851 matches
-
de acest fenomen se poate edifica ușor (nu avem timp și nici spațiu pentru a-i oferi liste). Avansul polemic al dlui I.N. mi s-a părut neserios (textul elaborat de Samson Noah cade în același registru), ceva situat între fronda benignă și gluma prietenească, când cel care întreabă nu așteaptă răspunsul, ci este preocupat îndeosebi de stilistica propriului demers. Domnii I.N. și Samson Noah, în anonimatul lor orgolios, cu atâtea virtualități nevalorificate (apreciate ca atare în familie și între prieteni
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
uriașa Chină, membră a familiei, îl acuza acum de trădarea doctrinei, părăsirea spiritului revoluționar și de nesprijinirea celor oprimați de imperialism. La București, unde la o Conferință din 1960 a putut fi percepută schisma, se știa cât de dureroasă este fronda chineză pentru Hrușciov. In cazul Cubei, el putea să demonstreze că acuzația e injustă: e revoluționar consecvent și susține pe cei amenințați. Vitalitatea comunismului era în joc, prestigiul URSS în lumea a treia în care apăreau tot mai mulți revoluționari
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Cazimir, Confratelui Quaternar), Virgil Carianopol, F. Didulescu, I. N. Copoiu (mai iscălește incopoiu) - în poezie, Mihail Sabini (Vitriolul, Uciderea iubirii), Gh. Tăbăcaru (Iluzii curbe), T.I. Ștefănescu (Zodia dracului, Amintiri din culise) și Virgil Carianopol - în proză. Sunt frecvente gesturile de frondă, precum Manifestul grupării de I. N. Copoiu sau „Colțul pârliților”, unde scriu Virgil Carianopol, I. Gh. Tărbescu, I. N. Copoiu. Ultimele numere conțin texte conforme cu noul program, precum Dinamica transfigurației (Miralena Milany), Pe locul rămas alb, Vederi din miragii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290649_a_291978]
-
felul lui Rimbaud, clișeele trăirilor uniforme și emoțiile edulcorate (Fata Morgana e „banală”, iubita „era când faună tropicală, când floră; / în păr avea plantații necuprinse de secară”; în „măscăriciul rampei” se vede pe sine însuși). Impresia generală e una de frondă juvenilă, însă aici se întrezărește un lirism structural. Acesta trece în prim-planul romanțelor sentimentale (și ele subminate de acorduri burlești) din Licențe emotive și din volumele care vor urma: Poezii (1988), Paletă de amurg (1991), General Museum (2001). Amprenta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
spirituale”, În raport cu expresia literară amenințată, mai devreme sau mai tîrziu, de Încremenirea În „formula” oficializată, definirea poetului ca „explorator” pornit În căutarea unui „pămînt virgin”, modelarea - În funcție de aceste date - a procesului receptării operei și conturarea unei specifice atitudini sociale, de frondă și revoltă antipozitivistă și antiburgheză etc., se Înscriu și la Ilarie Voronca Într-un flux unitar și coerent, urmînd unei logici specifice. Ceea ce trebuie evidențiat În sensul individualizării atitudinii lui Voronca În contextul programului general-avangardist pentru care militează este patosul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Gheorghe Dinu) și făcea demersuri pentru a fi primit În „Societatea Scriitorilor Români”. Excluderea din gruparea unu nu face Însă decît să „oficializeze” o deviere și o desprindere pe care Voronca Însuși o anunțase prin treptata atenuare a atitudinilor de frondă spectaculară și tot mai pronunțata afirmare a unei „libertăți de spirit” ce avea să sfîrșească În ruptură. Astfel Încît, În ultimele pagini din volumul Act de prezență, intitulate semnificativ Prefață la alte poeme, va scrie: „De aceea n-am admis
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În defavoarea celui estetic. Descins În „arena timpului”, poetul se simte altfel angajat. Păstrîndu-și neliniștea interogativă, el Își reorientează totuși interesul, dinspre „alchimia cuvintelor” către o mai directă și răspicată implicare În istorie. Proces adeseori observat, de „clasicizare” și „cumințire” În raport cu fronda inițială, caracteristic fazelor tîrzii ale avangardei. Scrisul poetului Ilarie Voronca Îl Înregistrează și el, Încă pe parcursul deceniului românesc al creației sale, - etapă relativ restrînsă În plan temporal, Însă concentrînd o serie de metamorfoze semnificative nu doar pentru opera În cauză
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
se dispensează de tiparul strofic tradițional, profitînd chiar de „antrenul” realizat de eufonie. Iar În Ulise, mișcarea Însăși a textului conduce de la „reportajul” unanimist de „impresii” citadine, către cristalizările imnice cunoscute și amintind mai curînd de modernismul moderat decît de fronda avangardistă. Nota de discursivitate la care se referă și G. Călinescu nu lipsește nici din aluvionara Brățară a nopților, și ea se va accentua În Zodiac și mai ales În Petre Schlemihl, certificînd Înrudiri whitmaniene (detectabile Încă În Ulise) și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Clasa VII A. Observația directă, neprelucrată, din schițele cu caracter de pamflet, unora le-a părut „lucidă” și a trecut drept talent, altora, însă, intenționat malițioasă la adresa corpului profesoral, în special a celui feminin, născută dintr-un veșnic spirit de frondă al unei eleve protejate de un tată universitar. Dacă acest volum a putut lăsa impresia unei oarecare înzestrări pentru observația realistă și vioiciunea dialogului, cert este că Sunt studentă! (1933), construit pe același calapod, schimbat fiind doar cadrul școlar cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289102_a_290431]
-
un pensionar comod, Sade se impune ca protagonist al ospiciului nu atât datorită reputației și cărților sale scandaloase, cât caracterului său imprevizibil și firii schimbătoare; tonul său este când calm, avântat evocator sau confesiv, când ieșit din matcă, pornit pe frondă, diatribe și invective. Aflăm astfel că principalele sale pasiuni au fost banii, sexul și filosofia, că este anticlerical și ateu convins, altfel spus, un anarhic desăvârșit, inclusiv în materie de scris și estetică. A exersat în cam toate speciile, de la
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
mit, Don Juan rămâne un pesimist care, în fața lipsei de sens al lumii, respinge proiectul divin cu argumente exclusiv etice. Deși venite din partea unui amoral, ce nu recunoaște sistemul etic definit de dogme, ele reprezintă orgoliul intelectualului Torrente Ballester și fronda inteligenței vs divinitate. Tot acest flux ideatic declanșat de revizitarea mitului pledează pentru măreția dramatică a sufletului modern, a omului crucificat de propriile dileme ontologice, între neîncredere, luciditate și libertate. Iubirea, în numele căreia se sinucide personajul Elvira, fiica Oaspetelui de Piatră
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de prag pentru evoluția mentalului și formelor literare, când, pe un fond de sămănătorism stagnant și sub ofensiva „literaturii noi”, presa culturală era dominată de problematica „direcțiilor”, „curentelor”, „crizei”, „derutei”, S. nu urmează însă moda momentului printre micile publicații de frondă - care începea a se recunoaște drept „modernistă” - și nu arborează vreun manifest provocator. În schimb, sub blazonul titlului, practică un programatism al conținutului, înscris în aria simbolismului, prin exclusivismul selecției textelor și prin minusculele semnalări promoționale pe ultima pagină, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
acumulat în timpul războiului, cea a copiilor în plină societate de consum. De aici, neînțelegerile. Când părinții gândesc și judecă luându-și tinerețea ca punct de referință, când încep o frază cu pe vremea mea, schimbul devine imposibil"109. Atitudinea de frondă, de revoltă a tinerilor s-a extins treptat, de la familie, la instituțiile de învățământ, la cele religioase și de stat. Apare un refuz al autorității, indiferent de locul în care se manifestă: în familie sau în afara acesteia (la biserică, școală
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
Oțel și pâine (1951), înecat în clișee sociologizante proletcultiste. Dar personajul Buiumaș, a cărui autenticitate și a cărui pregnanță nu se rezumă la inserțiile autobiografice, rămâne o realizare în categoria personajelor-copii și adolescenți din literatura română. Influențată de spiritul de frondă al vremii ce se cultiva la „unu”, „Integral”, „Contimporanul”, o parte din proza lui C. stă sub semnul expresionismului sau sub cel al avangardismului. Ciclul de nuvele Paradisul statistic (1926) este grăitor în acest sens, însă un anume spirit expresionist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
foarte rar, și nu după regulile curente. Pe de altă parte, asociază recursul la parabola modernistă (în regim ludic) cu discreția extremă a metaforei, universul casnic sau familiar cu zbuciumul sfâșierii existențiale, peisagistica de atmosferă - de factură deseori onirică - cu fronda, cu vaticinarea obscură ori cu chestionarea ontologică - obosită, suspendată, desolemnizată de autoironie, dar deloc privată de tragism - și cu „expierea în text”. Iată, de pildă, cum dintr-un tablou vag alegoric se degajă o neliniștitoare senzație de profunzime, de gravitate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
Cumani: Îl vento delle selve / chiaro corre alle colline. Già vola îl fiore magro: Non saprò chi amavo, chi amo, / oră che qui stretto, ridotto alle mie membră, / nel guasto vento di marzo / enumero i mâli dei giorni decifrati. Alle fronde dei salici: Alle fronde dei salici, per voto, / anche le nostre cetre erano appese, / oscillavano lievi al triste vento. Lettera: Questo silenzio fermo nelle strade, / questo vento indolente che oră scivola / basso tra le foglie morte o risale / ai colori
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
selve / chiaro corre alle colline. Già vola îl fiore magro: Non saprò chi amavo, chi amo, / oră che qui stretto, ridotto alle mie membră, / nel guasto vento di marzo / enumero i mâli dei giorni decifrati. Alle fronde dei salici: Alle fronde dei salici, per voto, / anche le nostre cetre erano appese, / oscillavano lievi al triste vento. Lettera: Questo silenzio fermo nelle strade, / questo vento indolente che oră scivola / basso tra le foglie morte o risale / ai colori delle insegne straniere... 19
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dolor custode, îl simulacro / Della scorsa beltà (Sopra îl ritratto di una bella donna scolpito nel monumento sepolcrale della medesima). 303 Seguiremo case silenziose / dove morți stanno ad occhi aperti / e bambini già adulți/ nel riso che li attrista, / e fronde battono a vetri taciți / a mezzo delle notti. // Avremo voci di morți anche noi, / se pure fummo vivi talvolta / o îl cuore delle selve e la montagna, / che ci sospinse ai fiumi, / non ci volle altro che sogni (Dove i
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și cu un articol-confesiune, în 1938, în „Vlăstarul”, revista literară a Liceului „Spiru Haret”. Colaborează sporadic, semnând recenzii și articole, la „Preocupări literare” (1940) și la „Preocupări universitare” (1943-1944). Cele câteva poezii apărute în „Vlăstarul” nu anunțau în nici un fel fronda și agresivitatea exclusivistă etalate în Fugind de neant (1946). Placheta care inaugura colecția „Confesiuni lirice” a Editurii Boema, este prefațată de autor, cele 15 poeme incluse aici fiind însoțite de tot atâtea „autocomentarii” bizare. Ideea de la care pleacă B. în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285678_a_287007]
-
Prefață de Vasile SPIRIDON INSTITUTUL EUROPEAN 2016 Cuvinte-cheie: Generația Albatros/albatrosistă, ironie, cotidian, intertext, social, anticalofilism, prozaism, banal, avangardă, literatura-reportaj, autenticitate, demitizare, demetaforizare, autoreferențialitatea/metatextul, poetica certitudinilor și a incertitudinilor, poezie contemporană, dialogism, limbajul sincopat, paratext, viziune deformatoare, poezie ludică, frondă, inovație stilistică, eros, obsesia morții, real, imaginar. Domnului prof. univ. dr. Nicolae Ioana (Andrei Grigor), cel care a inspirat și a îndrumat realizarea acestui studiu. Cuprins GENERAȚIA RECUPERATĂ (Prefață de Vasile Spiridon) / 9 INTRODUCERE / 13 GENERAȚIE, PROMOȚIE - CONTROVERSE / 25 CALEIDOSCOP
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
la păstrarea climatului ideologizant comunist), contribuția lui Emil Manu rămâne în continuare importantă în ceea ce privește receptarea poeților de la revista "Albatros". Scopul demersului critic al Cristinei Ciobanu este acela de a pune în evidență structuri poetice și combinații lexicale datorate puseurilor de frondă literară care să poată contura tabloul unei generații considerate ori pierdute, ori de tranziție, dar care, prin inventivitatea sa, este recuperată în poezia română contemporană măcar la nivel stilistic. Coordonatele pe care se structurează prezentul demers sunt legate de contextul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poeții grupați în jurul revistei "Albatros" cu o importantă contribuție. Prin prezentul studiu, spiritul generației albatrosiste este recuperat. Vasile Spiridon Introducere Scopul demersului critic din lucrarea de față este acela de a pune în evidență structuri poetice, jocuri verbale, elemente de frondă literară care pot contura tabloul unei generații considerate pierdute/de tranziție, dar care, prin inventivitatea sa, își merită totuși un loc aparte în literatura română. Direcțiile pe care acești poeți le deschid, într-o perioadă tulbure din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Distincția se face pornind, am spune, mai degrabă de la declarațiile, de la manifestele grupărilor și mai puțin de la textele poetice. Pentru că la o analiză atentă se poate constata că cele două grupări nu sunt fundamental diferite, că există o tentație a frondei și în cadrul cerchiștilor, că există o alunecare spre neoromantism - e drept, dublată adesea de o tratare parodică sau autoparodică - și în cazul albatrosiștilor. Expresia care devine incantatorie câteodată, mitologizarea existenței, alteori exacerbarea eului sunt trăsături care apropie, de asemenea, cele
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se oprește studiul de față ar reprezenta strict o actualizare a lirismului poetului francez, un neoromantism sau neosimbolism. Apropierea este cauzată de presiunea istoriei asupra literarului (final de epocă, de etapă în ambele cazuri) care generează anxietate manifestată fie prin frondă, prin dorința de a sparge tiparele care încorsetează, fie prin evadarea într-o altă realitate. Caleidoscop (deceniul al V-lea) Caleidoscopul formează și deformează imaginile, înscrie utilizatorul său într-un joc al imaginilor fascinante sau angoasante. Deși etimologia termenului, îl
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
textului, prin jocul verbal: "Urăsc tot ce amenință mersul amenințător al omului spre libertate/ Urăsc tot ce servește obstacolul acestei delirante eliberări/ (...) Urăsc femeile curate ca un pahar/ Din care nu poți sorbi niciodată", Munți de vise. Se păstrează însă fronda lingvistică reprezentată de încălcarea convențiilor, de renunțare la pudibonderii, poeziei idealului de iubire romantic i se opune o poezie a sexualității șarjate, uimește însă întotdeauna capacitatea deosebită de a valorifica ludic resursele vocabularului evitând clișeizările: "Rochia ta seamănă cu un
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]