8,186 matches
-
numai atunci se pun toate problemele existenței în general și cele ale istoriei ca atare". Cum însă Cioran a dezvoltat ideile despre specificul popoarelor tangențial, fără să le acorde spațiu special de reflecție (cu excepția problematicii românești și, poate, a celei franceze), fiecare din capitolele dedicate unui popor (francez, englez, spaniol, german, maghiar, rus, evreu și român), atinge și alte teme sau direcții ale gîndirii cioraniene, sau ale vieții sale. Astfel, discuția despre specificul francez o generează inevitabil pe aceea a situării
Cioran și discuția despre specificul națiunilor by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/12630_a_13955]
-
o clasă, iar eu am plîns o noapte întreagă: îmi pierdeam cel mai bun prieten. Un băiat nespus de cuminte și de simpatic, cu ochi umezi de codană, era Vasiliu Vasile. Venea uneori pe la mine acasă, să-i Ťarătť" la franceză. într-un rînd, zăcînd eu vreo trei zile de gripă, n-a omis să-mi facă o vizită și să-mi spună ce se mai predase; la chimie - silicații și borul. Peste un timp ne-am certat, nu mai țin
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
timișoreană Amarcord i-a publicat placheta Chant d'un autre (Cântecul altcuiva). Să notez că în scrisul său sunt nu puține ecouri românești și că Gérard Bayo e de multă vreme interesat de literatura noastră: a participat la adaptarea în franceză a unor poeți precum Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Adrian Popescu și a tradus, pentru Editura Gallimard, romanul Zborul gâștei sălbatice de Horia Bădescu. Cu cele două volume, Soleil de nuit (Soare de noapte) și Pour dire encore (Ca să mai spun
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
traducere de față, de Len Darien, a fost elaborată pe baza versiunii chineze și portugheze." După publicare, s-a iscat un val de interes față de acești poeți ai sfârșitului de secol XIII, astfel că au urmat traducerile în germană și franceză. Un savant chinez, care n-a reușit să găsească în China textul chinez, a pus în chestiune autenticitatea materiei. "Acești poeți", a scris el, "sunt cu mult prea moderni. Ne vorbesc peste veacuri mai limpede decât suntem noi, cei mai mulți, în
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
va trece neăntârziat la execuția stipulată în Jus gladis, fie cu concesiile avute în vedere, fie că nu, după caz... Un capo nu poate niciodată să înfunde adversaul său... Cuvinte sibilinice păstrându-și ascuns înțelesul chiar și redate în luminsicenta franceză originală a lui Monsieur Lancelot: Un capo ne peut jamais mettre son adversaire dedans... Lingviști de seamă studiază încă propoziția, întorcând-o pe toate părțile, și încă nu s-a ajuns la un rezultat cât de cât rezonabil... Același copist
Adevăratul cod al belotei (după domnul Lancelot) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12875_a_14200]
-
cheamă ori o curmă/ În hanovreza ei: O, ye!" Cît despre limbile neolatine, acestea, după "da"-ul lor, sunt trei (în, desigur, scrierea lui Dante): limba de oc, adică occitana (care se mai cheamă provensală); limba de oïl (devenit oui), franceza; limba de sì, în fine, — italiana. Italia însăși e, de altfel, după ilustrul florentin (cf. Inf. XXXIII, 80) "șilț bel paese là dove il sì suona", — "frumoasa țară unde sì răsună". (Limbă de sì, spaniola e amintită doar în treacăt
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
duble afirmații" nu poate fi decît un contrasens... Limbă de "da", româna nu-i, totuși, una slavă, — tot astfel cum n-ar fi engleza una romanică (franco-normandă,-n speță), fie și dacă,-n loc de yes, ar spune oui. În franceză, acest oui e potențabil printr-o interjecție omonimă cu, din întîmplare, "da"-ul nostru. Oui-da! semnifică "da, bineînțeles"; sau, dacă vreți, "da, da". Da-ul francez ar proveni, conform aceluiași Larousse (s. v.), "des impératifs dișsț et va", — din imperativele
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
zicem; numai că diglosia lui implică două limbi de mare circulație, — pe cînd a lui Tristan Tzara e una cvasi-secretă (sau de uz intern). Doar pentru el (și pentru Marcel Iancu), "dada" este o dublă afirmație. Franco-român, el neagă, în franceză, ceea ce,-n română, s-ar zice că afirmă. O afirmație, evident, suspectă, ambiguă: o ironie. Viziunea ironică e strabică, "piezișă"; ea e bilingua,-n sens latin, i. e. perfidă, — cu două fețe ("comme 2 mètres de soie blanche"!), ce va sa
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
din Barcelona, autor până în prezent a 16 cărți de referință în domeniu (analize monografice, istorii, sinteze, biografii, eseuri), fără a pune la socoteală variantele unora dintre acestea traduse (și, cu această ocazie, revizuite, adăugite și aduse la zi bibliografic) în franceză și italiană - constituie, indirect și, de bună seamă, involuntar, confirmarea tezei căreia Pierre-Maxime Schuhl (reputat elenist francez din ultimele decenii) i-a dat o admirabilă formulare. Ne permitem să reținem atenția cititorilor noștri redând aceste cuvinte, pe care le putem
A scrie istorie (I) by Liviu Franga () [Corola-journal/Imaginative/12913_a_14238]
-
făcut interpretarea aceasta, crezută a fi corectă, după o lectură repetată, și am comunicat-o într-o scurtă prezentare a scriitorului apărută în Patrimoine littéraire européen (Gestation du romantisme), Tom X, Namure-Bruxelles, 1998. Prezentarea e urmată de prima traducere în franceză a unor fragmente din Țiganiada, făcută de doamna Maria Pavel. S-a inclus acolo și bibliografia critică fundamentală despre scriitor. Textul însuși, dimpreună cu cei care îl comentează în infrapagină, mai precis, comentatorii erudiți (Mitru Perea și Erudițian, figuri complementare
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
remarques critiques, philosophiques, historiques, philologiques et grammaticales, par Mitru Perea et plusieurs autres personnes. En 1812. Ediția, format mare, a apărut în 2003, cu susținere franco-română, prin colaborarea a două edituri: Wallâda (France) și Biblioteca Bucureștilor. Traducerea din română în franceză, într-o primă formă, liberă, a fost făcută de Romanița, Aurelia și Valeriu Rusu, fiecare cu partea specifică de contribuție marcată în “Notă asupra textului”. Iar adaptarea în versuri franceze aparține chiar editoarei, Françoise Mingot-Tauran, ea însăși poetă, încurajată în
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
une actualité idéologique surprenantes, même pour le lecteur exigeant de notre époque”. Gânditorul Budai-Deleanu îl întrece pe istoricul și lingvistul din el, despre care se vorbește pe larg în prefață. Ar putea să pară gratuită speranța că traducerea Țiganiadei în franceză, abia acum, ar mai putea recupera ceva din semnificația unei opere scrise acum două secole, dacă ideile scriitorului privind discrepanța între visurile umanității și neputința împlinirii lor n-ar fi atât de pregnant actuale. Pentru această valoare pledează măsurat prefața
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
scria despre curaj în epoca lașităților și despre tinerii poeți când aceștia nu puteau să debuteze, firesc, cu o carte a lor, ci doar în grup, în antologii. Morgă, nu, ținută, da. Baston, politețe de regățean care știe din familie franceza de salon. Și răspunsul la întrebarea mea, când îl cercetam, împreună cu Teohar Mihadaș, la Clinica Medicală a III-a (altfel medicii, profesorii, vezi Zaciu, și poeții clujeni sunt de încredere) că ar vrea “biscuiți de 1 leu”. Adică dacă e
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
cu degetul la cel mai propriu mod și aștept să fiu trăsnit de geniu. Cărțoiul lui Catteau m-a pus serios pe gînduri. În primul rînd, trebuie să recitesc rapid tot Dostoievski. Pe urmă, să caut pe undeva Carnetele (în franceză). Neapărat. Altfel rămîn neisprăvit pe viață. Toți avem nevoie de Svidrigailov. Există în noi o nemărginită curiozitate de a-l „descifra”. Raskolnikov ne reprezintă exemplar în treaba asta. „N-ar fi mai bine să încerce să-l descifreze pe Svidrigailov
Cu Cehov nu-i de glumit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13436_a_14761]
-
făceam de câteva ori pe săptămână drumul spre aeroport și rămâneam la dispoziția vizitatorilor străini de dimineața până seara târziu. Mă confundau, de obicei, cu un șofer taciturn dar serviabil, se minunau zgomotos că le răspund în engleză sau în franceză, și dacă descoperirea că eram, de fapt, unul de-al lor întârzia - ceea ce nu schimba mare lucru -, îmi împingeau în mână sau abandonau pe banchetă mici bacșișuri și cadouri. Meschinăria lor era înduioșătoare, aerele lor de superioritate erau scârboase, iar
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
Rodica Zafiu Mateiu Caragiale văzut de un cercetător italian Giovanni Magliocco își pregătește licența în Limbi și Literaturi Străine ( franceză, română și engleză) la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Calabria ( Italia). Traduce din franceză și din română; a publicat recent traducerea în italiană a volumului poetului libanez de limba franceză Alain Tasso, Fragments chaotiques / Frammenti caotici ( L’Harmattan Torino / L’Harmattan Paris, 2003), prefațată de Gisèle Vanhèse. În curând urmează să-i apară traducerea
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
s-a aflat, ani în urmă, la mănăstirea libaneză Derif-el-Harf. Acolo a deschis Evanghelia Sfîntului Ioan și a pătruns în text, oferind la rugămintea monahilor un comentariu de adîncă simplitate a exprimării. Ghidat doar de cîteva note și desfășurat în franceză, comentariul acesta e notat în traducere simultană în limba arabă de către unul dintre frații mănăstirii. Ultima parte a textului, păstrat în arhiva de la New Europe College, cea referitoare la capitolele 18 - 21 din evanghelie, ajunge astăzi la noi sub forma
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
și a unei atitudini situate în interiorul credinței. Cărțile din această colecție sînt cărți care vorbesc, sub forma unei experiențe personale, despre credință și cunoaștere. André Scrima - Comentariu la Evanghelia după Ioan, Capitolele 18 - 21 (Cartea Patimilor - Cartea Învierii), trad. din franceză de Anca Manolescu, Humanitas, București, 2003, 160 pag. Simone Weil - Greutatea și harul, traducere din franceză și prefață de Anca Manolescu, Humanitas, București, 2003, 238 pag.
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
forma unei experiențe personale, despre credință și cunoaștere. André Scrima - Comentariu la Evanghelia după Ioan, Capitolele 18 - 21 (Cartea Patimilor - Cartea Învierii), trad. din franceză de Anca Manolescu, Humanitas, București, 2003, 160 pag. Simone Weil - Greutatea și harul, traducere din franceză și prefață de Anca Manolescu, Humanitas, București, 2003, 238 pag.
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
viață în capitala peruană, în 1972. De la "soția lui Apunake" așa îi place suedezei Ulrica Cugler să se recomande de cîte ori mă sună la telefon am aflat despre nenumăratele încercări ale scriitorului de a-și traduce singur opera în franceză. Nu a fost niciodată mulțumit de rezultat și atunci s-a hotărît să scrie direct în franceză. Așa s-a născut culegerea de proză și versuri L’Archisucre. Nouvelles, încă inedită. Acum cîteva luni, la Stockholm, Ulrica Cugler mi-a
Grigore Cugler omagiat în Peru by Dan Shafran () [Corola-journal/Imaginative/13928_a_15253]
-
gustul limbii odobesciene, intimitatea aceea inimitabilă, pe care ți-o dau numai scrisorile, cu sufletul întunecat al scriitorului. Savoarea bulbucului necontrolat, umflat spontan pe deasupra paginii în chiar clipa-n care te fute dulce și fulgerător gîndul. Or, scrisorile lui în franceză, vorbind exact, foarte exact, nu mai țin de literatura română! A le traduce? Se spulberă și ce-a mai fost! Păcat, mare păcat că Odobescu nu și-a scris toate cele 3000(!) de scrisori cu țîța mamei în gură. Pe
Apoi cît de trist am fost by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14195_a_15520]
-
număr enorm de combinații de puncte, de dispuneri ale acestora și de modificare a sensului semnelor în funcție de regimurile diferite ale mesajului. Pe același principiu operează și calculatorul. Primele cărți în scriere Braille au apărut desigur în Franța, apoi, tot în franceză, în Elveția Romandă și în Belgia. A doua limbă a alfabetului Braille a fost, la Rio, portugheza, pe urmă germana, italiana, neerlandeza și, în fine, engleza. Tipărirea cărților în Braille le-a asigurat nevăzătorilor din întreaga lume accesul direct la
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
străine ale "bunelor și relelor" românești și rămîi întotdeauna uimit, cînd vorbești cu ea, cît de la zi este cu evenimentele mari și mici din toată lumea. Curiozitatea ei "etnografică" se dovedește, de asemenea, nestăvilită. A învățat românește cu o rapiditate uimitoare (franceza și italiana, pe care le știe la perfecție, au ajutat-o, fără îndoială) și poate fi văzută măcar o dată pe an, străbătînd pe jos străzile Bucureștiului, cu un mic rucsac în spate, ca o studentă. Din cînd în cînd, citește
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
cînd diaristul avea o poziție privilegiată, dovedind că e o pură utopie încercarea prozatorului de a evada în estetic: el transcrie pagini din M. de Montaigne, de pildă numai pentru impresia de tablou dată de frecvența utilizării lui y în franceza veche sau e preocupat de puterea unei virgule, de sonorități grotești ale cuvintelor etc. Este șocant, azi, pentru noi, cei născuți cu telefonul mobil în mînă și care avem azi 19 ani, să vedem, spre exemplu, că autorul n-a
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
istorică însemnată în paginile jurnalului este la 7 mai 1970, cu C. Noica, care încerca să-și recupereze “manuscrisul Goethe”: “Audiență, pe stradă, cu Constantin Noica, aranjată de Adrian șAnghelescu, n.m. Armand-Ion Popescuț căruia cîndva i-a dat lecții de franceză la Câmpulung. ș...ț Noica n-a acceptat în ruptul capului să treacă pragul stabilimentului șComit. Central n.m. Armand-Ion Popescuț. Exclus să mai fie talonat, dar stropul de bănuială al filosofului mi s-a înfipt în cap...” Întîlnirea are un
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]