736 matches
-
elemente floristice protejate prin aceeași "Directivă" 92/43/ CE din 21 mai 1992, a "Consiliului European" (anexa I-a); astfel: angelică ("Angelica palustris"), curechi de munte ("Ligularia sibirica"), turiță ("Agrimonia pilosa") și ochii-șoricelului ("Saxifraga hirculus"). Acestea vegetează alături de alte rarități floristice; printre care: roua cerului ("Drosera angelica"), ferigă de apă ("Nephrodium thelypteris"), dumbrăviță de baltă ("Epipactis palustris"), bumbăcăriță ("Eriphorum vaginatum"), „Scara Domnului” ("Polemonium caeruleum"), ochii-broaștei ("Primula farinosa"), o garofiță (din specia "Dianthus superbus") cunoscută sub denumirea populară de "barba ungurului", ferigă
Bazinul Ciucului de Jos () [Corola-website/Science/331439_a_332768]
-
mai departe în județul Vaslui de Rebricea și Vulturești (unde se termină în DN25). Prin comună trece și calea ferată Iași-Vaslui, pe care este deservită de stația Grajduri. În comuna Grajduri se află Poiana cu Schit, arie protejată de tip floristic, unde sunt ocrotite unele specii de plante de silvostepă, cum ar fi dumbățul, sulițica, pieptănărița și păiușul. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Grajduri se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
Comuna Grajduri, Iași () [Corola-website/Science/301279_a_302608]
-
cu intercalări de roci vulcanogene (bentonite, tufuri, tufite). Grosimea stratelor de roci variază între 125 și 425 metri. În rocile din această serie au fost evidențiate împresiuni de organisme nevertebrate (meduzoide și urme ale activității vitale ale acestora) precum și microresturi floristice (acritarci). La începutul paleozoicului în perioada cambriană întreg teritoriul raionului Nisporeni împreună cu teritoriul ce se desfășoara de-a lungul rîului Prut era acoperită de apele mării kambriene timpurii. Aici s-au depus nisipuri și mîluri care au alcătuit ulterior un
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
o suprafață de 12,5% la sută. Vârsta medie a pădurilor este de 40 de ani. Pădurile seculare care s-au mai păstrat ocupă suprafețe mici—6000 ha (2% din suprafața pădurilor). Predomină pădurile foioase specifice Europei Centrale. Componența lor floristică este destul de diversă și numără peste 100 de specii de arbori și arbuști. Fauna cuprinde 68 specii de mamifere (bunăoară vulpea, căprioara, cerbul și mistrețul), 270 specii de păsări și zeci de mii de specii de nevertebrate. Varietatea condițiilor de
Geografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298793_a_300122]
-
habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică și aflate pe lista roșie a IUCN; dintre care: șopârla de munte ("Zootoca vivipara"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra"), broasca roșie de munte ("Rana temporaria") și scripcar ("Saperda carcharias"). Specii floristice (arbori, arbusti, ierburi, flori) semnalate în arealul sitului: pin de pădure ("Pinus sylvestris"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), molid ("Picea abies"), răchită ("Salix pentandra"), anin alb ("Alnus incana"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), mesteacăn pitic ("Betula humilis"), afin ("Vaccinium myrtillus"), răchițeauă ("Vaccinium
Tinovul Apa Lină - Honcsok () [Corola-website/Science/335102_a_336431]
-
fluitantis și Callitricho-Batrachion; Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri si Bidention; Depresiuni umede intradunale" și "Dune panonice") ce asigură condiții de hrană și viețuire mai multor specii faunistice (mamifere, păsări, amfibieni, reptile, pești, insecte) și protejează elemente floristice rare. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni, păsări, pești, insecte); dintre care unele enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și
Câmpia Careiului (sit SCI) () [Corola-website/Science/334015_a_335344]
-
croitorul mare al stejarulu ("Cerambyx cerdo"), rădașcă ("Lucanus cervus"), gândaci )din speciile "Eurydema fieberi" și "Sternodontus obtusus"), fluturele maturna ("Euphydryas maturna"), fluturele purpuriu ("Lycaena dispar"), fluturașul albastru cu puncte negre ("Maculinea teleius"). În arealul sitului este semnalată prezența câtorva rarități floristice (arbori, arbusti, flori și ierburi); printre care unele protejate prin aceeași "Directivă a CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică. Printre speciile de plante care vegetează la
Câmpia Careiului (sit SCI) () [Corola-website/Science/334015_a_335344]
-
unele protejate prin aceeași "Directivă a CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică. Printre speciile de plante care vegetează la nivelul ierburilor se află mai multe rarități floristice protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992; astfel: stânjenelul sălbatic de stepă ("Iris aphylla ssp. hungarica"), stânjenelul de nisip ("Iris humilis ssp. arenaria"), dediței ("Pulsatilla pratensis ssp. hungarica"), pălămidă ("Cirsium brachycephalum"), clopțelul
Câmpia Careiului (sit SCI) () [Corola-website/Science/334015_a_335344]
-
în special în văi pot fi întâlnite lăcoviști și sărături, pe terase soluri aluviale care favorizează culturile de cereale, iar în lunci soluri hidromorfe și solurile de mlaștină. Datorită factorilor fizico-geografici vegetația este diferențiată în funcție de zonarea altitudinală. Din perspectiva aspectelor floristice județul Mureș poate fi încadrat în provincia dacică, partea montană din nord-est face parte din ținutul Carpaților Orientali, iar zona de deal din ținutul Bazinului Transilvaniei. Vegetația etajului alpin este formată din pajiști primare, ierburi (graminee alpine) și tufărișuri pitice
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
forme, ecotipuri, idiotipuri) cu diferite caracteristici genetice, implicit adaptări diferite la condițiile staționare variate, duc la creșterea stabilității acestor ecosisteme. Datorită închegării mai slabe a coronamentului arborilor, aici stratul ierbos și muscinal este mai dezvoltat. S-a constatat că diversitatea floristică este mai mare în molidișul de limită, în comparație cu molidișul compact, dar mai apoi se reduce și mai mult decât în molidiș, odată ce jnepenișurile devin închegate. Desigur, diversitatea floristică înseamnă și o mare diversitate de insecte. În molidișurile de limită, flora
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
stratul ierbos și muscinal este mai dezvoltat. S-a constatat că diversitatea floristică este mai mare în molidișul de limită, în comparație cu molidișul compact, dar mai apoi se reduce și mai mult decât în molidiș, odată ce jnepenișurile devin închegate. Desigur, diversitatea floristică înseamnă și o mare diversitate de insecte. În molidișurile de limită, flora de licheni este mai bogată decât în molidișul compact; în unele locuri, speciile tericole sunt masiv prezente. Precipitațiile abundente ridică umiditatea atmosferică. Norii frecvenți din timpul verii, precum și
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
968 ha), arie protejată instituită în anul 2007 în vederea conservării habitatelor naturale și a speciilor de plante și animale sălbatice de interes comunitar, ce aparține rețelei ecologice europeane Natura 2000; la baza desemnării căruia aflându-se câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). Printre speciile faunistice semnalate în arealul parcului se află șapte mamifere: ursul
Geoparcul Dinozaurilor „Țara Hațegului” () [Corola-website/Science/313783_a_315112]
-
este o arie naturală protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip forestier și floristic), situată în județul Vaslui, pe teritoriul administrativ al comunei Bălteni. cunoscută și sub denumirea de "Dumbrava Bălteni", se află în Podișul Central Moldovenesc, în partea nordică a județului Vaslui și în cea estică a satului Bălteni și este străbătută de
Pădurea Bălteni () [Corola-website/Science/326144_a_327473]
-
5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate"), este o zonă depresionară în lunca Bârladului (temporar inundabilă), înconjurată de dealuri și reprezintă o arie naturală de interes forestier și floristic datorită speciilor arboricole și ierboase întâlnite în perimetru acesteia. Vegetația forestieră este constituită atât din elemente arboricole, cât și din specii de arbuști, astfel: Specii de arbori: stejar ("Quercus robur"), stejar brumăriu ("Quercus pedunculiflora"), carpen ("Carpinus betulus"), frasin (din genul
Pădurea Bălteni () [Corola-website/Science/326144_a_327473]
-
arbuști: corn ("Cornus mas"), alun ("Corylus avellana"), dârmoz ("Viburnum lantana"), păducel ("Crataegus monogyna"), lemn câinesc ("Ligustrum vulgare"), călin ("Viburnum opulus"), vorniceriu pitic ("Euonymus nana"), salbă moale ("Euonymus europaeus") sau măceș ("Rosa canina"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe specii floristice, printre care: lalea pestriță ("Fritillaria meleagris"), ghiocel de baltă (din genul "Liocojum aestivum", înrudit cu lușca), stânjenel ("Iris graminea"), stânjenel galben("Iris pseudacorus"), lăcrămioară ("Convallaria majalis"), toporași ("Viola odorata") , obsigă ("Bromus mollis L.") sau păiuș ("Festuca ovina").
Pădurea Bălteni () [Corola-website/Science/326144_a_327473]
-
publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000) și se întinde pe o suprafață de 219,40 hectare. Aceasta se suprapune sitului de importanță comunitară - - Pădurea Craiului. Defileul Crișului Repede reprezintă o arie naturală de importanță floristică (plante vasculare prezente cu specii de cormofite: feriga, specii de equisetatae: coada calului), faunistică (prin prezența speciilor de mamifere: lup, căprioară, mistreț, vulpe, iepure; păsări, reptile și pești); și geologică datorită calcarelor din defileu și a peșterilor incluse în rezervație
Defileul Crișului Repede () [Corola-website/Science/324954_a_326283]
-
fluturașul albastru cu puncte negre), "Colias myrmidone" (albilița portocalie"), "Lycaena dispar" (fluturele purpuriu), "Euphydryas maturna" (fluturele maturna"), "Eriogaster catax" (fluturele de noapte"), "Leptidea morsei" (fluturele de muștar), Printre speciile de plante semnalate în arealul sitului se află mai multe rarități floristice (ierburi și flori) protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992; astfel: pipiriguț ("Eleocharis carniolica"), moșișoare ("Liparis loeselii"), churechi de munte ("Ligularia sibirica"), clopțelulul cu frunze de crin ("Adenophora lilifolia"), coada șoricelului ("Achillea
Făgetul Clujului - Valea Morii () [Corola-website/Science/333752_a_335081]
-
5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă o zonă montană (vârfuri, abrupturi calcaroase, stâncării, peșteri, văii, pajiști alpine, păduri și fânețe) cu un deosebit interes peisagistic, floristic, geologic și speologic; cu floră și faună specifică Meridionalilor. Rezervația naturală include în teritoriul său "Peștera Cloșani" și "Peștera Cioaca cu Brebenei", două obiective naturale de interes științific și speologic.
Piatra Cloșanilor () [Corola-website/Science/326964_a_328293]
-
major) etc., aproape toate, exceptînd gaița, fiind ocrotite de lege și declarate monumente ale naturii. Rezervația forestieră Lepșa-Zboina ocupă o suprafață de 210,7 ha, fiind situată pe versantul sudic al Muntelui Zboina Neagră. Are o vegetație lemnoasă și alcătuire floristică aflate în stadiu aproape natural. Este accesibilă din stațiunea Soveja și din satul Lepșa, pe DN 2D, continuat cu DJ 205F. Rezervația conține făgete seculare pure, cu exemplare de Fagus silvatica, avînd vîrsta de aproape 260 ani, circa 35 m
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice, precum și a habitatelor de interes comunitar. Acesta reprezintă o arie naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști naturale, terenuri cultivate) de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic; încadrată în bioregiunea alpină a Masivului Postăvarul (grupare montană a Carpaților de Curbură ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor). Situl include rezervația naturală Muntele Postăvarul (1.025,50 ha). Din punct de vedere geologic Masivul Postăvarul este
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
în partea înaltă a masivului cu Vârful Postăvarul-1799 m.) și din conglomerate și gresii atribuite erei geologice a cretacicului. Rețeaua apelor de suprafață aparține în mare parte bazinului hidrografic al Oltului. Situl Postăvarul prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost identificate 12 de tipuri de habitate naturale de interes comunitar; astfel: Păduri dacice de fag ("Symphyto-Fagion"); Păduri de fag
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
communis"), păducel ("Crataegus monogyna"), soc ("Sambucus nigra"), alun ("Corylus avellana"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Rosa canina"), mur ("Rubus fruticosus"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), afin american ("Vaccinium macrocarpon"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"), smârdar ("Rhododendron myrtifolium"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite trei speciile floristice protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică): clopoțelul de munte ("Campanula serrata"), churechiul de munte ("Ligularia sibirica"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"). Acestea vegetează
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică): clopoțelul de munte ("Campanula serrata"), churechiul de munte ("Ligularia sibirica"), papucul doamnei ("Cypripedium calceolus"). Acestea vegetează alături de alte rarități floristice (protejate la nivel internațional, endemice sau aflate pe lista roșie); printre care: coada șoricelului ("Achillea oxyloba ssp. schurii"), ceapă de munte ("Allium victorialis"), angelică ("Angelica archangelica"), limba cucului ("Botrychium matricariifolium"), clopoței ("Campanula patula ssp. abietina"), ferigă de piatră ("Cystopteris sudetica
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
Achillea oxyloba ssp. schurii"), ceapă de munte ("Allium victorialis"), angelică ("Angelica archangelica"), limba cucului ("Botrychium matricariifolium"), clopoței ("Campanula patula ssp. abietina"), ferigă de piatră ("Cystopteris sudetica"), iederă albă ("Daphne blagayana"), garofiță albă de stânci ("Dianthus spiculifolius"), "Gagea fistulosa" o specie floristică din familia Liliaceae, "Gymnadenia conopsea" o specie de orhidee cunoscută sub denumirea populară de "Mâna Maici Domnului", crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica"), floare de colț ("Leontopodium alpinum Cass"), crinișor de stâncă ("Lloydia serotina"), sângele voinicului ("Nigritella nigra"), untul-vacii ("Orchis morio"), stupiniță
Postăvarul (sit SCI) () [Corola-website/Science/332983_a_334312]
-
Pe vârfuri și creste predomină vânturile de vest și nord-vest. Un vânt cald și puternic (vânt de tip "foehnal") este semnalat primăvara pe crestele estice, cu extindere în direcția văii Mureșului. Situl Trascău prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost identificate 15 tipuri de habitate (prioritare) de interes comunitar ; astfel: "Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]