1,147 matches
-
va beneficia și el de un capitol monografic), lucrul se întâmplă din simplul motiv că un altul, anume Costache Conachi, a ocupat deja poziția. Mihai Zamfir nu face decât să pună în aplicare cu consecvență acest principiu de o naturalețe frapantă. Metoda lui Plutarh, în definitiv. (După cum foarte inspirat a observat profesorul Mihai Dinu, în cadrul lansării de la Librăria Dalles.) Când nu sunt chiar paralele, luminându- se fecund unul pe celălalt, două destine apropiate ajung să-și facă o concurență tacită. Și
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
să aproximeze din unghi mai cu seamă sociologic. Concluzii stilistice există, firește, dar în surdină. Foarte interesantă, însă, panorama aceasta alternativă (cum se declară ea în subtitlu) este din alte rațiuni. Care țin, înainte de orice, de viziunea istorică a criticului. Frapantă pentru specialiști. Șocantă pentru nepreveniți. Un prim spasm, cititorul îl va avea constatând că pentru Mihai Zamfir literatura română începe în fapt abia cu Costache Conachi (1778 - 1849). Nu e nevoie să transcriu întregul inventar de nume peste care autorul
Stilul intelectual (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5253_a_6578]
-
decât mulți poeți de meserie din generația lui, Ionuț Chiva are mania verbalizării. În toate registrele, dar pe o singură voce. Mi-amintesc că, la debutul său, cu romanul 69, aproape toți criticii au remarcat tocmai timbrul special al frazei, frapant de unitar. Acum, păstrându-și ce-i al lui, el dă în permanență senzația că spune tot, inclusiv faptul că sunt unele lucruri pe care n-ar trebui să le spună. Gestul acesta e, totodată, imprudent și inteligent. Imprudent, pentru că
Postfață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5327_a_6652]
-
Bolintineanu - armonia fonică a versului - s-a manifestat la el constant; arta lui poetică a vizat recrearea unei armonii primordiale, în care cuvintele trebuiau să cînte, indiferent de istoria narată. Dacă inovația prozodică pare deocamdată a reprezenta originalitatea cea mai frapantă a lui Bolintineanu, viziunea poetică propusă de el rămîne la fel de ciudată în context pașoptist: e vorba mai ales de o senzualitate acaparantă, epuizantă, unită însă cu o omniprezentă obsesie a morții. Senzualitatea morbidă a poetului - iată mai degrabă un simptom
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
lume în care se poate locui. A doua se referă la ceva ce anunțam mai sus. Calitatea demonstrației. (Și, aș adăuga, diversitatea argumentelor.) Aici ar fi ceva mai multe de spus. De pildă că, deși interpretarea e de o noutate frapantă și de o inteligență radicală, nicăieri frazele nu capătă aerul sfidător al noutății frapante și nici intoleranța inteligenței radicale. E, desigur, o observație ce are în vedere un tip de atitudine. Dar și un tip de logică, complet lipsită de
O interpretare strălucită by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5464_a_6789]
-
mai sus. Calitatea demonstrației. (Și, aș adăuga, diversitatea argumentelor.) Aici ar fi ceva mai multe de spus. De pildă că, deși interpretarea e de o noutate frapantă și de o inteligență radicală, nicăieri frazele nu capătă aerul sfidător al noutății frapante și nici intoleranța inteligenței radicale. E, desigur, o observație ce are în vedere un tip de atitudine. Dar și un tip de logică, complet lipsită de vanitățile determinismului. Concluziile nu se înlănțuie liniar. Dacă ar fi făcut-o, eseul ar
O interpretare strălucită by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5464_a_6789]
-
În felul acesta, din cedare în cedare, la finalul întrevederii documentul devenise de nerecunoscut. Orgoliul, la vremea aceea, era simțitor mai ponderat decât dorința de a învăța. Sângele era la fel de albastru ca cerneala. Cu aceasta, ajung la al doilea aspect frapant al Amintirilor lui Radu Rosetti. Portretistica lui, deși lipsită de adâncime, se remarcă prin ordinea ei specială de priorități. Aproape că nu există, aici, personalitate pe care autorul să n-o caracterizeze, întâi și-ntâi, prin portanța culturală. Bunicul său
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
scrise în marginea fenomenului, de n-ar fi să pomenesc decît Pitești. Centru de reeducare studențească de Dumitru Bacu sau Fenomenul Pitești de Virgil Ierunca, alături de zeci de alte volume pe aceeași temă. Din lectura lor se desprind două trăsături frapante, care surprind ceva din specificul ororii de atunci. Prima este de ordin psihologic: cînd scoți un om din regimul obișnuinței și îl silești să înfrunte imprevizibilul, el va reacționa în virtutea unor imbolduri care nu mai țin de tiparul educației. Pus
Oamenii din bolgie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5415_a_6740]
-
fericit dacă aș fi măcar în stare să scriu despre călătoriile mele - hotelul Chesières mi-a venit instantaneu în minte. De ce?” Răspunzând la această întrebare, Tony Judt ne introduce în labiritntul coșmaresc al bolii care avea să-l răpună: „Însușirea frapantă a acestei boli neurodegenerative e că-ți lasă mintea liberă să reflecteze asupra trecutului, prezentului și viitorului, dar te deposedează încetul cu încetul de orice posibilitate de a converti reflecțiile în cuvinte. La început, nu mai poți scrie singur, având
Memorii de dincolo de mormânt (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5346_a_6671]
-
de subordonare față de aparatul din care făceau parte, nu-și puteau depăși limitele culturale. Nu numai transcrierile pocite ale numelor de filosofi europeni atestă acest orizont cultural redus al cadrelor fostului Inspectorat al Ministerului de Interne din județul Sibiu. Mai frapantă este lipsa generală de orientare a acestei urmăriri permanente. Ofițerii care îl urmăresc, chiar dacă știu vag cine este Constantin Noica, nu par a înțelege de ce îl urmăresc pe acesta și, mai ales, ce intenționează să obțină din supravegherea lui. Din
Noica și fosta Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5202_a_6527]
-
a obligat să găsească în artă unica salvare. Poate că, rămas în cercul favorizaților sorții, poetul Macedonski n-ar fi ajuns niciodată mare poet. În cazul lui, curba socială descendentă s-a îmbinat perfect cu cea artistică ascendentă, într-o frapantă simetrie. Rareori viața unui scriitor s-a reflectat atât de clar în arta sa precum în cazul scriitorului nostru [...] Scrie în acești ani o poezie din ce în ce mai detașată de contingent, o literatură din ce în ce mai senină, în paralelism perfect cu noua fază a
Stilul intelectual (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5227_a_6552]
-
prieten, Gheorghe Vidican, pe care-l cunosc de-o viață. N-a existat, în deceniile de când ne știm, nici o clipă în care să-l percep altfel decât ca pe un poet. Sensibil și nepăsător, bizar, spectaculos și retractil, semănând fizic frapant cu Verlaine, dar scriind în tradiția cuminte-scormonitoare a premoderniștilor din familia Pillat, Vidican trăiește în suprarealitatea propriilor metafore și construcții poetice. Citiți această viziune asupra poeziei, numită Mansardă, și gândiți-vă la sensurile ascunse de ea: "mă răsfățam în mansardă
Sindromul Blake by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6663_a_7988]
-
și în Marea Britanie, circa 8% dintre copiii care se nasc anual sosesc pe lume înainte de termenul normal al sarcinii, ceea ce înseamnă un număr de 60.000 de copii. Legat de această situație, dr. Lale Say din partea OMS a declarat: Este frapant să observi că rata nașterilor premature reprezintă o problemă în toate țările lumii, dar are cauze diferite. Dacă în țările sărace este afectată de factori precum infecțiile, malaria, HIV și subnutriția, în cele dezvoltate cauzele sunt reprezentate de sarcini la
Rata nașterilor premature, o problemă mondială din cauze diferite () [Corola-journal/Journalistic/66780_a_68105]
-
n-am cum să verific acum, îl ci-tează. " Confesiunea unui copil al secolului", romanul lui Musset din 1836, este, minus stilul emfatic ( "de copil răsfățat, care evocă cerul și iadul pentru întâmplări dintre cele mai prozaice", cum zice Baudelaire), unul frapant holbanian: mai puțin în prima parte, unde este descrisă boala secolului, de care suferă tineretul deziluzionat și depravat de după Primul Imperiu, dar în părțile următoare care analizează un caz de gelozie morbidă. Este de fapt romanul iubirii tumultuoase dintre Musset
O referință ignorată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6683_a_8008]
-
calvarul crucificării și închisorilor comuniste (pentru prima oară, credem, apare figura monseniorului Vladimir Ghica, mort la Jilava). Fapt e că Dan Stanca are vocația problematizării, chiar și a unor cazuri de cronică mondenă sau neagră, totul în rama unui imaginar frapant, dezlănțuit. El a deprins arta de a stârni cititorul, de a-l provoca, de a-i zgândări închipuirea, de a-i propune ipoteze,dezbateri, profeții, inclusiv miracole legate, de pildă de călugărul și preotul exorcist (asasin?) de la schitul Tanacu (vizitat
Ultimul Papă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6718_a_8043]
-
Fotografii din al Doilea Război Mondial extrem de rare și frapante pentru zilele noastre au fost făcute publice, după mai bine de 70 de ani, scrie Soldații iau masa pe cutiile de muniție. Soldații trupelor aliate păzesc mai mulți prizonieri germani capturați în Le Gast. O paradă de sărbătoare după eliberarea
Fotografii color din Al Doilea Război Mondial - GALERIE FOTO () [Corola-journal/Journalistic/67306_a_68631]
-
afle și restul? n P.S. de dragul anecdotei: în 1976, Cheever și-a făcut vacanță în țara noastră, între altele pentru că Petru Popescu, prietenul său roman căruia îi aranjase un sejur de trei ani la Yaddo, era „un exemplu atât de frapant de egocentrism, încât voiam să-i cercetez originile”.
Fața invizibilă a unui univers perfect by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6554_a_7879]
-
în noiembrie ’34. Versuri răsfirate pe patru jumătăți de coală încă o dată împăturite, puse pe hărtie împrăștiat, citeț, dar fără nici o linie ori eleganță, cu un creion care se ferește să apese. Nimic nu zgîrie, în această mărturisire de-o frapantă banalitate, în fond, dar avănd claritatea, în surdină, a rugăciunilor inimii. „Ceasuri băteau, șapte, din turnuri ascuțite și... catolice/ clopotele bisericilor din Brașov/ iar eu trezit din măduva adîncă a lemnului de pădure/ coboram în strada Ciocrac la no. 8
Întoarcerea la viață by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6578_a_7903]
-
Ildikó Gábos-Foarță Boszormenyi Zoltân este un scriitor frapant, surprinzător, ciudat - ca propria-i viață. La vârsta de 18 ani, Boszormenyi fuge de acasă, iar la 30 și mai bine de ani, în urma apariției celui de-al doilea volum de versuri, fuge și din țară. Motivele evadării vor fi
Böszörményi Zoltán - Trupul molatic al nopții by Ildikó Gábos-Foarță () [Corola-journal/Journalistic/6101_a_7426]
-
planturos a cărui vigoare ancestrală, împlîntîndu-l în limbă, l-a legat de ea prin vocația de critic. Un critic literar de o tăioasă franchețe a verdictului și totodată un intelectual posedînd fler discriminator. În totul, Alex Ștefănescu este o ființă frapant de armonioasă, a cărei prezență place și este căutată. Criticul vorbește bine în public, înseninează frunțile și nu dezamăgește prin concesii critice făcute subreptice. Apoi, omenește vorbind, Alex e persoana cea mai puțin antipatică pe care o știu, cauza stînd
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
primele opt versuri sunt, în franceză, „vers, la coupe, une troupe, à l'envers, divers, la poupe, qui coupe, d'hivers", iar pe românește „vers, o cupă, după, s-au șters, în mers, la pupă, să rupă, submers". Și mai frapantă este această potrivire în celebrul sonet care începe cu „Sespurs ongles(...)' și în care unele cuvinte - după cum aflăm din Glose - au semnificații și materiale și morale (de exemplu mobilele credenza și console pot trimite la credință și la verbul a
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
e nevoie ca o parte, cea mai slabă [a ființei umane], dar cea mai divină, să lupte fără încetare. Toate pasiunile trupești sunt josnice. Cele sufletești de soi rău sunt un veritabil cancer: invidia etc.” (8 octombrie 1822, tr. ns.). Frapant este modul în care corela eticul și esteticul: „Gândeștete la tatăl tău și depășește-ți ușurătatea ce te caracterizează; nu fi complezent cu inșii ce au o conștiință suplă” (tr. ns., 9 septembrie 1822, p. 9). „Pictura lipsită de vlagă
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
necum să le descrie, fără a deveni obositor și să le dedice volume și, chiar și atunci, redându-le doar imperfect. În asta constă neputința artei poetului; e silit ca, din toate aceste impresii, s-o aleagă pe cea mai frapantă, pentru a mă determina să mi le imaginez pe toate celelalte” (1843, 16 decembrie, tr. ns.). Pictura, după Delacroix, se sustrage limbajului, de unde oroarea sa de abstract, de perfecțiune formală pro se : „Există linii care sunt veritabili monștri: dreapta, serpentina
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
a intelectualilor e în fond un loc comun. Indiferent la ce epocă ne referim.) A vedea, la grămadă, în gândirea acestora o funciară lipsă de realism, iarăși nu-i o noutate. A le sesiza, unor oameni de impecabilă ținută culturală, frapante sincope de caracter, nici atât. Prejudecăți. Verificabile, fără doar și poate, în destule cazuri, de unde și rezistența lor. Dar prejudecăți. Aș fi așteptat, de la Lucian Boia, la capătul unui asemenea tur de forță, o serie de concluzii în adevăratul sens al
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
a fost una a eflorescenței extraordinare a romanului, dar tot atunci s-a produs și o dezvoltare fără precedent a literaturii cu caracter autobiografic. Care considerați că este cauza unei astfel de proliferări a autobiograficului, în perioada contemporană? Ceea ce este frapant în istoria romanului din secolul al XVII-lea până astăzi este aptitudinea lui de a se metamorfoza. Ce e un roman, dacă nu o istorie inventată? Restul este ad libitum, variabil și infinit. Autobiografia cunoaște astăzi aceeași capacitate de metamorfoză
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]