4,121 matches
-
ca proclamația profetului distrugerii care prevede capitole din elegia poporului său, încearcă să înțeleagă secretul existenței străbunilor săi, urmărește masacrele comise de turci, grozăviile care se petrec în convoaiele deportaților, toate scrise într-o limbă reținută, cu o durere care frânge inima. Scriitorul încearcă să explice sensul întâmplărilor și de ce acestea se exprimă în șoaptă, și nu în țipăt. Paginile cărții scriu o istorie a durerii. Autorul scrie: „Poate că, în partea ei cea mai profundă, Cartea Șoaptelor începe cu o
Cartea Șoaptelor – un strigăt al suferinței by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/4214_a_5539]
-
afaceri cu primăria, nu are legături. Pentru cei care au văzut mașină în garaj le spun că este mașina unui domn avocat", spus Liviu Negoiță. Explicațiile primarului par însă cusute cu ață albă. Mașină aprține într-adevăr unui avocat Dan Frângeți, bun prieten cu Liviu Negoiță și asociat în firma ĂĂ Marketing and Management cu Alexandra Popescu. Înainte de a-și desăvârși carieră în avocatură, Alexandra Popescu a fost partenera în mai multe firme alături de Florina Gruia (fosta Boștina), beneficiind de contracte
Liviu Negoiţă recunoaşte că foloseşte maşina celor de la AA Marketing and Management () [Corola-journal/Journalistic/44490_a_45815]
-
mă mai muncească dregătorii și slujbașii aceștia ai iadului, lacomi și stricați cum sunt. Dar dacă mă supun în acest punct, nu înseamnă că am îndurat totul degeaba? M-am zbătut să-mi înalț capul - care părea că o să se frângă în orice clipă de gât - și-am căutat spre lumina lumânărilor, unde i-am zărit pe regele Yama și pe judecătorii de lângă el; pe chipurile lor se închegase un zâmbet alunecos. Un val de mânie mi s-a ridicat pe
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
îndoit de șale, a pescuit tăblița cu porunca regelui și și-a vârât- o la brâu; celălalt m-a prins de braț, căutând să mă tragă sus în picioare. Am auzit cum brațul îmi sloboade un zgomot aspru, de parcă se frângeau oasele și mușchii de pe el. Am scos un strigăt ascuțit. Dracul care-și îndesase tăblița la brâu i-a dat un brânci celui care mă prinsese de braț, zicându-i pe tonul celui bătrân și cu bogată experiență care dăscălește
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
Nu m-aș mira, ba aș spune că-i bine, că este drept, doar suntem frați. Aș fi fost mirat doar dacă nu te descurcai, dacă ai fi stat și acum în garsoniera aia. Dar hai să intrăm, că-s frânt de drum, de foame, iar de sete... nici nu mai zic! Amu’ se luminează și noi stăm încă în fața blocului. Petrache privi mulțumit spre soție și copii, ridică bagajele și, cu pas viu, intră în bloc. Fără a ține cont
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
că murise), dar nu-mi aduc aminte nimic altceva din drumul spre casă. Andra-Claudia Nicoleanu Într-o oră Aud sunetele unei chitare amorțite și înfig cheia în yală. Sigur e Radu, care iar își imaginează că e un rockstar care frânge inimi pe canapeaua basistului. Deschid, intru, închid. Îmi lipesc corpul de ușa garsonierei. Am ajuns. Termin într-o oră. Într-o oră termin. Așez cutiile pe pat, una lângă alta, zici că-s trenuleț. Două pentru haine, una pentru colecțiile
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să rămânem așa cum ne-au făcut părinții și strămoșii noștri și cum nea ajutat Dumnezeu. E mare păcat dacă nu Înțelegeți. Dacă ați fi studiat cu atenție măcar frânturi din istoria noastră (pe care vă străduiți din plin s-o frângeți dar nu se poate), ați fi realizat că românului i s-au frânt oasele, viața, familia, dar șira spinării nu. Acea Putere pe care toți o invocați, dar pe care puțini o cunoașteți, Dumnezeu, nu i-a lăsat pe alții
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
ajutat Dumnezeu. E mare păcat dacă nu Înțelegeți. Dacă ați fi studiat cu atenție măcar frânturi din istoria noastră (pe care vă străduiți din plin s-o frângeți dar nu se poate), ați fi realizat că românului i s-au frânt oasele, viața, familia, dar șira spinării nu. Acea Putere pe care toți o invocați, dar pe care puțini o cunoașteți, Dumnezeu, nu i-a lăsat pe alții și nu vă lasă nici pe voi să ne frângeți. Și dacă priviți
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
i s-au frânt oasele, viața, familia, dar șira spinării nu. Acea Putere pe care toți o invocați, dar pe care puțini o cunoașteți, Dumnezeu, nu i-a lăsat pe alții și nu vă lasă nici pe voi să ne frângeți. Și dacă priviți atent În jur, veți vedea, auzi, simți că lucrurile se precipită În avantajul românului și vă obligă să faceți ce vrea El, nu ce vreți voi, chiar dacă faceți spume la gură. Vreți să fiți politicieni? Bine. Cineva
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
arătăm cât ne străduim să intrăm În U.E. și câte pachete de negociere am Închis. Dar ați uitat să ne arătați ce cuprind acele pachete și să ne Întrebați dacă suntem de acord cu cuprinsul negocierilor: bănuim numai că vă frângeți și aici așa de tare și ne dați pradă lupilor fără măcar să clipiți. Ce contează, mai ales că reprezentăm „granița de est a Europei” - după spusa chiar a primului ministru. Domnilor, nu știu de ce, dar am senzația că nu stați
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
de aur, îi scoteau în evidență mâinile prelungi și palide care se-ntindeau să mângâie buclele fetei. Târfa! Fecioara greșită! Spurcăciunea! Tratează prețul vânzării! Își pregătește fuga! Ofițerul făcu un semn. Chelnerul, în vestă albă, lățindu-și crupele grase și frângându-și șalele, umplu paharele cu șampanie. Ei bravo! Omenirea se-neacă, zbătându-se în propriul ei sânge, până-n gât, și ăștia beau șampanie! Hitlerlandul zeităților blonde care se pregăteau să arunce-n aer orașul sau măcar o parte din el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ești de sticlă! Bonjour, papa! izbucni veselă Cerboaica, apoi se aplecă spre bătrână șoptindu-i încetișor, la ureche: Mamă, vino puțin afară. Am, să-ți spun ceva. Afară, când se uită la ea, bătrâna văzu că obrajii nurorii ardeau. Își frângea mâinile de nerăbdare. L-a văzut! Suntem salvate, mamă! L-a văzut! Bucuria îi învăpăia obrajii. E-n oraș. Nu ți-am spus eu? Bătrâna o privi cu niște ochi mari, speriați, strângându-și brațele la piept atât de slăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
hitleriști în retragere, închiși în vagonul de vite cu intenția să-i transporte în Germania sau să se folosească de ei pe drum în lipsă de altă mână de lucru calificată, pe care Miluță reuși să-i elibereze, doi își frânseră picioarele, ca și el, în cădere, unul se strivi de pod și trei fură ciuruiți de gloanțele santinelelor. Ghiță Todireanu scăpă doar cu hainele sfâșiate și mici zgârieturi și vânătăi pe față, brațe, umeri și mâini, cum se rostogolise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sufletul când mi-amintesc cum veneam cu el în mașină și nu mai credeam că ajunge cu zile la spital, și-aici, când l-au pus doctorii pe mușamaua de pe masă, și-a ieșit sora și-am văzut că-și frânge mâinile că-i trebuie transfuzie și n-are sânge, am zis că-i dau eu. Când mi-a luat sânge cu acul și-am ieșit să rămână ele, acolo, fetele acelea, îmbrăcate-n alb, două blondurii taman ca-n visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
când uraganele vor dicta școlarului: În genunchi, în genunchi (Confidență) și cad în genunchi aruncatu-s la picioarele Zânei (Întâlnirea mea cu muntele) Atunci abia Mea Culpa, Mea Culpa am strigat în patru cornuri de lume, atunci abia m-am frânt, am căzut în genunchi... (Un vis) Nu este deloc exagerat să decelăm aici, dacă nu un fior mistic, cel puțin o vibrație a rugăciunii. Nu numai de la Huizinga, dar încă de la Platon știm că jocul sparge limitele existenței fizice pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
vreau să văd răsăritul, strigase și Andreea, râzând de comicul situației. Bine! dacă vrei răsăritul așa să fie, mai adăugase tânărul, rămas În urmă de plecarea trenului. Ce ți-a venit cu răsăritul, În prima zi de vacanță, vom fi frânte de oboseala drumului, o admonestase mama. N-am de gând să mă duc, râsese Andreea. Cum? Niciodată să nu mai faci așa ceva. Poate că te-a luat În serios și se va duce pe plajă, va fi dezamăgit...nu se
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
vocile care se înghesuiau în timpanul meu, vibrând asurzitor. Vocile zburau în jurul capului, îmi cuprindeau mâinile în semn de adio! Cineva a îngenuncheat lângă patul meu, să mă apere, să mă trezească din acest animism păgân. Remușcările, pasiunile s-au frânt la jumătatea drumului. Un copac se zbate cu vocile lui, se apleacă la pământ, se înalță spre cer cu frunzele cunună, atinge iarba, o arde șuierând. Apa crește și îl învăluie până la glezne, până la genunchi; îi sugrumă mijlocul și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
a rămas inelul cu piatră de ametist. Agenda a trăit goală ca vremea în sine: nici o întâmplare nu mai revine, niciun arcuș nu mai taie aerul, auzit cândva... Acum tac toate: spulberate în adâncul unui lac, sub pământ s-au frânt: umbra, sfânta undă s-a încrețit în veșnicii să se ascundă măcar un semn colorat să-mi arate fața lunii, să destrame lent ceața groasă a nopții, tristețile lăutelor să mă mai cheme dement. De ce a rămas agenda goală în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ne-am hotărît să mergem noi, că tot noi am descoperit și locul acela... Și nu vrem să pățim cum am pățit cu Peștera Liliecilor... Noi am descoperit, noi am cărat din peșteră ce s-a găsit, noi ne-am frînt spinările și mintea, iar alții au devenit "mari descoperitori"! Halal!... Păi treabă-i asta? Nea Petrică șezu puțin pe gînduri, rîse cam stînjenit, că, de, doar și el era în cauză, apoi zise: Dragii mei, eu n-am nici o vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mâinile care aduc durere. Crede că e mâna lui Dumnezeu, care o spală de păcate atât de vârtos, încât oasele i se fărâmă în așchii și sânge, care o binecuvântează cu o moarte dintre cele mai crunte. Oasele ei se frâng și vizigota nu țipă, nu scoate o vorbă. Lacrimi de mulțumire și de durere. Durere și mulțumire. Spaimă. Speranța că, după atâta durere, ATÂT de multă durere, sufletul ei va fi mântuit. Va urca la ceruri eliberat de nestemata păcătoasă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a noului ei rang de muribundă care nu mai are de ce să se teamă de el. De ce îi este, oare, atât de prețioasă? Medici de toate felurile, creștini, arabi, evrei se perindă în iatacul ei. Toți clatină din cap. Toți frâng și mai tare trupul alb-vânăt în încercarea de a aduce oasele la loc. Gâtlejul se deschide și vocea de copil se împlinește în gemete lungi, care încetează doar când licărul de viață se topește într-o moleșeală prevestitoare de rău
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mamă îndurerată? Speriate de apariția lupului, căprioarele alergaseră care încotro. Mai tinere sau mai bătrîne, dar zvelte deopotrivă, ele știau că fuga era singura șansă de scăpare în cazul unui atac. Și mama nou-născutului știa asta, și inima i se frînsese în două cînd trebuise să-l lase în urmă. Puiul ei nu putea încă să alerge, și, dacă ar fi rămas cu el, ar fi căzut amîndoi pradă. Crudă lege a supraviețuirii, care nu-i oferă nici o singură șansă unui
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
unica religie!, Dumnezeu este Omul!, nu renunța!, da, adaptarea..., trăiește-ți clipa!, Goethe?, nu aștepta sfârșitul: vine oricum... Sfârșitul... Hm! Mă trezesc vorbind de unul singur... Semn rău! „Care sfârșit, tovarășu' Guță? Cel de încoronează opera? Parcă te dădeai latinist?! Frânge un vers din Horațiu și ia de colea o vodcă apostolicinaia! Noroc!” Un șip cu binecuvântata etichetă îmi poposește în dreptul gurii, o mână având un ghiul masiv pe degetul mic, un inel bărbătesc vasăzică... De unde a răsărit Pandelică așa, deodată
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
veni greu să nu caște ochii ca să-l studieze cu maximă mojicie, așa cum își privea studenții când dădeau cu mucii în fasole la câte o declinare, săltându și ochelarii nițel cu mâna dreaptă, din cap până în picioare. Jena însă îi frânse de data asta gestul la mijloc. Se rezemă comod, despături ziarul cât să nu invadeze teritoriile laterale, dar suficient ca să se ascundă bine în spatele lui. De-ar trece timpul ăsta mai ușor! Titlurile roșii și negre, cu literă obraznică, săreau
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
zări în timp ce se întreba dacă aceste ființe delicate au și ele dezamăgiri în dragoste. Mai au puterea să zboare când suferă? Sau aripile cad grele pe lângă trupul firav, incapabile să se înalțe? Ea se născuse cu aripile frânte, sau se frânseră atât de devreme încât nici nu-și mai amintea momentul? Cafeaua se răcise în timp ce admirase firava vietate, iar pata maro de pe bluză îi atingea pielea ca o monedă rece. Intră în casă, se schimbă și-și termină de băut cafeaua
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]