Împreună cu G. Tutoveanu, Tudor Pamfile și Mihail Lungianu scoate la Bârlad „Florile dalbe”(1919), iar alături de N. I. Herescu și Ion Pillat revista „pentru poezie
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
și literaturii până la pensionare, în 1973. Debutează în 1938, cu un articol, la cotidianul „Vestul”, iar prima carte, Comuna Alioș din punct de vedere istoric, biologic și cultural, îi apare în 1940. Împreună cu Mihu Dragomir, conduce din noiembrie 1940 revista „Flamura”, dar după trei numere, din cauza protestelor împotriva Dictatului de la Viena, periodicul va fi suspendat. Între 1941 și 1943 editează, în calitate de codirector, seria a doua a revistei „Tinerețea”, în care va tipări un vehement articol de condamnare a asasinării lui N.
SUCIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290008_a_291337]
-
vale./ / Am luat omul de ciuf, de mâner,/ Acum e călare pe soare...”. Dar adevăratul preludiu la prestația din următoarele două decenii este o Baladă din 16 februarie, închinată grevelor ceferiste din 1933 și lui Vasile Roaită, „mucenicul” „fâlfâind în loc de flamură” pe sirena uzinei. Îndată după aplicarea dictatului jdanovist asupra literaturii ca „armă” de agitație și propagandă, supusă „metodei de creație” a realismului socialist, P. s-a precipitat în primul eșalon al scriitorimii de serviciu, devenind un model de „poet fruntaș
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
ia inițiativa înființării publicației „Memoria. Revista gândirii arestate”, al cărei redactor-șef devine în mai 1990, din noiembrie 1991 fiind desemnat și președinte al Fundației Culturale Memoria. Debutul publicistic s-a produs la vârsta de treisprezece ani în revista craioveană „Flamura”. A mai colaborat la „Viața socială”, „Ramuri”, „Pagini dunărene”, „Viața militară”. A fost distins cu diverse premii, acordate de revistele „Ramuri” și „Viața militară” sau de Asociația Scriitorilor din București (pentru romanul Nimic despre fericire, 1984). După perioada de detenție
RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]
-
și Filosofie din București, dar moare răpus de o boală necruțătoare. Poetul a colaborat la numeroase periodice, printre care „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, unde debutează în 1934, „Hotarul”, „Decalog”, „Festival”, „Muguri literari”, „Pământul”, „Biruința”, „Revista societății «Tinerimea Română»”, „Afirmarea”, „Flamuri”, „Viața literară”, „Buna Vestire”, „Cuvântul” ș.a. Inițiază o grupare a scriitorilor tineri, primită cu interes. Își vede tipărite două plachete de poezie: Tălmăciri din mine (1936) și Fata Morgana (1938). Lirica lui P. nu a avut timp să se elibereze
PETCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288767_a_290096]
-
câteva secvențe autobiografice și prin inserțiile cu privire la Sorin Titel și la sfârșitul tragic al acestuia. SCRIERI: Noaptea roșie, București, 1983; Casa de lângă lună, București, 1988; Mestecenii din vis, București, 1990. Repere bibliografice: C. Manolache, Un remarcabil debut prahovean în proză, „Flamura Prahovei”, 1983, 7402; Sorin Titel, Mihai Nicolae, RL, 1978, 15; Titel, Cehov, 206-208; Dan C. Mihăilescu, Complicații afective, CNT, 1984, 11; Valentin Dumitrescu, Romanul unei familii, O, 1984, 16; Viața lui Sorin Titel povestită de Iosif Titel, tatăl scriitorului, CC
NICOLAE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288435_a_289764]
-
tipăririi tezei sale de doctorat, locotenentul farmacist publică și studiul Elemente de etică și deontologie profesională. Colaborează la reviste literare și de cultură - „Abecedar”, „Arieșul”, „Societatea de mâine”, „Pagini literare”, „Arta” (revistă în a cărei redacție este în 1938), „Flacăra”, „Flamura”, „Sfarmă-Piatră”, „Vremea”, „Curentul magazin”, „Pan”, „Chemarea vremii”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Duminica”, „Fapta”, „Lumina”, „Tribuna nouă” ș.a., unde publică versuri patriotice, religioase sau pe diapazon intimist, rareori proză scurtă, toate complementare într-un fel sau altul ideologiei exprimate în
PAMFIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
trei Crișuri”, „Ion Maiorescu”, „Viața literară”, „Curentul”, „Săptămâna culturală”, „Arhivele Olteniei”, „România nouă”, supliment literar, „Universul literar” ș.a., semnând fie cu numele său, fie T. U. sau T. Ulmu. Face parte, în 1924, din comitetul de redacție al revistei craiovene „Flamura”, participând și la conducerea periodicelor „Năzuința” (1926-1929), „Suflet românesc” (1926), „Pleiada” (1927-1928). Figurează, de asemenea, în comitetul de conducere al revistei „Ramuri” (1928-1947) și publică aici numeroase articole. În 1936 devine membru al Societății Scriitorilor Români, fiind numit în același
PAUNESCU-ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288730_a_290059]
-
1848 -, M., interpret al rolului titular (el este primul actor român care încearcă travestiul), obține un triumf cum nu se mai pomenise pe scena ieșeană. Deși mai puțin atras de teatrul istoric, în preajma Unirii dă la iveală câteva texte cu flamură patriotică (Ștefan cel Mare și, cu actorul Ion Anestin, Jianul căpitan de hoți). Va reveni la piesa de divertisment („comedia vodevilă” Apele de la Văcărești, 1872), amabilă și frivolă la început, scoțând apoi din când în când un ghimpe satiric. Farsele
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
1964; Podul de aur, București, 1964; Cronică de război, I-III, București, 1966; Primăvară timpurie, București, 1969; Somnul de veghe, București, 1969; Fiecare moare cum vrea, București, 1970; Poartă și drum, București, 1971; Focurile, București, 1972; Pământ însângerat, București, 1972; Flamura purpurie, București, 1973; Forța ascunsă, București, 1973; Nimeni nu moare singur, București, 1974; Vatra, București, 1974; Focurile, I-III, București, 1977-1978; Un mesaj de dincolo de mormânt, București, 1977; Acțiunea „Hildebrand”, București, 1979; Am fost șaisprezece, București, 1980; Îngerul negru, București
MIHALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463]
-
în „Ramuri”, unde a lucrat un timp ca redactor, „Năzuința” (Craiova), „Adevărul literar și artistic”, „Clipa”, „Cuvântul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Omul liber”, „Țara de Jos”, „Tribuna nouă” (Arad), „Mișcarea literară”, „Gândirea”, „Universul copiilor”, „Cetatea literară”, „Universul literar”, „Universul”, „Flamura” (Craiova), „Comedia”, „Viața literară”, „Arhivele Olteniei”, „Curierul Olteniei”, „Bilete de papagal”, „Conștiința națională” (Craiova), „Cuvântul”, „Presa” (Craiova), „Dimineața copiilor”. Traducerile (din Jean Richepin, Prolog fantezist, și din Elena Văcărescu, Norii) sunt ocazionale. În manuscris s-a păstrat ceea ce ar fi
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
-l cheltuiască. Aceste nobile monede de aur din America de Sud sînt ca niște medalioane solare, de felul celor folosite la împărtășanie. Pe ele sînt gravate multe frunze de palmier, capre și vulcani, discuri solare și stele, eclipse, cornuri ale abundenței și flamuri desfășurate - astfel încît prețiosul aur pare să-și fi sporit prețul și gloria, trecînd prin acele monetării spaniolești înzestrate cu o fantezie atît de poetică. Dublonul de pe Pequod ilustra cu prisosință aceste însușiri. Pe muchea lui rotundă stătea scris „Republica
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]