1,294 matches
-
cu eliberare de acid fosforic și alcool: Fosfomonoesterazele (fosfatazele) acționează asupra mono esterilor fosforici. În funcție de pH-ul optim la care acționează au fost grupate astfel; fosfomonoesteraze de tip I cu un pH optim între 8,6 9,4 numite și fosfataze alcaline; fosfomonoesteraze de tip II cu pH optim între 5,0 5,5 și de tip III cu pH optim între 3 4,2 numite și fosfataze acide. Fosfatazele alcaline sunt prezente în epiteliul intestinal și renal, oase, serul sanguin
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
tip I cu un pH optim între 8,6 9,4 numite și fosfataze alcaline; fosfomonoesteraze de tip II cu pH optim între 5,0 5,5 și de tip III cu pH optim între 3 4,2 numite și fosfataze acide. Fosfatazele alcaline sunt prezente în epiteliul intestinal și renal, oase, serul sanguin, unde au un rol important de eliberare a acidului fosforic din diferiți compuși biologici. Fosfatazele acide de tip II se găsesc în splină, rinichi, prostată, iar cele
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
cu un pH optim între 8,6 9,4 numite și fosfataze alcaline; fosfomonoesteraze de tip II cu pH optim între 5,0 5,5 și de tip III cu pH optim între 3 4,2 numite și fosfataze acide. Fosfatazele alcaline sunt prezente în epiteliul intestinal și renal, oase, serul sanguin, unde au un rol important de eliberare a acidului fosforic din diferiți compuși biologici. Fosfatazele acide de tip II se găsesc în splină, rinichi, prostată, iar cele de tip
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
de tip III cu pH optim între 3 4,2 numite și fosfataze acide. Fosfatazele alcaline sunt prezente în epiteliul intestinal și renal, oase, serul sanguin, unde au un rol important de eliberare a acidului fosforic din diferiți compuși biologici. Fosfatazele acide de tip II se găsesc în splină, rinichi, prostată, iar cele de tip III în eritrocite, ficat, splină; sunt activate de cisteină și inhibate de Mg2+ și Fe-. O fosfomonoesterază importantă este glucozo-1 fosfataza care catalizează reacția: Fosfodiesterazele catalizează
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
fosforic din diferiți compuși biologici. Fosfatazele acide de tip II se găsesc în splină, rinichi, prostată, iar cele de tip III în eritrocite, ficat, splină; sunt activate de cisteină și inhibate de Mg2+ și Fe-. O fosfomonoesterază importantă este glucozo-1 fosfataza care catalizează reacția: Fosfodiesterazele catalizează hidroliza legăturilor fosfodiesterice: glucozo-1-fosfat + Dintre fosfodiesteraze fac parte nucleazele, enzime care catalizează depolimerizarea acizilor nucleici. După natura acidului nucleic, se deosebesc ribonucleaze și deoxiribonucleaze. Ribonucleazele sunt endonucleaze care scindează hidrolitic legătura nucleotid-5'-fosfat cu formare
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
cum ar fi: anhidraza carbonică, ce catalizează reacția de transformare a dioxidului de carbon în bicarbonat, reacție ce reprezintă un 60 important mecanism de tamponare a pH-ului mediului intern din organismul multor animale. Acest metal activează enzimele zinco-dependente precum: fosfataza alcalină, dehidrogenaza molică, carboxipeptidaza A, etc. Zincul metalic nu este toxic, dar sărurile sale solubile (de exemplu sulfatul de zincă s-au dovedit a fi extrem de toxice. În ecosistemele acvatice, speciile acumulează zinc din sediment sau din apă în cantități
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
nu este caracteristic bolilor virale. Sindroamele biochimice pot indica diferite localizări ale infecției în organism sau decompensări ale unor afecțiuni preexistente. În plus, aprecierea eficienței tratamentelor aplicate, a evoluției și prognosticului bolii, necesită monitorizarea parametrilor biochimici: glicemie, uree, creatinină, bilirubină, fosfataza alcalină, enzime (ALAT, ASAT, LDH, amilaze, rezerva alcalină), ionograma, gazele sanguine, etc. Examene specifice Examenele specifice evidențiază agentul etiologic al unei infecții. Metodele și tehnicile microbiologice utilizate sunt clasificate în două categorii, după cum permit diagnosticul direct sau indirect al agentului
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
chain reaction (PCR) și izolarea virusului în culturi pe medii celulare. Aceste investigații nu sunt utilizate pentru diagnosticul curent al MNI. Alte modificări biologice inconstante, utile pentru diagnosticul unor localizări ale MNI, sunt creșterea nivelului seric al enzimelor hepatice (ALAT, fosfataza alcalinei), creșterea bilirubinei, prezența crioglobulinelor. Diagnostic diferențial Diagnosticul diferențial al MNI se analizează în funcție de manifestările clinice predominante. Complicații Complicațiile mononucleozei infecțioase sunt: Hematologice: anemie aplastică, anemie hemolitică, trombocitopenie Neurologice: sindromul Guillain-Barre, meningită, encefalită, mielită, nevrită Cardiace: miocardita, pericardita Respiratorii: pneumonia
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
diagnosticul leptospirozei, la un pacient cu manifestări clinice și biologice compatibile. Modificările biologice nespecifice sunt: sindromul inflamator: creșterea vitezei de sedimentare a sângelui, fibrinogenului și a proteinei C reactive >100mg/l hematologic: leucocitoză cu polinucleoză, scăderea trombocitelor hepatic: creșterea transaminazelor, fosfatazei alcaline, bilirubinemiei renal: creșterea ureei, creatininei, proteinurie, hematurie microscopică (frecventă). Investigațiile etiologice pozitive conferă certitudinea diagnosticului. Leptospirele se pot evidenția direct prin examen microscopic pe fond întunecat (din urină, sânge, LCR), cultură (pe medii speciale, timp îndelungat) sau prin reproducerea
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
foarte mari, poligonale, asemănătoare celulelor germinale primitive și celule mai mici, limfocite. În unele cazuri, un răspuns inflamator exagerat poate „umbri” componenta tumorală. Celulele germinomatoase manifestă o puternică reacție imunohistochimică pentru c-kit și OCT-4, fiind uneori pozitive și pentru fosfataza alcalină placentară. În unele cazuri, reacția imunohistochimică la β-hCG poate evidenția prezența izolată a celulelor sincițiotrofoblastice [11]. Prezentarea clinică depinde atât de localizarea lor cât și de vârsta pacientului. Astfel, tumorile localizate în regiunea pineală produc tipic simptome legate de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
teste de laborator cât mai ales imagistic. Pentru diagnosticul corect și complet al acestor tumori este necesară si analiza markerilor tumorali din sânge și LCR (dacă acesta poate fi recoltat în condiții de siguranță pentru pacient): α-fetoproteina (AFP), β-hCG și fosfataza alcalină placentară (PLAP - crescută în cazul unor germinoame, dar acest marker nu și-a dovedit utilitatea). Valori mult crescute fie ale AFP, fie ale β-hCG sunt diagnostice pentru tumorile cu celule germinale non-germinomatoase (iar fosfataza alcalină în cazul germinoamelor), confirmarea
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
pacient): α-fetoproteina (AFP), β-hCG și fosfataza alcalină placentară (PLAP - crescută în cazul unor germinoame, dar acest marker nu și-a dovedit utilitatea). Valori mult crescute fie ale AFP, fie ale β-hCG sunt diagnostice pentru tumorile cu celule germinale non-germinomatoase (iar fosfataza alcalină în cazul germinoamelor), confirmarea histologică nemaifiind necesară. Valori ceva mai scăzute ale β-hCG (sub 50-100 mIU/ mL) pot apare în germinoamele cu celule sincițiotrofoblastice, unii autori tratând acești pacienți relativ empiric ca și cum ar fi vorba de un germinom, deși
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
iodotironinelor T3, T4, rT3. Necesită prezența peroxidazei și H2O2: TSH-ul stimulează procesul. Propiltiouracilul are efect inhibitor. De asemenea, excesul de iod; d) proteoliza tiroglobulinei (Tg) și secreția hormonilor tiroidieni se fac sub influența unor enzime proteolitice (proteaze, endopeptidaze, glicozid-hidrolaze, fosfataze etc.) lizozomale. Se eliberează T3, T4, MIT, DIT, fragmente peptidice și aminoacizi. Hormonii tiroidieni trec în circulație, iar MIT, DIT vor fi deiodate. Proteoliza tiroglobulinei este stimulată de TSH și inhibată de excesul de iod, litiu. O cantitate mică de
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
pseudohipoparatiroidie: tip I fosfaturia și cAMP nu crește; tip II fosfaturia nu crește; cAMP urinar crește, sugerând o anomalie situată înaintea receptorului membranar (insensibilitate la PTH). 2. Pseudo-pseudo-hipoparatiroidia: subiecți cu aspect de sdr. Albright bilanț fosfo-calcic normal. 3. Pseudo-hipo-hiperparatiroidia: creșterea fosfatazei alcaline semne de resorbție subperiostală pe radiografie (sensibilitatea osoasă la PTH păstrată) celule renale afectate. Diagnostic diferențial cu alte tetanii/hipocalcemii: carență de aport/absorbție Ca++ + vit. D: rahitism, gastrectomii, pancreatită cronică, obstrucții biliare, malabsorbție intestinală deficit de activitate a
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
de citoliză arată gradul de distrucție hepatocitară și este apreciat prin creșterea TGP (transaminaza glutamică piruvică sau aminotransferaza alanina) și TGO (transaminaza glutamică oxaloacetică sau aminotransferaza aspartat), LDH și fierul seric (sideremia)sindromul bilio-excretor este explorat prin enzimele de colestază: fosfataza alcalină, GGT (gamaglutamiltranspeptidaza). Determinarea pigmenților biliari (bilirubina, acizi biliari, urobilinogen, stercobilinogen) este utilă în diagnosticul diferențial al icterelor. - sindromul hepatopriv obiectivează alterarea funcției de sinteză a ficatului și se traduce prin: modificarea electroforezei (scăderea proteinelor serice pe seama albuminelor), scăderea indicelui
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
mm3) Notă! Leucocitoza și trombocitoza apar în proporție variabilă, nu sunt constante. 2. Evaluarea volumului total sanguin este obligatorie pentru diagnostic, are valori crescute (> 125% din valoarea teoretică). 3. Alte teste utile sunt: - evaluarea gazelor sanguine (absența hipoxemiei - SaO2 normală)fosfataza alcalină leucocitară (crescută)biopsia osteo-medulară (doar în cazuri incerte)sideremia (trebuie urmărită periodic din cauza riscului de anemie feriprivă prin flebotomii repetate), uricemia (crescută), VSH (foarte scăzut), dozarea serică a vitaminei B12 (crescută) - dozarea eritropoietinei care este scăzută explorări imagistice pentru
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cultura progenitorilor - creșterea spontană a progenitorilor eritropoiezei în abssența eritropoieinei este argumentul major pentru diagnostic. Diagnosticul pozitiv se construiește pe baza acestor teste, care se constituie în criterii majore (volum masă eritrocitară, splenomegalie, saturație O2) și minore (leucocitoză, trombocitoză, nivelul fosfatazei alcaline leucocitare și B12). Diagnostic diferențial Este necesară excluderea poliglobuliilor secundare prin investigații specifice care evidențiază cauza (hipoxie de altitudine sau din boli cronice pulmonare, cardiace, intoxicații; hemoglobinopatii, neoplasm renal, hepatic, tumori cerebrale, ovariene, fibromul uterin, tumori de glandă suprarenală
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
sunt normale sau crescute. 2. Mielograma arată măduvă hipercelulară, cu hiperplazia liniei granulocitare și megakariocitare (Fig. 92B, Planșa III). Nu este necesară în faza cronică, dar este importantă pentru diagnosticul fazelor de accelerare și acutizare. 3. Teste esențiale pentru diagnostic fosfataza alcalină leucocitară absentă - exprimă faptul că celulele mature sunt nefuncționale, deci enzimele celulare sunt deficitare sau absente. Este criteriu diagnostic! - test citogenetic (cariotipul medular) evidențiază în mod specific cromozomul Philadelphia (Fig. 93) în 90% din cazuri. Este de asemenea criteriu
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
general este asimptomatică, dar infiltrarea grasă severă se poate asocia cu astenie, anorexie, greață, disconfort abdominal, hepatomegalie dureroasă, icter (15% din cazuri). Uneori sunt prezente semne de hipertensiune portală (ascită, varice esofagiene). EXAMEN PARACLINIC Biochimic se descriu: transaminaze moderat crescute, fosfataza alcalină, GGT, gamaglobulinele crescute și, într-un sfert din cazuri, albuminele scăzute. Bl poate fi crescută (predominant indirectă) ca urmare a hemolizei induse de alcool. TGO este mai mare decât TGP și nici una nu depășește 300 UI/ l. FA este
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
Bl serice, predominant pe seama celei indirecte, urobilinogenuria, bilirubinuria crescute (în cazuri severe), creșterea LDH, scăderea haptoglobinei, raportul LDH/TGO mai mare de 12, reticulocitoză mai mare de 2%, frecvent splenomegalie, biopsia hepatică normală (eventual depozite de hemosiderină), creșterea eritropoezei medulare. Fosfataza alcalină și transaminazele sunt normale. Creșterea Bl indirecte este observată și în icterele hepatice datorate defectului de conjugare a Bl (Gilbert, Crigler-Najar). Icterul hepatic poate fi premicrosomal, microsomal sau postmicrosomal. Icterul premicrosomal, determinat de un deficit de preluare a Bl
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
membranei mitocondriale și o face permeabilă pentru citocromul c care părăsește mitocondria și, pătrunzând în citozol, se leagă de Apaf-1 (Apoptose activating factor 1) cu care formează un complex denumit apoptozom care declanșează activarea cascadei caspazelor. - activează calcineurina, o protein fosfatază care acționează la nivelul membranei mitocondriale și determină eliberarea citocromului c în citozol. - activarea calpainelor, proteaze dependente de calciu care, ca și caspazele, pot induce apoptoza. Stimularea intensă și prelungită a secreției de insulină (de exemplu prin hiperglicemie prelungită, rezistență
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
la hiperglicemie cronică (74). În activitatea HSL intervin mai mulți factori reglatori, mai importanți fiind: insulina, perilipina, lipotransina și ALBP. Activarea HSL poate fi anulată de către insulină, via fosfodiesteraza 3B (PDE 3B) ce hidrolizează AMPc și nu prin activarea unei fosfataze (19, 35). Activarea PDE 3B implică receptorul insulinic, ISI 1, fosfatidil inozitol 3 kinaza (PI3K) și probabil PKB (72, 91). Lipoliza poate fi suprimată și prin liganzi ai unor receptori care mediază scăderea activității adenilat ciclazei, prin interacțiune cu Gi
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
grupărilor fosfat) variatelor substrate sunt mecanisme fiziologice importante pentru reglarea funcției diverselor proteine intracelulare cum sunt enzimele, receptorii sau mesagerii secunzi (20). Astfel, o multitudine de răspunsuri receptoriale și căi metabolice sunt activate sau dezactivate de kinaze (enzime fosforilante) sau fosfataze (enzime defosforilante) intracelulare care, la rândul lor, sunt ele însele reglate prin intermediul diverselor semnale biochimice extrinseci, cum sunt de exemplu hormonii sau factorii de creștere. Sistemul proteinkinazelor este împărțit în două categorii (12, 14, 22): cele care fosforilează reziduurile tirozinice
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
alterarea compoziției în proteoglicani în os și cartilaj; diminuarea activității osteoblastice. Se poate concluziona că deficitul de insulină induce osteoporoză prin alterarea matricei proteice și metabolismului mineral osos. Clinic, osteoporoza este asimptomatică iar biologic se constată nivele serice crescute ale fosfatazei alcaline, vitaminei D3, în condițiile scăderii absorbției intestinale a calciului precum și scăderea concentrației plasmatice a magneziului și parathormonului. În diabetul zaharat de tip 2 majoritatea studiilor atestă un conținut mineral osos similar sau chiar mai mare decât la populația nediabetică
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
sau radioscopia toracelui, ecografia abdominală, puncție lavaj a cavității abdominale, puncție peritoneală, laparoscopie diagnostică);explorare hematologică (hemoglobină, hematocrit, leucogramă, număr trombocite); - explorarea funcției renale (uree, creatinină, ionogramă, examen sumar de urină); - explorarea funcției hepatice (transaminaze, bilirubină totală, proteine totale, proteinogramă, fosfatază alcalină, indicele de protrombină);evaluarea metabolismului glucidic; - evaluarea metabolismului acido-bazic; - evaluarea antibioterapiei de primă intenție; - evoluția clinică sub tratament, - analiza deceselor;studiul factorilor de prognostic - scorul APACHE II modificat. Metode statistice În analiza statistică s-au utilizat atât metodele descriptive
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]