1,201 matches
-
Declinarea a III-a: substantive terminate în e, aparținând la toate cele trei genuri: carte, frate, pronume. Tipuri de flexiunetc "Tipuri de flexiune" Clasificarea tradițională rămâne nesemnificativă și nefuncțională, întrucât nu reflectă raportul dintre clasa morfologică a substantivului și desfășurarea flexiunii. Noua ediție a Gramaticii Academiei, pornind de la diferite tipare flexionare, distinge zece clase de declinare, identificate prin alomorfele afixelor de caznumăr. (vo.I, pp.87-89) Dintr-o perspectivă similară, pe baza raportului dintre clasa morfologică a substantivului și desfășurarea flexiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiunii. Noua ediție a Gramaticii Academiei, pornind de la diferite tipare flexionare, distinge zece clase de declinare, identificate prin alomorfele afixelor de caznumăr. (vo.I, pp.87-89) Dintr-o perspectivă similară, pe baza raportului dintre clasa morfologică a substantivului și desfășurarea flexiunii, Paula Diaconescu 10, a identificat patru tipuri de flexiune, cu diferite subclase, diferențiate prin opoziția de dezinențe singular/plural, nominativ. Cele patru tipuri de flexiune se disting între ele prin numărul temelor omonime și prin raporturile dintre ele în declinarea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tipare flexionare, distinge zece clase de declinare, identificate prin alomorfele afixelor de caznumăr. (vo.I, pp.87-89) Dintr-o perspectivă similară, pe baza raportului dintre clasa morfologică a substantivului și desfășurarea flexiunii, Paula Diaconescu 10, a identificat patru tipuri de flexiune, cu diferite subclase, diferențiate prin opoziția de dezinențe singular/plural, nominativ. Cele patru tipuri de flexiune se disting între ele prin numărul temelor omonime și prin raporturile dintre ele în declinarea nearticulată a substantivelor, la cazurile nominativ, acuzativ, genitiv și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
87-89) Dintr-o perspectivă similară, pe baza raportului dintre clasa morfologică a substantivului și desfășurarea flexiunii, Paula Diaconescu 10, a identificat patru tipuri de flexiune, cu diferite subclase, diferențiate prin opoziția de dezinențe singular/plural, nominativ. Cele patru tipuri de flexiune se disting între ele prin numărul temelor omonime și prin raporturile dintre ele în declinarea nearticulată a substantivelor, la cazurile nominativ, acuzativ, genitiv și dativ (cele mai generale), singular și plural. Tipul I de flexiunetc "Tipul I de flexiune" Substantivele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de flexiune se disting între ele prin numărul temelor omonime și prin raporturile dintre ele în declinarea nearticulată a substantivelor, la cazurile nominativ, acuzativ, genitiv și dativ (cele mai generale), singular și plural. Tipul I de flexiunetc "Tipul I de flexiune" Substantivele prezintă două (trei) forme în desfășurarea opozițiilor dezinențiale; se cuprind aici substantivele feminine din declinarea I și o parte din declinarea a III-a: Tema 1 - prezintă omonimia N.Ac., singular: casă, arătură, stea, mușama, zi, carte Tema 2
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
au cazul vocativ prezintă două situații: • Vocativul intră în omonimie cu N.Ac., situația cea mai frecventă: mamă! mămică! mame! Maria! • Vocativul are o formă distinctă: mămico! mamelor! introducând cea de a treia formă la substantivele din acest tip de flexiune. Se înscriu tot aici substantivele proprii feminine variabile în funcție de categoria cazului: N.Ac.: Elena, Maria. G.D.: Elene(i), Marie(i) Realizarea concretă a celor două teme principale determină gruparea mai omogenă a substantivelor în patru clase flexionare: 1. ă/e
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexionare: 1. ă/e (cu varianta ă/i): casă/case (bancă/bănci) 2. ă/i: arătură/arături 3. e/i: carte/cărți, vreme/vremi 4. Ø/le: stea/stele, mușama/mușamale, zi/zile Tipul II de flexiunetc "Tipul II de flexiune" Substantivele prezintă tot două forme în cursul flexiunii, dar cu o altă distribuire a omonimiilor; se cuprind aici substantivele masculine și neutre din declinările a II-a și a III-a: Tema 1 - prezintă omonimia N.Ac.G.D., singular: student
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
casă/case (bancă/bănci) 2. ă/i: arătură/arături 3. e/i: carte/cărți, vreme/vremi 4. Ø/le: stea/stele, mușama/mușamale, zi/zile Tipul II de flexiunetc "Tipul II de flexiune" Substantivele prezintă tot două forme în cursul flexiunii, dar cu o altă distribuire a omonimiilor; se cuprind aici substantivele masculine și neutre din declinările a II-a și a III-a: Tema 1 - prezintă omonimia N.Ac.G.D., singular: student, codru, ateu, frate, templu, careu, atu, consiliu; Tema
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
frați, temple, careuri, atuuri, consilii. La vocativ, substantivele prezintă două situații: • Vocativul intră în omonimie cu celelalte cazuri șofer!, Mihai!, șoferi! Vocativul are formă distinctă: șofere! (șoferule!)/șoferilor! Prin dezinența specifică de vocativ la singular, substantivele din acest tip de flexiune (cu excepția celor terminate în -e: frate) prezintă trei teme distincte: șofer (N.Ac.G.D., singular), șofere/șoferule (V., singular), șoferi (N.Ac.V.G.D., plural). Realizarea concretă a temelor principale de singular și plural determină gruparea substantivelor în opt clase flexionare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
consilii 3. -e/i: frate/frați 4. -ă/i: popă/popi 5. -Ø/uri: toc/tocuri, zero/zerouri 6. -Ø/e: semn/semne 7. -u/uri: careu/careuri 8. -Ø/ă: ou/ouă Tipul III de flexiunetc "Tipul III de flexiune" Substantivele prezintă o singură formă, pentru toate cazurile la singular și plural; se cuprind aici substantive masculine, feminine și neutre din declinarea a III-a și substantive masculine din declinarea a II-a. Sub aspectul dezinențelor, omonime, substantivele se înscriu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
masculine din declinarea a II-a. Sub aspectul dezinențelor, omonime, substantivele se înscriu în două clase flexionare: 1. -e/e: învățătoare/ânvățătoare, nume/nume. 2. -Ø/ Ø: pui/pui, ochi/ochi, sânge/sânge. Tipul IV de flexiunetc "Tipul IV de flexiune" Substantivele prezintă trei forme în cursul flexiunii; se cuprind aici substantive masculine și feminine din declinarea I și declinarea a III-a, ca o a doua variantă flexionară. Tema 1: prezintă omonimia N.Ac., singular: vreme, treabă, tată, papă, pașă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aspectul dezinențelor, omonime, substantivele se înscriu în două clase flexionare: 1. -e/e: învățătoare/ânvățătoare, nume/nume. 2. -Ø/ Ø: pui/pui, ochi/ochi, sânge/sânge. Tipul IV de flexiunetc "Tipul IV de flexiune" Substantivele prezintă trei forme în cursul flexiunii; se cuprind aici substantive masculine și feminine din declinarea I și declinarea a III-a, ca o a doua variantă flexionară. Tema 1: prezintă omonimia N.Ac., singular: vreme, treabă, tată, papă, pașă Tema 2: prezintă omonimia G.D., singular: vremi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tați și omonimia acelorași cazuri în condițiile marcării prin articol nedefinit (sau prin masculinul articolului definit): (un, unui) tată, tată(lui)/tați; formele de genitiv tate(i), pape(i), pașe(i) nu intră în omonimia cu pluralul (toate cazurile), caracteristică flexiunii substantivelor feminine, cu aceeași dezinență la singular (casă-case(i), case(le) etc.) ci în omonimia cu N.Ac. singular, caracteristică substantivelor masculine. Realizarea concretă a temelor principale de singular și plural marchează distribuirea substantivelor în patru clase flexionare: 1. -e
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plural marchează distribuirea substantivelor în patru clase flexionare: 1. -e/-i/-uri: vreme/vremi(i)/vremuri 2. -ă/-i/-uri: treabă/trebi(i)/treburi 3. -ă/-e/-i: papă/pape(i)/papi 4. -ă/-e/-le: pașă/pașe(i)/pașale FLEXIUNEA SUBSTANTIVULUITC "FLEXIUNEA SUBSTANTIVULUI" Înscris în structura sintactică a textului, substantivul variază în funcție de trei categorii gramaticale: determinarea, numărul și cazul. CATEGORIA GRAMATICALĂ A DETERMINĂRIITC "CATEGORIA GRAMATICAL| A DETERMIN|RII" În ultima ediție a Gramaticii Academiei, alături de categoriile gen, număr și caz
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
distribuirea substantivelor în patru clase flexionare: 1. -e/-i/-uri: vreme/vremi(i)/vremuri 2. -ă/-i/-uri: treabă/trebi(i)/treburi 3. -ă/-e/-i: papă/pape(i)/papi 4. -ă/-e/-le: pașă/pașe(i)/pașale FLEXIUNEA SUBSTANTIVULUITC "FLEXIUNEA SUBSTANTIVULUI" Înscris în structura sintactică a textului, substantivul variază în funcție de trei categorii gramaticale: determinarea, numărul și cazul. CATEGORIA GRAMATICALĂ A DETERMINĂRIITC "CATEGORIA GRAMATICAL| A DETERMIN|RII" În ultima ediție a Gramaticii Academiei, alături de categoriile gen, număr și caz, singurele considerate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numărul și cazul. CATEGORIA GRAMATICALĂ A DETERMINĂRIITC "CATEGORIA GRAMATICAL| A DETERMIN|RII" În ultima ediție a Gramaticii Academiei, alături de categoriile gen, număr și caz, singurele considerate ca atare în edițiile precedente și în gramaticile de autor, se introduce, în interpretarea flexiunii substantivului, și determinarea (vol.I, p.63, pp.73-76, p.535 ș.u.) Conținutul categoriei determinării are natură deictică și sintactică; este interpretarea lingvistică a raportului dintre subiectul vorbitor și „obiectul” denumit de substantiv, din perspectiva cunoașterii în interiorul relației clasă-constituenți
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în funcție de genul substantivelor, sau indirect, la nivelul categoriei gramaticale a determinării sau la nivel sintactic, prin acordul în număr al determinanților nominali. În funcție de manifestarea opoziției singular-plural în planul expresiei, substantivele limbii române se grupează în trei clase: • substantive variabile cu flexiune regulată; casă-case, școlar, școlari, drum-drumuri etc.; • substantive variabile cu flexiune neregulată: om-oameni, soră-surori etc.; • substantive invariabile: tei-tei, învățătoare-învățătoare, pronume etc. Dezinențele de singular sunt, în general, condiționate de istoria substantivelor și, de aceea, foarte variate. a. La plural, fiecare clasă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
determinării sau la nivel sintactic, prin acordul în număr al determinanților nominali. În funcție de manifestarea opoziției singular-plural în planul expresiei, substantivele limbii române se grupează în trei clase: • substantive variabile cu flexiune regulată; casă-case, școlar, școlari, drum-drumuri etc.; • substantive variabile cu flexiune neregulată: om-oameni, soră-surori etc.; • substantive invariabile: tei-tei, învățătoare-învățătoare, pronume etc. Dezinențele de singular sunt, în general, condiționate de istoria substantivelor și, de aceea, foarte variate. a. La plural, fiecare clasă de substantive variabile prezintă dezinențe specifice, în interiorul opoziției cu dezinența
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vocalice; caracterizează mai ales substantive feminine și, mai rar, masculine: ea/e: perdea/perdele, stea/stele ia/ie: nuia/nuiele, băiat/băieți oa/o: moară/mori, privighetoare/privighetori a/ă: mare/mări, carte/cărți Producerea alternanțelor fonetice nu anulează regularitatea flexiunii substantivelor. Intră, însă, în subclasa substantivelor cu flexiune neregulată substantivele care prezintă modificări în structura rădăcinii fără legătură directă cu opoziția de dezinență. Se cuprind aici substantive caracterizate prin alternanțe fonetice motivate exclusiv istoric: masă-mese, fată-fete și substantive cu rădăcini
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rar, masculine: ea/e: perdea/perdele, stea/stele ia/ie: nuia/nuiele, băiat/băieți oa/o: moară/mori, privighetoare/privighetori a/ă: mare/mări, carte/cărți Producerea alternanțelor fonetice nu anulează regularitatea flexiunii substantivelor. Intră, însă, în subclasa substantivelor cu flexiune neregulată substantivele care prezintă modificări în structura rădăcinii fără legătură directă cu opoziția de dezinență. Se cuprind aici substantive caracterizate prin alternanțe fonetice motivate exclusiv istoric: masă-mese, fată-fete și substantive cu rădăcini diferite ca dezvoltare, explicabile, de asemenea, exclusiv prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acestui caz. Exprimarea opoziției cazualetc "Exprimarea opozi]iei cazuale" Din punctul de vedere al structurii interne, în desfășurarea opozițiilor cazuale în planul expresiei, substantivele se grupează în aceleași trei clase determinate de manifestarea opoziției de număr: (a) substantive variabile cu flexiune regulată, (b) substantive variabile cu flexiune neregulată și (c) substantive invariabile. Spre deosebire de opoziția de număr, opoziția de caz este foarte redusă la nivelul structurii interne a substantivelor. La acest nivel, substantivele neutre pot fi considerate chiar invariabile. Identitatea specifică a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
opozi]iei cazuale" Din punctul de vedere al structurii interne, în desfășurarea opozițiilor cazuale în planul expresiei, substantivele se grupează în aceleași trei clase determinate de manifestarea opoziției de număr: (a) substantive variabile cu flexiune regulată, (b) substantive variabile cu flexiune neregulată și (c) substantive invariabile. Spre deosebire de opoziția de număr, opoziția de caz este foarte redusă la nivelul structurii interne a substantivelor. La acest nivel, substantivele neutre pot fi considerate chiar invariabile. Identitatea specifică a cazurilor este marcată, în planul expresiei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
bunic-o. La plural, cazurile nominativ-acuzativ-genitiv-dativ sunt omonime: mame. În interiorul sincretismului număr-caz, forma de genitiv-dativ singular este omonimă cu forma unică de la plural: unei mame - niște(unor) mame. Fac excepție de la această distribuire a omonimiei substantivele din tipul IV de flexiune, care au la plural, prin una din dezinențe, o formă distinctă de genitiv-dativ singular: (N.Ac.) vreme/(G.D. sg.) (unei) vremi/ (N.Ac.G.D. pl.) (niște, unor) vremuri. Vocativul intră în aceeași omonimie: mame sau intră în omonimie cu genitiv-dativul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
marchează numai sensul de ‘genitiv’, când substantivul regent este lipsit de articolul definit sau este determinat prin articol nedefinit: „Acest/un prieten al colegului meu a plecat la Roma.” Articolul definit -l, -a, exprimă opoziția cazuală, prin variabilitatea sa, în flexiunea substantivelor proprii: N.Ac.: Oltul, Dunărea G.D.: Oltului, Dunării Morfem, în general conjunct, enclitic, articolul definit este morfem liber proclitic la genitiv-dativul substantivelor masculine (ori feminine neologice) antroponomastice: G.D.: lui Andrei, lui Gabi etc. În limbajul popular are poziție proclitică
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
locuțiunilor substantivaletc "Opozi]ia de caz a locu]iunilor substantivale" Locuțiunile substantivale variabile realizează opoziția de caz, asemeni substantivelor simple, la nivelul primului constituent: nominativ-acuzativ: aducerea-aminte, băgătorul de seamă genitiv-dativ: aducerii-aminte, băgătorului de seamă vocativ: băgătorule de seamă! În desfășurarea flexiunii nominale, opoziția cazuală se realizează complet, în interiorul sincretismului determinare-număr-caz și în legătură cu genul substantivelor, prin convergența a cinci modalități: dezinența, morfemele determinării, prepoziția-morfem pe, articolul și intonația. Substantive masculine Singular N.: un/-l: un copil/copilul Ac.: (pe) un/-l: (pe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]