849 matches
-
cuvinte ca „bodegă“, „crâșmă“, „speluncă“ și „birt“. Învăță coordonatele barurilor clandestine din tot orașul, antreprenorii de pompe funebre care umpleau cadavrele nu cu lichid de Îmbălsămare, ci cu gin, bisericile care ofereau ceva mai mult decât vinul de Împărtășanie și frizeriile ale căror sticle de colonie conțineau licoarea uitării. Lefty se familiariză cu malul râului Detroit, cu golfurile sale ferite și debarcaderele secrete. Recunoștea șalupele poliției de la cinci sute de metri. Comerțul ilicit cu alcool era o treabă complicată. Marea contrabandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sticle. Un bețivan bătrân cu un sombrero viu colorat Înainta cu Încetinitorul, molfăind din gura fără dinți și Întinzând mâna după mărunțiș. Dar ce-ar putea face? N-au nici un fel de canalizare. Nici canale, groaznic, groaznic! Trecu pe lângă o frizerie unde bărbații Își Întindeau părul purtau căști de duș, ca femeile. De cealaltă parte a străzii, niște tineri strigau după ea: ― Păpușă, ai atâtea curbe că faci mașinile să se ciocnească! ― Cred că ești o gogoașă, puiule, că-mi tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
șoca făcând diverse descoperiri. ― În palmă, Îl informă ea pe soțul ei, mavros sunt albi ca și noi. Sau: ― Mavros n-au cicatrici, doar cucuie. Sau: ― Știi cum se bărbieresc bărbații mavro? Cu un praf! Am văzut prin vitrina unei frizerii. Trecând pe străzile din Groapa Neagră, Desdemona era oripilată de modul În care trăiau oamenii. ― Nimeni nu mătură. Stă gunoiul pe prispă și nu-l mătură nimeni. Îngrozitor. Dar la templu lucrurile erau altfel. Bărbații munceau din greu și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
magazinul opticianului A.A. Laurie, cu firmă luminoasă, de neon, În formă de ochelari; Haine de la New York, În vitrina căruia am văzut primele manechine dezbrăcate dansând un tango ucigaș. Și mare era Carne Calitatea Întâi, Pește Proaspăt de la Hagermoser și Frizeria Artă și Precizie. Pe colț era localul nostru, o clădire Îngustă, cu un singur nivel, cu un cap de zebră din lemn suspendat deasupra trotuarului. Noaptea neoanele roșii care clipeau Îi scoteau În evidență botul, gâtul și urechile. Clientela era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pâinii. Stephanides, americanul, nepotul grecilor, Îl admiră pe acest emigrant turc din Germania, pe acest Gastarbeiter care face pâine aici, pe Hauptstrasse, În anul 2001. Cu toții suntem compuși din multe părți, din alte jumătăți. Nu numai eu. Clopoțelul de pe ușa „Frizeriei lui Ed“, situată În stația de autobuz din Scranton, sună vesel. Ed citea ziarul, dar Îl lăsă ca să-și primească următorul client. Urmă o scurtă pauză. Apoi Ed spuse: ― Ce-ai pățit? Ai pierdut un pariu? Oprit În cadrul ușii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Părul Îi era ca de hippie și-i atârna mai jos de umeri. Dar purta un costum de culoare Închisă. Haina Îi era ponosită, iar pantalonii prea scurți - Îi atârnau deasupra pantofilor maronii, pătrățoși. Deși stătea la celălalt capăt al frizeriei, Ed tot detectă un miros stătut, de magazin de vechituri. Totuși geamantanul băiatului era mare și gri, de om de afaceri. ― Pur și simplu m-am săturat de stilul ăsta, răspunse băiatul. ― Mai știu pe cineva care s-a săturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era veterinarul din cel de-al doilea război mondial, mort de inimă. Tipul meu era membrul unei loje masonice, care se mutase În Texas.) Costumul era doar o parte din noua mea identitate. Tunsoarea conta cel mai mult. Acum, În frizerie, Ed mă dădea cu peria. Pudra de pe perie se ridica În aer, așa că am Închis ochii. Am simțit cum mă Întoarce cu scaunul, apoi frizerul a spus: ― Bun. Gata. Am deschis ochii. Iar În oglindă nu m-am văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
văzut pentru prima oară În oglindă chipul de bărbat. M-am gândit: s-a terminat. Tăindu-mi părul, mă pedepseam pentru vina de a fi iubit atât de mult pe cineva. Încercam să fiu mai puternic. Când am ieșit din Frizeria lui Ed, eram deja o făptură nouă. Dacă mă observau, ceilalți oameni care treceau prin stația de autobuz mă luat drept elev la o școală cu internat din apropiere. Un puștan de la o școală particulară, cu Înclinații artistice, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acum doar o carcasă. Fațadele Amtrak false ascundeau pereții cojiți, cu tencuiala căzută. Majoritatea coridoarelor erau blocate. Între timp, de jur Împrejurul nucleului operativ, bătrâna clădire măreață continua să decadă: gresia Guastavino din Sala cu Palmieri cădea, spărgându-se pe pământ, imensa frizerie era acum plină de gunoaie, luminatorul se surpase de la maldărele de mizerie. Turnul de birouri lipit de gară era acum un coteț pentru porumbei, unul de treisprezece etaje, cu toate cele cinci sute de geamuri sparte, parcă metodic. În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a transformat: a executat în fața noastră o pantomimă de reverențe și ploconeli, iar eu m-am pomenit, la rândul meu, rânjind și dând copios din cap. Părul lui alb, rărit, arăta proaspăt pieptănat - aproape proaspăt spălat, de parcă descoperise o mică frizerie pitită în celălalt capăt al apartamentului. După ce a trecut de noi, am simțit nevoia să privesc peste umăr și, când am făcut-o, și-a fluturat viguros mâna spre mine - un semn redundant de Bon voyage și vino-repede-înapoi. Gestul m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
produc, va fi o amănunțită descriere fizică a lui Seymour, scrisă de cineva care nu e deloc nerăbdător să și-l scoată din inimă - cu alte cuvinte, exacte și neobrăzate, de către mine însumi. Firele de păr care-i săreau la frizerie, când se tundea. Acum e mâine seară și stau aici, bineînțeles, în smoching. Firele de păr care-i săreau la frizerie, când se tundea, Iisuse Hristoase, ăsta-i începutul scrierii mele? În camera asta, care se va umple, încet, încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
scoată din inimă - cu alte cuvinte, exacte și neobrăzate, de către mine însumi. Firele de păr care-i săreau la frizerie, când se tundea. Acum e mâine seară și stau aici, bineînțeles, în smoching. Firele de păr care-i săreau la frizerie, când se tundea, Iisuse Hristoase, ăsta-i începutul scrierii mele? În camera asta, care se va umple, încet, încet, cu brioșe și plăcintă cu mere? Poate că da. Nu vreau să cred, dar s-ar putea să fie așa. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
putea fi transmise acestor pagini cu oarecare sensibilitate, dar dați-mi voie ca, măcar o dată în viața mea, să nu cern fiecare afurisită de frază, că iar nu mai sunt bun de nimic. Firele de păr care-i săreau în frizerie constituie primul lucru presant care-mi vine în minte. Ne duceam să ne tundem la fiecare a doua emisiune radiofonică, adică o dată la două săptămâni, imediat după orele de școală. Frizeria se găsea la întretăierea dintre 108th Street și Broadway
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de nimic. Firele de păr care-i săreau în frizerie constituie primul lucru presant care-mi vine în minte. Ne duceam să ne tundem la fiecare a doua emisiune radiofonică, adică o dată la două săptămâni, imediat după orele de școală. Frizeria se găsea la întretăierea dintre 108th Street și Broadway, cuibărită în verdeață (încetează acum cu chestiile astea!) între un restaurant chinezesc și un magazin de delicatese cușer. Dacă uitasem cumva să ne mâncăm sandvișurile de prânz sau, mai curând, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
magazin de delicatese cușer. Dacă uitasem cumva să ne mâncăm sandvișurile de prânz sau, mai curând, dacă le pierdusem pe undeva, ne cumpăram uneori de cincisprezece cenți salam tăiat felii și vreo doi castraveciori murați și mâncam în scaunele de frizerie, până când începeau să cadă firele de păr. Frizerii se numeau Mario și Victor. Poate că au răposat, în anii care au trecut, de o supradoză de usturoi, așa cum mor toți frizerii din New York. (Gata, oprește chestia asta! Înăbuș-o în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
vreo doi castraveciori murați și mâncam în scaunele de frizerie, până când începeau să cadă firele de păr. Frizerii se numeau Mario și Victor. Poate că au răposat, în anii care au trecut, de o supradoză de usturoi, așa cum mor toți frizerii din New York. (Gata, oprește chestia asta! Înăbuș-o în fașă, te rog.) Scaunele noastre erau alăturate și, când Mario isprăvea cu mine și era gata să-mi scoată și să-mi scuture șervetul de la gât, întotdeauna avea pe el mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
a început să-și facă griji. Starea s-a agravat în drum spre casă, când traversam străzile fără să ne spunem o vorbă; neîndoielnic, încerca să găsească o cale de a interzice părului său să cadă peste fratele lui, la frizerie. Cel mai rău a fost pe 110th Street, lungul interval dintre Broadway și casa noastră, colț cu malul apei. Nimeni din familie nu putea să se frământe pe drumul ăsta atâta cât o făcea Seymour, când avea pricini de frământare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
sigur, nu se spăla mai mult decât mine. Era atât de preocupat să supravegheze ca întreaga liotă - în special gemenii - să facă regulat baie, încât de multe ori îi trecea rândul. Ceea ce mă duce înapoi, nu foarte convenabil, la subiectul frizeriei. Într-o după-masă, când mergeam să ne tundem, s-a oprit ca trăsnit în mijlocul carosabilului pe Amsterdam Avenue, și m-a întrebat foarte serios, în timp ce mașinile și camioanele goneau pe lângă noi din ambele direcții, dacă am ceva împotrivă să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cu articole bărbătești unde cumpără un costum de haine negru din stofă englezească, o cămașă albă de poplin și o cravată pe fond roșu-vișiniu cu unele desene, deosebit de lată, acest model fusese lansat nu de multă vreme, dând buzna la frizeria sa preferată care se afla nu departe de restaurant unde patronul Îl Întâmpină cu bunăvoință. „Bine ați venit, domnule inginer. Dela o vreme ați dat bir cu fugiții...!” Tony Pavone nu avea timp de palavre. Îi făcu semn să se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bărbieri, lucrătorul Îi fâcu baie la cap, urmată de inevitabila frecție În care oasele gâtului erau masate sistematic, apoi luă În primire pomeții obrajilor. Îl mai unse cu diferite categorii de cremuri,parfumându-l până și În cerul gurii...! Propietarul frizeriei Îl conduse În camera alăturată ajutându-l să se Îmbrace unde cu un profesional simț al meseriei Îi netezi până și cea mai invizibilă cută. I se adresă admirativ. „Tare frumoasă trebue să fie fata...!” „De data asta n-ai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
extrem de agitată În care visele tălmăcite, mai mult răstălmăcite, Îl avertizau de zilele negre de amărăciune ce aveau să urmeze...! Arestații ce urmau să meargă la tribunal În ziua respectivă fură Îndrumați către o cameră anume care ținea loc de frizerie, unde un bănuit frizer din rândul deținuților tundea părul capului la zero. Cosmetica feței - dacă putea fi numită astfel - constituia un chin pentru bieții oameni: briciul neascuțit mai mult smulgea părul feței ce era săpunit cu un ordinar săpun ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Elevii nu aveau ce căuta în gară neînsoțiți... Am început să simt cu adevărat lipsa prietenului meu Ghidale câteva zile mai târziu, când m-am dus să mă tund la domnul Albrechtino, frizerul din centru, de lângă Catedrală. Îmi plăcea, la frizerie, să răsfoiesc colecții de ziare și reviste pe care domnul Albrechtino le ținea pentru clienți într-un fel de mape maronii, cu o vergea la mijloc, pe care gazetele păreau că stăteau înfășurate. Mergeam, de obicei, cu Ghidale împreună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să răsfoiesc colecții de ziare și reviste pe care domnul Albrechtino le ținea pentru clienți într-un fel de mape maronii, cu o vergea la mijloc, pe care gazetele păreau că stăteau înfășurate. Mergeam, de obicei, cu Ghidale împreună la frizerie și, cât timp unul dintre noi era la tuns, celălalt răsfoia ziarele din colecția domnului Albrechtino. Erau ziare nemțești, cu multe fotografii care ne furau ochii, nu înțelegeam ce scrie acolo, dar vederea acelor imagini de orașe sau femei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
necunoscut, de fabulos, de lumi pe care le inventam din nimicul unor cioburi de imagini răzlețe, din frânturi de ziare străine sau din poveștile auzite pe ici, pe colo în atât de mica lume a acelui orășel. Abia intrând în frizeria domnului Albrechtino i-am simțit lipsa lui Ghidale. Aproape că mă podidiseră lacrimile când m-am așezat pe scaunul înalt și când, cu obișnuitu-i hârâit în voce, domnul Albrechtino mi-a șoptit la ureche: „Dacă vrei, poți plângi, baiat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
șoptit la ureche: „Dacă vrei, poți plângi, baiat la tom Ițac plecat, tu rămas. Dar eu dăm voie la tine să vină citiți jurnal când vrei, chiar făr’ băiat lu’ tom Ițac“. Chiar și acum, instinctiv, când intru într-o frizerie, ochii îmi aleargă spre o imaginară măsuță, dintr-un nevăzut colț al încăperii, unde vălătucii nălucirilor par stivuiți în mape maronii... Când curva ieșea în oraș, o urmăream toți puștanii strânși în poarta casei lui D. Trecea printre noi unduindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]