1,034 matches
-
fiu nevoită să-mi aduc aminte că suntem în exil. Jehol e un loc măreț și tăcut. Lumina albicioasă a soarelui se reflectă ușor de pe acoperișurile sale din țiglă smălțuită. Curțile sunt pavate cu lespezi de piatră, iar ușile sunt flancate de ziduri groase. De la moartea lui Chien Lung, acum o jumătate de veac, cea mai mare parte a palatelor au stat goale și miros a mucegai. Atacate fără cruțare decenii la rând de vânturi și ploi, exterioarele par să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
odihni cu strămoșii săi. Mormântul său se află într-unul dintre cele două complexe funerare, unul aflat la est și celălalt la vest de Peking. Se cuibărește în munți, înconjurat de pini înalți. Drumul ceremonial este pavat cu marmură și flancat de elefanți enormi, cămile, grifoni, cai și războinici ciopliți în piatră. La vreo sută de metri pe drumul de marmură, Nuharoo și cu mine ne apropiem de un pavilion în care sunt păstrate tronurile din aur și satin și robele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în zidul incintei, iar laturile de nord și sud au câte doi contraforți, care au mai mult rol decorativ. Bolțarii arcurilor turnului sunt decorați cu rozete pătrate. Arhitectura turnului Cetățuiei este asemănătoare turnului Goliei. Partea sudică a zidului a fost flancată la colțuri de două turnuri; se păstrează doar turnul din colțul sud-estic, fiindcă cel din colțul vestic s-a prăbușit odată cu zidul. Construcția dominantă a ansamblului Cetățuia este Biserica, căreia ctitorul i-a acordat cea mai mare atenție. Observăm că
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
supărarea. Rachel cea veche avea să dispară, iar noua Rachel va fi gata să ia totul de la capăt. O să, ăăăă, o să intre, știi tu, în sevraj? a întrebat-o Margaret pe Brigit în timp ce ne pregăteam s-o pornim pe drumul flancat de zăpadă către aeroportul JFK. Nu fi ridicolă, am râs eu. Exagerați cu toții. Sevraj, pe dracu’! în sevraj nu intri decât de la heroină. — Deci nu iei heroină? m-a întrebat Margaret. Exasperată, am dat ochii peste cap. Păi, de unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am aici o funcție, reprezint Asociația. Dar ca om, să spunem, părerea mea este... mă rog, poftiți la mine, putem discuta. Birou imens. O uriașă cameră lungă lungă, cu o masă lungă lungă la perete, acoperită cu pânză roșie și flancată de vreo zece scaune. În fund, o masa mica, plina de hârtii, un scaun în spate, unul în față. Dominic se așeză, grăbit, fără a aștepta invitația. Femeia rămăsese o clipă în picioare, vrând parcă să lichideze mai repede întrevederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mizeria noastră prea interesantă, crede-mă. Pot să iau loc? — Da, da... iertați-mă. Aici, pe fotoliu, chiar aici. Iertați-mă, nu sunt în ținută de primire. Doctorul nu comentează. Se așază pe unul din cele două fotolii verzi, care flanchează o mică măsuță albă, așezată în fața unei canapele identice cu fotoliile. — Tu ai rămas tu... Ai cumva invitați, Irina? — Aș spune că nu. Aștept un amic, nu e musafir, răspunde din bucătărie gazda, aranjând florile într-o vază. — O, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
piele, un om zdrobit, care se străduiește să se adune. Ne luăm la revedere de la cei doi Wilson și le mulțumim pentru ajutor. Al junior promite să mă țină zilnic la curent cu situația mașinii. Un drum abrupt de pământ, flancat pe ambele părți de păduri; teren accidentat; câte o creangă mai joasă care mătură parbrizul, în timp ce urcăm dealul până în vârf. Stanley se scuză pentru eventualele probleme pe care le-am putea avea la han. De două săptămâni muncește singur, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
neputicioase în fața nèvalei mateiene, nimic n-o ajutè, nici mècar amintirea vocii de la telefon a soțului ei, care, stèruind că un ecou vag și îndepèrat între noi, departe de a-l descuraja pe Matei, îl incitè, provocându-l, Regele alb flancat de turè și damè așteaptè atacul, În timp ce o dezbrac cu mișcèri lente, dar ferme, îmi trece prin minte cè, aș fi fost în stare, dacè mi s-ar fi împotrivit, s-o silesc, dar cè, dèruindu-mi-se de bunèvoie, face ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a locuit Buni, 27 de ani, după ce l-au săltat pe bărba-su și au scos-o și pe ea din casă și-au aruncat-o În comuna Militari. Oricum, de atunci până la plecare, Traian a fost Încă și mai inabordabil, flancat de profesorul Stan și de toată șleahta de nehaliți, de urechiști din jurul lui, plus nelipsitul Victor cu valuta lipită de degete și ochii rotindu-i-se În cap ca un girofar. Culmea nebuniei e că, din cauza fermoarului, dintre noi trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
seară în orașul morților. A doua zi, dis-de-dimineață, întregul familion se îndrepta prin nămeți spre întâlnirea cu patriarhul care, pentru prima oară după ani, nu își petrecuse noaptea acasă. Presbitera, îndoliată și cu vălul cernit peste chipul plâns, deschidea drumul flancată de fiicele ei. Slăbită, distrusă, pășea cu demnitate. Toată viața Gicu îi spusese că ei doi vor muri deodată, ca doi stejari, iar acum o lăsase. Îi mai spunea că dacă el va pleca primul ei îi va fi tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
burtică. Acesta era însoțit de un ins supraponderal, care pășea oarecum dezordonat și dezlânat, în liniște, de parcă Silică ar fi fost de-abia externat dintr-un salon de terapie intensivă sau după o ședință prelungită de electroconvulsii. Îi completa și flanca un tip scundac, cu favoriți stufoși, ce răspundea în principal la apelativul de Boss și care se agita cărând un coș, în a cărui scafă somnola o creatură mititică. Ariergarda reîncarnaților un Bursuc dolofan și un Iepure albinos încheia alaiul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nu-i iubesc, și-i iubiți voi care, le împuiați capetele cu făgăduieli și vorbe goale! Aida de, Grigoriță, să fim serioși! Continuă mai potolit după o mică pauză: ― Agricultura cere experiență și experiența e categorică în privința asta: o moșie flancată de țărani e condamnată la moarte. Precis și fără apel!... Când vor ajunge cele două mii cinci sute de pogoane de la Babaroaga în mâinile țăranilor, aș vrea să te văd ce învoieli ai să mai poți face cu dânșii. Au să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
definitiv, de ce există un site pentru morți ? Oare pagina asta nu e în sine o blasfemie ? E cool să mori mai nou, nu ? E fain, e mișto... Așa e, nu observasem : anunțurile mortuare, tristețea oamenilor se scurg în chenare negre flancate de o reclamă de „capac frigorific de sicriu” și o reclamă foarte sexy la lenjerie intimă. Altcineva comentează mai departe : Andreea says : 25.02.2009 at 11 :58 Site-ul în sine să zicem că e ok, pentru că nu toată lumea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
iartă pe Portocală. Dar nu prea are ce să-i facă, se resemnează să-l ironizeze. Mă Întreb... dacă Portocală ne-ar auzi ce vorbim, ar fi În stare să Înțeleagă? Probabil că nu. Nu se vede capătul pistei, e flancată de un șir nesfîrșit de hangare uriașe. Deocamdată e goală, sînt doar cîteva avioane MIG staționate la sol, În zona de siguranță, pe jumătate acoperite cu prelate - băgate la Întreținere. Bateriile de artilerie sînt plasate În capete și la mijloc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o oaie speriată. Era prima mea zi În școala aia futută, nu primisem număr, nu apucasem să-mi cumpăr șapcă cu sigla liceului. Andrei era În poartă, ca să se asigure că totul merge bine, Într-un palton negru, cu pălărie, flancat de doi ciocli, de o eleganță la fel de sinistră. Erau ca o trupă de exterminare, ca niște călăi. Stăteau și Își admirau capodopera, mijindu-și privirea ca un șablon prin care se scurgea o inundație umilă de uniforme regulamentare. Și hop
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în gesticulațiile generoase, italienii sunt aceiași, din Alpi și până la Lampedusa. După Sampierdarena și Sestri Ponente, ies din oraș și mă îndrept spre Pegli și apoi Voltri. Cât pot, evit Via Aurelia, mergând pe străzi paralele cu aceasta, care mereu flanchează marea, alături de calea ferată. Ajung la Voltri și mă întreb dacă de aici este acel autor, Teodosio, care a scris o carte despre fericitul Ieremia Valahul. Davide îmi spunea să mă opresc aici, căutând cazare la călugări, dar îmi zic
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
să menționez faptul că de la această ultimă localitate, trecând apoi prin Cogoleto și până la Varazze, drumul pe malul mării sau prin localitate este de o frumusețe rară. Este pietruit, foarte bine amenajat pentru plimbările turiștilor sau pentru mersul pe bicicletă. Flancând marea, acest drum străbate numeroase tuneluri de piatră, iluminate și curate, săpate în stânca muntelui. Sunt numeroși turiști care aleargă, familii cu copii plini de viață. Si singur eu trec prin mijlocul lor, purtându-mi rucsacul, admirând tot ce văd
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
un duș rapid, voi dormi adânc până a doua zi la ora 6. Si așa s-a încheiat prima mea zi de pelerinaj în lungul drum spre Spania. Am scris aceste impresii în trenul spre Varazze, a doua zi dimineață, flancând mereu marea și admirând în stânga localitățile prin care voi trece astăzi. Tare drăguț a fost părintele Robu, aducându-mă la gară la Taggia. De aici, la el ajung urmând cursul râului Argentina, mergând spre munte cam vreo 10 km, cred
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mai departe spre Noli, cândva republică maritimă, acum având un port cu multe bărci cu vele, așa cum, de fapt, văd peste tot pe unde trec. După Noli, peisajul devine impunător și sălbatec. Strada statală nu are zonă pentru pietoni, fiind flancată pe partea dreaptă de pereți înalți, înspăimântător de înalți și abrupți. Parcă îmi este frică să mă aventurez înainte pe această stradă, de frica mașinilor, iar loc unde să mă refugiez nu există. Sunt momente de cumpănă în care ai
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
30 iulie: Théoule sur Mer-Saint Raphäel: 30 km In graba de a pleca mai repede, am uitat să trec prin capelă. Imi aduc aminte pe drum și cer iertare lui Dumnezeu. Mai mulți km drumul este arid, fără nicio localitate, flancat de stânci la dreapta, iar la stânga de prăpăstii în josul cărora se vede marea. La un moment dat, de pe partea opusă mă strigă un bărbat de pe motoretă: D.voastră sunteți preotul pelerin? Ii răspund că da. Se oprește, traversează strada
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
servesc o înghețată și un fel de clătită și plătesc 9 euro. Foarte scump! Mai bine mă abțineam. Soarele strălucește cu toată puterea, dar este contracarat de un vânt continuu care face aerul mai respirabil. Drumul pe lângă apa canalului este flancat de copaci, iar umbra lor este ca o binecuvântare cerească. Din când în când mai întâlnesc câte un biciclist, sau familii la plimbare, dar nici urmă de pelerini. Merg grăbit și în liniște, singur cu gândurile mele, rugându-mă, meditând
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Ca și ieri, și astăzi, drumul este tot pe malul canalului, ceea ce aduce mai multe avantaje: este puțin mai scurt decât cel stabilit de GR 653 și prezent în ghiduri, în al doilea rând, mergi mereu la umbra platanilor ce flanchează ambele maluri și-ți permite să mergi și în timpul amiezii, dacă te țin picioarele, și nu în ultimul rând, nu poți greși drumul, căci mergi doar pe mal și nu ai cum te rătăci. Ritmul în care merg însoțitorii mei
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
observă, dacă măcar unul din ei m-ar fi privit pentru o secundă în ochi, poate că aș fi acceptat că erau oameni răi și că era bine să te ferești de ei. Dar deținuții și-au văzut de drum, flancați de gardieni cu pușca la umăr, obosiți peste măsură de lanțuri și de murdăria hainelor de pe ei. Mai mult de-atât n-am putut să văd în acea adunătură jalnică de foști oameni... În rest, ce îmi mai aminteam despre
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu niscai explozibil. Să îndrăznească domn’ sărjănt să chițcăie doar, că a mierlit-o. Înțelesu-m-ai, domn’ sărjănt?! Am înțeles! După dumneavoastră, domn’ sărjănt - l-a îmbiat Toaibă în zeflemea, împungându-l cu țeava pistolului în ceafă. Trestie îl flanca la un pas pe sergent... Câteva corturi și-au ițit siluietele din întunericul diluat de irizarea zorilor. Într unul din ele se vedea o părere de lumină. Sentinela din post a somat grupul... După formalitățile de rigoare, timp în care
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ori, cel puțin, o atenuare a facilului, în stare să bulverseze podoaba liniștii din noi. Totodată, o melancolie desfrunzită se strecoară prin această îmbinare de concret și livresc, fiind chiar liantul lor, în timp ce eul încearcă să se lepede de ea, flancat de recuzita simbolistă (Corăbii mari și pânze cenușii; crinii care-și scuturau parfumul / Peste cadavrul nesfârșitei nopți etc.) și cutreierând acest domeniu al imaginației, privind cutezător (ochiul meu rănit privea spre astre), romantic, când ziua și cu noaptea se-mpăcară
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]