4,485 matches
-
dragostei tale, plantele și vietățile ei minunate, te angajezi cu forță și hărnicie să pornești micul punct de prim ajutor, cazanul-vindecător-al-lui-goibniu este plin cu apă de ploaie purificată, iei un ștergar mic de papură albă și îl înmoi în cazan, freci fiecare frunză de trifoi cu cinci foi, fiecare petală de petunie magică, fiecare spinare de furnică albă, fiecare aripă de albină superpolenizatoare, botul și colții tigrului qilin, protectorul cuibușorului tău apretat, la urmă te îmbăiezi și tu în apa cazanului
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cuibului tău: covorașul de papură albă, salvator la ananghie, pătratul de trifoi cu cinci foi, minunea grădinii tale suspendate, pânza albă a patului tău fără picioare, așezat direct pe pământ, pe care o vei îmbrăca în ziua nunții tale. apoi freci cu peria moale blana tigrului alb qilin, până când el se prăpădește de râs. șase în al treilea loc: toți cei care caută cu orice preț bucuria au ghinion, tu ai noroc, tu ai așteptat bucuria, unica săgeată galbenă a urșilor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vătraiul după tine! Of, Dănilă, du-te și tu unde-i vedea cu ochii. Și mai leapădă odată securea aceea, că nu pleci, doamne ferește, să te bați cu Han-Tatar! Vorbesc la tine ca la perete, nici că-ți pasă! Freci și tot freci la secure, de gândești că cine știe ce scofală o ieși de-acolo. DĂNILĂ: Gata, bre, ajunge! Ascuțeam și eu, să nu stau de pomană cât gândesc. Ce-ți vine-a crede? Iară de dus, iaca mă duc, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Of, Dănilă, du-te și tu unde-i vedea cu ochii. Și mai leapădă odată securea aceea, că nu pleci, doamne ferește, să te bați cu Han-Tatar! Vorbesc la tine ca la perete, nici că-ți pasă! Freci și tot freci la secure, de gândești că cine știe ce scofală o ieși de-acolo. DĂNILĂ: Gata, bre, ajunge! Ascuțeam și eu, să nu stau de pomană cât gândesc. Ce-ți vine-a crede? Iară de dus, iaca mă duc, ce să fac? Oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
SISOE: Gata, am ajuns! (Se uită în sus, strigă) De-acu' ridicați hârzobul și puneți-l la păstrare. Să ne vedem cu bine! (Coșul este ridicat, dispare spre pod. Face câțiva pași, calcă strâmb) Ptiu, drace! (ridică talpa piciorului, o freacă) Aceasta numai pe pământ este cu putință: să te poticnești cum faci un pas și să-ti zdrelești tălpile în colțuri și ascuțișuri. Hm! Cată să fiu cu mai mare băgare se seamă... Se uită în jur, pipăie terenul, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
el să-l ascultăm. Da’ te-am văzut la emisiunea aia, mamă! Tot cu pantalonii ăștia erai! Călin își amintește că, atunci când a scos CD-ul, i l-a dat și lui frate-su’. L-a introdus în combină, a frecat cu telecomanda începutul fiecărei piese și a conchis că e bun. - Hai, nu vrei o banană? Te rog io! Ce să-ți dau? N-avem decât mâncare pentru taică-tu’ că nu i-au ieșit analizele prea grozav. - Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și acum mai comentam că, uite, le crescuseră sânii sau se petrecuseră alte schimbări interesante cu ele, atenția ne era îndreptată mai degrabă asupra noastră, care parcă am fi crescut toți odată, de-a valma. Chiar și Cotețu, cu care frecasem menta toată vara, mă impresiona acum, pentru că-l vedeam într-un alt context. Toți se maturizaseră. Dorică trecuse de la pantalonii de stofă la blugi și părea mai șmecher, mai dat dracului. Stăteam, ne uitam unii la alții și, repet, mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
nevoie de mai mult. Nu se întâmplă mare lucru. Aceiași parteneri de bârfă. Aceiași clienți trimiși de băncile din preajmă. Halatul. Despre el trebuie scris. Funcția lui. Deghizare. Trebuie să-și demonstreze ei înseși că muncește, că e utilă. Nu freacă menta. Asta era important. Își justifica pâinea. Ce să vă mai spun despre tanti Cati. Cea mai interesantă lucrare pe care a bătut-o - despre procesul tehnologic al cașcavalului. Și a bătut 300 de pagini. Știa tot despre cașcaval. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
fi un sergent oarecare.” Am crezut întâi că visez... Mi am tras o palmă peste obraz, să fiu sigur că-s treaz și întreg la minte... Cu încetineală de melc, m am întors. În față... aveam o umbră. Mi-am frecat ochii, să mă pot dumiri. Abia după o vreme mi-am dat seama că-i Brad Filip. „Domn’... ” „Sst!” - a făcut umbra spre mine, ducându-și degetul la buze... „Să-mi spui pe nume, Costăchele. Să nu mă dai de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
îl sărută și îi zise: - Știam, puiule, de aceea și am venit. Ieșisem să-mi petrec vecina. Când intrasem, copilul mânca cu poftă o bucățică de plăcintă. - Vezi, îmi zise el bucuros, ți-am spus că a copt azi! Își frecă palmele mânuțelor, una de alta (așa făcea, și face și acum încă, când era mulțumit tare de ceva) și se culcă. Acum, peste mulți ani, vreau vă zic la toate vecinele mele: „Să aveți parte și voi și copiii cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ei. Maria, una din novicele cele mai tinere, umbla adeseori prin pădure cu capul descoperit, despletită, cântând în timp ce alerga bezmetică de colo-colo, transpusă într-o fericire care nu i se ștergea de pe chip decât atunci când maica stareță o punea să frece podelele bucătăriei în semn de penitență. Maria nu era de acord cu această pedeapsă, îi mărturisea doar ei, să nu o audă maica stareță, că atunci când aleargă prin pădure cu părul despletit se întâlnește cu Dumnezeu, și nu înțelege de ce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
grăsuțe și neastâmpărate începură să se joace cu ciucurii de la cuvertură. Împleti mai întâi doi, apoi îl adăugă și pe al treilea, când se întinse spre al patrulea se trezi smucit de umăr. Instantaneu lăsă ciucurii să atârne liber. Se frecă la ochi, își băgă un deget în nas, iar cu cealaltă mână se trase tare de buză. — Să pun pe masă prăjitura cu nuci sau biscuiții cu vanilie? Ne-am întors capul spre ușă, dar n-am știut ce să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
prin semne, că... Lasă, i-a dat ea, tot prin semne, răspunsul necesar. Invitându-l, în continuare, setoasă, de mama focului. S-a dus. S-au îmbrățișat. Ea l-a și aruncat în nisipul petecuțului de plajă. și l-a frecat; și l-a învârtit; și l-a obosit; până l-a dat aproape gata. Pe urmă, l-a luat de mână și l-a purtat până l a apropiata vilă, a cărei proprietară era. Acolo i-a dat haine, de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pline de cheaguri negricioase de sânge. Doi cărăbuși zburau în jurul meu, viermi minusculi mișunau, lipindu-mi-se de corp. Am vrut să curăț petele de sânge care îmi acopereau hainele, dar cu cât îmi umezeam cu salivă mâneca, cu cât frecam mai mult, cu atât sângele se întindea și se îngroșa. Se împrăștia pe mine și îi simțeam răceala vâscoasă pe toată suprafața corpului. Era aproape de asfințit. Cădea o ploaie fină. Involuntar, am luat urma pe care o lăsaseră roțile dricului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
trecând prin mine curentul veșniciei, al nesfârșitului. ...Dar ea reveni. Nu era atât de crudă cum presupuneam. M-am ridicat și i-am sărutat pulpana rochiei; i-am căzut la picioare; scuturat de hohote de plâns îmi întrerupeam tusea, îmi frecam fața de pulpele ei; am strigat-o, de mai multe ori, pe numele adevărat, care avea o rezonanță deosebită. Dar, din inimă, repetam: „Târfă... târfă...“ Îi îmbrățișam pulpele având gust de miez de castravete, amar, dulce și acru. Am plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a ființei mele ar putea proveni. Un râs dogit, care se răsucea în gâtlejul meu, ieșind din vid. Devenisem bătrânul negustor de mărunțișuri. Eram răvășit. Mi se părea că m-am trezit dintr-un somn lung și profund. M-am frecat la ochi. Eram chiar în vechea mea cameră. Se făcea aproape ziuă, iar geamurile erau aburite. Departe se auzeau cocoșii cântând. Din jăraticul reșoului, care se găsea în fața mea, nu mai rămăsese decât o mână de cenușă rece și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
proză și teatru, greu transpare, de vreo trei-patru ori, „documentul” din spatele ficțiunii! „Se spunea, În anturajul lui, că avusese legături cu o balerină și, de asemenea, cu o actriță franțuzoaică de la Teatrul Lentovski. Chiar el mărturisea că Îi plăcea să frec venteze Salonul de Varietăți, un șantan renumit al Mos covei În care, pe lîngă ofițeri desfrînați, Întîlnea și multe femei ușoare”( ne amintește Troyat). Prudent și pudic, scrii torul trata mereu În glumă subiectul, nimeni neștiind cuadevărat care era adevărul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
drumu' la parascovenia asta. Tu te pricepi?" "Mă prisep io seva, seva. Da' fi-miu are calculator d-ăla normalu', nu d-ăsta, portabil. Tre' să fie un buton pă undeva..." "Un buton? Văd că are o sută", oftează Cateluța, frecându-și fruntea brobonită de sudoare. "Lasă literile și alelalte! E un buton asa, mai spesial." Intuiția sau întâmplarea îl fac să apese pe cel corect. Ecranul se luminează, se aude și melodia cu care sistemul de operare se pune în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
alea si tot mă doare si acu'. Mare zigodii si doctorii ăstia! Cum te chinuieste ei si-si mai umflă si banii... Ei între ei tot asa o făsea, tot asa s-or chinui unu' pă altu'?" "Niște hoți! A frecat și ei menta p'in facultate, cu alde d-ăștia ca dom' Scufiță al nostru, și p-ormă îți saltă parnosu' dân buzunar, dă zici că ce-i aia. Știe ăia ce-i munca? Știe pă dracu' să-i pieptăne
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-l doară-n spate de observația fătucii și meșterește la radio, căutând un post favorit. Ea se impacientează: "Tu n-auzi?" "Ce e, dom'ne? Am plecat? Las' că-l închid eu când o luăm din loc. Nu mă mai freca la icre aiurea, da?", mârâie tipul. Da' ce binedispus ești, nene!", observă cuconița malițioasă. "Păi, de când te-ai trezit, numa' și numa' într-o observație și o acreală mă ții. Că iar mi-am dat cu Brut, și că cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
intelectuali. Te-ai prins?" "Da. Numai că sunt curios cum o să faci asta." "Păi, mă Bebe, ce face un intelectual?" Întrebarea îl cam blochează pe bărbat. Își dă și el cu părerea: "Un intelectual? Știu și eu... În general cam freacă menta și trage targa pe uscat, he, he, he!" " Nțț!", face ea cu un aer superior. "Vezi că nu știi răspunsul corect? Ți-l dau eu: citește, mă, citește. Asta face un intelectual." "Și eu citesc, nene!", afirmă convins Bebe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
umană, ar fi arătat ca o holbare. După o scurtă revenire din uluială, nu putu să emită decât atât: "Da' p-aci toți e d-acia!" Profund, domnule! Reamintesc că era un gândac românesc. "Miroși altfel decât orice gândac", face el, frecându-și nedumerit antenele. "Probabil...", am zis așa, ca să nu i se pară că-l sfidez cu tăcerea mea. Se învârti de câteva ori în jurul meu și enunță, parcă surprins: Deși ești la fel, ești altcumva..." "Normal", am zis cu aplomb
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
zi mai nasoală, că-l am pă ingineru' ăla tânăru' pă mașină azi cu niște daraveri și o să mă reped cum îmi fac nițel timp sau cân' scap, naibii, dă el. Uite că timp n-am avut dăloc, m-a frecat ăla ca pă hoții dă cai. Da' acu, poftim, cum m-am scos, cum am și venit la marele fix", explică vecinul. După o scurtă pauză, îl zorește: "Hai, scoate alea să le suim iute-n benă, că timpu' fuge
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ți-ar putea fi dă folos și tu te iei dă mama, care e și moartă pă deasupra. Păi, zi și tu, e frumos?". Ia mai du-te, bă, dracu', d-acia. Vezi-ți dă drumu' tău și nu mă mai freca la melodie, umflatule care ești!" "Treaba ta. Io spre binele tău ți-am zis. Cum, na!, ți-o zic și p-asta: Ai dă grije dacă pân' la urmă te-o chema americanu'! Umblă cu mare atenție și nu te
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
concluzii fundamentale: "Bine că știu acu' cum șade treaba și pă ce picior dansăm. Care va să zică, de-ăștia-mi ești, frătimeagule...". Anton îl privi și mai mirat: "Cu mine vorbești?". Nu, bre, nu cu mata. Vorbesc și io singur ca iepurașu'. Frec pușca și vorbesc prostioare. Da' m-am prins unde-i lupu', înțelegi?" Nu", recunoscu simplu și demn colegul. "N-ai mata treabă!", spuse împăciuitor Vasile. Dă-l în gura mă-sii dă lup, că mă ocup io dă el pă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]