544 matches
-
visam la fosforul lor roșu ... la țigările Virginia care-i îngălbeneau degetele și dinții, era galben, era galben ca un pepene când s-a spart. ȘAH LA REGINĂ Îl vreau pe nebunul cel negru - limba lui roz tălpile roz albul fosforescent al ochilor. Aici în praful cel roșu, pe tabla de șah a planetei, termite clădind civilizații mai înalte decât mine cu tot neamul meu în cârcă. Căutător de aur îmbătrânit privind prin sitele sparte ale cuvântului. Îl vreau pe nebunul
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
prin sitele sparte ale cuvântului. Îl vreau pe nebunul cel negru aici pe locul ce poartă amprenta de hoit, unde vulturii coboară-n erecție spre ceafa gazelei pierdute. Îl vreau pe nebunul cel negru - limba lui roz tălpile roz albul fosforescent al ochilor. SALTELE În fiecare noapte adorm în altă parte, în alt pat, și fiecare pat se-ncălzește de fierbințeala mea și pleacă singur după mine. (după Ea cea împăturită în sinea ei - în pielea mea)... Orașe, sate, capitale înnegrite
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
Horia să i se uite în sex: "Ceea ce văzu acolo, în vârful triunghiului, între picioarele ei, întrecea orice imaginație. Hidos, cutremurător, măreț, grandios, magic, extatic, nici un atribut nu putea să descrie priveliștea (...) Erau acolo membre răsucite, stâlcite, îndoite, care sticleau fosforescent, dar fără putere, ca o ghirlandă de becuri peste care se așternuse mult praf. Puteau fi brațe, picioare, omoplați, toate însă înghesuite, deformate" etc. (p. 166). Ai zice că e un carnagiu al infernului, proiectat în sexul femeii. Privitorului i
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
aterizare, gingaș zgîriind tăblia de lemn" neîdemînatecă în manevrarea soneriilor mele vetuste" una orizontală, țîrîitore" cealaltă verticală, stridentă ca o sirenă de vapor, de-mi scula și strămoșii din țintirime" ciocănind morse cu închietura delicată a degetului transparent" semnalizînd intens, fosforescent (cînd deschideam), cu raze în snop, divergente, de-un verde de te da de-o parte, te curenta, te zgîlțîia ca electrica pipăită la gaura fasungului" așa" din curiozitate" te lipea de pereți, te strivea de mobilele din holul devenit
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
de pe cel mai înalt catarg al amiezii ucigașe cine se mai poate salva să aștepte ivirea celui de pe urmă cuvânt pe buzele tale sfințite pe străzi pustii vântul scutură obloanele ruginite ale unei vechi porunci din inscripțiile gotice de pe pereții fosforescenți ai antimateriei se ivește din când în când câte un mic animal apocaliptic cu picioare de nichel stă și privește în lungul esenței divine de parcă ar aștepta să cadă din clipă în clipă orologiul din turnul burgului în care s-
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]
-
Fellini, a prozei neorealiste sau realist-socialiste. Dantelăria fantastică, brodată fără încetare pe crusta prozaică a realului dă fiori și halucinații. Pe orașul tern al anilor șaizeci, sluțit deja de geometria aridă a arterelor cu blocuri tip, imaginația copilului proiectează culori fosforescente, reclame luminoase, crepuscule feerice, spectacolul mirific al anotimpurilor. Iar pe măsură ce adolescența îi inhibă delirurile vizuale (construcția "blocului de vizavi" care-i confiscă panorama orașului e metafora acestei evoluții) fantezia mitizantă se deplasează în epoci revolute. Antenele receptoare sunt transferate acum
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
dealuri”), cu un final în care culminează saltul de la diafanul intertextual și elegiac la sumbrul macabru: „Bucurie, fericire, seninătate, dispăreți de-acum, exilațivă, / să vină trenurile groazei și morții, zeppelinele foamei și cărucioarele bolii. / Să vină muștele cu oasele lor fosforescente în elanuri vitale. Să vină acrobații și fruntașii în muncă./ Și mai ales să vină suferinzii, cei cu bube interne, / cu poveste de spus, să stoarcă lacrimile pe marginea drumului,/ acolo unde toți s-au dus să vadă caravana cum
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
ar fi calcanul și tiparul. Deasupra capului are trei excrescențe sub forma unor spini lungi, poziționați între ochi. Unul dintre aceștia este modificat, având aspectul unei tije prevăzute cu un glob strălucitor în capăt. În acest glob se găsesc bacterii fosforescente, parazite, care se hrănesc cu substanțele produse de peștele undițar. 9.Focă elefant. Este reprezentată de două mari specii: Focă elefant de sud și Focă elefant de nord. Prima se găsește în locurile cele mai lăturalnice ale oceanului, pe porțiuni
Ce vină au ele că sunt cele mai urâte? by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/65135_a_66460]
-
promisesem niște poze. îmi plac plicurile retro, "cu triunghi", dar în București nu sînt foarte ușor de găsit. într-un loc aveau asemenea plicuri, dar erau de format mare, în altul mi s-au oferit unele de o culoare gălbuie fosforescentă, ca vestele polițiștilor de la circulație. Așa că am fost fericită să-mi cumpăr în sfîrșit plicurile și să-mi îndeplinesc, chiar cu întîrziere, o datorie prietenească. Totul a decurs foarte bine, deși figura posacă a vînzătoarei contrazicea mitologia mea de familie
Actualitatea by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15574_a_16899]
-
limite și condiționări. „Calul rămăsese în genunchi. Călărețul dădea nebunește cu călcâiele în el, ridicând picioarele aproape vertical și strângându-le, clănțănind, ca pe niște foarfeci. Animalul emana același fluid: în jurul lor se aprinsese un soi de tipsie din aur fosforescent, cu margini ondulate. De cum s-a terminat tot procesul, în câteva secunde calul s-a și ridicat, dând să pășească. Dar întreaga baterie de tunete a explodat deasupra lui. Pe ceea ce părea a fi bezna din crugul nopții, se întrețeseau
Neputința de a zugrăvi orizontul by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4593_a_5918]
-
bogate de pe vremuri... În cîteva minute, mă obișnuisem cu noaptea artificială străbătută de glasurile ascuțite ale păsărilor, de răgetele fiarelor. Întîi crezusem că răgetele erau adevărate. Pe urmă mi se atrăsese atenția că lucra o bandă sonoră, iar ochii aceia fosforescenți de tigri, de lei, erau doar niște beculețe electrice. Dar din tot ce-am văzut la Los Angeles, cunoștința făcută cu femela-urangutan solitară a fost "scena" cea mai tare. Eram doi cînd ne opriserăm înaintea cuștii în care stătea Suzy
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
individ mi se pare atrăgător la filmul lui Schumacher. În această capcană este lăsat să cadă spectatorul care investește fantasmal alături de personaj, îi creditează injoncțiunile, poate mai adaugă altele noi, se lasă condus de coincidențe și palpită cînd numărul apare fosforescent în cine știe ce combinație pînă atunci lipsită de importanță, neutră, pentru a "reaminti" că textul nu e în carte, ci în jurul nostru: de la afișele strălucitoare la anunțurile banale, de la datele codificate administrativ la data zilei în care te afli. În debutul
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
a Martei Bibescu și a Reginei Maria. Veșmintele lor opulente și suave în aceeași măsură, strălucitoare și austere asemenea modelelor pe care le încorporează, nici nu știi ce pot fi pînă la urmă: piese istorice, expresii artistice sau doar borne fosforescente așezate exact în punctul în care fetișul amăgitor se intersectează cu disperarea și cu melancolia neagră. Orice ar fi pînă la urmă, ele vin spre noi purtînd mesajul viu al zestrei pe care expoziția Zestrea îl comunică într-un mod
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
neîngrădită a Universului. Nu știi ce să admiri mai mult în acest ciclu, a cărui influență asupra expresionismului abstract american nu poate fi îndestul subliniată, inventivitatea imaginilor sau cea a unor titluri locvace precum „Figuri în noapte, ghidate de urmele fosforescente ale melcilor” sau „Femei la marginea unui lac a cărui suprafață este făcută iridescentă de trecerea unei lebede“. Ca și Picasso, Miró n-a trecut niciodată pe deplin dincolo de granița care duce spre abstract. Formele sale au pornit mereu de la
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
versete: Gândaci de bucătărie care au pe fiecare dintre cele șase piciorușe nanoștampile cu cerneală care imprimă pe pereți, pe faianță, pe gresie, pe așternuturi, pe unde or fi mergând câte un grup de litere, se folosește mai ales cerneala fosforescentă, mesajele astfel alcătuite pot fi citite și noaptea, de fapt, ele sunt și scrise noaptea, în bucătării, în baruri, în dulapuri, pe fețe de pernă, pe fețe." Sau, ceva mai încolo, o imagine prinsă în slow motion: "Puiet de copaci
Anonimatul celebrității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7101_a_8426]
-
un narcisism maladiv sau că finețea analitică i-ar lipsi, ci doar că „omul e stilul” în aceste minunate poeme în proză care devin eseurile lui. Și când mă refer la stil, nu pierd din vedere și un vocabular specific, fosforescent și vezicant, căci și pe acest tărâm CTP este un inventator de: kivetsch, sclaveți, encomniasme, bâlcism, parapsoi etc. Volumul lui Cristian Tudor Popescu, Filmar, este un fel de Amarcord al literaturii despre film, în cele din urmă, un tulburător exercițiu
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
nu intră în jocul său care indică o transcendență coruptă, demonizată. Deviza e, aici, "inutilitatea", exprimată nu fără adaosul unui gest de groasă sfidare plebeiană: "inutile sînt toate îmi zic/ pe o coajă de pîine picură mierea de viespi/ muște fosforescente se izbesc/ de sticla ochelarilor/ tăi// o criză de nervi/ depeșa diavolului în vînt/ violoncelul vecinului s-a evaporat/ în propria-i muzică// unde este/ puterea magică a tranzacției/ false sînt iscăliturile îngerilor pe ziduri/ stelele perforează pagina de ciment
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
cameră de copil purifică precum varul/ interiorul" (casă). Sau tratată printr-o anecdotică misterioasă: "orbul nimerise o groapă./ copilul plîngea temător/ în întunericul care se lasă dintr-o dată/ în cameră./ prin crăpătura ușii se strecoară singură/ pisica cu ochii aprinși, fosforescenți./ cineva totuși cîntă deși nu-i prezentă/ decît vocea lui liniștită.// precum s-ar aprinde lumina" (seară Întreaga psihologie auctorială poartă, în cazul de față, dulcea povară a copilăriei pe care o cifrează, cu care se joacă de-a v-
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
enunțului: Agopian (sau Ilfoveanu) c' est moi, iată cea mai lapidara formulă a identificării. Într-un comentariu mai vechi asupra unei alte expoziții, încercăm să-l plasez pe Ilfoveanu undeva în intervalul dintre Athos și Isarlâk, dintre viermuiala voluptoasa și fosforescenta a Levantului și lumina pură, taborică, fără umbră și fără istorie, a visului isihast. Însă aceasta privire este cu adevarat revelatoare dacă ea îl integrează și pe Ștefan Agopian. Doar alături, cei doi artiști pot fi înțeleși în profunzime și
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
al nostru din franceză, ai). În timp ce îl descopeream cu poftă pe Houellebecq, de sub pat s-a auzit un miorlăit timid. Am scos un chiot, ai mei au venit imediat, speriați, toți trei am îngenunchiat și am zărit în întuneric ochii fosforescenți de bufnicioară. Bucuria a fost mare. Eu am plîns și am încercat să-l scot de acolo pe Regăsit, dar m-a scuipat. Era stresat rău. Partea interesantă a început a doua zi cînd, aflînd ce am pățit, toți prietenii
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
mîinile în căușile pline cu sînge de pe obraz să scriu poeme roșii pe aerul alb și tare al orizontului/ și atunci dona juana deja mai mult de jumătate devorată de genunchii mei flămînzi și însetați începe să mănînce literele poemelor fosforescente scrise dezordonat pe aerul alb și tare al orizontului: (vermut de sînge limba șeherezadei povestind din ce în ce mai obosită). Ne aflăm, în ciuda aparențelor în măsură a scandaliza eternul spirit filistin, în sfera unei creații de aderență la univers, de adorație a componentelor
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
o echivalare de o autenticitate mai presus de discuție: „La ani optzeci aproape, încă mai ești prezent Si foaia albă-n față o simți ca o sfidare Chiar când evoci corlanul și prunele-n căldare Ori mai cioplești același butuc fosforescent În fiecare seară găsit la întâmplare Pe unde, vai, demultu-i, umblai, adolescent Ademenit de patimi cărturărești, atent Să potrivești o lume buimacă-n rime rare. Iubeai și tu o fată pe-atunci, ca un dement, Povești pe care încă le-
Un cântec încăpător precum... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2745_a_4070]
-
argint în formă de inimioară, ambalate în cutiuțe-inimioare 120 000-2 000 000 de lei, lenjerie intimă pentru femei, ofertă Valentine’s - 250 000 de lei, seturi de baloane-inimioare - 76 000-110 000 de lei, lumânări-inimioare - 10 000-180 000 de lei, perne fosforescente în formă de inimioare - 390 000 de lei, pachete cu produse cosmetice Valentine’s - 100 000-450 000 de lei, ceasuri de perete în formă de inimioare - 180 000-350 000 de lei, felicitări speciale - 8 000-40 000 de lei, CD-uri
Agenda2005-07-05-comert () [Corola-journal/Journalistic/283378_a_284707]
-
am scris un roman pe o temă mediatizată. Este o tendință a lumii noastre, dar și o etapă prin care trece literatura. Se poartă ficționalizarea faptului real, a evenimentului unanim cunoscut, așa cum este adevărul ziarelor și imaginea răspândită prin tubul fosforescent prin care respiră fiecare casă. în ce context istoric, însă? Ce potențează aviditatea de-a cunoaște viața intimă a celorlalți? Se știe că omul este o ființă curioasă. Dar gustul pentru mărunțișurile crude și apărate de scutul pudic al fiecăruia
Personajul meu sadic by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7545_a_8870]
-
Oamenii trăiesc gratuit 25 de ani, după care le apare pe mâna stângă un ceas cu un anumit timp pe care îl mai au de trăit. Ei trebuie să muncească pentru a câștiga timp, în loc de bani. Ceasul de un verde fosforescent arată cât timp, în zile, ore, minute, si secunde mai are omul de trăit. La fel ca în viața cotidiană(când se fură bani), oamenii pot fură timpul celorlalți, prin metodele clasice, cum ar fi jafurile sau omorurile. Ceasul nu
Cum să munceşti pentru a câştiga timp sau recenzia filmului In Time () [Corola-journal/Journalistic/68248_a_69573]