184,013 matches
-
reflectă imaginea inadaptatului într-o lume beckettiană, marcată de indiferență, blazare și nepăsare. "Marginalul" este chiar Omul, în sensul de ultim luptător al rezistenței, pe bastionul umanității, afectat de o amnezie temporară. El poate fi eroul cuceritor, de a cărui forță profită niște personaje frivole pentru a urca ierarhia socială (piesa Discurs pentru un fotoliu confortabil), Sisif însuși, a cărui dramă începe cu adevărat atunci când stânca nu mai vrea să se rostogolească la vale (Idolul de ceară) sau cerebralul, intelectualul inadaptat
Aleea debutanților întârziați by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/14590_a_15915]
-
o continuă facere și desfacere, între distorsiune și coeziune și sub un alt cod parcă al gravitației ("gravitația argheziană", la care face trimitere Vladimir Streinu), imaginarul pamfletar se prezintă, în consecință, ca un spațiu ficțional complex, ale cărui linii de forță surclasează un real bulversat, supus, printr-un discurs coroziv, deriziunii și unor neobișnuite mutații (în ordinea semnificațiilor și a reprezentării deopotrivă)". Negativismul nu e descărnat, vid, ci umplut de materie estetică densă, conducînd la viziunea unei lumi fără îndoială abjecte
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
Alexandru George, în Marele Alpha, recomandă o asimilare a cuvîntului arghezian cu Logosul, "principiu ultim al lumii", dată fiind circumstanța că la Arghezi "cuvintele nu exprimă o realitate; ele o creează". Pe de altă parte, Marc Angenot, referindu-se la forța cuvintelor în discursul pamfletar, le recunoaște "aura sacrală", constînd în "exaltarea puterilor potențiale de revelare ale acestuia", pamfletul fiind nu doar "agresiune și risc", ci și, deopotrivă, "jurămînt" și "taină". Un asemenea discurs se împărtășește din misterul ancestral al blestemului
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
orice început de dilemă este anulat de conștiința unei omniprezențe divine care sfârșește întotdeauna prin a repune gândurile rătăcite în matca lor: "Vaporul se clatină/ cu valurile,/ între mare și cer/ sunt călătorul care/ transpiră privind/ prin hubloul împăienjenit,/ sub forța dorinței/ de a fi/ ce nu e./ Vâslesc cu ochii încă tineri/ în atmosfera picăturilor atotputernice/ devenind cu rândul,/ un păianjen,/ o zână,/ un uriaș.../ până când/ Dumnezeu/ se înfățișează/ în poem,/ reașezându-mă,/ fără nici un efort,/ în matca vieții mele
Feminitate tihnită by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14618_a_15943]
-
necesitatea ca femeile să participe activ la eliberare și să nu aștepte ca revoluția să le ofere pe tavă eliberarea. Cerea și ea ceea ce ulterior vor solicita și Wilhelm Reich și feministele radicale: abolirea familiei și gospodăriei, integrarea femeilor în forțele de muncă, responsabilitatea asupra creșterii copiilor trebuia asumată de stat, copiii trebuiau crescuți de asistente și mamele nu vor mai fi împovărate de grijile educației lor. Astfel, doar aspectele plăcute ale maternității vor fi păstrate. Ocupațiile tipic femeiești precum bucătăria
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
adecvată a moștenirii artistice și filosofice a scriitorului. Ca să ajungem la dezvăluirea unui sistem categorial-axiologic - ontologic, de cunoaștere, etic și estetic - au fost utile și demersurile trecătoare, cel structuralist sau semiotic, pe cînd metodologia hermeneutică, comparatist-intertextualistă, a rămas cu toată forța în arenă. Cu relatările despre dialogurile din Japonia și Germania mă aflu în restanță. Despre cel dintîi - Simpozionul din Japonia și cel de-al patrulea studiu al meu din seria Quo vadis homo? - vreau să spun aici cîteva cuvinte. Nu
Dostoievski și civilizația japoneză by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/14636_a_15961]
-
complicate stratageme pentru a se înșela unele pe altele, cu exasperare, cu brutalitate și candoare. Ființe besmetice se agresează reciproc, se maltratează burlesc într-o atmosferă de horror și comedie, dar și de ceremonial, în care violența acționează ca o forță arhetipală. Ion Caramitru compune un cocktail dramatic, în care combină semne din codul teatrului oriental și al teatrului folcloric românesc, elemente naturaliste cu cele stilizate. Acest mixtum compositum, un eclectism elevat, un amestec de stiluri făcut cu stil, sugerează imaginea
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
prin performanțele vocale excepționale ale lui Taiko Matsumoto și cele instrumentale ale lui Kei Wada, fluidizează și tensionează acțiunea, introduce reprezentația într-un circuit enigmatic. Suntem asaltați vizual și auditiv. Sub bagheta regizorală inspirată a lui Ion Caramitru, portretizează cu forță și finețe actorii. Ei oscilează între explozie ludică și concentrare în forme ritualice. Construiesc secvențe de o memorabilă expresivitate, dramatică, cum ar fi zeificarea lui Lady Duncan, ca "o unealtă a lui Satan, Evă ispititoare și corupătoare"; discursul lui Duncan
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
urechi, cu o sexualitate incertă, proclamând teroarea absolută: "ei bine acum, că am puterea - am să vărs în ea laptele dulce al armoniei. Am să tulbur pacea universală, am să distrug orice înseamnă unitate pe acest pământ". Mizanscena are o forță de grup omogenă și bine articulată. Câțiva protagoniști imprimă strălucirea ansamblului, dând pregnanță concepției regizorale. Seiya Nakano în Duncan, voluptuos, ușuratic, cabotin extravagant, cu o mască absurdă pe chip, este o hieroglifă tragicomică puternică a acestui vis-coșmar. Interpretul a fost
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
se întâmplă în interiorul CNSAS-ului nu ține neapărat de ticăloșia specifică unui grup restrâns de oameni. Ci de reflexul unei mentalități ce domină societatea românească la scară mare. Duplicitarismul, pe de o parte, legăturile inavuabile fie cu Securitatea, fie cu forțele politice sprijinite de supraviețuitorii Securității, pe de alta, au ajuns să reducă aproape de zero eficiența instituției în fruntea căreia tronează dom' Onișoru. însă în țara "românului care se mulțumește cu puțin" idealul îl reprezintă, să nu uităm, nimicul. Un nimic
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
fost adoptate, regulile ortografice din 1953 - ulterior, în 1965, modificate - au fost, cu democratică furie anticomunistă, abolite... Pentru ca, azi, după atîția ani, să se constate că normele academice nu-s (integral) respectate și să se simtă nevoia unor intervenții, în forță, ale Parlamentului! Avem deci o ortografie ce trebuie păzită prin legi. Dar... Niciodată în istoria culturii noastre regulile ortografice nu au fost impuse cu anasîna! Și nici supravegheate, legal. În 1932, cînd Sextil Pușcariu și Academia dominată de Ardeleni și
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
Așa s-a dovedit a fi, dar a durat ceva. în comunism, "omul de rând" a făcut destul de multă vreme față, am spune astăzi. Ortega y Gasset presimțea deja barbaria (lipsa culturii, individualizante), absența standardelor, fascismul care impunea "rațiunea non-rațiunii", forța maselor capabile de a guverna fără să fie capabile de asta, moartea idealurilor, năvala mediocrității, incapacitatea de comunicare (omul maselor fiind "pierdut" dacă accceptă discuția, dialogul), statul polițianist pe care, după atâtea decenii de la prevestirile sale, am ajuns să-l
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
a anihila independența individului, a grupului, și de a-i secătui astfel definitiv viitorul? Un exemplu concret al acestui mecanism îl găsim într-unul din fenomenele cele mai alarmante din ultimii treizeci de ani: creșterea excesivă, în toate țările, a forțelor de poliție. Aceasta a fost fatalmente determinată de creșterea socială. Oricât ne-am fi obișnuit, spiritul nostru nu trebuie totuși să-și piardă teribilul caracter paradoxal, faptul că populația dintr-o mare urbe de azi are nevoie să meargă în
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
faptul că populația dintr-o mare urbe de azi are nevoie să meargă în liniște și să-și vadă de treburi, de o poliție care să reglementeze circulația. Dar este o naivitate a oamenilor de "ordine" să creadă că aceste "forțe de ordine publică", create anume pentru ordine, or să se mărginească să impună întotdeauna ceea ce vor oamenii de "ordine". In mod inevitabil ele vor ajunge să definească și să decidă ordinea pe care o vor impune și care va fi
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
de asemănare. Bărbații angajați în scenariu sunt supuși unui proces de inițiere individuală, după care fiecare trebuia "să rămână mut", ajutat de "băutura vrăjită" preparată după "rânduiala solomoniei". Se experimentează, sub ochii lor, cu personaje deghizate, scena confruntării între taur, forța emblematică protectoare a pământului și ursul, figurând străinul distrugător. Vocabularul luat din terminologia magiei primitive întreține vraja, pe pagini întregi. "Dansul magic" al mascaților în piei de vite se desfășoară pe fondul invocării forțelor pământului, singurele în stare să se
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
personaje deghizate, scena confruntării între taur, forța emblematică protectoare a pământului și ursul, figurând străinul distrugător. Vocabularul luat din terminologia magiei primitive întreține vraja, pe pagini întregi. "Dansul magic" al mascaților în piei de vite se desfășoară pe fondul invocării forțelor pământului, singurele în stare să se răzvrătească împotriva răului venit din afară. Pentru aceasta, berevoiul "cheamă în ajutor duhul marelui taur al muntelui, bătrânul arhitaur, străbunul celor de azi, care să dea tăria lui urmașilor". Povestitorul însuși transfigurat în cel
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
ucis cu fală pe omul-urs, pe ultimul berevoi, "cel din urmă apărător al vitelor" și nu pe ursul adevărat, căruia îi rămâne deschis spațiul de jefuit. Proza își conservă actualitatea prin ceea ce semnifică efortul magului de a trezi la acțiune forțele binelui împotriva a ceea ce-l contrazice și îl distruge. Confundat cu "ultimul berevoi", povestitorul, stors de suferința credinței în utopia salvării numai prin tehnici magice, arde el însuși în incandescența finalului. Solomonarul se întruchipase din tăcerea răzvrătitului scriitor, coborând în
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
un ins care face experiența limitelor, ca o ființă de interval: "Linia frontului, fluidul dintre doi oameni, undele unei miresme, osmoza lichidelor, disputele politice, încleștarea ideilor - de-a lungul acestor țărmuri navighează arta. Limita exercită o ancestrală, atavică și indestructibilă forță de atracție. Ea cheamă spre risc, spre femeie, spre flăcări, spre artă." Nu aș dori să se înțeleagă, din numărul de rânduri rezervate poeziei, că povestirile lui I. Covaci ar fi inferioare din punct de vedere estetic. Nimic mai neadevărat
Un "pre-șaizecist" recuperat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14645_a_15970]
-
rezistă decât până la tâlcul final. Sunt admirabile unele dintre ele: țipătul ierbii, Pământul alb, Chemarea, Minus infinit, Fereastra dinspre lume. Fantasticul și absurdul alcătuiesc sinapsele unor tablouri, mai ales în ultimele două exemple. Sunt și texte care nu au suficientă forță de a se impune, inegale ca valoare estetică. Trident este o carte plăcută pe care o recomand tuturor, cu toate că, urmărind sfatul lui G. Călinescu, nu am găsit încă poziția în care să o citesc.
Un "pre-șaizecist" recuperat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14645_a_15970]
-
charismei relative a profesorului de geologie Emil Constantinescu de a se impune în disputa cu experimentatul activist PCR Ion Iliescu și, mai ales, în cea cu grupul de interese al cărui exponent era acesta. Izbînda lui Emil Constantinescu și a forțelor democratice (CDR, PD, UDMR) la alegerile din 1996 a constituit o șansă nesperată pentru apropierea rapidă a României de standardele democrațiilor consolidate. O șansă irosită cu seninătate, pe mîna incompetenței, a vanităților gratuite, a orgoliilor ieftine și a spiritului excesiv de
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
purtătorul de cuvînt al guvernului, a fost în timpul mandatului meu un exemplu viu de incompetență profesională. Primul purtător de cuvînt, Răsvan Popescu, a fost cel mai nimerit exemplu a ceea ce înseamnă frondă cuvîntătoare față de premierul a cărui imagine trebuia, prin forța, lucrurilor să o cultive. Cu o mină blazată și veșnic obosită, asemenea unui sceptic căzut definitiv și fără scăpare pe gînduri, Răsvan Popescu nu putea să prezinte comunicatele guvernului și luările de poziție ale prim-ministrului decît într-un singur
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
Mă tem că deși sintagma "corectitudine politică" e vehiculată intens și la noi, puțini știu istoria acestei "norme". îmi cereți să descriu rapid un fenomen complicat. Simplific, deci. Corectitudinea politică moștenește și dezvoltă ideea marxistului american Herbert Marcuse, conform căreia forța revoluționară a viitorului nu va mai veni de la clasa muncitoare, ci de la femei și de la grupurile marginale. Așa cum sub regimurile marxiste, orice fenomen cultural sau politic era privit din punctul de vedere al intereselor clasei muncitoare (așa cum percepeau comuniștii aceste
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
în exil. Sub aceeași gravă percepție a unui adevăr eclipsat de mimarea ordinii lucrurilor stau denunțurile "anchilozării" Occidentului, mișcarea lui înceată în a sesiza și înțelege, în adevărata lor gravitate, pericolul amenințărilor sovietelor și al artificialului în înțelegerea raportului de forțe dintre Germania nazistă și Rusia sovietică. În mare, este denunțată politica de compromis și rolul său în scenariul dramei aceleiași epoci, ținute cu strictețe în vizorul său critic, de Pamfil Șeicaru. Ceea ce am reținut, ca trăsătură dominantă rezultată din experiența
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
să gospodărească, consistent, la chipul sălii, pălit de prea multă nepăsare, să aducă un iz mai dinamic unui loc cu o istorie importantă. Să nu uităm că după Piatra-Neamț, Teatrul din Oradea a avut aură și a atras nume cu forță, cu statut, unii artiști nonconformiști, alții mai clasici, unii hipioți sau avangardiștii momentului, debutanți sau nu, alții conservatorii genului clasic. Nu am avut timp să stau prea mult de vorbă cu actualul director. Habar n-am cum și-a construit
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
află Europa. Astfel Europa este un univers de cultură populat de constelații specifice, toposurile culturale amintite, așa cum alte universuri de cultură cuprind alte cosntelații, Buda, lampa lui Aladin, înțelepciunea lui Confucius. În cosmosul european constelațiile sunt ținute în frâu de forța centripetă a raționalismului grec, a spiritului roman și a sensibilității creștine. Izbucnit la lumină odată cu Homer undeva pe coasta de vest a Asiei Mici ( atunci s-a produs un adevărat Big Bang cultural), cosmosul european se află din acel moment
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]