878 matches
-
Tânjirea după femeia idealizată e o temă frecventă (Cântare, Creion, Dor dur); fata din Lingoare s-a îmbolnăvit de dragoste, înțepată cu otrava din "spinul prins de crin și laur"; o alta participă la o "erotică fugoasă" în Rada. Vulgaritatea frustă are farmecul ei: Sunt bolnav de cântece, mamă,/ Adu-mi-o, să joace culcată și să geamă", interogațiile criminalului din Tinca au un ton justițiar: Cine ți-a dezlegat părul cu miros de tutun?/ Cine ți-a scos cămașa, ciorapul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
România literară”, „Tomis”, „Argeș”, „Orizont”, „Familia”, „Steaua”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Transilvania”, „Astra”, „Albina”, „Mihai Eminescu” și „Căruța cu povești” (ultimele două din Sydney, Australia) ș.a. Placheta de debut, Epistolele tânărului Theodosie, vădește un temperament poetic vitalist, cu exprimare viguroasă, uneori frustă, încă necizelată. Cele 19 „epistole” care alcătuiesc placheta (referirea la Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie e evidentă) arborează un entuziasm auster, un anumit triumfalism tensionat: eul liric își clamează jubilația apartenenței (la patrie, la popor) și a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
anamneza atentă a acestor copii, poate chiar mai importantă decât examenul neurologic actual [6]. Diagnostic Diagnosticul tumorilor cerebrale la copii este în mod esențial imagistic și el trebuie obținut în cel mai scurt timp după apariția primelor semne neurologice chiar fruste. Alături de acesta diagnosticul trebuie completat cu o serie de alte investigații cum sunt electroencefalografie (EEG), examinări endocrinologice, oftalmologice, markeri tumorali, iar la copilul de peste 4 ani și o evaluare neuropsihologică, deosebit de utilă și pentru a estima progresele cognitive în perioada
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
Ca și în Aduceți verbele, versurile de aici pun în relief un principal atu poetic: „introspecția lucidă, aproape clinică, adevărată incizie pe epiderma sentimentului” (Nicolae Manolescu). Programatic, o atare pretenție se susține prin discreditarea „lumii de Dincolo” spre beneficiul realității fruste („Spun astăzi despre suferință: realitatea copleșește imaginația/ cum saloanele unui spital de rând/ umilesc Infernul” - Loc psihic I), precum și prin instrumentarea unor aluzii biografice care sapă tot mai adânc în galeriile conștiinței: „Nu-mi lipsește nici un organ// Augustin și Maria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
exod în regatul propriilor noastre tenebre” sau un „tainic amestec de durere și exaltare”, căutare extatică a „esențelor pure”. Cu O linie aproape neagră - Une ligne presque noir (2000), dimensiunea gravă (percepția semnelor rău prevestitoare, obsesia tanatică și tentația senzualității fruste) dobândește accente dominante. Eul liric, înstrăinat în „lemnăria subconștientului”, își proiectează stările în imaginea unui univers ostil, într-un spațiu de o materialitate densă, grea, dizarmonică. Alternativa refugiului salvator în edenica lume originară, a satului, a naturii, niciodată uitată, rămâne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
mică și albă din sat / așa simplu, cum ar vrea un copil bun o jucărie” - e afirmată decis: „Vreau să rătăcesc dincolo de mîhniri”. Iar acest „dincolo” e ținutul (evocat și mai tîrziu În creația sa) copilăriei ca spațiu al existenței fruste, elementare, păstrînd ceva din prospețimea unor „priveliști” ale lui Fundoianu: Vino, vom merge la Soveja În munți. Acolo, trecutul meu ca Într-un cufăr vechi o haină albă. Zarea e cu brazi și pe sînul munților oile - salbă. Peste priveliște
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de inadaptarea izolatului aspirînd la universala comuniune sufletească, colorează de altfel toate secvențele acestui „film” al „orașului tentacular”. Dinspre agitația și neliniștile lui, textul alunecă pe nesimțite către spații În care, În chiar miezul acesteia, mai poate fi Întîlnită natura frustă cu prospețimile ei telurice, „reabilitate” pentru discursul liric modern, ca un contrapunct necesar. Noul Ulise cutreieră, de pildă, piețele de legume, pictate cu o pastă flamandă, Într-un specific regim al interferenței regnurilor, punînd Într-o ecuație nouă elemente ale
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
transcrisă, bunăoară, În desenul grațios al mult citatului poem Privește: Ce mlădios e piciorul asinului ca un deget copita mică atinge pleoapa potecilor coapsele au o legănare În mers ca apele asinul cunoaște pleoapa potecilor... În același registru al senzației fruste, tratată Însă În alambicurile „alchimiei imaginii”, plantele și animalele poetului alcătuiesc o lume de paradis recuperat, contemplată cu uimire de un spectator ingenuu, Într-o atmosferă limpidă, sărbătorească: „ce frumoase instrumente de muzică sunt peștii / În acest glas străveziu ca
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dintre exemplele cele mai caracteristice Îl oferă, În acest sens, debutul primei secvențe din Ulise, Închinată „veacului mediocrității”, unde Închiderea În „mucegaiul birourilor” apare situată În contrast net cu libera mișcare Într-un spațiu elementar, al contactului direct cu lumea frustă a naturii, sau În opoziție cu visele, cu alții agenți eliberatori: „nu mai vînăm ursul sur prin munții americii / brațele noastre nu mai sîngeră păduri sălbatece / ne operăm visele ca intestine / singuri ne Închidem În mucegaiul birourilor” (subl. n.) Același
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
similară absență: „cînd nici o unghie nu zgîrie peretele exaltării”; sau, prelungindu-se, În Petre Schlemihl, În Întrebări ca acestea: „Nici o cometă cîntec incendiind o voce? /.../ Nici un pămînt În hohot să nu-ți deschidă trepte, / În peșteri să desfacă o viziune frustă?” * Cu asemenea Întrebări pătrundem Însă În spațiul, cu mult mai Întins, al acelei „perpetue mișcări” a lumii din afară și a universului lăuntric, la care invită orice text al lui Voronca. Ele evidențiază o ipostază dintre cele mai caracteristice și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
animale (dar lucrul e valabil pentru toate cărțile) dăm iarăși peste versuri precum: „fiecare privire o beteală”, „vietățile sunt funde În părul apelor”, „anotimpul Înaintează În beteală ca un mire”... Le contrabalansează Într-o oarecare măsură, apelul la spectacolul mai frust și mai tonic al bîlciului și al circului, pentru care poetul găsește mereu resurse de entuziasm pe urmele unui futurism acum Îmblînzit, realizînd adeseori Înlănțuiri imagistice care aruncă semnificative punți Între cele două universuri Înrudite, ca În aceste versuri din
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu tulpini Înlemnite În ger și defilarea aerului ca drapelele regimentului... De aici Încolo, tot ce intră În spațiul foarte mobil al asociațiilor imagistice are În vedere sugestia, În ultimă instanță unitară, a euforiei comunicării cu o lume a obiectelor frustă, ca și aurorală, În același timp vitală și spiritualizată. În registrul senzorial, carnalul și vegetalul Își dau mîna pentru a contura profilul aburos al obiectului, haloul lui liric: oglinzi brune oglinzi roșcate ca fața hangiței oglinzi cum sunt copitele căprioarelor
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
vital. Materia fenomenalității are o natură sangvină și o circulație arterială într-un „trup” a cărui consistență e dată numai de actul fenomenalizării înseși. După întâlnirea cu Evanghelia lui Ioan, aceste formulări au încetat doar să sugereze, indicând un adevăr frust și bine păstrat. „Aceasta e prima trăsătură decisivă a Adevărului creștinismului: faptul că nu diferă cu nimic de ceea ce el face adevărat.” 3 În perspectivă creștină, Dumnezeu e definit drept o coincidență totală între actul revelării (revelația) și conținutul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și nu întâmplător. S-ar putea crede că întregul fel de a vorbi al lui Ahile este deductibil din franchețea lui. Și, într-o măsură, chiar așa și este. Dar acest lucru e departe de a duce la un stil frust și rudimentar. Dimpotrivă, vorbirea lui Ahile abundă în particularități specifice, dintre care unele sunt mai degrabă surprinzătoare. Singularizându-l printre toți eroii prin tot ce este și ce face, Homer i-a dat lui Ahile un stil al expresiei care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
nu face calcule și nu are inhibiții. Cunoscută dinainte, cocoana Marghioala, ,,frumoasă, voinică și ochioasă’’, i pare ,,mai plăcută ca niciodată’’. Apropierea se petrece după ritualul aventurilor de la han înlesnit și de stingerea lămpii. Cadrul îmbietor, atracția, aventura sunt trăite frust, fixate de impresii de la marginea conștiinței. Toată această perspectivă este realizată cu o predilecție care abia poate fi tăinuită (la nivelul textului), cu o artă a dialogului presărat de echivocuri prin nimic mai prejos ca aceea a lui Creangă și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
de a converti speciile sensibile auditive sau speciile sensibile gustative în specii sensibile vizuale, observăm că simțurile externe devin inutile: la ce bun să mai percepem parfumul florilor de mai dacă acesta ar ajunge oricum să fie transformat într-o frusta imagine vizuală? Ca să nu mai pomenim de situația de-a dreptul îngrozitoare în care s-ar afla gurmanzii, care nu s-ar mai putea bucura de aromele diferitelor supe sau fructe de mare pentru că acestea ar fi transformate în simple
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
timp, de la așa-zisul manierism al debutului la angajarea existențială dramatică din ineditele incluse în Va fi liniște va fi seară și din versurile prezente în Guillaume poetul și administratorul. Lirica lui M. se particularizează, într-adevăr, printr-o exprimare frustă și totodată, „aleasă” foarte „lucrată”, destructurată productiv prin lacunaritate calculată și printr-un minimalism ortografic radical. Poetul nu utilizează niciodată în textul poetic, inclusiv în titluri, majusculele, iar la semnele de punctuație recurge foarte rar, și nu după regulile curente
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
sau se desprind din masa anonimatului. De fiecare dată însă se simte în aura ce le înconjoară ceva din misterul Eumenei. Tonurile se îndepărtează uneori de sonoritățile incantatorii ale poemelor dedicate Eumenei. Există o oarecare violență în exprimare, limbajul este frust, sfidând regulile retoricei înalte: "Vreau să te iubesc numai pe tine/ Olivia, cu dragoste de câine.// Ce-mi pasă dacă-mi încui ușa/ Și dorm beat lângă prag!/ Știu că ești aproape de mine/ Și-ți sunt cât Dumnezeu de drag
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
am nevoie de asemenea// farse, de ghidușii, de prezența acestui spiriduș/ la masa mea" (Unde fuge mercurul, Adrian Popescu). Repetiția pare a avea în ambele cazuri aceeași funcție de a acționa ca un semnal de avertizare asupra jocului textual. Limbajul e frust, nu se uită niciun registru lingvistic, cel solemn e singurul evitat și cel mai adesea parodiat sau ridiculizat; ca și în cazul avangardei se apelează inclusiv la termenii din domeniul sexualității, fără ca funcția lor de a șoca să mai fie
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
debut apărut în 1971 trădează fascinația pentru fața nevăzută a lucrurilor, pentru starea primordială a ființei. Blagian ca mai toți poeții de la „Echinox”, dar fără vocația metafizică a maestrului, F. evocă nevroza de adaptare a tânărului de la țară, senzual și frust, confruntat cu spațiul citadin alienant. Dacă nostalgia rurală, a fabulosului pământ natal identificat drept Țară a Nordului rămâne un reper constant al versurilor, poetul, care nu e un mistic pur al Transilvaniei, asemenea lui Ioan Alexandru, își arată curând natura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
ELEMENTE DE DIAGNOSTIC CLINIC Tabloul clinic al traumatismelor hepatice este foarte variabil și permite conturarea a patru tablouri clinice care pot fi Întâlnite În practică: a. Pacient cu traumatism În aria hepatică, normotensiv la prezentare. - aproximativ 30% din pacienți simptomatologie frustă - durerea abdominală rămâne cel mai important simptom al traumatizatului hepatic, având o intensitate care nu se corelează Întotdeauna cu amploarea anatomopatologică a leziunii. b. Pacient cu traumatism În aria hepatică și abdomen acut hemoragic. - semnele de șoc hemoragic sunt evidente
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
totuși a-i ignora, ca o manifestare a sentimentului de însingurare care caracterizează pe români. Acest învățat a observat apoi că spiritul public românesc este predispus mai degrabă la lirism, la efuziune sentimentală și la manifestare a atitudinii (ca reacție frustă) și mai puțin la argumentare, la efort științific și la organizare riguroasă și, de aceea, chiar atunci cînd a continuat și a dezvoltat idei științifice ale înaintașilor, le-a prezentat ca reacții ale sale și ca puneri la punct ale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
este compatibilă cu femeia de succes în afaceri, liberă, independentă, feministă, mediatizată, fără prejudecăți și rețineri? Ipostazele fractalului ,,femeie ortodoxă" și diferențele de gen sunt anulate sau potențate de creștinismul ortodox? Pe bună dreptate, Felicia Corduneanu evită răspunsurile tari, directe, fruste, elementare. Remarcă în mod absolut îndreptățit dominanța masculinității, a tradiției patriarhale, dar are serioase rezerve cu privire la faptul că această dominanță ar anula feminitatea. Dimpotrivă, uneori o potențează. Felicia Cordoneanu se distanțează clar și de tendințele simpliste și puternic ideologizate ale
[Corola-publishinghouse/Science/84987_a_85772]
-
Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2004, pp. 341-342: "Scriitura savantă, în două episoade, primul după modelul trenoi al literaturii bizantino-grecești de secolul al XV-lea (după căderea Constantinopolului), al doilea după modelul cărților sibiline de profeții (...) Dincolo de scriitură țâșnește însă puterea frustă a fondului lexical popular, ca de bocet ancestral adus la suprafață de acest moment de mare cumpănă..." 90 Gabriel Mihăilescu, op. cit., p. 249. 1 Ioana Em. Petrescu, Monocheroleopardalul, în vol. Configurații, p. 87. 2 Idem, pp. 88-89. 3 Idem, p.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2004, p. 341-342: "Scriitura savantă, în două episoade, primul după modelul trenoi al literaturii bizantino-grecești de secolul al XV-lea (după căderea Constantinopolului), al doilea după modelul cărților sibiline de profeții (...) Dincolo de scriitură țâșnește însă puterea frustă a fondului lexical popular, ca de bocet ancestral adus la suprafață de acest moment de mare cumpănă..." 377 Gabriel Mihăilescu, op. cit., p. 249. 378 Ioana Em. Petrescu, Monocheroleopardalul, în vol. Configurații, p. 87. 379 Idem, p. 88-89. 380 Idem, p.
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]