2,002 matches
-
Băsescu a condamnat oficial comunismul autohton. Atunci emotiv-lăcrimosul Traian a lăsat locul președintelui care s-a văzut huiduit de peremiști, în frunte cu CVTudor. Cînd Băsescu a ajuns la capitolul victimelor comunismului el li s-a adresat celor care îl fluierau cu întrebarea: Nu mai huiduți și acum?!" Probabil că atunci Traian Băsescu, fost membru PCR, a rupt toate legăturile de bunăvoință care îl mai legau de fostul său carnet de partid. Fiindcă, practic, de-abia după aceea, ordinul său ca
Agonia secretelor Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9368_a_10693]
-
acolo, niciodată. Copiii au dreptul la iubire, 1a învățătură și la o viață frumoasă alături de familie și de prieteni. Mamelor, să nu vă părăsiți niciodată copiii, că altfel veți regreta o viață întreagă! LUMEA ANIMALELOR Iepurașul vine de la școală. Țupa-Țup fluieră nepăsător. El trece prin pădure. Privește în jur uimit de frumusețea locului. Copacii, mângâiați de căldura soarelui își întind crengile obosite și grele de atâtea frunze. Printre ramurile lor adăpostesc păsări care încântă cu trilurile întreaga natură. Văzând frumusețea păsărilor
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
Veit Pogner cât se poate de onorabil. Hans Sachs, interpretat de Franz Hawlata (excelentă prezență scenică, dar o voce fără anvergură, cruțându-se excesiv la cântecul despre cizmărie O, jerum și discursul final din actul III, drept care a și fost fluierat de public), apare în actul I ca un nonconformist boem. E singurul maestru care nu poartă costum și cravată, fumează neîncetat și e desculț - tocmai el, cizmarul! În actul II, nu notează greșelile lui Beckmesser bătând la calapod, ci la
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
26-a a Ligii I. În tur rapidiștii câștigase în fața ilfovenilor cu scorul de 7-1. Fostul căpitan de echipă al giuleștenilor, Costin Lazăr, a fost introdus în echipă pentru prima oară în retur. La intrarea pe teren, jucătorul a fost fluierat de galeria Rapidului, după ce a fost impus în lotul primei echipe de o decizie a Adunării Generale a Acționarilor. La finalul partidei, galeria rapidistă i-a înjurat pe Costin Lăzăr și pe Dinu Gheorghe și a scandat "Rușine să vă
Rapid s-a împiedicat de Victoria Brăneşti, scor 0-0. Jucătorii au fost înjuraţi de galerie () [Corola-journal/Journalistic/77084_a_78409]
-
Moderatorii nu mai au curiozități, nu mai întreabă, nu vor să afle. În schimb acuză, explică, dau sfaturi, exagerează, dramatizează, se isterizează. Se pricep la toate și la nimic, își elimină pe sticlă propriile frustrări și toxine politice, scuipă și fluieră ca la meci. Mai îngrozitoare e siguranța cu care se pronunță pe orice subiect, fără teamă de propria impostură sau de ridicol. Oamenii care nu se îndoiesc niciodată de ei sunt proști, foarte proști sau, cu îngăduință, ticăloși. De ce procedează
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
propos de Însemnarea de mai sus, mi sar putea replica : actorii sunt niște copii care au nevoie de succes. De acord. Dar...de care din ele? Succesul lui Guță, ori al lui Tompa Gabor? Noaptea furtunoasă, În 1879, a fost fluierată. CÎntăreața cheală, la premiera absolută, a fost un eșec. Revizorul lui Pintilie nici nu s-a mai jucat, după a treia reprezentație. Andrei Șerban, În 1991, a fost izgonit de la Teatrul Național. În schimb, o piesă azi necunoscută - Comedie cu
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
puternic revizionismul iugoslav, nu odată au fost adresate critici Bucureștiului.178 Această aveau loc în contextul în care, cu ocazia Congresului PCUS organizat la Moscova, în 1960, când s-a dat citire pasajului privind "revizionismul iugoslav, delegații dădeau din picioare, fluierau și huiduiau."179 RPR, ca tară condusă de un partid muncitoresc (comunist) nu putea să facă abstracție de aversiunea care urma să o aducă poziția adoptată în aprilie 1958 de către UCI în cadrul partidelor comuniste din lagăr și Chină și, chiar dacă
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
norocul ăsta... CEZARA: Norocul lui... Puteai să te gândești și la al meu! REGIZORUL: Ajunge! Deci, cum am stabilit: tandri, de-o romantică luciditate, încrezători în izbânda binelui și a iubirii voastre, lirici cu măsură. Ce-i prea mult, se fluieră! IERONIM: Așa să fie! REGIZORUL: Tu o să fii bufonul, da? BUFONUL: Asta mi-ai mai spus-o, dar ai uitat de fiecare dată să-mi spui și ce am de făcut. REGIZORUL: Mai întâi fă-ți rost de hainele potrivite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
privești și să cânți cântări de laudă cu meșteșugite întorsături din gâtlej? Eu cred că nu-i drept! MAVRICHIE: Mă rog, gândește ce poftești. Dar nu mă amesteca pe mine în asemenea cugetări. (Se aude apropiin du-se cineva care fluieră o melodie cucernică.) Și nu mai zăbovesc nici o clipită, că-l aud apropiindu-se pe Habacuc, și eu tertipurile lui nu le pot suferi... Blagoslovește! (pleacă) SISOE: Domnul! (Vrea și el să se retragă spre colibă. Înainte de a intra, apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
avea răbdare să se spele ultimul, acela mânca ouăle și lua bănuții. De Duminica Mare, era obiceiul împodobirii în ajun a stâlpilor casei cu ramuri de tei. Tații noștri ne făceau niște fluiere din crenguțe de tei și auzeai numai fluiere prin ulițe. Aduceam iarbă și plante care se puneau pe jos prin odăi după ce făceam curat. Mirosul acela de iarbă era foarte plăcut. Erau frumoase acele tradiții, fiecare sărbătoare avea ceva al ei, deosebit de celelalte. Totuși, fiecare din noi avea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
un haiduc pe cinste". Să pornim de la metale prețioase. Să furăm aur. Asta e treaba țiganilor, au tehnică și tradiție, nu e bine să te bagi pe un lucru bine făcut. Să jefuiești o bancă. Dar în țărișoara noastră oropsită fluieră vântul prin visterii, te trezești că ai furat documente bancare de care nu te poți folosi nici să aprinzi focul. Bijuterii. Regimul comunist a topit toate bijuteriile și le-a transformat în secere și ciocane, în furnale și combinate chimice
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
frunzele boltite ale galeriei de viță de vie care ne Împresura geamul. Mișcând din cap Înainte și Înapoi, iute și sacadat, pasărea privea neîndoios În camera noastră. Mama tresări și Își duse dosul palmei la gură, când tata Începu să fluiere. Mai Întâi stins, unduios, ca un susur blând, ca și cum ar fi acompaniat pe cineva care valsează. Apoi fluieratul său se amplifică, deveni tot mai tare, mai asurzitor, până când se strecură pretutindeni, mișunând prin toate ungherele casei, zăngănind sticlele de la vitrină
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
umărul celuilalt În interpretarea vreunui cuplet, prăbușindu-se pe spate de râs ori maimuțărindu-se cum numai În copilărie o mai făcuseră. La sfârșitul reprezentației erau toți În picioare, ovaționându-l pe Grimmi. Apoi izbucniră În ropote de aplauze furtunoase, fluierând admirativ. Aclamară și păpușarul, care se arătă din culise cu un mers săltăreț și primi felicitările meritate, Îmbogățite cu strigăte prelungi, nestăvilite, și o mulțime de bravooo. Înalt și slab, păpușarul salută publicul entuziasmat, Își Înclină apoi capul și, retrăgându
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
juca rolul săracului care trebuia să care mari și colțuroase pietre, umplându-se de julituri, să se milogească, să cerșească Îndurare (cum văzusem prin filme), eu eram voievodul semeț, sprijinit În sceptrul prins de șold, care mergea cu burta Înainte fluierând nepăsător, ori negustorul disprețuitor, care-l pedepsea pentru milogeală, lovindu-l cam prea tare uneori cu vârful piciorului, provocându-i ușoare sângerări, pe care și le ascundea cum putea, cu un vag aer de vinovăție. Chestia cu zburatul mi-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aproape vertical. Părul ei emana un parfum plăcut! Ne mișcam mai mult caricatural, bălăngănindu-ne În toate părțile ca bătuți de un vânt puternic. Șontâc-șontâc, reușirăm să găsim pentru un timp o cadență comună. În dreptul unei clădiri, cineva de deasupra fluieră scurt și strigă obscenități. Am Început să grăbesc pasul, sleit de puteri și pe jumătate Înfricoșat. Într-un târziu, cu o durere surdă În picior, am ajuns În dreptul blocului, trezind toți câinii comunitari din preajmă și stelele adormite deasupra noastră
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În discuție... Particip la un simpozion dedicat conceptului de succes: actorii sunt niște copii care au nevoie de succes. De acord. Dar...de care din ele? Succesul lui Guță, ori al lui Tompa Gabor? Noaptea furtunoasă, În 1879, a fost fluierată. CÎntăreața cheală, la premiera absolută, a fost un eșec. Revizorul lui Pintilie nici nu s-a mai jucat, după a treia reprezentație. Andrei Șerban a fost izgonit de la Teatrul Național. În schimb, o piesă azi necunoscută - Comedie cu olteni, s-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
spunea Elenei Șavrova:”... Nu e nimic deosebit.În ansamblu, aș zice că sunt un dramaturg mediocru” (nov.1895). Ca și În cazul piesei Ivanov, premiera Pescărușului a fost o cădere :”...publicul a izbucnit În rîs, apoi a huiduit și a fluierat.La finele primului act, cîteva aplauze slabe s-au pierdut În strigătele de protest. În actul al doilea, harababura devenise asurzitoare.[...] Dezorien tați, paralizați, pierduți, actorii Își uitau rolul și jucau În gol. [...] Toți erau de părere că nu se
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
chestie să dramatizez nuvela lui Ivasiuc? De unde până unde eu? De ce nu fusese numit însuși Regizorul, cu atât mai mult cu cât el activase, așa cum vorbea lumea, și ca actor pus pe liber de la un teatru din București, pentru că probabil, „fluierase și el în biserică”? Nici nu credeam, printer altele, că cei de aici mă cunoșteau suficient, ca să îmi ceară așa ceva. Deci era clar că cel care mă propusese, știa mult mai multe despre mine, despre veleitățile mele, despre hobbyurile mele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
toată lumea din orășel știa că fusesem student la București, dar nu știa cum oi fi reușit eu să calc pe bec, ca să ajung un simplu administrator într-un orășel uitat de Dumnezeu. Nu știau cât de tare aș fi putut fluiera în biserică. Îmi dădusem, cu siguranță, seama și că ei mă priveau fie cu milă, fie cu desconsiderare, dar și faptul că acest post însemna în fond și la urma urmei să fii fost tot timpul la cheremul grangurilor orașului
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vândut, domnule Bogdan - precizez eu. Așa trebuie să creadă musafirul nostru, domnule Gerard, că e vândut, dar... Rupse eticheta în câteva bucățele pe care le vârî în buzunarul halatului cu care intra întotdeauna în atelierul de pictură și începu a fluiera fericit ca un adolescent îndrăgostit. Atunci mi se păru că văd totuși un alt Bogdan Paloș. Întradevăr, cu prima ocazie, am observat că, la primul contact cu noul venit în casa lui sau chiar la cinematograf, pictorului îi creștea șarmul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu bărbia T-ul și bidonul Înspumat, rămase alături, pe pavaj. — Poate c-a văzut un polițist și-a fugit. Pe ăla, de exemplu, mi-a răspuns ea, arătându-mi sfidător, cu bărbia, un polițist gras, care alerga Înspre noi, fluierând și gesticulând caraghios. În sfârșit, capota a cedat. Am deschis-o larg. Înăuntru nu era nimeni. Eram năucit. În sinea mea, deși știam că nu era așa, sperasem că acolo se afla portbagajul și că vreun bricoleur țăcănit montase blocul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fizic, consum nervos și capacitate de-a lua decizii rapide ca În cazul său -, alegând, În ciuda recomandărilor făcute de poliție, ruta aglomerată, prin centru? Oare nu găsise el Întotdeauna, din vârful acelui soclu, soluții ingenioase de-a fluidiza circulația, fie fluierând academic, fie arătându-le șoferilor drumul care trebuia urmat prin mișcări dirijorale din brațe? Știa, o, da!, prea bine că de data aceasta va fi mult mai greu, Întrucât nu putea rezolva problema prin obișnuita cerere a actelor la control
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mână, la benzinăriile lăturalnice, la tinichigerii, vopsitorii și vulcanizări, peste tot unde ea s-ar fi putut trata, dar nimeni nu i-a spus nimic. Când auzeau despre cine era vorba, presele Își Încleștau fălcile puternice, iar compresoarele Începeau să fluiere absente. A așteptat la răscruci, a pândit din spatele fântânilor, lizierelor și zidurilor, s-a pitulat pe sub poduri. Degeaba era el peste tot, Alfina nu era nicăieri. De atâta dor, Fauvé ajunsese ca un Opel second-hand, cu kilometrajul dat mult În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mătreața care-i fulguia din sprânceană. Nasul i se scurgea ca un țurțure topit spre jgheabul colector al buzei de jos, iar un neg cât o stafidă trona demn pe unul dintre versanți și dădea semne că va Începe să fluiere strident, dirijând circulația prin acel sens giratoriu dezordonat. Al doilea individ stătea În spatele primului, Însă nu pentru că În zona unde evoluția speciilor Îi descoperise congelați, undeva Între amoebă și sarcopt, s-ar fi pus problema ierarhizărilor. Probabil că În poziția
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
stimula dorința de revanșă a doctorului. Și-apoi, părea că nimic nu-l poate uimi. Uneori Thomas ar fi fost În stare să-i spună o minciună oricît de gogonată, numai ca să-l vadă cum rămîne cu gura căscată sau fluieră admirativ. De data asta se pomeni vorbind despre un proiect vizînd Îmbunătățirea rasei umane. Evident, prin clonare. Prinsese din zbor cîteva aluzii, Într o discuție cu Feder și Nut, și ca să-l impresioneze pe Vic, se pomeni lăudîndu-se că lucra
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]