537 matches
-
ușă nu e nimeni. Stinge motorul și farurile, așteaptă, la pândă... Dar Dominic nu mai e în ușă. Dominic doarme, gol, pe canapeaua îngustă. Se zvârcolește, visează că șoferul îl pândește și se zvârcolește transpirat, să scape. Două subțiri dâre fosforescente, asta e tot. Șoferul nu se mai vede, doar cele două trasee luminoase ale ochilor lui fosforescenți îl urmăresc de departe, din cabina mașinii. Veghea îndârjit și cu ură, de departe, mângâindu-și, nervos, sprânceana, semnul bizar de la coada sprâncenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ușă. Dominic doarme, gol, pe canapeaua îngustă. Se zvârcolește, visează că șoferul îl pândește și se zvârcolește transpirat, să scape. Două subțiri dâre fosforescente, asta e tot. Șoferul nu se mai vede, doar cele două trasee luminoase ale ochilor lui fosforescenți îl urmăresc de departe, din cabina mașinii. Veghea îndârjit și cu ură, de departe, mângâindu-și, nervos, sprânceana, semnul bizar de la coada sprâncenei. Orașul anihilat. Noaptea, mâluri putrede. Rareori, cadența păzitorilor... Spasmul câte unei bufnițe, lovind antenele clădirilor. Zbârnâie îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cum procedase și Înaltul Comisar, ridicau privirea, cum făcuse și Șeful. Apoi deschideau Dosarul verde, cu biografia vinovatului, foițe subțiri, acoperite de coduri și cerneală simpatică: corespondența Toma. Tăceau, citeau, se priveau, ridicau sprânceana suspecta, se priveau, cicatricea lumina scurt, fosforescent. Apăruse, vaporoasă, valsând, blondina în luna a șasea. Îmbujorată, depusese pe masă un pahar mic mic cu apă, lângă tânărul care citea, transpirat, referatul de acuzare. Tânărul zâmbise: „Da, da, așa da... acum e altceva“. Ajunsese la finele primei pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
avertisment. Avertisment de eliberarea locului.“ Tânărul procuror din capul mesei își îndreptă ochelarii și reîncepu să citească referatul. Nu se mai distingea nimic. Sunet abolit, măștile batraciene clămpăneau cuvinte fără sonor și făceau cu ochiul. Paloarea lustruită a măștilor, cicatricea fosforescentă la sprânceană. În ușă, vinovatul. Transpira, palid. Nu știa cum să înțepenească mai bine în carlingă, să nu facă vreun zgomot, să nu fie descoperit. Se afla de mai multă vreme pe ecranul de interceptare, în rama ușii. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Foile foșneau, sucite răsucite, refrenul susura, ațâțat. Străinul rămăsese țintuit, cu scaun cu tot, în rama ușii. Il priveau acum cu toții, disprețuitor, stăruitor, plictisiți,neobosiți. Ba da, ba da, obosiți! Dintr-odată și-au șters, ca la comandă, frunțile, sprâncenele fosforescente, măștile nădușite. Se încălzise! Soarele de primăvară îi obosise, iată! Își acoperiseră orbitele, sprâncenele, cicatricea, nu se mai vedea nimic, orbitorul astru domina încăperea. Paraditul s-a trezit, nădușit, în clocotul primăvăratic al unei noi dimineți de primăvară. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de spus. Judecând după starea sa extremă, domnul profesor fusese deja, vineri, în posesia scrisorii. Credea a fi deslușit scâncetul broaștei ruginite, citise umbrele cenușii ale cerului umed, în care se împotmoleau tăceri și se deșira așteptarea, intercepta privirea fixă, fosforescentă a gurii de burlan de la colțul clădirii, unde se refugia cotoiul vagabond al străzii. Nu rămăsese din sulul felinei, înșurubat ca un dop, în cotul strâmb de tablă, decât privirea electrică: luciul unei melancolii scrutătoare, pulsație verzuie, sângerie în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu există scăpare, nu-i așa? Degeaba complicăm comedia, nu-i așa? Râzi de prudența noastră speriată. Nu există decât trufia plăcerii în care strălucești? Plinul acestei uitări, în care hohotește, satisfăcută, târfa lacomă, Moartea? Elixirul uitării, tu, picioarele tale fosforescente și buzele și sânii și sexul tău cosmic și privirea aceasta mare, ingenuă, primordială... Tu, dulcissima, târfa planetară.“ Gândurile încetiniseră viteza, captivul se chircise, epuizat. Chilia se tot lumina, parcă. Lumina sporea lent, o vibrație bolnavă, dar gândurile slăbeau, diluate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
intrat într-o cafenea. S-a așezat lângă domnul cărunt, cu frumoasa sa barbă și mustață albă, cu numele de cod Marcel. A comandat cafea, deși știa că nu cafea va primi. Ușile batante s-au rotit vesel. Două femei fosforescente. Au intrat râzând, ca într-o lume normală. Și-a scos batista, și-a șters fruntea. Nu se putea abține, se tot întorcea spre masa din spate. Femeia în roșu îi surâse. Mâinile îi tremurau, în ceașcă aburea surogatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Anotimpul capcană... izbutește Irina să murmure. Un timp... un timp ne... nerăbdător. Oameni prea răbdători, într-un timp nerăbdător. Timpul nerăbdător cu răbdătorii... bâlbâie Irina repede repede. Ecranul ferestrei se întunecă și iar se luminează. O flamă înlocuiește bezna: chipul fosforescent, măreața Circe, putoarea! Leoaica, tigresa și scroafa cutreierând, imperială, orașul, ronțăind mereu alte fragede oscioare de cavaleri imprudenți. Este, da, da, este chiar nerăbdătoarea soțioară a răbdătorului domn Ianuli: iapa sa inestimabilă! Nărăvașa Emilia, zisă Mila, Mila Ianuli. Curvoiul. Zeitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
început, ne-am mulțumit cu lucrurile principale (șosete, lenjerie, pantaloni lungi, pantaloni scurți, pijama, un hanorac de bumbac, o canadiană de nailon, unghieră, periuță de dinți, perie de cap și așa mai departe), urmate însă și de pantofii sport albastru fosforescent de o sută cincizeci de dolari, șapca de baseball din lână, imitație Brooklyn Dodgers și, oarecum spre mirarea mea, un duo lucios de pantofi autentici de lac Mary Jane, împreună cu rochia de pânză roșu cu alb pe care am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Lucy ne-a anunțat, arătând cu degetul la burtă, că avea din nou treabă la baie. Sigur, i-am spus, și a tulit-o, arătând ca orice altă fetiță din America, în pantalonii scurți înflorați și pantofii de tenis albastru fosforescent, de o sută cincizeci de dolari. În lipsa ei, am comentat împreună cu Tom cât de plăcut era să ieși din oraș, chiar și dacă stăteai într-un local întunecos și amărât ca Dot’s, înconjurat de șoferi de camion și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu credeam că mai umblă cineva prin sat la ora asta. - Păi, acuma-ncepe viața, hai să vedeți, râde ea (de-aproape o recunosc pe Zenaida, una dintre fetele mari ale lui Țârțâc), sticlindu-și în lumina difuză niște dinți fosforescenți. Noi acuma mergem în sat la băieți, da-i mișto și pentru dumneavoastră. - Păi, eu n-am bicicletă, tu gonești... Fata își lasă fără multă vorbă bicicleta-n șanț și o pornește pe jos, pe drumul pe care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
admirative ale celor prezenți, Regele Soare își făcu apariția, strălucind aproape regal alături de irezistibila, insolita Napoleoană Marioritza. Așa începu fantasmagoria. Lumânarea fu stinsă și, de undeva, din spate, prin fanta unei draperii negre, năvăli doar un singur fascicul de lumină fosforescentă. Șovăia, zbura, zbârnâia ciudat peste capetele spectatorilor și, dintr-odată, întunericul începu să curgă în fața lor ca o perdea de fum. Apoi, ușor, ușor, se ridică un balon imens, ducând cu el spre ceruri pe cel mai zâmbăreț dintre frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ferată, doar la câteva străzi distanță de Tamisa. Am parcat dubița și-am rămas o clipă sprijinită de ea, savurând atmosfera nopții. De-a lungul falezei, până departe, erau Înșirate ghirlande de lumini portocalii, strălucind difuz În Întuneric asemenea bijuteriilor fosforescente pe care le purtau cu siguranță oamenii dinăuntru. Podul pe care venisem era luminat ca un brad de Crăciun, iar pe el se scurgea un fluviu constant de mașini, ale căror motoare Îmi sunau de la distanță ca murmurul unei ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
tibetan extraordinar, dacă nu vă vor putea ajuta la Urgențe, să-mi spuneți mie, iar el încuviințează mulțumindu-i, părea că i-ar fi plăcut să mai audă și alte detalii despre acest lucru, însă bărbații aceia îmbrăcați în veste fosforescente pun capăt brusc acestei intimități nou-create, îl împing spre capătul ambulanței cu mișcări precise, asemenea celor ale unor gunoieri, eu îl urmez, mă așez pe băncuța destinată rudelor îngrijorate, pe care le poți vedea din profil după un colț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu aproape opt ani, sunt atât de fericită să primesc scuzele acelea pline de blândețe, mă grăbesc să le primesc, îmi ridic mâna și o strecor între degetele lui, și așa, mână în mână, ne trezim în fața oamenilor cu veste fosforescente, care ne deschid ușa, iar roțile tărgii se învârt atât de repede, de parcă n-ar purta nici o greutate. Un cuib roind de boală și durere ni se dezvăluie în fața ochilor în timp ce suntem conduși, el pe targă, eu pe picioare tremurânde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
gură de aer. Era ciudat să ieși de sub apă și să te trezești În Întuneric. Nick se odihni, bătÎnd leneș apa cu mîinile și picioarele. Odgar și Kate stăteau de vorbă pe doc. — Carl, ai Înotat vreodată Într-o mare fosforescentă? — Nu. Vocea lui Odgar suna fals cînd vorbea cu Kate. „Am putea să ne frecăm cu bețe de chibrit pe tot corpul“, gîndi Nick. Respiră adînc, Își trase genunchii, se strînse puternic și se scufundă, de data asta ținîndu-și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
clar? Rigoare științifică, realism, pasiune. Te poți folosi de știință și În același timp să-l atragi pe cititor visceral. Există oare ceva mai teatral, mai dramatic decât madame Curie Întorcându-se seara acasă și văzând În Întuneric o lumină fosforescentă, Dumnezeule, ce să fie asta... E hidrocarbura aia, golconda, flogisticul sau cum dracu’ Îi zicea, și voilà, Marie Curie a inventat razele X. Dramatizăm. Cu respectarea adevărului”. „Dar ce legătură au razele X cu metalele?” am Întrebat. „Radiul nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
jumătate din salariul meu, cel puțin să o fac cu clasă. În jur, pe scaune înalte cu picioare de nichel, femei de treisprezece ani îndesate în blugi strâmți, care le trădau și mai bine lipsa de forme, sau în fuste fosforescente, roz ori verde-praz. Din difuzoare curgea o voce aspră, care se răstea la noi pe un fond muzical cu multă percuție: „poți să intri la mine în cartier, dar ai grijă ce spui”. Am bănuit că erau cei de la BUG
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la mine! Hm! Palpitant... Asta e una dintre cimiliturile tale? Nici pomeneală! Te-nțeleg, îmi dau seama cum sună, dar ascultă-mă! Era o lună, ca ziua și iepuroiul strălucea ca un vobler sau ca o reclamă Addidas, efectiv părea fosforescent! Să-mi piară vederea, să damblagesc, dacă te mint, na...! Bun! Trece o jumătate de minut, trece un minut întreg, Urechilă nu se clintește, eu mă zgâiesc ca un țicnit, în expectativă, îți închipui, ce bazaconie... Apoi, din josul străzii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Am privit brusc în sus, ca și când cineva m-ar fi strigat, și la un metru deasupra mea și puțin mai în față am văzut o sferă albastră. Avea cam șaizeci de centimetri diametru și era de un bleu intens, chiar fosforescent, hipnotic. Stătea încremenită în aer, părând un uriaș balon de săpun, de o consistență gelatinoasă. Tot ce-am gândit în acele momente a fost subliminal, așa cum "gîndești" când ești, de exemplu, în mare pericol sau când trebuie să iei fulgerător
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu steluțe colorate, pâlpâitoare, cu jucării și bomboane de salon, cu globuri sofisticate și beteală. Vedeam zvâcnirile verzi și roșii ale vreunei orgi de lumini cuplate la o stație din care vibra muzica. Vedeam câte un muc de țigară, roșu fosforescent, căzând dintr-un balcon întunecat. Cu ochii în lacrimi, îi vorbeam tot timpul, sperând să mă audă, așa cum îi vorbisem altădată lui Lili. Vorbeam chiar cu voce tare, scoțând aburi în aerul care mirosea a gheață. Am luat-o printre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
știți bine că ăsta-i drumul? - Acesta-i, domnule elev, îl liniști Zamfira. Uitați-vă la stele. Am făcut doar un ocol ca să nu cădem în sat, dar încolo mergem bine. Ne ținem după ruși... Darie privi în treacăt cadranul fosforescent. - Acum e unu fără douăzeci și cinci de minute, spuse. Dacă dăm curând de șosea, și totul iese bine, putem mărșălui până aproape de patru. După aceea, spuneați, trebuie să ne ascundem iarăși în porumbiște. Dar dacă încep pe-acolo, peste zece-doisprezece kilometri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Apare Într-un tîrziu acest ins pe care Îl așteptăm de parcă am fi rudele miresei și el naș. Fiind un om atît de important, ne-a lăsat să așteptăm aproape o oră În picioare, Învăluiți În șerpi de ceață din ce În ce mai fosforescentă, pe măsură ce soarele se ridică. Ar trebuie să ne spună cîteva cuvinte despre Însemnătatea Celui de-al XIV-lea Congres, care se deschide azi, 20 noiembrie 1989. SÎnt prezenți aproape toți ofițerii unității, chiar și cei care nu erau În serviciu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de sîrmă. De asemenea, sînt lilieci, atît plante, cît și mamifere zburătoare. Și ce mai avem aici? Bănci și mese de ciment. Și aceste lumini care, atunci cînd se aprind, Împing Înserarea albăstruie dincolo de gardul viu, unde o lasă fumegînd fosforescent. Nu-s puține, luminile, pe la etaje, din ce În ce mai multe, și nici stîlpii de la intersecția aleilor, care Încep toți odată să radieze o strălucire alb-albăstruie. Așa că la un moment dat verdele crud al frunzelor emite și el sclipiri vegetale, mai ales atunci
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]