303 matches
-
au fost acceptate: fidanțată (logodnică)53. (c) Regionalismele sunt unități lexicale actualizate contextualizat, având ca premisă raportarea la anumite repere de tip spațial și anume, apartenența locutorului la o anumită regiune 54. Regionalismele sunt reperabile, cu precădere: * la nivel fonetic/ fonologic: șî, di pi, du pe, mătușe, ușe etc. (regionalisme fonetice); * la nivel lexical-semantic: harbuz, lubeniță, popușoi, cucuruz etc. (același referent este denumit, în regiuni diferite, cu unități lexicale diferite regionalisme lexicale); * la nivel morfologic: ei or fost, căși (case) (regionalisme
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
valoare morfologică la alta): * Poiana = substantiv propriu (nume de localitate) < substantivul comun poiană; * Olandă = substantiv comun ("țesătură") < substantivul propriu Olanda etc. Mijloacele externe de îmbogățire a vocabularului sunt reprezentate de împrumuturile 69 din alte limbi, împrumuturi reperabile: * la nivel fonetic/ fonologic: sunetul Φ din cuvântul sufleur, sunetul ü din cuvântul tul etc.; * la nivel lexical: hamburger, mouse, reverie, a face knock-out etc.; * la nivel morfologic: terminația a în cuvinte precum coca-cola, agora etc.; * la nivel sintactic: apoziția în nominativ (în locul structurilor
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
nu denaturează, în principiu, sensul mesajului, decodarea acestuia putându-se realiza conform intenției comunicative a vorbitorului. După tipul și caracteristicile unităților lexicale între care se stabilește relația de echivalență (sau de "asemănare"71) semantică, se disting 72: * la nivel fonetic/ fonologic sinonime fonetice: bravo! = Braavo! = Bravo! = Bravoo!; * la nivel lexical: * sinonime lexicale: reverie visare, tineresc juvenil, a fugi a alerga etc. (sinonimie stabilită între două sau mai multe cuvinte); * sinonime frazeologice: a scoate din sărite a scoate din pepeni; a o
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
sintactice diferite): îi întoarce spatele (complement indirect + predicat verbal exprimat prin locuțiune verbală: "îl respinge") îi întoarce spatele [pentru a-i lua măsurile] (complement indirect + predicat verbal + complement direct); Deși au fost invocate anterior în cadrul reperelor teoretice subsumate nivelului fonetic/ fonologic, omofonele și omografele sunt prezentate, în general, în literatura de specialitate, în asociere cu omonimele. Omofonele se caracterizează prin identitate formală orală/ sonoră și prin diferențiere în planul formei scrise și al conținutului (sensului): sar [coarda] s-ar [putea], neam
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
valorilor extra-noționale de origine afectivă sau socio-contextuală care colorează sensul [...] studiul funcției expresive a limbajului, opusă funcției sale cognitive sau semantice" (Pierre Guiraud, apud Genette, 1994, p. 162), studiul fenomenelor lingvistice reperabile la fiecare nivel al limbii: la nivel fonetic/ fonologic modificări de sunete, sunete împrumutate, elidări ale unor sunete, lungiri de sunete, accentuări diferite, simbolismul fonetic etc.; la nivel lexical valorile unor arhaisme, regionalisme, termeni de jargon, formații sufixate/ prefixate, forme compuse, creații de cuvinte etc.; la nivel morfologic valorile
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de lege vs. titlurile unui tabloid vs. un basm popular vs. un roman contemporan vs. o pagină dintr-un tratat de medicină etc. V.2.1. Stilurile funcționale orale ale limbii române au următoarele caracteristici 141: (a) la nivel fonetic/fonologic: * încălcări ale normelor limbii române literare actuale în conversația familiară și în cea curentă (nepronunțarea articolului hotărât enclitic: copilu, domnu; arhaisme, regionalisme fonetice, forme populare etc.) vs. respectarea normelor în vigoare în conversația oficială; * fonetisme arhaice, regionale, populare etc. în
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în stilul beletristic, a unor construcții rimate, ritmate, forme repetate (sub formă de refren, ca laitmotiv etc.), structuri incidente etc. V.2.2. Stilurile funcționale ale limbajului scris se caracterizează prin următoarele elemente de specificitate 142: (a) la nivel fonetic/fonologic: * respectarea normelor limbii române literare actuale, în stilul științific și în cel juridico-administrativ vs. încălcarea acestor norme în stilul publicistic și în cel beletristic (vezi, de exemplu, utilizarea în articole gen pamflet a unor fonetisme regionale, arhaice, populare, argotice sau
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Cf. Zafiu, 2003; Irimia, 1999; Coteanu, 1985; Irimia, 1984; Iordan, 1975; Coteanu, 1973; Miller, 1959 etc. 141 Preponderent, după Irimia, 1984. 142 Preponderent, după Irimia, 1984. -----------------------------------------------------------------------6 1 LIMBA ROMÂNĂ. REPERE TEORETICE ȘI APLICAȚII Contextualizări necesare 262 261 Nivelul fonetic / fonologic al limbii române Nivelul lexical-semantic al limbii române Nivelul morfologic al limbii române Nivelul sintactic al limbii române Nivelul stilistic al limbii române Teste de limba română Bibliografie selectivă Izvoare
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
orice metodă capabilă de a aduce "pe lângă adevărata căldură estetică, mai multă lumină științifică": gherismul, sociologismul tainian, comparatismul, determinarea prin factorul automatic a "personalității", cronologia interioară tip K. Vossler, metoda genetică într-un cuvânt, și-n cele din urmă analiza fonologică, derivată din studiile lingvistice ale lui Grammont și Arta cuvântului (Wortkunst), a lui O. Walzel. Capitolul XXII ECLECTICII. TEATRUL "FLACĂRA" În 1911 apăru sub direcția lui C. Banu o revistă săptămânală Flacăra, care avu un mare succes de răspândire, atingând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o sumă de tineri și provocând foarte utile ediții de texte, el însuși urmărind în savant eminent itinerariul unor cărți populare ca Alexandria și Erotocritul. În rândul criticilor trebuie prenumărat emeritul lingvist Iorgu Iordan, care în savante studii de gramatică fonologică și stilistică face un examen vast al limbii scriitorilor români, îndreptățind științific libertățile pe care creatorul și le ia față de vorbirea canonică (Limba română actuală. O gramatică a "greșelilor"). Printre tinerii cronicari sunt de citat Octav Șuluțiu, recenzent onest, Eugen
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
limbii. Deși detectează primatul semnificatului în înțelegerea occidentală a semnului, Derrida refuză ideea unei doctrine materialiste a semnificantului pe care anumiți comentatori i-au atribuit-o. În viziunea filosofului francez, semnificantul nu este niciodată pur sensibil, nici măcar în aparițiile sale fonologice sau grafologice. Dimpotrivă, el se caracterizează chiar printr-o anumită idealitate, absolut necesară pentru a identifica un semn ca fiind același în ciuda multiplelor sale variații și ocurențe. Dacă pentru Saussure semnul este o entitate psihică cu două fețe (un semnificant
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de vedere psihopedagogic, multe dintre greșelile scris cititului la școlarul mic nu pot fi considerate dislexii disgrafii, deoarece se produc în limitele evoluției normalului din cadrul școlarizării. O parte dintre greșeli sunt făcute în special la cuvintele polisilabice cu o structură fonologica dificilă în ceea ce privește analiza și sinteză fenomen denumit de către C. Păunescudisfonografie. O parte dintre tulburările limbajului scris citit se datorează unei imaturități școlare. Acești copii prezintă întârzieri în sfera proceselor cognitive de tip senzorial, care influențează negativ acuitatea perceptiva și receptarea
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
Obligatory Case Parameter (engl.), Parametrul Cazului obligatoriu OR = Originator (engl.), originea evenimentului, în accepția lui Arad (1996) P = obiectul verbelor tranzitive, în accepția lui Comrie, Creissels, Croft p. ext. = prin extindere part. = participiu pers. = persoană PF = Phonological Form (engl.), Forma Fonologică PM = Programul Minimalist (Chomsky 1995) PP = Principii și Parametri Pr = categoria funcțională care reprezintă relația de predicație, în teoria lui Bowers (2002) prov. = provensală ptg. = portugheză refl. = reflexiv rel. = relativ(ă) rom. = română S = subiectul verbelor intranzitive Sa = subiectul marcat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
teorie lingvistică de tip generativ, întemeiată de Halle și Marantz (19931, 19942), care urmărește să sublinieze subspecificarea morfologiei în raport cu sintaxa. În această teorie, se propune o funcționare specială a componentelor Gramaticii: morfologia interpretează rezultatul (engl. output) derivării sintactice, adăugând conținut fonologic pozițiilor din structura ierarhică, iar sintaxa manipulează noduri terminale care conțin trăsături abstracte (cel puțin în cazul centrelor funcționale). Există o diferență între centrele funcționale și membrii vocabularului, neutri din punct de vedere categorial: categoriile lexicale N, V și A
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și A sunt create în sintaxă prin combinarea categoriilor micul n/v/a cu rădăcinile lexicale (engl. root); micul v introduce un eveniment (Marantz 2005). Trăsăturile abstracte prezente în centrele funcționale din sintaxă sunt lexicalizate (li se atribuie un conținut fonologic la spell out) prin Inserția Vocabularului, care are loc în morfologie. Itemii de vocabular sunt individuali, fiind alcătuiți dintr-un exponent fonologic și trăsăturile asociate cu acesta și sunt inserați așa încât itemul cu cel mai mare subset de trăsături din
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
eveniment (Marantz 2005). Trăsăturile abstracte prezente în centrele funcționale din sintaxă sunt lexicalizate (li se atribuie un conținut fonologic la spell out) prin Inserția Vocabularului, care are loc în morfologie. Itemii de vocabular sunt individuali, fiind alcătuiți dintr-un exponent fonologic și trăsăturile asociate cu acesta și sunt inserați așa încât itemul cu cel mai mare subset de trăsături din nod va câștiga în fața competitorilor săi. Motivația arhitecturii propuse de MD: nu se justifică un Lexicon generativ, adică nu există un Lexicon
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și Lasnik (1993)14. Potrivit PP, Gramatica are următoarea organizare (Avram 2003: 26): Lexicon ↓ D-Structură ↓ ← T S-Structură 2 PF LF Lexiconul este dicționarul mental al vorbitorilor și conține informații despre itemii lexicali și funcționali. O intrare conține matricea fonologică, categoria sintactică, proprietățile de atribuire a rolurilor tematice. Informația din Lexicon este proiectată la toate nivelurile: D-Structură, S-Structură, LF. D-Structura este un nivel de interfață în care proprietățile lexicale sunt exprimate într-o formă accesibilă pentru sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Legate (2008: 56) arată că absolutivul este o generalizare greșită, care ascunde o mare varietate de tipare de marcare cazuală. Legate (2006b: 151) a formulat următorul argument: în timp ce toate celelalte cazuri sunt marcate sufixal, absolutivul e nud; morfemele cu realizare fonologică zero sunt tipic "default". Explicația formulată pentru limbile de tip (a) este valabilă pentru limbile cu partiție bazată pe ierarhia nominală. Existența limbilor de tip (a) demonstrează relațiile apropiate, dar imperfecte dintre Cazul abstract și cazul morfologic. Concluzia formulată de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
motivate conceptual, ale sistemului X-bară, relațiile specificator−centru (Spec-Head) și centru−complement (Head-Comp). Gramaticile (derivările sintactice) trebuie să fie interpretabile la cele două interfețe: interfața cu sistemul conceptual-intențional prin LF (forma logică) și cea cu sistemul articulator-perceptual prin PF (forma fonologică); dacă o derivare nu este convergentă la una dintre interfețe, atunci nu este corect formată. În PM, se renunță la Criteriul Tematic și la ideea că un argument poartă un singur rol tematic și numai unul. Această simplificare arhitecturală permite
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
VP v0 VP 3 3 V0 DP V0 DPi ! ! ti SE În limbile romanice, copia aflată cel mai jos în configurația sintactică are expresia fonetică se și poartă Cazul relevant pentru proprietățile verbului. Se din construcțiile reflexive derivate este realizarea fonologică a unei urme (t) A-legate, în acuzativ sau în dativ: Mihai s-a spălat pe mâini Mihai și-a spălat mâinile. Adoptând Teoria copierii prin deplasare (engl. The Copy Theory of Movement), autorii arată că se preverbal și postverbal
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pe mâini Mihai și-a spălat mâinile. Adoptând Teoria copierii prin deplasare (engl. The Copy Theory of Movement), autorii arată că se preverbal și postverbal formează un lanț de copii identice, iar alegerea de a pronunța o copie revine componentei fonologice. În multe limbi, copia de jos se supune unei constrângeri: trebuie să fie exprimată printr-un argument subspecificat (care nu este niciodată în complexitatea trăsăturilor sale): *Gianni lava Gianni. Teoria copierii prin deplasare (The Copy Theory of Movement) a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
deplasat dintr-o poziție A, DP cu trăsături φ complete. Pentru această analiză, se nu poate fi considerat anaforic, ci se definește prin două proprietăți [+ Uman] și [+ Persoană]. Această subspecificare a elementului se îi permite să fie plurifuncțional: (a) reflexul fonologic al unui DP cu trăsături φ complete (reflexive derivate); (b) reflexul fonologic al unui DP cu trăsături φ incomplete (în celelalte contexte). Concluzia autorilor este că reflexivele derivate sunt predicate tranzitive pentru că un singur DP satisface două roluri tematice, prin
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
analiză, se nu poate fi considerat anaforic, ci se definește prin două proprietăți [+ Uman] și [+ Persoană]. Această subspecificare a elementului se îi permite să fie plurifuncțional: (a) reflexul fonologic al unui DP cu trăsături φ complete (reflexive derivate); (b) reflexul fonologic al unui DP cu trăsături φ incomplete (în celelalte contexte). Concluzia autorilor este că reflexivele derivate sunt predicate tranzitive pentru că un singur DP satisface două roluri tematice, prin mișcare. Aceste construcții au proprietăți comune și cu inergativele, și cu inacuzativele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
bucurat de o atenție specială 2. Dixon (2007: 67) arată că populația aborigenă și limbile ei au existat în Australia de 40 000 de ani, fiind răspândite pe tot continentul. În condițiile multilingvismului și ale interacțiunii sociale constante, trăsăturile gramaticale, fonologice și lexicale ale acestor limbi s-au bucurat de o difuzare geografică permanentă. În momentul invaziei europenilor de acum câteva secole, în Australia existau circa 250 de limbi, aparținând la 40 de subgrupuri genetice, dintre care cele mai multe aveau doi sau
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
unor grupuri. Autorii insistă pentru dezambiguizarea unor cuvinte cum ar fi „Duhul”, adăugându-se calificativul „Sfânt”, deoarece majuscula nu se poate reda la citire, sau parafrazând altele ce pot fi confundate cu omofonele lor. Formă numelor proprii trebuie adaptată sistemului fonologic al limbii receptoare, pentru a nu crea probleme celor care trebuie să citească din Scripturi. Pasajele cu sens neclar trebuie făcute să aibă sens în context, neclaritatea fiind semnalată doar într-o eventuală notă de subsol. Pentru că traducerea să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]