549 matches
-
poezia pare să-l incomodeze. (O dovedesc și destule dintre articole, și recentul eseu dedicat lui Nichita Stănescu.) E un gen mai complicat, de care nu te poți apropia decât cu instrumente extrem de subtile. Imponderabile chiar. Iar franchețea (și numai franchețea) nu e de nici un folos. În Cinematograful gol, publicistul rămâne publicist. Nu mai face critică literară. Povestește și se povestește. Pe de-o parte, confesiunile de aici nu sunt lipsite de umor. Pe de alta, chiar și cele mai atașante
Pagina plină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5095_a_6420]
-
bine ținute sub control de autorități și rămâneau necunoscute celor mai mulți dintre noi. Personaje memorabile În DILEMATECA (nr. 85), Marius Chivu realizează o simpatică anchetă: Cel mai sexy personaj masculin din literatura română. Sunt de citit răspunsurile inteligente și nelipsite de franchețe, pe care le oferă câteva scriitoare: Lavinia Bălulescu, Ruxandra Cesereanu, Rita Chirian, Ioana Pârvulescu, Corina Sabău, Simona Sora și Cecilia Ștefănescu. Exemplificăm cu opțiunea exprimată de Ruxandra Cesereanu: „Optez și votez pentru locotenentul Ragaiac din romanul Rusoaica de Gib I.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3478_a_4803]
-
Marcel Tolcea are - de la 28 mai - o jumătate de secol. Pare greu de crezut, fiindcă în ciuda titlurilor și funcțiilor - profesor universitar, director al Muzeului de Artă din Timișoara, proprietar al firmei de publicitate "La Tolce Vita" - și-a păstrat aceeași franchețe și năstrușnicie băiețească, fără pic de aere și poză, aceeași poftă de a povesti cu miez și haz. întrebat dacă, punînd atîta preț și umor, nu e luat drept neserios, aniversatul răspunde: Sigur că sunt luat drept neserios! Nu am
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
în forma lor inițială, lăsând romanele amintite să-și ducă mai departe existența lor diferită, în calitate de „ficțiuni”. Cititorului i se prezintă deci substanța intimă a unei existențe dedicată scrisului și artei, gândită și reflectată în notele unui jurnal care îmbină franchețea observației cu meditația tânărului intelectual, apoi scriitor matur, asupra artei, scrisului și existenței sale în acest spațiu. Comparația cu Amiel mi se impune încă în timp ce scriu aceste rânduri pe hârtie, în pofida diferențelor considerabile dintre cei doi autori, născute în primul
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
Michnik, Leon Volovici nu exclude existența unui "naționalism civic" sau "inclusiv", nexenofob, definit doar prin elemente pozitive și neîndreptat împotriva vreunei etnii. În fond, poți să îți iubești țara, fără să urăști pe nimeni. Intervenția lui Nicolae Manolescu impresionează prin franchețe și realism. Frazele sale lipsite de orice urmă de bovarism sunt o continuă pledoarie pentru normalitate. Criticului îi repugnă starea de vedetă, biografiile care i se construiesc de specialiști mai mult sau mai puțin avizați și pledează pentru dreptul oricărui
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
scoată pe drumul mare al vieții și să ne ducă de o parte, de acea parte în care ni se dă șansa să ne regăsim cu viața noastră trăită ca destin, ceea ce înseamnă: trăită pe cont propriu." Vitalitatea lui excepțională, franchețea ideilor, a părerilor, felul în care s-a așezat, cu greutate, cu asumare, față de teatru și față de viață m-au fascinat, m-au făcut să meditez. Îl privesc, pe scenă sau nu. O forță inepuizabilă. Totală. Absolută. Nici urmă de
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
se întâmplă în lume. El stă de veghe, 24 de ore din 24, ca și cum ar fi o instituție, și nu un observator solitar. Adună informații, le prelucrează, formulează opinii. Opinii pe care ulterior, dacă este cazul, și le revizuiește cu franchețe, la scenă deschisă. O imagine a prezenței sale în lumea contemporană ne-o oferă volumul recent apărut, Frica de diferență, în care sunt incluse articole de atitudine, eseuri și cronici literare. Nu există problemă de mare interes pentru societatea românească
REZERVA DE LUCIDITATE A REPUBLICII MOLDOVA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17315_a_18640]
-
redefinit în bine TVR 2, TVR 3 și TVR Info, iar TVR 1 pare să fi ieșit din zona aceea a transmisiilor anoste, adormitoare. Un aer proaspăt se simte mai ales la emisiunile informative, ce abordează chestiuni de interes, cu franchețe și pertinență a opiniilor. Merită să exemplificăm aici cu o rubrică zilnică, introdusă în telejurnalul matinal de pe TVR 1, intitulată „De ce-aș citi?” și susținută de Tudor Călin Zarojanu. Pledoariile sale pentru lectură și pentru literatură sunt convingătoare, au
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5425_a_6750]
-
mi-au dat serios de gândit. Momentan sunt faini așa cum sunt. N-au o doctrină. Nici vreun manifest anume (de aici și titlul, atât de generos). Sunt un grup, lucrul se vede cu ochiul liber, dar de unit îi unește franchețea inteligentă cu care discută despre literatură.” Așadar, dacă e să-i acordăm credit lui Cosmin Ciotloș, și îi acordăm, veștile care vin dinspre generația foarte tânără sunt îmbucurătoare. O revistă în creștere LUCEAFĂRUL DE DIMINEAȚĂ, de când s-a transformat din
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4961_a_6286]
-
discretă că poate, cândva, aceste acte de penitență stilistică vor conta. Nu despre evazionism e vorba, ci despre eficacitate. Procedând altminteri, pare să fie convingerea lui Mihai Zamfir, omul de litere ar cădea, mai devreme sau mai târziu, în eroare. Franchețea nu înseamnă grosolănie. E drept că, pe de altă parte, excesul de eleganță riscă să devină ermetism. Dar, cel puțin în Jurnalele indirecte, nu e cazul. Recent a apărut cel de-al treilea volum al acestei serii. Deși conțin „puțină
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
Jurnale reunește sub același titlu cele mai reprezentative fragmente din jurnalul început de John Fowles în 1940, cînd era încă student la Oxford, și ținut fără întrerupere mai bine de o jumătate de secol. Scrise într-un stil de o franchețe dezarmantă, acestea invită cititorul la o incursiune în viața cotidiană și în mecanismele complexe ale minții unuia dintre cei mai imaginativi și inovatori scriitori ai secolului XX, oferind o privire de ansamblu asupra evoluției sale creatoare. Volumul cuprinde însemnări despre
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
și viciile. Același lucru se întîmplă cu antisemitismul și antiamericanismul: ambele sunt forme pe care le ia ura de sine atunci cînd, în virtutea unei oglindiri primitive, răbufnește în afară. În concluzie, o carte polemică scrisă de un autor a cărui franchețe te face să-l privești cu simpatie.
Ura planetară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9476_a_10801]
-
autor e tentat s-o facă5. De altfel, relația poetului cu literatura a avut dintotdeauna aparența unei convenții civile absolut avantajoase pentru ambele părți. Ca și volumele lui (deconcertante pentru cititorii comozi), confesiunile lui Florin Iaru au emanat constant o franchețe cuceritoare. El nu s-a ferit, de exemplu, să-și declare inapetența pentru anumite formule dominante (cum e aceea a lui Blaga). În același spirit, bravând, declară tot acolo, în interviul acordat lui Vakulovski, că, după apariția primei cărți, și-
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
imnurile înălțate "conducătorului iubit", "partidului", "patriei socialiste" etc., prin aberantă repetare, difizuate în mass-media zi de zi, ceas de ceas, de "sacerdoții" noii religii, nu au provocat, nu au indus în rîndul "enoriașilor" fervoarea, ci greața și plictisul". De remarcat franchețea cu care autorul îi amintește aci și pe acei poeți despre care cei mai mulți contemporani preferă a păstra deocamdată tăcerea, fie pentru că au pozat într-un soi de disidență "de cafenea" (Eugen Jebeleanu), fie pentru că mai sînt în viață (Nina Cassian
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
fel de mirare-regret. Mirare că, în linie generală, simte atît de identic cu mine. Are aceeași Ťstructurăť, aș zice. Și regret pentru că am impresia - nu știu de ce - că asta mă bagatelizează. Ideea că cineva Ťseamănăť cu mine îmi displace teribil". Franchețea sa descumpănitoare face loc simpatiei față de Eugen Ionescu: "Un tip al dracului de inteligent și pe deasupra cu vervă și tupeu (...). Pentru prima oară văd un om care crede în inteligența sa și în talentul său fără să fie un înfumurat
Jurnale feminine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10471_a_11796]
-
comunist. Textul produs în urma acestei experiențe (pe alocuri traumatizante, cel puțin într-o primă fază, chiar dacă pare greu de crezut), Călătoria de studii - un altfel de exil (vezi pp. 133-146), unul dintre cele mai bune ale volumului, este șocant prin franchețea cu care autoarea descrie impactul cultural pe care îl trăiește un om din lumea comunistă (tributar al unui anumit sistem de învățămînt, cu modul său de viață și sistemul său de valori, cu toate complexele de superioritate și de inferioritate
Pionierii postmodernismului românesc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13525_a_14850]
-
la gură. Daniela Rațiu sondează abisurile sufletului femeiesc într-o manieră care presupune o solidă expertiză în psihologie sau, poate o vastă, dar de neinvidiat, expriență de viață. Misteriosul eu feminin nu are pentru ea nici un fel de secrete, iar franchețea etalării sale publice are toate șansele să șocheze. Mia, Gisela și Camelia sunt, la prima vedere, trei vecine de bloc, de vârste apropiate, fără prea multe lucruri în comun. Mia este măritată, celelalte două, nu. Gisela este artistă - cântă la
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
să interpretăm titlul debutului - Invocație nimănui, un volum ce nu pare traversat de influențe și nici, cu atât mai puțin, de anxietatea lor. S-a vorbit pe larg despre prospețimea acestei poezii; în ce mă privește, înclin să insist asupra francheții ei extraordinare. O franchețe care nu disprețuiește și nu ocolește însă metafora, cum vor face - programatic uneori - cei care vor veni după. Pariul paradoxal al lui Dinescu și, în orice caz, nota lui originală, constă, după mine, în această simultaneitate
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
Invocație nimănui, un volum ce nu pare traversat de influențe și nici, cu atât mai puțin, de anxietatea lor. S-a vorbit pe larg despre prospețimea acestei poezii; în ce mă privește, înclin să insist asupra francheții ei extraordinare. O franchețe care nu disprețuiește și nu ocolește însă metafora, cum vor face - programatic uneori - cei care vor veni după. Pariul paradoxal al lui Dinescu și, în orice caz, nota lui originală, constă, după mine, în această simultaneitate - ce tinde să devină
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
face - programatic uneori - cei care vor veni după. Pariul paradoxal al lui Dinescu și, în orice caz, nota lui originală, constă, după mine, în această simultaneitate - ce tinde să devină convergență - între tonul direct și regimul metaforic, între metaforă și franchețe. Pariu imposibil, căci cum să obții transparența unui sens printr-o metaforă care - prin însăși esența ei - îl ascunde sau îl amână. Pariu transformat într-un conflict interior ce conduce la o mare concentrare și se rezolvă printr-o rar
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
fiecare replică, însă această punere în oglindă cu suprapunerea afectelor relevă fascinul cinematografiei proiectat pe chipul gangsterului mesmerizat. Pentru ca John Dillinger să devină ceea ce este are nevoie de această lume iluzorie a peliculei. Cu un gest necugetat, dar de o franchețe și magie pe care filmul lui Michael Mann reușesc să le redea, Dillinger pătrunde chiar în sediul poliției din Chicago, protejat și nu prea de ochelarii săi cu lentile fumurii și poate admira expuse peste tot fotografiile sale și ale
For he’s a Johnny Good Fellow... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7024_a_8349]
-
timp. O carte comentată favorabil și de Z. Ornea, Mitul Nae Ionescu de George Voicu, scoate în lumină caracterul legionaroid al acestui ,formator de opinie". Jurnalul lui Sebastian a bulversat lumea literară românească, ca și pe cea a istoricilor, prin franchețea, subiectivismul produs de sensibilitatea rănită a intelectualului evreu-român fiind în final o garanție a interesului și valabilității ca ,document de suflet" al acestuia. în schimbul de ,focuri" au fost implicate numele lui Cioran, Eliade, Eugen Ionescu, Camil Petrescu ș.a. Poate, de
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
în colimatorul lui Nicolae Florescu: persistența mentalității pentru care inconformismul n-ar fi de "bonton", întrucît nu se cuvine "să te iei" de unele nume în vogă, indenegabilă reminiscență a conformismului de dinainte de '89. Străin de sumisiunea conjuncturală, optînd pentru franchețe, d-sa e, am zice, un inconformist moderat (căci se raportează mereu la "învățămintele" istoriei literare denunțînd "asaltul bezmetic al formelor fără fond"). Propozițiile contestatare ce ni le oferă au de regulă un bun simț ce le propulsează în sfera
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
cu cine să te bați. Dostoievski încurcă însă de tot lucrurile și, o dată cu citirea lui, începe îndoiala. Nu mai există buni și răi, ci amestecați. Pedeapsa, la rîndul ei, nu e întotdeauna pe deplin meritată și nu are nimic din franchețea pumnului dat de Old Shatterhand, ci e mai degrabă ciudată și defazată, dacă nu complet nedreaptă. Eroarea judiciară este posibilă. Nici nu mai știi cu siguranță cine trebuie să învingă și în ce mod. Oricum, nu mai poți fi liniștit
Bunii și răii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14175_a_15500]
-
fără griji, încălzită de razele mângâitoare, câteodată capricioase, ale dragostei materne. Această atmosferă idilică, rurală, durează până în 1911, când are loc prima schimbare mai importantă, pricinuită de stabilirea întregii familii în Capitală. Abia la Varșovia, având încă proaspete în minte franchețea și moralitatea neprefăcute ale țăranilor și slujitorilor de la moșie, descoperă Witold cu stupoare juvenilă că "stăpânii", straturile privilegiate ale populației, reprezintă un fenomen cu totul grotesc și nenatural, prostesc, dureros de comic și chiar respingător, întrucât duc o viață lesnicioasă
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]