544 matches
-
facă planul de mers pentru a doua zi. Mă gândesc că la fel mi sa întâmplat și mie de mai multe ori, tentațiile de a ceda, de a încetini ritmul fiind destul de puternice. Intru în vorbă și cu două doamne franțuzoaice și discutăm despre sistemul scolastic din Franța și din România. Printre altele, toți constatăm că tânăra generație nu găsește motivații profunde, atrăgătoare în timpul studiilor și că domină o confuzie și o delăsare generală. Discutăm și despre minorități, despre rromi, iar
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
propriu culturii franceze, un anume manierism diferit de volubilitatea, fantezia și naturalețea italienilor. Se lasă seara și mă culc devreme. Suntem în total șapte pelerini aici și se pare că doar eu am motive mai religioase, și cele două tinere franțuzoaice, care au plecat prin sat. Dimineața constat că o persoană doarme pe jos, pe saltea, în bucătărie. Cred că din dormitorul lor, cineva a sfortăit atât de tare încât a constrâns-o să caute un refugiu aici, pe jos. Din
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
un urcuș abrupt până la vreo 600 metri altitudine, după care urmează un altul până la 800 metri. Urmează apoi un lung platou de pe care ai ocazia să vezi priveliști de vis. Pe platou întâlnesc prima persoană din această zi, o doamnă franțuzoaică care aflând de unde sunt, îmi spune că în anul 1987 a ascuns un român care reușise să fugă peste graniță. O admir pentru curajul ei. Imi dă impresia unei persoane care gândește mult și vorbește puțin. Imi spune că pe
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
fără cuvinte. Imi continui drumul până la destinație, unde ajung spre seară și caut cazare la gîte comunală, care este lângă poștă, o improvizație cu șase paturi într-un fel de magazie sau ce o fi fost înainte. Aici întâlnesc trei franțuzoaice care au pornit de curând pe acest drum și înțeleg că se vor opri peste câteva zile. Noaptea trece cam greu aici, aerul este închis, căci ferestrele sunt foarte mici, aproape de tavan (îmi dă senzația de celulă de pușcărie
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
despre irlandezi și istoria lor zbuciumată. In tonul vocii îi simt emoția și dragostea pentru înaintașii săi, bravii și încercații irlandezi. După un timp ne oprim pentru a le aștepta pe cele două doamne rămase în urmă. Mă uit la franțuzoaica de lângă Paris și pe lângă faptul că este cam voluminoasă, are și un rucsac enorm pe umeri. O rog frumos să mă lase să-i duc eu rucsacul și să-l ia ea pe al meu, care este cam jumătate față de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
decât cenușa din care va face să renască o foarte frumoasă pasăre phoenix, o nouă biserică franceză. Mă întorc la casa unde sunt cazat, compun codul caremi deschide ușa și iată-mă din nou în răcoare și liniște. Cele două franțuzoaice sunt în grădinița din spatele casei, discutând și râzând. Nu se aude nicio mașină, ci doar glasul plăcut al unui copil la casa din vecini. Ce diferență, enormă, între ce am trăit la Toulouse și cum este aici! Un colț de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
până la Auch mai sunt 24 de km. Sunt câteva localități în drumul meu, ceea ce înseamnă o bună ocazie de a cumpăra apă, sucuri, fructe și ce trebuie pentru nelipsitul sandviș. Nu întâlnesc niciun pelerin pe cale. Nu știu unde au dispărut cele două franțuzoaice. Am timp de mine însumi, de gândurile, reflecțiile, rugăciunea mea, toate însoțite de oboseala drumului, de tentațiile de a încetini ritmul, sau de a te opri. Nu există însă nicio posibilitate de cazare pe unde trec și nici nu vreau
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
era teamă că nu o să găsesc un pat să dorm. La presbyter-ul parohiei, mă întâmpină un preot din Senegal, tânăr și binevoitor, care ține locul parohului ce-i plecat în pelerinaj pe drumul sf. Iacob. Aici întâlnesc și o doamnă, franțuzoaică, tare vorbăreață, și ea în pelerinaj. Mai este și un conațional al tânărului preot african, un laic, mai în vârstă, cu vorba domoală și care ne întreabă pe amândoi de ce suntem pe acest drum, ce motivații avem și altele asemănătoare
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
tare vorbăreață, și ea în pelerinaj. Mai este și un conațional al tânărului preot african, un laic, mai în vârstă, cu vorba domoală și care ne întreabă pe amândoi de ce suntem pe acest drum, ce motivații avem și altele asemănătoare. Franțuzoaica îi răspunde, spunându-i că ea nu parcurge acest drum din motive religioase, ci spirituale. Mulți, continuă ea, vor să fie singuri cu ei înșiși, să-și analizeze viața în detalii, să pună ordine în ea. Alții au motive religioase
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pe iarbă, prin buruieni, pentru a mă feri de ele. Nu mai este nimeni care să meargă pe șosea, pe jos, și nici pe drumul de pelerinaj nu cred că este nimeni, căci la Arudy eram doar eu și cu franțuzoaica. Până la Oloron, trec prin patru sătuce: Buzy, Buziet, Ogeu les Bains și Herrère, în care nu mă opresc decât pentru o scurtă vizită în biserică. La amiază ajung la Oloron, unde îmi permit o pauză de două ore, timp în
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
din lemn, foarte vechi și el. - Și nu ți-e frică, Marie-Louise, să trăiești în pădure? - Nu mi-e frică. Am vecini. - Dar unde sunt vecinii, că nu prea i-am văzut? - Sunt la vreo jumătate de kilometru - a râs franțuzoaica. - Ei, așa mai merge. Nu ai motive de frică... - Nu, pentru că am și armă. Mi-a și povestit Marie-Louise o întâmplare, în care eroul principal a fost chiar pușca ei. într-una din nopți, să fi fost înainte de primul cântat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
lumea? Dintr-un motiv mai deosebit. Care motiv era, în fond și la urma urmei, mai curând o stare emoțională decât un prilej de adâncă și, într-o măsură, pătimașă mirare. Atunci, în acea competiție, laurii au încununat creștetul unei franțuzoaice, evident, dar nu al unei madmoazele de pe continent - adică din inima Franței. Fericita câștigătoare e originară din Insula Réunion. Adică dintr-un departament francez de peste mări și țări. Tot Franța, cu alte cuvinte. Pe domnișoara reunioneză-creolă, cum li se mai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
fript gîndindu-mă la nesocotința pe care o făcusem fără vrere pomenind de contesă. ― Nu aceea, guguștiucule... E vorba de una autentică... Ascultați, ici... Le-am turnat la repezeală o poveste pe care de fapt o auzisem de la altcineva, cu o franțuzoaică, soția directorului unei întreprinderi industriale, ungur de origine. ― Măi, e așa de gelos ungurul că, auziți voi, în fiecare seară o pune să jure că nu l-a înșelat. ― Și ea îl înșală în fiecare zi și-i jură în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mailuri întristate privind neglijarea lui Nae Caranfil ca „părinte“, „precursor“ al noilor energii cinematografic-moldovalahe, dar și pledoarii pentru resuscitarea documentarului românesc. Asta, după ce, în Idei în dialog, lăudasem scurt metrajul lui Adrian Sitaru cu (personajul) Adrian Titieni lăsând stupefiant o franțuzoaică să se înece stupid, sub ochii țiganului care-i pândise geanta... și copilul... Vrednică imagine a României-pe-plaja-Marii Nimicnicii. Tot lăudându-i Corinei cutare spectacol de la ACT, cutare nouă montare a lui Măniuțiu, Tompa, Purcărete și Afrim, spunându-i, cu sadism
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
poziții și mutre atât de stâlcite sub rachiu că-ți venea să nu te mai atingi nici de umbra paharului. “Să nu se lege nimeni de tânărul ăsta muncitor și doritor de carte. Jur pe Fernanda ( era soția sa, o franțuzoaică ajunsă prin miracol pe aici), jur pe Fernanda că va fi vai de el. Pe cuvântul meu de senator liberal!” Fiindcă ajunsesem la cinci clase de liceu, directorul școlii, Neculai Munteanu, mi-a dat o suplinire la clasa I-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
care Învățau, erau sălile de clasă, i s-a spus, să aibă puțină răbdare că peste cîteva minute se terminau orele. PÎnă atunci puteau merge să o vadă pe maica stareță În chilia ei. „Veniți pe aici“, le spuse măicuța franțuzoaică și silueta ei albă Îi Însoți pînă la maica stareță. Maica stareță era bătrînă de tot și vorbea foarte prost spaniola; În afară de asta, nu părea să-și aducă aminte de măicuța care le scrisese trimițîndu-le o carte de vizită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Codrin îi spuse: -Poți să faci baie sus, la mine. Locuiesc la etaj. -Da?!... -Antoinette, vecinul este... -Codrin...Codrin Ionescu, România. -Nu te deranjez? Eu tocmai vin de la Moscova. Sesizasem la ea deja accentul de rusoaică, combinat cu unul de franțuzoaică sau nemțoaică. Codrin o conduse pe domnișoară sus, în apartamentul său. -Pe unde ai călătorit? o întrebă Codrin. -Peste tot: Rusia, Franța, Japonia... Codrin o ajută să-și scoată bagajele. O servi apoi cu un whisky și ciocniră paharele în
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
răspunsul și întrebarea bătuseră drumul Paris dus-întors și fuseseră luate de toate știrile. Sonia se văzu la jurnalul de seară, cu fular și mantou, dar purtând în ochi aceeași sclipire precum a maică-sii, care le spunea tuturor că e franțuzoaică. Te-ai gândit că și noi ținem fiecare, ca tot Pământul, de câte un punct cardinal? zise Veterinara. Omar se uita pe un ziar și înălță pentru o clipă ochii. Era ca și cum o fetiță i-ar fi vorbit alintându-se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
telefon. Cu un an În urmă, Îi oferise un trandafir roșu la o petrecere, iar a doua zi Îi trimisese prin poștă un DVD cu Ultimul tangou la Paris. Crezuse că era o aluzie la iminența divorțului de soția lui franțuzoaică. Dansase pe tangoul lui vreme de un an, dar acum muzica se oprise. Deodată Îi sună telefonul. Cine să o sune de Sf. Valentin? Charlie? Cu inima bătând cu putere se duse să vadă cine o suna. Era colega ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și fericit, Tomoe era gata-gata să-l ierte pentru tot ce făcuse până atunci. — E prima oară când mănânci mâncare japoneză, Gaston? — Am mai mâncat o dată, la Paris. Restaurantul japonez Bujorul din Paris era proprietatea unui japonez căsătorit cu o franțuzoaică. Fusese și Gaston o dată acolo, cu prietenii lui. — Ce-ați mâncat? întrebă Shizu. S-a uitat implorator la Takamori, fiindu-i teamă că musafirul n-o să înțeleagă ce-a spus. — Mamă, nu mai folosi cuvinte atât de dificile. Shizu folosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de-a X-a și două de-a XI-a. Problema, mi-am dat seama rapid, avea să fie cu a XI-a A: erau trei băieți și treizeci de fete. Treizeci de fete de șaisprezece ani. Blonde, brunete, roșcate. Franțuzoaice, magrebine, asiatice... toate delicioase, toate ispititoare. Și deja și-o trăgeau, se cunoștea, da, și-o trăgeau, schimbau băieții, profitau de tinerețe; În fiecare zi treceam prin fața automatului cu prezervative: se serveau de față cu mine, nu se sfiau. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
revenit deloc la normal. De fapt, totul pare și mai suprarealist ca înainte. Am primit încă trei soliticitări de apariții televizate și una pentru a face o ședință foto „plină de bun gust” pentru Sun, într-o uniformă de cameristă franțuzoaică. Trish a dat un interviu în exclusivitate pentru Mail. Cei care au sunat într-o emisiune radio pe care Melissa a insistat să o ascultăm m-au descris ca pe o „idioată antifeministă”, o „Martha Stewart în devenire” și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Vela asta nu vine din zona Mării Negre? m‑a Întrebat Ravelstein. - Și ce‑i cu asta? - La răsărit de Dunăre? Din Carpați? - Nu pot s‑o plasez exact. - N‑are importanță. Deci o grande dame după modelul est‑european. Nici o franțuzoaică modernă nu și‑ar da asemenea aere. Foarte des cei din Europa răsăriteană se cramponează de Franța, nu se simt bine la ei acasă, țara lor Îi dezgustă, simt nevoia să se vadă numai În lumină franțuzească. Asta i s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
aminte de apelul fratelui meu la calm, aproape ultimele cuvinte pe care le rostise. Așadar am plecat de acasă. Când m‑am Întors seara, mă aștepta un bilet de la Vela; mă anunța că doarme În noaptea aceea la Yelena, altă franțuzoaică balcanică. În seara următoare, când m‑am Întors din nou acasă, am găsit Întreaga locuință ornată cu buline mari de hârtie colorată, autocolante - cele verzi identificau posesiunile mele, cele roz, de culoarea somonului, erau lipite pe lucrurile ei. Apartamentul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Încerca să-și dea seama de cine îi amintea. De Clarence, nu, bineînțeles; nici de Zoraida, micuța negresă cu care a trăit în timpul șederii la Școala Americilor, din Panamá. Nu i-o amintea nici pe Lola, nici pe Nicole, micuța franțuzoaică de la Saigon; nici pe Etuko, japoneza din Okinawa. Încercă să treacă în revistă toate femeile pe care le cunoscuse în viața lui, dar trebui să sfârșească prin a admite că, niciodată, nici una nu se așezase în felul ăsta, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]