1,304 matches
-
în traistă, scoate merindea. De partea cealaltă cititorul deja înghite primul dumicat. între ei flutură steagul alb al înțelegerii: măcar mâncarea asta să ne tihnească. Penele, cuțitașele, cerneala, nisipul, creioanele povestitorului stau risipite prin iarbă precum dincolo radierele, ochelarii, lupele, foarfecele. Un stol de porumbei care ar trece pe deasupra lor ar vedea doi oameni lejer întinși la oarecare distanță unul de altul, printre foi mari de brustur și pâlcuri cuminți de mohor. Mestecă încet și privesc în zare. Amândoi văd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care ți-e frică să-l rostești. „Alo, șefu, aici Mielu. Băieții nu mai e la ștand zice că ie la sediu. Las’ că văd ei mîine pretenii o ieducăție...“ Greșală. Mucul lumînărilor se deșiră negru pînă-n tavan. BÎjbîi după foarfecă, tai fitilul la jumătate, flacăra tremură mică și albastră ca un ochi cu pleoapa lăsată. De ce mi se face deodată rușine? Ei respiră alături de mine cu cărțile lipite de nas. Multe Înjurături se spun În gînd. Limuzinele porneau de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În revista Podium, ți-au apărut două poezii În revista Pannonia... bucățica de zahăr pe care o dădea Leon calului și-l bătea pe crupă... Creșteți și vă Înmulțiți și stăpîniți pămîntul.“ Cinci zaruri colorate, cîteva sticluțe de medicamente, o foarfecă, un pachet de țigări, un ceas de mînă, un perete plin de cărți, un televizor, o mașină de scris tip 1931, un costum de pe vremea cînd mai era instructor la Centrul de librării. Stăpîniți pămîntul! Sunetul triumfător al alămurilor, buchetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
murdar și o fustă lungă de in pe care erau aplicate mai multe bucăți colorate din același material, plisată și mototolită. Mă întrebam dacă a făcut-o ea. Tot ce se poate. în loc să aibă tiv, era tăiată prost cu o foarfecă de plastic. Am început să despachetez pachetul. Era lung și plat, ca și cum ar fi fost mai multe bucăți de carton învelite în hârtie maro. —Chiar are forma asta sau ne jucăm de-a pasează pachetul? am întrebat obraznic. Judy s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Încă de la Începutul relației noastre; panglica neagră de catifea apăruse Într-o poezie precum o enjambemenet ce trecea de la un vers la altul, precum cordeluța care-mi trecea de la o tîmpă la alta peste pletele aurii. Am tăiat panglica cu foarfecele, care nu știu ce căutau În mîinile mele, poate voisem să-mi tai părul - și căderea s-a Încetinit. În clipa În care am rupt prima scrisoare am știut că nu mai exista cale de Întoarcere, În ciuda evidenței care mă Înjunghia, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să „sară” peste ani, să treacă în Noul An, punându-și speranța în belșug și bunăstare. „Capra” era confecționată dintr-o bucată de țol mai rezistent peste care se aplicau felurite accesorii, în special hârtie colorată, încrețită din tăierea cu foarfeca. Capul caprei era confecționat din lemn, și se aplicau două coarne. „Botul” caprei avea partea de josă mobilă, acționată de o ață de către cel care juca capra, sărea în ritmul muzicii, imitând capra adevărată. În joc, botul caprei, lovit în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
întâmplat asta, Au pus stăpânire pe mâncare, dacă voiam să mâncăm trebuia să plătim, Și au pretins femei ca plată, Da, domnule comisar, Și atunci acea femeie a omorât un bărbat, Da, domnule comisar, L-a omorât, cum, Cu o foarfecă, Cine era bărbatul acela, Era cel care îi comanda pe ceilalți orbi, O femeie curajoasă, nu încape îndoială, Da, domnule comisar, Acum explicați-mi din ce motiv ați denunțat-o, Eu nu am denunțat-o, am pomenit de asta doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
persoane, Da, domnule comisar, Cine erau, În afară de femeie și de soțul ei, Care femeie, Aceea care n-a orbit, Aceea care vă conducea, Da, domnule comisar, Aceea care, ca să-și răzbune tovarășele, l-a omorât pe șeful bandiților cu o foarfecă, Da, domnule comisar, Continuați, Soțul ei era oftalmolog, Știam, Mai era și o prostituată, Ea v-a spus că era prostituată, Din câte-mi amintesc, nu, domnule comisar, Cum ați aflat atunci că era vorba de o prostituată, După felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ucis, Pe un violator, o ființă respingătoare, Vreți să spuneți că ați omorât pe cineva care vă viola, Nu pe mine, pe o tovarășă, Oarbă, Da, oarbă, Și bărbatul, era și el orb, Da, Cum l-ați omorât, Cu o foarfecă, I-ați înfipt-o în inimă, Nu, în gât, Mă uit la dumneavoastră și nu mi se pare că aveți figură de asasină, Nu sunt o asasină, Ați omorât un om, Nu era un om, domnule comisar, era o ploșniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
știau ceva în legătură cu această chestiune, atunci ea mi-a spus că da, că știa, că nimeni chiar n-ar putea să știe mai bine, de vreme ce ea era asasina, Și a spus care a fost arma crimei, întrebă comisarul, Da, o foarfecă, Înfiptă în inimă, Nu, domnule comisar, în gât, Și mai ce, Trebuie să mărturisesc că m-a lăsat complet dezorientat, Îmi imaginez, Deodată aveam două autoare pentru aceeași crimă, Continuați, Ceea ce urmează este un tablou înspăimântător, Incendiul, Nu, domnule comisar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
despre ea e adevărat, albatros, și eu înclin să cred că da, atunci este vorba de un om absolut ieșit din comun, Atât de ieșit de comun că a fost în stare să omoare un om cu o lovitură de foarfecă, papagal-de-mare, Conform martorilor, era vorba de un violator abominabil, de o ființă respingătoare sub toate aspectele, albatros, Nu vă lăsați păcălit, papagal-de-mare, pentru mine e clar că oamenii aceia s-au pus de acord ca să prezinte o versiune unică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de liturgice. Episcopul O’Neill a psalmodiat liturghia solemnă și la sfârșit cardinalul absolvirea de păcate. Thornton Hancock, doamna Lawrence, ambasadorii Marii Britanii și Italiei, nunțiul papal și o mulțime de preoți și prieteni au ținut să fie prezenți. Totuși inexorabilele foarfece retezaseră toate firele ținute strâns În pumn de Monsignor. Văzându-l Întins În sicriu, cu mâinile Împreunate pe odăjdiile purpurii, Amory a fost cuprins de o durere lugubră. Chipul nu i se schimbase și, ca și cum n-ar fi Înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ia o pauză și să citească o carte bună. E tipic, în loc de mașină de spălat îți cumperi mașină de cusut. Am putea fi așa de curați! Și cum suntem? Jegoși. Tu în schimb porți șorțulețe noi și roșii. Hârști, face foarfeca. Atâta muncă distrusă într‑o clipă! E o răutate. Bucură‑te că nu te‑am ciopârțit chiar pe tine, că doar am învățat cum se face asta. Trebuie să‑ți învingi reținerile, dar apoi merge de la sine. În plus, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
duminică. Vrei și tu un pupic, nimic mai mult, și nici pe ăsta nu‑l primești. Nu de mult, Rainer a decupat câteva postere cu fete din niște reviste ilustrate, dar le‑a îndepărtat sânii și restul corpului cu ajutorul unei foarfeci, doar chipul a ajuns să ocupe acel loc de cinste, pe ușa de la șifonier. O pată uriașă de lumină tremură pe peretele de faianță, un cretin fără creier în cap s‑a jucat cu o oglindă de buzunar. Punțile, scărițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
astru pentru peisagiul nostru literar: mahalagiu, agricol sau haiducesc. Domnul Arghezi face poezii cu inocenta aplicațiune spre migală a unui ceasornicar. Câteodată trece și la bardă. O poartă țărănească în vopseli târgovețe ia ființă. Alteori, travestit în brodeuză, ia acul, foarfecele și lucrează pe olandă "à jour". Toate acestea sunt foarte bune deprinderi călugărești. Dar parfumurile duhovniceștilor virtuți le bănuim irevocabil mistuite. Nu găsim în prezența banală a unui poet fără mesagiu, respins de Idee; ca altădată, de macerările vieții schimnicești
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
La așa media/la așa presă, așa reclamă. Manele. Manele ale gustului nostru. De ce cad reclamele românești în derizoriu din ce în ce mai mult? E criză și de idei? Sau criza de bani îi face pe "publicitarii" (duplicitarii?) români să, parcă, taie cu foarfeca, decorul - din hîrtie gofrată, din aia pe care o utilizam la clasa întîia? Am lucrat în publicitate vreo doi trei ani. La început, cu/la o agenție mai mică, DAS, apoi la una dintre cele mai mari, GMP Advertising, cea
Lumea reclamelor by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/6942_a_8267]
-
viață Ana, dovedi încă de mică, prin înclinațiile sale spre artă, că este dotată atât cu talent muzical, cât mai ales cu cel creativ - artistic. Când nu hălăduia pe dealuri cu cârdul ei de copii năzdrăvani, tăia toată ziua la foarfecă cârpe și confecționa rochițe pentru păpuși. Le cosea așa de bine și avea atâta fantezie în crearea lor, încât credeai că a urmat niscai cursuri de croitorie. Pentru orele de muzică de la școala elementară din sat, a apărut un profesor
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
îi spunea „Mociule". Mociu se topea de dragul ei fiindcă el avea doar nepoți băieți, și i se părea că fata asta adusese lumină în casă cu râsetele și prostioarele ei. Nu se supăra decât atunci când nu-și găsea pieptenii și foarfecile, dar îi trecea destul de repede când vedea mutrița nevinovată a fetiței. -Unde-s foarfecile mele? -Nu ciu! Cled c-o căjut în șfântână. Și fetița fugea repede înspre fântână și striga după foarfeci și piepteni, care se încăpățânau să nu răspundă
FÂNTÂNA de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362778_a_364107]
-
băieți, și i se părea că fata asta adusese lumină în casă cu râsetele și prostioarele ei. Nu se supăra decât atunci când nu-și găsea pieptenii și foarfecile, dar îi trecea destul de repede când vedea mutrița nevinovată a fetiței. -Unde-s foarfecile mele? -Nu ciu! Cled c-o căjut în șfântână. Și fetița fugea repede înspre fântână și striga după foarfeci și piepteni, care se încăpățânau să nu răspundă. Mama o păruia, Mociu râdea, iar tata (dacă se întâmpla să fie acasă
FÂNTÂNA de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362778_a_364107]
-
supăra decât atunci când nu-și găsea pieptenii și foarfecile, dar îi trecea destul de repede când vedea mutrița nevinovată a fetiței. -Unde-s foarfecile mele? -Nu ciu! Cled c-o căjut în șfântână. Și fetița fugea repede înspre fântână și striga după foarfeci și piepteni, care se încăpățânau să nu răspundă. Mama o păruia, Mociu râdea, iar tata (dacă se întâmpla să fie acasă) se bucura că fata lui e ... okos lany. Era greu pentru fetiță să înțeleagă ce poate face sau nu
FÂNTÂNA de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362778_a_364107]
-
deoarece unii dintre ei aveau lăstari care se grăbiră să străpungă stratul de pământ ieșind la suprafață. Erau viguroși și acest lucru îl bucura pe horticultorul amator, pentru că au ieșit bine din iarnă și nu a pierdut nicio tufă. Cu foarfeca de grădină a îndepărtat acele ramuri slabe sau cu uscăciune la capete, lăsând între cinci și zece ochi de trandafir, funcție de vigoarea plantei. Își procurase din timp de la magazinele de specialitate azotat de amoniu și fertiliză terenul în jurul tulpinii odată cu
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
atent cu migală îmi împletesc rețeaua de gemene continuă spectacolul eu-rilor fără ură în dansul somnambul al recunoașterii artistul continuă să taie fragmente din mine încet ca un ax al roții dințate în care cineva în glumă a montat o foarfecă mică eficientă în controlul distrugerii formei reale fără hotare 10 februarie 2014 Referință Bibliografică: colaj al absurdului / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1137, Anul IV, 10 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anne Marie Bejliu
COLAJ AL ABSURDULUI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364128_a_365457]
-
o variantă - lettrismului lui Isidore Isou), abordând tendințe protestar-anarhice (jignirea „sfintelor precepte curente” și „epatarea filistinismului” din „oroarea de academism” - George Călinescu), făcând din arbitrar și din hazard principii ale creației (Tristan Tzara: „Luați un jurnal, luați o pereche de foarfeci, alegeți un articol, tăiați-l, tăiați pe urmă fiecare cuvânt, puneți totul într-un sac, mișcați...”). Principiile teoretice nu sunt aplicate, însă, cu toată strictețea. Iată de exemplu câteva versuri ale perseverentului dadaist Jean Arp (cunoscut mai ales ca sculptor
TRISTAN TZARA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366841_a_368170]
-
Dumnezeu. Oricât de nelimitată ar fi iubirea adevărată, răbdarea își are limitele ei atunci când nu i se răspunde la fel. Oricât de mult ar iubi omul în viață, se întâmplă și unele evenimente în viața sa, care sunt ca o foarfecă. Și când acea foarfecă începe să taie puțin câte puțin, atunci și iubirea pleacă spre altceva sau altcineva. Toate au o limită în lumea asta și în sufletul omului, în afară de iubire. Referință Bibliografică: Iubirea și Răbdarea / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare
IUBIREA ȘI RĂBDAREA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367747_a_369076]
-
ar fi iubirea adevărată, răbdarea își are limitele ei atunci când nu i se răspunde la fel. Oricât de mult ar iubi omul în viață, se întâmplă și unele evenimente în viața sa, care sunt ca o foarfecă. Și când acea foarfecă începe să taie puțin câte puțin, atunci și iubirea pleacă spre altceva sau altcineva. Toate au o limită în lumea asta și în sufletul omului, în afară de iubire. Referință Bibliografică: Iubirea și Răbdarea / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IUBIREA ȘI RĂBDAREA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367747_a_369076]