1,019 matches
-
Acasa > Poezie > Familie > ZILE DE CRĂCIUN Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1455 din 25 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Iarnă, aerul foșnește a mătasă E armonie și-atâta iubire! Se-aude a orei încetineală rotire În învechita pendulă din casă. O stea oprită pe cer luminează... Raze de-argint ajung în depărtare Polei de ger noaptea incendiază O, ce colind! Suavă sărbătoare
ZILE DE CRĂCIUN de LIA RUSE în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367886_a_369215]
-
discul lunii, O aripă oprită-n zbor și ruptă, Când din durere inima se-nfruptă Și când de flori se scutură toți prunii. O lacrimă de dor în palma rece, Un gând ucis și ars cu bună știre, Când frunzele foșnesc prin cimitire Și-și sună pașii moartea care trece. O lacrimă de dor prelinsă-n pleoape, Un cântec înecat în plâns și jale, Când soarele se-ntunecă pe cale Și luna se aruncă-nvinsă-n ape. O lacrimă de dor pe buza arsă
O LACRIMA DE DOR de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367994_a_369323]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ADIERI ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1590 din 09 mai 2015 Toate Articolele Autorului ceas de vânt e ceas de vânt pe a pădurii față în cor sub adiere gânguresc frunzișuri alintate-n dimineață foșnindu-i lin răspunsul: te iubesc ! *** vântul, codrul vântul freamăt codrul geamăt unul frânge altul plânge schimbă timpul anotimpul codrul crește vânt oprește unul freamăt altul geamăt *** Referință Bibliografică: adieri ... / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1590, Anul
ADIERI ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368026_a_369355]
-
trezește simțurile la viață. Jos, sub terasă, se află un restaurant chinezesc și simt mirosul mâncării picante preparate de bucătarul-șef. O pisică, probabil a vecinului, sare de pe un acoperiș pe altul, parcă în căutarea a ceva pierdut. Mă aude foșnind pachetul de țigări aproape gol, se întoarce pe acoperișul casei și mă privește fix în ochi. Avea ochii verzi, asemeni lui, iar privirea plină de mister a patrupedului îmi amintește de D. Mă așez încet, încercând să fac scaunul să
LINIŞTE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367177_a_368506]
-
în: Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ioan LILA V ERSURI ALBE joi 8 septembrie 2011 Vîntul mătură frunzele de pe alei Eu te caut pe unde bate vîntul Petalele florilor se risipesc Rochia ta albă îți foșnește pe coapse Vin spre tine, mai am un vis, O eternitate pînă să te strîng în brațe. Unde este paradisul pe care ți l-am promis ? Timpul se întoarce în oglindă trist - A uitat, săracul, să fie altruist ! @ TE CAUTAM
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
furia crește, s-au răsucit malurile Ține-ma de mînă unde să plec de ce aș pleca? @DIN GRĂDINA TA O FLOARE AM VRUT Din grădina ta o floare am vrut Să o fur, să mi-o presar peste buze Vântul foșnea romantic prin frunze Ți-am răpit floarea și nu te-a durut Cu dulceața trupului tău mă îmbiai în șoaptă Ca să nu trezim greierii, să nu speriem căprioarele Mai era puțin și răsarea soarele Iar tu erai deja o pară
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
Eu știu de ce vreau și mai știu c-ai dori Să fim amândoi o singură ființă @DIN GRĂDINA TA O FLOARE AM VRUT Din gradina ta o floare am vrut Să o fur, să mi-o presar peste buze Vântul foșnea romantic prin frunze Ți-am răpit floarea și nu te-a durut Cu dulceața trupului tău mă îmbiai în șoaptă Ca să nu trezim greierii, să nu speriem căprioarele Mai era puțin și răsărea soarele Iar tu erai deja o pară
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
comoară, E atârnată lumea-n visare ca-n abis. Soare torid, Amiază calmă, galbenă de tei, Un scârțâit de poartă Se reazimă de timp ... Și,.. ca o lunecare, prin spațiu, Licăresc scântei. Balsamul cerne ploaie -din nuc- Peste-anotimp ... Silabele zefirului foșnind în lumină Nu îndrăznesc să-nchege , Cel puțin, un cuvânt Le spune sacadat pe bolta senină Ducându-le însingurat În murmur-fluier ca un cânt. Printre vise și-ngreunate raze fierbinți Ne risipim în evanescenta suflare A clipelor ce trec Privindu-ne
DISPERSARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349530_a_350859]
-
dominația totală. Există, undeva pe lume, o vie frescă planetară, în care o albăstruie pâclă mărămită în cer, se răsfață peste inelul piscurilor de nepătruns, inel de logodnă între Zalmoxis și primii oameni..frescă în care mări de spice dogorâte foșnesc, din amiezi până în asfințituri, ticluind, în unduite șoptiri, legendele fără pereche ce i-au extaziat, cândva, pe Ghilgameș și pe vajnicii căutători ai Lânii de aur.. Există,tot undeva pe lume, un pământ unde curge lapte și miere, adevarat Canaan
ROMÂNIA ȘI NOUA ORDINE MONDIALĂ de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350273_a_351602]
-
de aur.. Există,tot undeva pe lume, un pământ unde curge lapte și miere, adevarat Canaan al cărui erzaț onomastic se profilează la capătul de zid al unei fete Morgana : regretabilă confuzie istorică și culturală ! În vinele acestui adevărat Canaan foșnesc miriadele de frunze ale aurului nativ crunt exploatate de tot soiul de păsări de pradă , începând cu acvila de romană a lui Traian și terminând cu cele ale noului cârd de ereți masonici ce s-au abătut după anul 1990
ROMÂNIA ȘI NOUA ORDINE MONDIALĂ de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350273_a_351602]
-
furia crește, s-au răsucit malurile Ține-ma de mînă unde să plec de ce aș pleca? DIN GRĂDINA TA O FLOARE AM VRUT Din grădina ta o floare am vrut Să o fur, să mi-o presar peste buze Vântul foșnea romantic prin frunze Ți-am răpit floarea și nu te-a durut Cu dulceața trupului tău mă îmbiai în șoaptă Ca să nu trezim greierii, să nu speriem căprioarele Mai era puțin și răsarea soarele Iar tu erai deja o pară
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
fi putut jură că povestea cuprinsă între coperțile acestei cărți, poate nu întâmplător colorată în alb și roșu, l-a inspirat. „Înfiorătoare amintiri de neuitat” așterne Câți Urucu cu roșul sângelui pe filă albă, iar tu cititorul îți simți sufletul foșnind asemeni frunzelor bătute de vânt și aștepți să întorci pagina, să te trezești sub un cer senin cu soare. Așteptări deșarte; vântul se întețește, nori din ce in ce mai negri acoperă cerul. ”Momente trecătoare ale unei povești obișnuite Închisă ermetic și tristă.” Micuța
UMILINŢĂ ŞI RECUNOŞTINŢĂ SAU LA O CEAŞCĂ DE CAFEA CU CATI URUCU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349129_a_350458]
-
Acasa > Stihuri > Semne > CE DACĂ... Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1287 din 10 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Sufletul meu ce va zbura în sus Va fi demult, demult apus. Numai plopii vor mai foșni atunci, Peste umbrele mele pe lunci. Așa e viața, se-ntoarce mereu Mai aproape de Dumnezeu. Ce dacă cobor în lutul sfânt Printre demoni și sfinți. Voi căuta trecutul sub pietre Și-mi voi găsi părinții din părinți. Va bate-n
CE DACĂ... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349202_a_350531]
-
închipui Mă lovesc de cel care nu le trăiește - Învăț să mă doară și sensurile lui. Realitate, Formă lebedei cântă, Pulsul inimii recita Și moartea-și rupe coasă Într-o stâncă de iubire. TOAMNĂ ÎN PARC Merg prin parc, Frunze foșnesc, Pașii mei trăind strivesc ochii dintr-o reverie...merg Tot merg, Ochii vâslași Pași ai pașilor urmași... Aleea-i pustie. Frunzele îmi cad pe umeri Epoleți de toamnă Amară... Inima de ce înnumeri Anii care-au curs de-aseară? PAZNICUL Paznicul
CARTEA CU PRIETENI XXII- CABEL STEFAN TEODOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348503_a_349832]
-
mă plac.. Mi-a zis că vrea să facă o baie în mare și mi-a amintit că i-am promis că o învăț să înoate. Am luat-o de mână și am alergat împreună ușor spre marea, care risipea foșnind în ritmul muzicii lui Vivaldi, pe țărmul plin de scoici, spumă valurilor destul de mici în acea zi torida de vară. Simțeam cum mâna ei mică o strânge cu putere pe a mea ca si cum ar vrea să nu mă piardă. Când
DESTIN DE FEMEIE.OANA-IULIANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348717_a_350046]
-
pe munte, nu te mai poate ajuta niciun motor. Ce frumos e să mergi pe jos, pe cărare de pământ bătătorit, ascultând susurul pârâului de alături, cu pajiștile verzi, răcoroase de-o parte și alta a pârâului, cu brazii înalți foșnind sub cerul senin! Referință Bibliografică: Distracție pe roți / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1292, Anul IV, 15 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
Nicidecum. Acea liniște a pădurii atât de profundă,încât îmi venea să plâng de bucurie. Mă copleșea cu tăcerea ei. Îmi venea să îngenunchiez în fața măreției stejarilor seculari, să le ascult înțelepciunea sfaturilor, să le sărut umbra și frunza ce foșnea neliniștită la adierea molcomă a vântului primăvăratic. Știi ce-i lipsea? - Nu, te ascult cu plăcere. Parcă ai cita din Sadoveanu.Te simțeai în Livada Minunată? - De ce nu? Pădurea pentru mine este un colț de Rai. Este ca o magie
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
capătul puterilor, simte că nu le mai poate depăși, greutățile vieții ori răutatea semenilor ce-l înconjoară învingându-l: Apoi, când crezi că-i gata, că totul s-a sfârșit, Pe calea dezolării pășind spre asfințit, Zărești printre mesteceni, care foșnesc mereu, Modestă și tăcută, casa lui Dumnezeu. Pătrunde cu credință să-ți lași aici durerea! Soarbe-i mireasma sfântă să-ți regăsești puterea! Și... cugetă, pe urmă, să vezi cum este omul: Când îl învinge viața se-ntoarce către Domnul
POVESTE DE DRAGOSTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349751_a_351080]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > AN DE AN UN COLIND Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Pădurea foșnește în artere cu inima goală, A rămas tristă, părăsită de frunze, Doar brazii cei tineri sunt artiștii de gală, Își flutură acele prin case cu scuze, Se cântă colinde,cânt de ler foșnitor, Intonând glas de munte, rugă-n bradul
AN DE AN UN COLIND de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349924_a_351253]
-
moare înainte de a da ... lapte. Ca un paing urâtul se smulge de pe ață, iar eu îmi scriu poemul cu sânge și cu viață, tăișul se afundă în carnea încă vie, mișcare controlată, din suflet o fâșie se duce-n infinitul foșnind ca o hârtie, iar trupul se-nfioară, iar Dumnezeu privește, poetul-lumânare-ntr-o noapte se topește. Dansând cu cartea de citire, coboară tot mai în adâncuri, acolo latră, scos din fire ,crâncen câinele pământului. Subțire rochia de mireasă valsează undeva-n văzduhuri, căruța
ANII SUNT LA LOCUL LOR, STIMA ŞI IUBIREA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349984_a_351313]
-
secvențial nostalgic Clipe de vis ce-n doi am petrecut Păstrez în minte chipul tău angelic, Iar sufletul mi-e plin de ce-am avut Briza ușoară-mi mângâie obrajii Cum tu mi-i sărutai adeseori Catifelate valuri înspumate Tandru foșnind,subit îmi dau fiori... Și-mi amintesc privirea-ți arzătoare Cum plină de iubire mă chema Și cum mă cerceta cu încântare Când poposeam de-o clipă-n fața ta Câtă căldură-n Soarele-prieten Și pe măsură-n inimile noastre
REMEMBER(NOCTURNĂ MARINĂ) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348017_a_349346]
-
printre pleoape amintiri de tot felul, era tot privăvară, o primăvară cu ape învolburate și câmpii și dealuri verzi; era seară, stele, lună mare, holdele de grâu îi mângâiau privirea, codrul întunecat, din care se auzeau câtând mierla și presuri, foșnea în bătaia vântului, scârțâia cumpăna fântânii din vale, turme de mioare se îndreptau spre sat în sunet de tălăngi... El singur cu Casandra Alupului de mână pe Stânca Stearpă, mergeau, coborau, povestindu-i ceva și ea râdea, poetul îi culegea
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
Liniștea era atât de profundă, încât am început să plâng ușor...starea de euforie mă copleșea...am îngenunchiat și m-am rugat copacilor și umbrei lor binefăcătoare să îmi dea puțin din tăcerea și înțelepciunea lor...frunzele au început să foșnească și un murmur de izvoare mi-a atras atenția pierdută pe cărările dragostei de frumos care se împrăștia peste tot fără vreo regulă anume... Erau multe...izvorau de nu știu unde și curgeau , formând cascade de cleștar...dacă urmăreai cu privirea alunecarea
CUIBUL LINIŞTII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348138_a_349467]
-
răsare o salată, sau un pomișor. Peste ani devine un copac viguros, parcă acolo a existat din totdeauna. Eu fiind născută în acest mediu, m-am obișnuit să simt lângă mine cum din orice izvorăște viață. Și frunza copacului care foșnește în bătaia vântului, tot viață este. Te atenționează că trăiește, că este vie. - Da, așa este. Mie, totuși, după anul petrecut la țară în Dobrogea, când am revenit în mediul în care am crescut și m-am format ca intelectual
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347650_a_348979]
-
florilor catifelate... Vântulatinge-azurul, într-un joc, peste amiezi, În jur se simte ochiul lucitor al ispitei, Liniștea, cu sufletul ascuns în ramuri verzi, Ar vrea săschimbe, parcă, bătăile clipei. Inima înflorește-ntr-un poem de iubire, Presimtrăsuflarea-ți și-nchipuirea zboară... Foșnește gândul ca o frunzăîn rătăcire Și liliacul mov ne prinde-n primăvară... Cu o înțelegere-n priviri nu ne vorbim, Ne pierdem în admirația primăverii Umbrele ni se încurcă-n mers și este sublim, Fumul sentimental aprinde clipa tăcerii... Referință
POEM DE IUBIRE de LIA RUSE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347735_a_349064]