1,549 matches
-
splendoarea ei. Părea În puterea unui vis. Mâinile, adunate peste pubis, Îl atingeau cu un gest abia perceptibil, plin de tandrețe. Ca și când ar fi vrut să se apere. „Psihé așteptând mâna lui Eros”, se gândi Dante surescitat, În timp ce Amara se foi din nou prin somn, Întinzându-și picioarele cu o mișcare voluptuoasă. Pentru prima oară, avea dinaintea ochilor Întreaga splendoare a acelui trup, până atunci doar ghicit pe sub veșminte. Se apropie Încetișor până când atinse patul. Lumina pâlpâitoare a lumânării parcă Însuflețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încă nu mi-ai spus. Vrei să ții totul pentru tine, să jefuiești un vechi tovarăș de arme? Pe când vorbea, cu o mișcare rapidă, apucase capacul lăzii, deschizându-l. O expresie de dezamăgire i se zugrăvi pe chip, În timp ce tot foia mașinăria, ca să se asigure că nu mai era nimic ascuns pe dedesubt. - Un orologiu... toate astea pentru un afurisit de orologiu... bâigui, trecându-și dosul mâinii peste rana de pe frunte. Și... comoara? - Nu există nici o comoară, nerodule! strigă Dante exasperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fenomenul decât atunci când a văzut orașele dintre New York și Chicago ca pe o vastă scenă de intrigi juvenile. O după-amiază la Plaza, cu amurgul de iarnă colorând cerul afară și zvon vag de tobe urcând de la etajele de jos... Se foiesc și umblă țanțoș prin hol, mai luând câte un cocteil, scrupulos Îmbrăcate, așteptând. Pe urmă ușile mari de sticlă se Învârt și pășesc Înăuntru, mărunt, trei ghemuri mari de blănuri. Urmează teatrul și apoi o masă la Midnight Frolic - desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ora unsprezece i-a găsit pe Isabelle și pe Amory așezați pe canapeaua din odăița de lângă biblioteca de la etaj. Ea știa că formează un cuplu frumos și părea că se abandonează exclusiv acelei izolări, În timp ce frumuseți mai puțin izbitoare se foiau și pălăvrăgeau la parter. Băieții care treceau prin fața ușii le aruncau priviri invidioase; fetele care treceau se mulțumeau să râdă și să se Încrunte, devenind mai Înțelepte În sinea lor. Ajunseseră acum la un stadiu bine definit. Schimbaseră informații despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prins aia cu una în casă. ― Și? ― I-a aruncat hainele pe geam, te gândești? ― Și aia unde e? ― În casă, cu nevastă-mea. ― Păi atunci, petrecere frumoasă! ― Hai, pa! Mă duc în casă, dar somnul se dusese naibii. Mă foiesc un pic și decid totuși să cobor să nu se bată, ne mai facem de râs pe aici - gândeam. Bat la ușă, se aude glasul sonor al lui Johnny: ― Intră! Intru. Fum puternic, lumină obscură, la masa din sufragerie Johnny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și Sophie, care soarbe cu paiul o limonadă. Mama ei a avut din nou o criză de isterie azi‑dimineață, înainte de a pleca la banca ei personală unde avea ceva de rezolvat. Hans își etalează mușchii, ca de obicei, se foiește pe scaun de parcă l‑ar tăia o pișare, îi face complice cu ochiul Sophiei și povestește la rândul lui despre o megabeție, la care unul sau doi prieteni de‑ai lui au luat‑o razna rău de tot și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ei căpătă o expresie serioasă, de parcă s-ar fi declanșat un buton în capul ei. — Și acum aș face bine să îți spun de ce te-am chemat aici, zise ea posomorâtă. Vreau să descoperi cine mă șantajează. Făcu o pauză, foindu-se nervos în șezlong: — Scuză-mă, nu mi-e deloc ușor. — Nu-i nici o grabă. Șantajul neliniștește pe toată lumea. Ea dădu din cap și sorbi din gin: — Păi, acum vreo două luni, poate chiar un pic mai mult, am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fie tăiat? am întrebat. Illmann aprobă din cap. În încăpere fu liniște pentru o clipă. Illmann se apucă să-și ruleze încă o țigară. — Iar acum a dispărut o altă fată, am spus. Nu-i așa, Inspektor Deubel? Deubel se foi încurcat în scaun. Era un tip mare, blond, cu ochi cenușii, neliniștiți, care priveau ca și cum ar fi petrecut prea multe schimburi de noapte în poliție, din acelea care necesită să porți mănuși de protecție din piele groasă. — Da, domnule, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lipsea un pic de aer creierului său, așa că i-a făcut o gaură specială. O treabă cu adevărat îngrijită. Între ochi. Medicul legist care era acolo estimează că a fost probabil o armă foarte mică. Probabil de 6 mm. Se foi pe scaun: — Dar partea interesantă e asta, domnule. Cine l-a împușcat, mai întâi l-a lovit până l-a omorât. Maxilarul lui Gottfried era rupt perfect în două și avea o jumătate de țigară în gură, ca și cum își mușcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
piață, unde putea gusta un mititel sau un cârnat prăjit, cu muștar. Simți că i se taie picioarele și se așeză pe iarba aceea bătrână și prăfuită, din spatele terasei, decorată cu tot felul de resturi de la presupuse dejunuri. Auzea prin foia de cort ce despărțea terenul viran de terasa cu mici și cu bere, hărmălaia și voia bună de dinăuntru. Nici una, nici două, într-un minut se trezi însă înconjurat de ortacii lui Jery, cu însăși namila în frunte. - Ce-ai
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
rămânea totuși, era dintr-o nevoie de a fi cu cineva, singurătatea i se părea de nesuportat. Dar de ce să rămână, dacă putea deveni o povară? - Domnu' vrea o cafea? se auzi iarăși aceeași voce caldă a femeii care se foia în bucătărie. Poate ți-e foame? Am niște cornuri proaspete. Cu unt și cașcaval. Ce zici? Norman se duse în baie să se spele. Cada era plină cu rufe murdare, iar chiuveta nespălată de un veac. Își udă fața și
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
mei Suntem cei mai cuminței, Iar în marea traistă-a ta Cred că nu ai vreo nuia! Tre’ să-ți spun, de n-ai aflat, Nuiaua s-a demodat! ... Nu educă un gorun Cât cuvântul cel mai bun!” Moșul se foiește-n loc Și pune nuieli pe foc ... Referință Bibliografică: SCRISOAREA / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1433, Anul IV, 03 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SCRISOAREA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362397_a_363726]
-
încălzi Dar tu...... tu nu ști Că peste mine Ploaia stă să vină Vreme rece, furtuni, ninsori Ce inima întreagă O va transforma-n sloi Tu nu vezi, nu vrei să vezi Ale mele lacrimi, Îs așezate-n ale vieții foi Ca adevărate săgeți Ce vor iubirea-mi să ucidă Care-o simt și este în mine Căci ce-am scris e pentru tine! Autor: Chiricea Ciprian Ionuț ( CCI Poezii) Referință Bibliografică: Taci / Chiricea Ciprian Ionuț : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TACI de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362492_a_363821]
-
întind renii în hamuri, Clopoței de aur sun’, Se văd căpușoare-n geamuri: - Vine, vine Moș Crăciun! Ies copiii-n grabă-afară Și se-apropie sfioși; Moșul gâfâind coboară: - Văd că sunteți sănătoși! Ei se-opresc, nu-și vin în fire, Se foiesc și nu răspund; Două lacrimi de iubire Ochii moșului ascund ... Referință Bibliografică: LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2177, Anul VI, 16 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate
LACRIMILE LUI MOŞ CRĂCIUN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362503_a_363832]
-
diferite acțiuni penale ori civile. Așteptaseră la cele patru uși ale sălilor de ședință, apoi se buluciseră să prindă locuri libere pe scaune, deși acestea erau cu mult peste numărul celor care se grăbeau să le ocupe. Tineri jandarmi se foiau de colo-colo, pe holuri, plini de importanță în uniformele lor, ce păreau a înfricoșa puțin, dar numai anumite categorii de oameni. De regulă, erau dintre cei ale căror nume erau înscrise în listele afișate pe ușile sălilor destinate acțiunilor penale
DIVORŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368270_a_369599]
-
în partea cea mai de sud a țării unde poposea mai întâi primăvară și simțeam că soarele trezea din somnul lung al iernii toate fiintele pământului perpetuând ritualul renașterii din fiecare primăvară. Mi-e dor de curtea casei cu păsăretul foind și cotcodăcind, de cocosul țanțoș dând rotocoale în jurul găinilor, de fluturii zburând în zig zag, de rămurelele cu muguri gata să pleznească, de pisică ce mergea agale prin curte până o stârnea la goana câinele supărat că i-a trecut
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA DOAMNEI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368471_a_369800]
-
întind renii în hamuri, Clopoței de aur sun’, Se văd căpușoare-n geamuri: - Vine, vine Moș Crăciun ! Ies copiii-n grabă-afară Și se-apropie sfioși; Moșul gâfâind coboară: - Văd că sunteți sănătoși! Ei se-opresc, nu-și vin în fire, Se foiesc și nu răspund; Două lacrimi de iubire Ochii moșului ascund ... Referință Bibliografică: LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1436, Anul IV, 06 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate
LACRIMILE LUI MOȘ CRĂCIUN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367865_a_369194]
-
următorii pui. Nu a mai apărut în zonă. Sau cine știe ce se mai putea întâmpla cu ea cu atâtea mașini și câini în oraș. Azi de dimineață, pe la ora cinci, aud prin somn niște scâncete slabe. Știam că Norica s-a foit toată ziua căutându-și culcuș ca să nască. Mereu sărea în brațele mele și nu mă lăsa să lucrez la calculator, cerându-mi s-o mângâi. Când m-am uitat pe fotoliu, născuse 3 puișori micuți. Firesc că pătase și fotoliul
MĂRŢIŞORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367454_a_368783]
-
Ca să nu mai vorbesc de plozii ei, niște degenerați, care se îndoapă, ați văzut doar, cu felurite tâmpenii, fără pic de respect pentru întreaga noastră stirpe. Vai, nouă!... Din plafon mai căzură câțiva lilieci. La fel! Infarct! Nobila adunare se foi cam neliniștită. Lințoliile fâlfâiră și câteva capace scârțâiră sinistru. Dar totul se opri sub privirea tăioasă a contelui. - Băi, zdrențelor, nu v-am chemat aici ca să văd cum vă scăpați pe voi de frică! Spuneți, ce trebuie făcut, cum ieșim
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
a simțit privirea și a oftat scurt. Săracul! Ca să răspund la întrebarea uneia dintre mame, le-am arătat tuturor bidoanele din plastic, pline cu motorină, și i-am întrebat pe derbedei: — Ia spuneți-mi, flăcăi, recunoașteți bidoanele alea!? Mamele se foiau, uitându-se una la alta, iar tăntălăii luaseră poziția calului când bea apă și nu-și mai despironeau privirile din podea. Cocuța: —Răspundeți, măi, fir-ați ai dracului de gugumani de pădure, care sunteți voi, că pun mâna pe coada
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
la care fusesem trimis să rezolv una dintre cererile pe care Universitatea la care eram consilier, la vremea aceea, mi-o dăduse ca sarcină. După trei sferturi de oră de așteptări, la ușa cabinetului acestui șef, timp în care secretara foise, intrând și ieșind însoțită mereu de alți noi veniți, ce nu așteptau ca ceilalți, plictisiți și obosiți, cu tot felul de hârtii și probleme ale instituției!!!, am fost primit de domnul în funcție. M-am prezentat înmânându-i dosarul și
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
nu în credință, ci în felul de a vedea ieșirea din necredință. În atare situație, consideră că este o utopie să mai avem vreo speranță, iar singura cale de a fi fericiți este lumea de apoi pentru că, acolo „Nu semnezi foi, nu te-așteaptă nevoi,/ Nu te simți prigonit, de ochi urmărit,/ Nu te sperie strigoi, nu-s la pândă ciocoi,/ Nu te simți istovit, ci-n pace liniștit...” (Joc de gânduri printre rânduri, p 167). Omul contemporan poate avea și
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
un spici de mai multe minute timp în care ministrul chimiei arăta cu degetul ministrul energiei, cu care era de fapt bun prieten. În zona celui din urmă un intens schimb de bilete cu consilierii. Tovarășul, care la început se foia nervos tocând masa cu un obiect contondent în ritm muzical se pare că se liniștea pe măsura discursului. Oricum din acel discurs era evident că nu i se face nici cel mai mic reproș. Atotștiutorul putea fi liniștit. Discursul se
ISTORII CONTROVERSATE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348588_a_349917]
-
interpreta. Apoi zice: hai să ascultăm un cântec japonez. Erau câțiva japonezi în grup, eu am cerut să ne cânte Sakura, o melodie de o frumusețe ieșită din comun. „Cum, știi de ea?”, s-au mirat ei. Oh, da! Se foiau că nu aveau versurile, dar până la urmă le-au găsit pe internet. Aflu că Sakura înseamnă cireș japonez, și cântecul este despre copacul în floare; absolut superb, nu doar cireșul, dar și melodia. Eu am cântat “Ciobănaș cu trei sute de
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
stingheră, dă din colț în colț, nu știe nici ea ce să mai spună, nici ce să mai facă. Pe scaunul de la catedră, dirigintele clasei, este gata să facă prezența, pardon, absența ! Prin urmare, toată lumea e absentă! Singurătatea diriguitoare se foiește pe scaun. Ce chipuri drăgălașe au toate aceste fantome ! În dreptul fiecărui nume , dirigintele își așterne semnătura unei lacrimi : fiecare nume cu lacrima sa invizibilă. Izvorul lacrimilor pare de nesecat ; vocea uscată de emoție abia se mai aude de murmurul și
GOL DAT LA MAXIMUM de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349792_a_351121]