582 matches
-
structural al opozițiilor din fonologie și teoriile lui Jakobson și Lévi-Strauss, descrie inconștientul ca limbaj. Inconștientul cristalizează conflictul între ego (eu), supraeu și acel haos "oală plină de emoții care fierbe" numit de Freud Es (franceză ça). Preluînd definiția metaforică freudiană, Lacan îl numește caleidoscop, cutie de scrisori, cavitate de idol balinez. Pornind de la Traumdeutung (S. Freud, Interpretarea viselor), Lacan consideră transpunerea (Entstellung la Freud) principala condiție a prelucrării operate în vise: "este ceea ce numim împreună cu Saussure strecurarea semnificatului sub semnificant
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
despre vise, care a devenit Visurile și Sorții (1938). Era o colecție de câteva zeci de vise personale și interpretările lor, excluzându-le pe cele pe care le numea în întregime fiziologice (cauzate de tulburări fizice) și sexuale (în sens freudian). Era interesată de modul în care visele prevestesc destine, ca în tradițiile antice de interpretare a viselor. Colecția era formată din magie erotică și misticism, o tradiție veche de exuberanță feministă din timpul Teresei de Avila și al Doamnei Guyon
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
acestui grup diferențele de opinie și-au spus cuvântul, "unii evidențiind elementul ludic (Roland Barthes în ultima parte a carierei sale, Jacques Derrida în comentariile la Mallarmé, Joyce sau Celan), iar alții preferând modelul agnostic sau confruntațional, derivat din teoria freudiană a refulării", cum observa Matei Călinescu în A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii. Din rândurile lor se detașează, prin importanța acordată subiectului și prin stilul extrem de personal, Gérard Genette, "acest structuralist ortodox, un inginer al textului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
anume l-a împins pe respectivul autor să parodieze acea operă. Inițial cititor, parodistul se orientează spre alegerea unui text anume motivat de un grad mai mult sau mai puțin ostil de identificare cu acesta. Înglobând unele idei din psihanaliza freudiană, Jauss extinde apoi sfera identificării la orice participant la lectura respectivului text. Iar identificarea poate fi, după caz, asociativă, admirativă, simpatetică, kathartică și ironică. În acest punct, studiul se leagă de teoria mai apropiată de noi, propusă de Matei Călinescu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
imens abstract, ars de pasiuni substanțiale, pendulând între extreme; sub raport erotic (chestiune importantă nu numai ca amănunt biografic, ci ca una din cheile principale ale operei lui), de o sexualitate neliniștitoare, caracteristică, de o inhibiție evidentă, de o refulare freudiană [...] care l-a împins spre o sentimentalitate excesivă și prejudiciabilă omului, dar de o mare forță poetică, îndepărtându-l de o viață sexuală normală și aruncându-l în frenezia continuă a unei iubiri agitate, fără ancorare într-o posesiune satisfăcută
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nu așa cum plănuisem, cu scene de natură biografică. E povestea unui sentiment luat din origine și dus până la sfârșitul lui natural [...]. Eminescu e redat în toată psihologia lui patetică, în infantilismul lui sublim pe o urzeală (pentru cine știe câtă) de sugestii freudiene; nemțoicuța e sinceră, entuziastă, amorezată din intoxicație literară și cu destule tentacule cabotine, dar, în fond, suflet bun, matern, desperată că nu-l poate schimba, de o virtute casnică mereu proclamată, dar care, în realitate, n-ar cere decât să
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mod sistematic precedată de un text care o prescrie"236. Aici ar fi de căutat și originalitatea romancierului Lovinescu, care proiectează imaginea lumii ca efect al unui text/ discurs preexistent, printr-un "mecanism în doi timpi" analizat în lumina psihanalizei freudiene. Numai că (nota bene!) concentrarea analizei asupra mecanismului de instaurare a realității presupune "sacrificarea unei cantități deloc neglijabile de informație epică"237 prin urmare, doar cu prețul sacrificiului, implicând așadar o lectură "cu goluri", romanul criticului își dezvăluie structura sa
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de "temperamentul rasei"; iar "dogmatismul necesar" al criticului născut la Fălticeni ce își refuză orice parti-pris moldovenist se vede corectat prin producția sa literară, axată pe valorile retractile ("moldovenești") ale nostalgiei și refugiului în utopie. La fel ca în teoria freudiană, contemplativitatea lovinesciană, "refulată" sistematic dintr-o disperată nevoie de "ieșire din provincie", se întoarce spre sfârșitul carierei, amenințând la un moment dat să uzurpe statutul cu greu câștigat al acestuia în calitate de critic. Desigur, nu e vorba de o vulgară teorie
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
din volumul al II-lea de Memorii). 32 Otto Rank, Dublul. Don Juan, traducere de Maria Vicol, prefață de Petru Ursache, Editura Institutul European, Iași, 1997. După cum remarcă prefațatorul, la Otto Rank "topica eu-sine-supraeu" nu trebuie înțeleasă în termenii teoriilor freudiene (p. 11). 33 Marian Papahagi, " Pentru o lectură "în sistem" a romanului lovinescian", în op. cit., p. 32. 34 Ioan Holban, Proza criticilor. Lovinescu. Ibrăileanu, Editura Minerva, 1983, p. 91. În opinia criticului ieșean, "fatalitatea se manifestă aici în forma amintirii-obsesie
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lipsa de reacțiune moldovenească" e "o sublimare estetică a resentimentelor" (vezi "Miorița și psihologia etnică", în E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte, ed. cit., p. 647). În opinia criticului, geneza creației artistice presupune, după cum am tot spus, un proces de sublimare freudiană: "Pentru ca un sentiment să devină o obsesie e necesar [...] ca el să nu fie satisfăcut, realizat în chip normal, adică tradus în acte, în descărcări fizice, în posesiune, când e vorba de dragoste. Negăsindu-și o exteriorizare legitimă, el se
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
societății și să devină o formă de modelare a comportamentului lor. Această necesitate nu emană însă spontan din interiorul conștiinței (nu are, prin urmare, sorginte introspectivă), ci rezultă din acțiunea mediului social, care imprimă supraeului (înțeles în limitele psihologiei abisale freudiene) anumite reguli, iar acesta acționează, la rîndul lui, asupra eului. Modelarea de acest tip, realizată prin acțiunea (sistematică) a unei autorități și bazată pe influențare, devine optimă cînd creează convingeri fundamentate rațional și nu rămîne la nivelul unui factor coercitiv
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
acest declin a ceea ce el numește „prima psihiatrie dinamică”. Oricum, o revigorare temporară a interesului în hipnoză a fost adusă de apariția unui mare număr de tulburări funcționale în timpul primului război mondial. Brown (1920, 1921Ă a utilizat regresia de tip Freudian, premițând soldaților să retrăiască experiențele de luptă în cursul hipnozei și a inventat termenul de „hipnoanaliză”. Acceptarea calificată a hipnozei în medicină pe care o avem astăzi este în mare parte datorată eforturilor unor pionieri din domeniul studiului experimental al
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
nivel psihologic, afectiv și cognitiv. Vezi Holmes și colab. (2005Ă, disponibil online pe www.sciencedirect.com pentru o discuție cuprinzătoare de dată recentă asupra disocierii și implicațiilor sale în practica clinică. Perspectivele psihoanalitice se referă mai ales la principiile tehnicilor Freudiene și terapia este în general de lungă durată. Trebuie notat aici că dovada prezentată de Freud pentru teoriile sale era mai degrabă slab bazată pe pacienți în clinică, cât mai degrabă pe presupuneri teoretice. Oricum, mai recent, domeniul neuropsihanalizei a
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
nu este conștient, astfel exercitându-și funcția de progresie către întreg. Pentru a descoperi ce lipsește din punctul de vedere al conștientului este util să amplificăm asocierea cu elementele specifice din vis (p.309Ă. Această abordare este deosebită de cea Freudiană a interpretării unilaterale de către analist cu o impunere a ideilor. Din contra, Jung spune: Analistul care dorește să îndepărteze sugestiile conștiente trebuie să considere fiecare interpretare a visului ca fiind invalidă până când este găsită o formulă care este acceptată de
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
carnea lui, sufletul lui, ansamblul exprimând în cuvinte diferite una și aceeași realitate atomică și materială. Gândirea epicuriană vine așadar din trupul lui Epicur. Astăzi, ideea pare banală, mai ales după demonstrarea neurobiologică certificată a omului neuronal sau după cea freudiană a omului libidinal, dar, cu patru secole înaintea erei noastre, ea făcea o adevărată spărtură în cerul filosofic, asemenea unui fulger uriaș și de lungă durată. Carnea gândește, trupul reflectează, materia elaborează, atomii cugetă. Și aceste procese complexe iau naștere
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ca oo „unitate”) și în strâsă legătură cu mediul din care facae parte - idee care stă, de altfel, la baza doctrinei sale (pe care o va numi „Individual psychologie” - A. Adler va căuta să dea noi sensuri și semnificații concepției freudiene și, implicit, termenului de „complex”. Pornind de la observația căun anumit organism poate prezenta, din cauze ereditare sau dobândite, unele defecte (insuficiențe, inferiorități), Adler dezvoltă conceptul de „compensație” care exprimă posibilitatea (manifestată în diferite forme și pe căi variate), învingerii/depășirii
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
interpretării dinamice a fenomenelor psihice; sub raport metodologic, a contribuit la dezvoltarea unei „psihologii longitudinale”, biografice, a persoanei concrete etc. Referindu-se la rolurile „Eului” și „Super-Eului”, Gh. Ionescu arată că elementul care conferă caracterul dinamic și dialectic al teoriei freudiene îl constituie geneza subiectivă și progresivă a acestor instanțe care, deși izvorâte din „Sine”, prin rolurile și funcțiile lor, tind nu numai să îl servească, dar să îl și nege și, evident, să-l reprime. (Vezi, „Introducere în psihologia medicală
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
paradigmei originale a comunicării interculturale în cadrul unor cursuri de pregătire a diplomaților americani la Foreign Service Institute din Washington, unde cei doi au colaborat în perioada 1951-1959. Noul domeniu a pornit de la teoria relativismului lingvistic (teoria Whorf-Sapir) și de la teoria freudiană a psihanalizei. Născut mai mult sau mai puțin accidental, ca formă de instruire practică, domeniul a devenit obiect de studiu în universitățile americane și apoi în cele japoneze, constituindu-se în timp ca domeniu de cercetare autonom. Schwartz (1994) și
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
numai dacă nu se prăbușește și nu se fisurează în vis, ceea ce trebuie interpretat ca o pierdere a punctelor de reper. Dar, ca orice structură verticală orientată spre cer, coloana semnifică tensiunea spirituală și spiritul înălțător sau, într-o abordare freudiană, erecția virilă. Comerț, magazin A face cumpărături echivalează cu reîncărcarea bateriilor, cu reaprovizionarea cu energie, dorință și vitalitate. Magazinul este locul alegerii, dar și al tentației. Pune la dispoziție lucrurile de care cel ce visează are nevoie pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
libertății și constrângerea afectivă. Acțiunea subiectului este limitată, mărginită, lipsită de profunzime. Este obligat să își țină în frâu pulsiunile, dorințele sau ambițiile. Puț Deoarece exprimă îngroparea resurselor, dimensiunea lor ascunsă, latentă și accesibilă doar inițiaților, puțul este simbolul inconștientului freudian (pulsiunile refulate, experiențele trăite, istoria personală), ca și al inconștientului jungian (cunoașterea universală, istoria umanității). Îl invită deci pe cel ce visează să caute înăuntrul său, să analizeze situația, să meargă la esența lucrurilor. În plus, puțul din legende, adăpost
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
asupra propriului corp și asupra circumstanțelor sociale este centrală în discursul transumanist, făcând legătura dintre dilemele identității personale și cele ale societății. De la posibilitatea unui subiect de a-și modifica codul genetic, personalitatea sau amintirile trecutului (astfel că paradigma psihologică freudiană a experiențelor subconștiente ale copilăriei nu mai poate funcționaă la oportunitatea speciei umane de a evolua biotehnologic, chestiunea reinventării umanului devine în acest context imperativă. De la controversele trecutului sau ale prezentului (implanturile siliconice, eutanasia, avorturile, alegerea sinuciderii asistateă la cele
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
apropierea celor două teoretizări, așa cum există și diferențele specifice. Astfel, Deleuze și Guattari (1972Ă pornesc de la un model al modernismului avangardist în care umanul este raportat la tehnologie, fiind comparat cu o mașină socială. Inconștientul însuși, prin ruptura de viziunea freudiană, este arheologizat în perspectiva mașinistă, iar „dorința” mașinică se subsumează unui control social sub egida sistemului om-mașină. Deleuze și Guattari nu fac decât să ia pulsul unei culturi tehnologice fundamentate într-un spațiu în care umanul nu este exprimat în
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de manifestare, ci datorită faptului că acestea din urmă se instanțiază ca inconștient pentru cele dintâi. Astfel încât ceea ce constituie exteriorul mașinilor tehnologice în termenii raporturilor de producție devine interioritatea mașinilor dezirante. Prin urmare, Deleuze și Guattari nu resping doar psihoanaliza freudiană care a obturat viața instinctuală și dorința, încarcerându-le în „complexul lui Oedip”, codul limbajului familiei alcătuit în numele controlului social, ci și capitalismul însuși. Teoreticienii propun, pe de o parte, analiza schizofreniei ca o modalitate de observație a naturii umane
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
prioritate fluxului dorinței productive: dorința care întrerupte permanent ansamblul lumii și al subiectivității, conectând mereu o mașină dezirantă la o altă mașină dezirantă într-un sistem mașinic multiplu. 7. Deleuze și Guattari (1972Ă fac o critică a psihanalizei de gen freudian sau lacanian care caracterizează dorința prin apelul la modele transcendente și care atribuie dorinței valoare negativă. Spre deosebire de Freud și Lacan, Deleuze și Guattari sunt de părere că inconștientul aparține mașinilor dezirante ca producție, prin urmare inconștientul este ceva care poate
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
imaginar, nici simbolic, el este Realul însuși, «imposibilul real» și producerea sa”. (Deleuze și Guattari, 1972, p. 62Ă. Dorința, caracteristică mașinilor dezirante, este un proces preconștient și libidinal, generând un delir mașinic al subiectului uman. Astfel, teoreticienii consideră modelul psihanalitic freudian unul reducționist: toate conținuturile subiectivității depind de logica structurală (oedipiană, fixă, deterministăă a inconștientului. În termeni schizo-analitici, dorința nu mai apare drept o activitate asociativă ca la Freud, ci drept una conectivă, garantând caracterul productiv al libidoului. Prin urmare, Deleuze
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]