58,766 matches
-
să alunecăm de la libertatea romanescă la libertatea pur și simplu, adică, de la libertatea filosofică la libertatea sartriană. Chiar de la primul cuvânt, eram prinși într-o capcană și acolo am rămas de mai bine de o jumătate de secol, și romanul francez odată cu noi, fără să ne dăm seama. Abilitatea polemistului era să ne facă să credem într-o epurare a limbajului, când de fapt, ne întindea o cursă existențialistă. Ni se juca o festă, nouă, francezilor, care adorăm într-o asemenea
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
noii romancieri au fost, ca și Jean-Paul Sartre, spirite de sistem, și astfel am intrat, cu Nathalie Sarraute, în era bănuielii. Bănuială față de erou, față de intrigă, față de dialoguri, față de stil. Cum să ne mai mirăm, după toate acestea, că romanul francez s-a prăbușit, și că n-au mai rămas din el decât ruine? Maestrul acestui șantier al îndoielii și al ruinei este Jean-Paul Sartre căci el ne-a făcut să credem în bănuială. Am uitat ce spunea Thibaudet că filosofia
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
la întrebarea insidioasă pe care Jean Amrouche i-o pusese despre Thérèse Desqueyroux, și la care el răspunsese: "Thérèse Desqueyroux, sunt eu disperat". Printr-un răspuns, François Mauriac ieșea din scolastica libertății în care Jean-Paul Sartre încercase să închidă romanul francez. Dors-tu content, Jean-Paul, et ton hideux sourire Voltige-t-il encore sur tes os décharnés? Ești puțin gelos pe confratele tău François Mauriac, pe a cărui eroină, Thérèse Desqueyroux, o acuzi că este o "vrăjitoare", o "posedată". Totuși, cititorii lui Mauriac iubesc
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
auzit de cultul tarantulelor negre din cutia toracică a zmeului sur de văgăună? Scrie Eliade despre așa ceva? Poate Delumeau? Cum îi pot fi atribuite Animicștiutorului (ce mai nume!) „numeroase vorbe de înțelepciune"? Hasmațuchi, se știe bine, e un ingredient culinar francez. Ce vrea să insinueze autorul? Iar în ceea ce privește descrierea Tărâmului Celălalt de sub arcul carpatin, bănuiesc un plagiat după Jules Verne (Călătorie spre centrul Pământului, Ed. Ion Creangă, p. 314, traducere de Gellu Naum). Pretinsul savant se sprijină pe comunicările congresului internațional
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
că întîlnirea pe care a avut-o cu Radu Sergiu Ruba este menționată în carte capătă o rezonanță ce nu se cuvine a fi neglijată. Este vorba de întîlnirea de la Choisel, din ziua de 29 iunie 2000, consemnată de prozatorul francez în jurnalul său în portofoliul lunii iulie. De altfel, Ruba a realizat atunci un incitant interviu cu Tournier, publicat în premieră în România literară și reluat ulterior în volumul Dialoguri și eseuri (Ed. Muzeul Literaturii Române, Buc. 2001). Reproducem, în
Jurnal extim by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/14209_a_15534]
-
Cred că era o mare durere pentru un cărturar să nu aibă ce citi. - Da. În tinerețea mea, împreună cu colegii de generație eram devoratori de literatură, de reviste și studii occidentale, în special franțuzești. Noi ne-am format la cultura franceză și am trăit numai în spiritul ei. Ne puteam abona și la reviste (de stînga, de dreapta) care „aduceau" de acolo probleme ce ne mergeau la suflet. Bineînțeles însă că, mai tîrziu, a apărut teama că suntem suspectați de oficialități
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
Relații strînse, prietenești am avut doar cu oamenii de vîrsta mea. Dar nu cu somități. Mă bucuram de simpatia lui E. Lovinescu - îl vizitam acasă, de simpatia lui Perpessicius - îl întîlneam la Biblioteca Academiei. I-am admirat pe cîțiva scriitori francezi - Malraux, Montherlant și alții, pe Kazantsakis. Creațiile lor mă pasionau mai mult decît cele autohtone. Cu unii dintre ei am avut legături epistolare. În perimetrul național am fost, repet, un izolat. Din pricina înfățișării mele fizice mă feream să ies în
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
mic pentru un război atât de mare de Radu Gabrea, a avut amabilitatea de a-mi acorda următorul interviu. Cuvintele înseamnă foarte,foarte puțin..." - Cărui motiv se datorează interesul dvs. atât de constant pentru cinematografia est-europeană? - Dacă privești un film francez, constați că se vorbește și se raționalizează prea mult. Desigur, pot înțelege acest gen de cinema, dar eu am mers totodată la o universitate germană, deci germana e cea de-a doua limbă a mea. Înțeleg filmul german datorită revoluției
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
primele 30 de minute trec fără un dialog real; un soldat dă niște comenzi, dar poți să vezi și fără asta ce face soldatul. În fapt, filmul se povestește prin imagini. Îmi amintesc când am mers prima dată la Cinemateca Franceză. În acea vreme, francezii erau încă foarte săraci. Cineva s-a urcat pe scenă și ne-a spus: avem un pachet nou de filme japoneze. Ozu și alții. Filme minunate. Dar nu fuseseră subtitrate. Existau doar niște file, pe care
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
Credeți-mă pe cuvânt. - Aveți vreo preferință printre regizorii sau filmele românești? - Da. Mă gândesc la Pintilie. Mai cunosc filmele lui Ciulei, Dan Pița, Mircea Daneliuc... Și Trenul vieții, de Mihăileanu, e un film foarte interesant, dar e în limba franceză. E turnat aici, dar e mai mult un film franțuzesc, căci actorii vorbesc franțuzește. Mi-a plăcut apoi foarte mult filmul Occident al lui Cristian Mungiu. E foarte inteligent construit. Povestea începe într-o direcție, apoi reîncepe într-alta cu
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
o limbă străină, după plecarea din România; a debutului în presa occidentală (elvețiană); a debutului cu semnătura Panait Istrati. Toate legate de anul 1919. Surpriza care duce la schimbarea de optică referitoare la primul articol scris de Istrati în limba franceză și publicat de Jean Debrit, directorul ziarului, nu este Tolstoïsme ou Bolchévisme, cum se împământenise în istoria noastră literară, ci Sur la conférence "Un peuple martyr", descoperit de către un francez, Roland Lombard, care îl comunică Asociației "Les Amis de Panaït
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
continuarea ideii de perfecțiune, accentuată câteva rânduri mai jos: "În limba română sunt sclavul cuvântului cizelat și al virgulei, care nu trebuie să lipsească de la locul ei chiar când nu amenință viața unui om. Voiesc același lucru și-n limba franceză și dacă nu există nimeni care să colaboreze cu mine, ei bine, renunț." Asemenea persistență ține de însăși esența creației lui Panait Istrati și de conștiința valorii sale ca scriitor, importantă pentru prototipul timpuriu al autorului, pătruns de misterul reproducerii
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
înțelegere umană, vehement în tonul militantului sindical, într-o neobosită efervescență, specializată în neliniștea socială. Atent mereu la surprinderea exactă a datelor, de care depinde - printre altele - limpezirea momentelor debutului pe diferite direcții, Ion Ursulescu semnalează pentru debutul în presa franceză, publicația "L'Humanité Dimanche", cu Nicolaï Tziganou, povestire pusă la adăpostul pseudonimului P. I. Delabrăila. La ea nu ar fi stricat, adaug eu, pentru lărgirea imaginii, debutul literar propriu-zis în Franța, în "Europe", 1923, cu povestirea Kira Kiralina, la intervenția
Despre pseudonime by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14224_a_15549]
-
de profesor, politician și om de vază al urbei, viitorul dramaturg va absolvi ultimele clase de liceu la Sf. Sava din București, spre a urma și a termina exemplar - magna cum laudae - Dreptul și Literele. Dar nici catedra de limba franceză imediat oferită și nici avocatura nu-l atrag pe tînărul colaborator al lui Camil Petrescu la Săptămîna muncii intelectuale și artistice ori la Cetatea literară ci, după cum era de așteptat, gazetăria și literatura vor deveni patimile (și pătimirile) lui statornice
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
Ionescu, Petru Comarnescu, Ionel Jianu, M. Sebastian (cu oarecari înclinații spre stînga), Bucur Țincu (cu, inițial, oarecari înclinații spre dreapta), Anton Golopenția, Alexandru Vianu etc. Semnificativă este și împrejurarea că, privită ca antifranceză, generația '27 a dat doi mari scriitori francezi, (E. Ionesco și E. Cioran) și o personalitate cunoscută a lumii științifice și culturale occidentale (M. Eliade). * În AXIOMA prahoveană din ianuarie, dl Ieronim Tătaru îl evocă pe I. Slavici, de la nașterea căruia (18 ianuarie 1848) s-au împlinit 155
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
or, eu cred că un scriitor are până la un anumit punct datoria de a transmite, de a împiedica rupturile de sens, are datoria de a face din literatură marea arhivă a experienței umane. -Prin urmare, se poate spune că tinerii francezi de astăzi și cei care erau tineri în mai ’68 nu mai au valori comune, nu mai au un limbaj comun ? - În orice caz, cred că istoria noastră, istoria acestei generații care pentru ultima dată a crezut în „Revoluție", le
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
anumiți autori, anumite mișcări, și care a simțit nevoia să scrie despre ele". Până și despre o lucrare devenită de referință, cum este Istoria suprarealismului, publicată în 1945, crede că este mai degrabă o "cronică", iar celeilalte cunoscute sinteze, Romanul francez de după război (1953) nu-i recunoaște, de asemenea, calitatea de "istorie": Este vorba despre articolele mele din ziarul Combat, dintre 1945 și 1951 (...) Se întâmplă că acestea constituie o panoramă a romanului din Franța din perioada imediat următoare războiului"... Iată
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
un spirit prea democratic... Maurice Nadeau, se vede însă limpede, nu se confunda, chiar în acei ani de adeziuni juvenile, cu stângismul de salon cultivat de atâția, "drăguți burghezi" - ca să folosim o expresie a dadaistului Tzara. Întrebat, într-o "oră franceză", pe care mi-a acordat-o în 1993, cum își judecă astăzi "romantismul" primelor adeziuni politice, D-sa își mărturisea decepția și, mai ales, dezorientarea: chiar dacă a rămas "într-un anumit sens" marxist, nu mai crede - zicea - în utopie și
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
troțkist, întoarcerea din lagărele naziste (și sovietice!) ale unor vechi camarazi de crez obligă la reconsiderări majore, revelațiile lui Soljenițîn despre Gulagul comunist îl fac, ca membru al unui juriu important, să susțină premierea romanului Primul cerc, apărut în traducere franceză. Va edita apoi Povestirile de la Kolâma ale lui Varlaam Șalamov, iar o reuniune de la Praga, la care participă și scriitori sovietici, îi va da ocazia de a face critici severe făcute politicii culturale rusești și de a îndemna la difuzarea
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
unui disident ca Andrei Siniavski a prilejuit, de asemenea, gesturi semnificative de apărare din partea criticului, devenit și "propagandistul" unor scriitori opozanți precum cehul Kundera, maghiarul Tibor Déry ori albanezul Kadare, abia tolerați în țările lor. Un chestionar adresat scriitorilor comuniști francezi, cerându-le reacția la dezvăluirile celor trecuți prin lagărele sovietice ori atitudinea față de invazia tancurilor sovietice în Budapesta anului 1956, semnnarea "Manifestului celor 121", privind războiul din Algeria, aderarea la un "Comitet scriitori-studenți" în mai 1968 marchează, la rândul lor
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
și literatura cu viața" - sunt alte subiecte atrase în sfera aceluiași interes pasionat față de tot ceea ce presupune ieșirea din raporturile comode cu sine cu lumea din jur. Maurice Nadeau e foarte atent și la mutațiile însemnate anunțate de "noul roman" francez prin Nathalie Sarraute, Michel Butor, Claude Simon sau Robbe-Grillet, făcând act de pionierat în opinia critică a momentului (suntem în anii 1957-59) prin analize foarte exigente; întâmpină - nu fără anumite rezerve privind determinismul excesiv în care este plasată literatura în raport cu
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
Luvru, muzeul unde și-a desfășurat neîntrerupt patruzeci de ani de carieră. Lui Pierre Rosenberg i se datorează mari expoziții retrospective organizate la Paris, în alte mari orașe europene și americane, dedicate unor pictori ca Chardin, Watteau, Fragonard, Poussin, desenelor franceze din colecția Prat, picturii franceze din colecții americane, toate însoțite de cataloage care sînt rodul unor studii și cercetări fundamentale pentru cunoașterea și reevaluarea operei artiștilor amintiți. I se datorează, de asemenea, îmbogățirea colecției departamentului de pictură al Luvrului cu
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
desfășurat neîntrerupt patruzeci de ani de carieră. Lui Pierre Rosenberg i se datorează mari expoziții retrospective organizate la Paris, în alte mari orașe europene și americane, dedicate unor pictori ca Chardin, Watteau, Fragonard, Poussin, desenelor franceze din colecția Prat, picturii franceze din colecții americane, toate însoțite de cataloage care sînt rodul unor studii și cercetări fundamentale pentru cunoașterea și reevaluarea operei artiștilor amintiți. I se datorează, de asemenea, îmbogățirea colecției departamentului de pictură al Luvrului cu un număr impresionant de capodopere
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
unor studii și cercetări fundamentale pentru cunoașterea și reevaluarea operei artiștilor amintiți. I se datorează, de asemenea, îmbogățirea colecției departamentului de pictură al Luvrului cu un număr impresionant de capodopere într-un timp record, după cum și reorganizarea expunerii de pictură franceză în cadrul proiectului "Marele Luvru", la îndeplinirea căruia a participat și a contribuit atît în calitate de conservator general al Patrimoniului, de șef al departamentului de pictură, cît și de Președinte-Director al marelui muzeu. Pentru această prestigioasă activitate, Academia franceză l-a ales
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
expunerii de pictură franceză în cadrul proiectului "Marele Luvru", la îndeplinirea căruia a participat și a contribuit atît în calitate de conservator general al Patrimoniului, de șef al departamentului de pictură, cît și de Președinte-Director al marelui muzeu. Pentru această prestigioasă activitate, Academia franceză l-a ales în 1966 printre membrii săi, iar Pierre Rosenberg a considerat această alegere nu atît un omagiu personal, cît o recunoaștere, fie și întîrziată, a istoriei artei ca disciplină științifică de-sine-stătătoare. Printre omagiile care i s-au adus
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]