584 matches
-
exercițiul puterii, n-au fost obișnuiți să fie lideri și, dintr-o dată, trebuind să se comporte ca atare, se poartă lamentabil, mitocănește. Problema lor e că se cred șmecheri și nu sunt. Golani ratați. R.T. are tendința să dea interpretări freudiene peste tot. Așa zice despre ăștia. Nu are forța să spună pe față că îi disprețuiește, pentru că și atunci îi descrie. De fapt, și descrierea asta în amănunțime e tot o formă a disprețului, a scârbei. A silei. Descrii ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
scria dl Tudoran era că, în vreme ce familia sa fusese alergată între Sighet și Canal, alte familii se gudurau la mantaua soldatului sovietic eliberator. Dl Tudoran nu este responsabil decât de ceea ce scrie nu și de lecturi incorecte ori de complexe freudiene. 2) Dl Tudoran recunoaște: deși s-ar vrea motan, Jerry e, cum precizează dl Cornea, „doar un biet șoricel”. Dl Tudoran crede că aista nu este singurul lucru asupra căruia el și dl Cornea au păreri similare. De pildă, vrea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
astfel. Am o bună prietenă, o mare poetă, cu vajnice opțiuni politice, care înjură mereu în felul acesta. Îi spun: „Bine, dar tu n-ai organul ne cesar.“ „Nu-i nimic, îmi răspunde ea. Mă descarc.“ Să fie o chestiune freudiană? Năzuința subconștientului feminin spre masculinitate? R.P. O fi, nu știu. Freudianismul injuriei românești, adevărat sau nu, e o temă pe care se pot scrie disertații. Mai ales cu preaplinul de material bibliografic pe care ni-l ține la dispoziție România
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
interioară (impactul dintre extatic și sexual), impulsul către deformare, rebeliunea continuă, melancolia, egocentrismul, dandismul (cu vocația lui Nego, nostalgică, pentru acea evocată haute couture), erotismul invertit (care, în cazul lui I. Negoițescu, ar putea fi lămurit pornind de la unele sugestii freudiene din analiza făcută lui Leonardo, cu nuanțările aduse de Jung și Proust), subiectivismul, plăcerea de a se travesti (prezentă, între altele, și în dorința lui I. Negoițescu de a fi pictat ca artist renascentist). Autorul Engramelor n-a fost toată
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
data recentă (Jean-François Lyotard, Jean Baudrillard, Richard Rorty) pe fenomenologia lui Gaston Bachelard, conduce la o figură coerentă și convingătoare: „poezia lui Aurel Pântea se zbate mereu între aceste două extreme: la un capăt, abisul visceralității confuze și al psychei freudiene și jungiene; iar la celălalt, exercițiul spiritului de contemplație că eufemism al dezastrelor și haosului descoperite la extremă cealaltă”. Afirmația este apoi detaliată prin descrierea imaginarului elementarizant al poetului și a statutului reprezentării în și prin discurs. Mai puțin reușită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
sadic- dostoievskiene, bea în neștire și scrie poezii. Îl are, printre profesori, pe un oarecare Cărtărescu, care-l ajută să publice cîteva texte într-o antologie cu mai mulți autori. Cunoaște iubirea, care i se pre zintă, ca unui copil freudian sau ca lui Maitreyi, pervers- polimorfă : iubește o fată, un cuplu, un motan (parcă) și nu mai știu ce. Scrie un tratat despre gîn dacii de bucătărie. Își prezintă prietena părin ților, prilej cu care se bate ( !) cu taică-su
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Jean Racine 41, geniu al tragediei, utilizează, în realizarea rolurilor, efectul cathartic, în scopul purificării pasiunilor vicioase, ca o supapă de armonizare. David Hume se opune acestei teze, afirmând, sarcastic, că simpatia pentru milă înseamnă înlocuirea teatrului cu spitalul. Psihanaliza freudiană reafirmă catharsis-ul aristotelian. Sigmund Freud utilizează metode cathartice psihanalitice în corectarea complexului oedipian. În anul 1890, Freud și Josef Breuer 42 inițiază, sub numele de "terapie cathartică", metoda lor terapeutică. Jakob Bernays 43, din Bonn, care a studiat și
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
este fondatorul revistei Archives de psychologie și ai Institutului Rousseau. Dezvoltă teza legăturii dintre teoria educației (a lui Rousseau) și teoria stadiilor (a lui Jean Piaget). Pe baza studiului prosopagnoziei, dezvoltă ipoteza memorării traumelor dureroase în cazurile amnestice. Părăsește grupul freudian de la Zürich (condus de C.G. Jung) și se înrolează în grupul lui Pierre Janet, care nu accepta teoria inconștientului lui Freud, dar accepta existența unei forme de subconștiință. 61 Philip Bard (1898-1977), doctorand al lui Walter Bradford Cannon, elaborează, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
spre exemplu, la un Emil Cioran. Însă lucrul cel mai important, Alexandru Dragomir nu se mai interesează de „actualitatea lui Caragiale”, ci întoarce problema analizând coordonatele unei potențiale identificări structurale cu caragialismul a fiecăruia dintre noi. „Există aproape un refuz freudian de a-l vedea pe Caragiale în noi și pesemne că în orice român de la oraș există un erou caragialesc refulat.” Și în acest caz, filozoful evită o generalizare care decurge aproape automat din teoria sa, aceea că periferiile dezvoltă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
îl recomandă ca pe un comparatist de excelentă ținută, ultima carte, inovatoare și cu mult înaintea timpului său, este o încercare de interpretare din perspectiva psihocriticii a pesimismului leopardian, în sensul pe care îl vor impune ceva mai târziu cercetările freudiene, așa cum remarca Al. Dimitriu-Păușești. După 1920 Ș. se va dedica recuperării vieții și operei lui Pierre Loti, această alegere fiind justificată de raporturile afective care îl legau pe scriitorul francez de România. Îi va consacra două monografii, una în 1920
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289632_a_290961]
-
consideră că societatea este împărțită între bogați și săraci și le cere celor din urmă să se organizeze pentru a contracara puterea politică sporită a celor avuți. Fără a ilustra neapărat această filozofie politică, vom face o trimitere la un freudian dizident: Wilheim Reich. Reich se întreabă ("The function of the Orgasm", 1942) de ce se luptă oamenii pentru aservirea lor ca și cum ar fi vorba despre salvarea lor? El găsește că surprinzător nu este faptul că unii oameni fură și alții fac
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
chiar suspectat (faima de „nebun” l-a ferit poate de represalii mai dure); „Exilul a început pentru mine înaintea exilului, el a început chiar în patria mea”, „în casa părinților mei”, mai exact a tatălui, pe care îl detestă aproape freudian, în vreme ce mama, ființă privilegiată, este glorificată. Are vise cu Eminescu și cu Nichita Stănescu și dese coșmaruri, evocă lecturi și scriitori, se dezlănțuie împotriva artei decadente, dar mai ales se zbuciumă întru credință, o credință dobândită, certă și totuși deloc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
M-am așezat la birou și am deschis laptopul, trecând imediat la inventarea unui vis pe care să i-l servesc doctorei Kim, micuța psihiatră coreeană pe care soția mea o contactase prin intermediul consilierei noastre matrimoniale, dr. Faheida. Dr. Kim, freudiană convinsă și prin urmare mare adeptă a modului în care inconștientul se exprimă în imagini onirice, îmi cerea să-i duc un vis în fiecare săptămână ca să-l putem interpreta, dar accentul ei era atât de puternic, încât jumătate din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
copii să se pregătească de culcare mi-am amintit că discutasem odată „Mormântul“ cu un psiholog la care mă trimeseseră părinții mei când eram un adolescent (l-am parodiat în Mai puțin decât zero), iar acesta fusese amuzat de elementele freudiene - simbolurile sexuale - prezente în povestire și pe care nu le-aș fi putut decela la doisprezece ani. Ce era muntele de păr? De ce avea orificiul dinți? De ce se apropia sabia de lumină de muntele de păr? De ce striga băiatul Împușc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cunosc ... Îi desprețuiesc pe oameni ... m-am săturat de ei257. Conștiința de sine a geniului apare și mai explicit în Geniu pustiu: să fiu inima lor plină de geniu, capul cel plin de inspirațiune, preot durerilor și bucuriilor, bardul lor258. Freudian, visul lui Eminescu, descris amănunțit în aceeași proză, are rădăcini adânci în teritoriul sufletesc al poetului, dar și în relațiile familiale ale perioadei ipoteștene: De sus, sus, din acele stânci mișcătoare ce lumea li zice nori, vedeam o rază coborându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
călătorie în lună, de-a lungul unei sărutări numai, așadar când iubește cu adevărat, Sărutarea l-a umplut de geniu și de putere creatoare 272. Concentrarea de sine și reacțiile vii ale copilului în fața morții iubitei sunt obiecte de studiu freudian: Deodată ochii lui se oțărâră... Dinții începură a-i clănțăni ca de friguri... el se temea se temea de el însuși de păreți, își întinse mâna spre cadavru... părea c-aude vuiet de glasuri multe, părea că o mână-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
i-a schimbat complet viața, nici măcar să filmeze nu mai avea chef. I se părea un bărbat fascinant, inteligent și tandru. O amuza felul în care el își răsucea șuvița de păr și se gândea că o face special și freudian, ca artistul care pozează pentru eventualii fani. Ținea romanul lui pe noptieră și-l deschidea din când în când la întâmplare, citea un fragment și apoi îl interpreta ca pe un mesaj al lui Andrei Ionescu pentru ea. Romanul povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
congruente. Câteva constante pot fi disociate totuși cu ușurință. P. închipuie, de pildă, insul social dedublat față de eul său latent, pe care îl resimte traumatic un celălalt, un altul. Când perspectiva asupra personajului se revendică mai ales dintr-o direcție freudiană, eul subliminal îi apare ca depozitar al unei experiențe elementare, urcând fie din refulări individuale infantile, fie din tare filogenetice (Râsul, Adevărul, Fereastra, Somnul ș.a.). Atunci când îi preferă ipostaza de factor moderator, de instanță superioară dominând, ba chiar admonestând moral
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
și agresiv trăiesc și personajele nuvelei Somnul, anticipând intransigența morală a eroilor lui Camil Petrescu, ca și dureroasa autoscopie a celor din proza lui Anton Holban. Omul care și-a găsit umbra, o amplă narațiune, pune în gamă epică speculația freudiană despre cei care eșuează din cauza succesului. Personajul, învingător în confruntarea cu capcanele socialului, își obține și supraveghează ascensiunea printr-o inflexibilă strategie și cu sacrificiul preceptelor morale elementare. Numeroasele frustrări cristalizează însă în subconștient un sentiment de vinovăție față de sine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
sacrificiul preceptelor morale elementare. Numeroasele frustrări cristalizează însă în subconștient un sentiment de vinovăție față de sine și față de ceilalți și îi trimit din interior semnele unei teribile anxietăți, sub imperiul căreia în cele din urmă își curmă viața. De la teza freudiană scriitorul își permite o singură corecție, antrenând textul într-o direcție facil cvasifantastică. Cu toate că autorul nuvelelor și povestirilor din deceniul ’20-’30 declara orgolios în interviuri, ori de câte ori avea prilejul, că își dorește eliberarea de sămănătorism, în romane el rămâne captiv
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
dolore è momento mistico, perché traccia un segno inequivocabile ed ineludibile, assolutamente irripetibile în quella determinată e specifică condizione. Și può faticare a fare pace con le nostre crepe, e le nascondiamo, non le valorizziamo. Meglio: agiamo per rimuoverle (meccanismo freudiano della Verdrängung), perché ci vergogniamo delle nostre cicatrici. În fondo non siamo atei, mă ateiști; non siamo più liberi, mă liberisti (proprio în senso economico), libertari, ponendo în tutto un che di agonistico, e così anche con le nostre ferite
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
urât”) și, dezamăgit de ipocrizia generală, dispare nu se știe unde. Filip este artist și tablourile lui arată un număr de fantasme erotice care indică, pentru un ochi expert, un grav complex interior. Complexul este discutat, pe față, de mama freudiană atunci când fiul îi face portretul. Privind învălmășeala de forme bărbătești și femeiești de pe pânză, de o lubricitate intensă, madam Ionescu este la început scandalizată, apoi, înțelegând mesajul ascuns al tabloului, își judecă sever fiul: „E în toată mâzgâleala ta un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
în niște memorii lipsite de ambiții literare, evenimentele prin care trec în timpul războiului o Medee de la Dunăre și cei patru fii ai săi. E de reținut însă și cel mai tânăr dintre acești adolescenți, Cristian, băiatul preferat al posesivei mame freudiene. Ea îl iubește cu o pasiune care depășește relația normală de afecțiune. Când fiul aduce în casă o frumoasă nemțoaică, Elisabeth-Charlotte, mama, având sentimentul frustrării, trece printr-o criză teribilă. Momentul acestei drame sentimentale, cu multe cauzalități obscure, este notat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
noua lui logodnică, o țărăncuță unguroaică, tatăl ei și consătenii lor, trece un intens sentiment de compătimire umană. Nu o dată interesul arătat de autor naturalismului aduce la suprafață, în planul investigațiilor psihologice, mișcările interioare obscure, determinările inconștiente, instinctuale, o intuiție freudiană, prozatorul având și aici rol de precursor. Între marile romane, obișnuia să se destindă realizând scrieri epice de dimensiuni mai reduse. După Ion și Pădurea spânzuraților, a publicat Adam și Eva, o carte căreia i-a păstrat o afecțiune specială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
știința, opresivă, a artefactului sterilizează pagina. Cu toate că experimentează neobosit, el nu poate asimila substanțial modelul proustian, gidian sau kafkian. În proza lui eterogenă, din care transpar afinități cu ideile lui Remy de Gourmont și urme ale injectării unor puternici germeni freudieni, erosul este figura polarizantă. Pansenzualismul, de fapt pansexualismul, văzut de Pompiliu Constantinescu drept ideologie frecventată monoman de A. (altfel, tendința, „îmblânzită” și legitimată estetic, apare la mari scriitori ai epocii), se proiectează alegoric în narațiune, într-un joc riscat, libertin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]