738 matches
-
la plecare. Oamenii se îmbulzeau printre care și căruțe, biciurile trozneau, bărbații chiuiau, alături de vocile oamenilor care se strigau sau vorbeau mai tare și peste tot era un du-te vino, hărmălaie și praf. Unii tineri, cu prea mare dispoziție, fugăreau bieții cai, încât ajungeau acasă în spume, de-atâta oboseală și transpirație. Evenimentul fiind mai deosebit, în zilele următoare, toată lumea povestea impresii de la bâlci sau arătau cumpărăturile ori fotografiile făcute „la minut". Deși a trecut de atunci poate și mai
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
de când s-a pus fundația. Unele blocuri se înalță super repede. La un moment dat, am dat de niște țigani care sortau plastice cu căruța, între niște blocuri în construcție. Mi-au zis să nu le fac poză, că îi fugăresc paznicii și a rămas să vin altă dată. Peste o lună, când am ajuns înapoi, n-am mai recunoscut locul fiindcă se înălțaseră blocurile de opt etaje”. Petruț nu înțelege prea bine cum într-un oraș ca Bucureștiul, atâția oameni
stâne, drone și ghetouri pentru clasa de mijloc () [Corola-blog/BlogPost/337889_a_339218]
-
ale căror istorii mi-au trezit, în copilărie, venerația pentru ciobănești. Erau câini de-o șchioapă, la vreo 50-60 cm la greabăn. Nu omorau urși, nu omorau lupi; cei mai mulți dintre ei au sfârșit sub brânca ursului sau între colții lupilor. Fugăreau ursul dintr-un munte în altul, scoteau oile întregi de la urs, își scăpau ciobanul din brațele ursului, luau urma lupilor și nu-i lăsau să intre în oi. Funcția lor cea mai importantă, deși cel mai greu de cuantificat, era
Oameni și câini. O poveste adevărată despre niște ciobănești legendari () [Corola-blog/BlogPost/337917_a_339246]
-
sufletul la gură... - Acuș o să mă prindă! - își spunea în gând, mânat de frică. Frica era cea care încerca să-l ajungă. Frica era și în interior, dar și afară. Cea din interior mușca al naibi, cea de afară îl fugărea... Frica!, frica! Frica era parte din viața lui zilnică, de parcă erau îngemănați. Când nemernicul - cel pe care mama sa îl numea „taică-tău” - a intrat în casă, soră-sa geamănă - Frica, s-a prelins perfidă prin deschizătura ușii și stătea
CHIP ASCUNS de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343822_a_345151]
-
surâs. Sunt un lup bătrân alungat din haită, fără vedenia unei cărări spre vârf depășind prăpăstioase opreliști. Acum îmi pot permite doar întinsul câmpiei cu ierburi uscate de vântul iluziei și fântâni cu apă puțină, doar când trec ploile, ori fugărite de ierni în ascunzișuri după salcâmii albi. Referință Bibliografică: Sunt un lup bătrân / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 627, Anul II, 18 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SUNT UN LUP BĂTRÂN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343608_a_344937]
-
strânge cultul Printre ramuri crețe plânse spre pământ? N-avem timp din râvnă să oprim secundă Să privim în juru-ni ceata de frumos, Doar fugim prin viață ca o rază scundă Ce vrea a se-ntinde pe-un ocean lucios. Fugărim trecutul spre-a trăi prezentu' Apoi din prezent, voim viitor; N-am opri o clipă ștergând fruntea lentu' Căci la bătrânețe toate ne sunt dor. Suntem sclavii noștri, robiți doar de muncă Fără de-ncetare către un nimic, Suntem ochi de
UNDE FUGIM... SPRE CE? de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377543_a_378872]
-
cu “lună luniță/ ca o aluniță”, “lună lunișoară/ ca o tămâioară/”, din mirosul frunzelor de nuc ori din freamătul mestecenilor, dar mai ales din codru! „M-aș ascunde în desișul pădurii,/ printre crengi uscate,/ m-aș aciui/ ca o ciută fugărită de glonț/ încolăcindu-mă în juru-mi/ mi-aș acoperi fața cu părul/ m-aș face una cu frunzele,/ una cu viețuitoarele speriate/ una cu lutul reavăn/ cu zăpada căzută/ cu liniștea.../una cu pădurea/”. (Una cu pădurea). Volumul se încheie
EDITURA SEMNE 2015// AUTOR DORINA STOICA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380496_a_381825]
-
iar de-acolo până acasă mai avea o azvârlitură de băț! Așa că făcu stânga tot cu ochii după mânz: -Hai, băiet, hai c-acuși intrăm în pădure la dos! Nu mai era de glumă,au prins vânturile a se ciondăni fugărind ciorile, trezind zăpada din somnul ei, uruind și scârțâind prin ramurile copacilor cuvinte nedeslușite. Perdele de ninsoare se ridicau de la pământ, perdele de ninsoare coborau din cer! Cu vifornița în față nea Vasile își croia cu greu drumul. Și mânzului
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
la circ: găinile umblau ca zăludele când pe sus, când pe jos, în încercarea de a zbura, dar cu aripile tunse mai zboară dacă poți! rațele, grămadă toate, o gură țineau! mac-mac-mac-mac! maaac! mac! zur înainte, zur înapoi, după cum le fugărea mânzul; cocoșul, ca unul ce se ținea a fi jupân la el în bătătură, fâlll! în capul căluțului! doar că în cap era căldarea!În altă zi îi trecuse moartea pe sub ochii copilăroși: Ionel, prâslea de nepot, s-a urcat
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > SPRE DIMINEAȚĂ Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2105 din 05 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Spre dimineață m-am trezit deodată vertical ca un cal alergat fugărit de o spaimă albă înegrit de o iarnă caldă. M-am speriat, lac secat și mă uitam așa în sus iar apa lui încet doar m-a sedus, cu ce apoi rămase picături și păsări mă zburase când tot așa
SPRE DIMINEAȚĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381457_a_382786]
-
urechile ursoaicei să vâjâie. Încălziți de zbeng și nu numai, puii se lăsau ademeniți de clipocitul vesel al rotocoalelor de apă ce-mpodobeau întinderea. Neștiutori încă, profitau de grija slăbită a mamei aflate la păcătoasa de pândă și sturlubatici se fugăreau încolo și-ncoace. Minune li se părea jocul pe gheață, de-ar ține hârjoana o vecie! Dar ce să vezi, nenorocul îi paște! Mezinul se prinde ostatic într-o vicleană crevasă apărută ca prin farmec c-un zgomot pătrunzător. Se
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
zadar. Chiar de le-arăți că-i munca ta Ei te împroașcă cu... "amar". In loc să lupte pentru drepturi In țara plină de mișei, Numai în lumea virtuală Sunt puternici precum... zmei. Invingeți-vă năravul Grij-aveți de-al vostru cord...! Fugăriți-vă prostia Aruncați-o peste "bord"! Eu vă iert vorbele rele Dar, vă spun că nu-i frumos S-aruncați cu "pietre"-n oameni Stând mereu ascunși la... dos! Pentru voi, să nu mai scriu, Să dăruiesc... bucăți din suflet
EU VĂ IERT VORBELE RELE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373448_a_374777]
-
nesfârșite și pornesc bezmetici pe șosele, blocând circulația. Mă uit îngrozit pe culmile munților...sunt goale...goale!..Toți fug speriați din calea copacilor. Sunt cei cu fierăstraiele, cu topoarele, camioanele. Întărâtații copaci îi lovesc cu rădăcinile, cu crengile lor. Îi fugăresc, le distrug camioanele, mașinile, vilele...Spectacolul de coșmar mă sufocă...Strig după ajutor și mă trezesc transpirat. Mă uit pe fereastră și văd copacii îndoindu-se cuminți sub bătaia vântului, scuturându-și ultimele frunze...Frunzele galbene ca mahmudelele...Ce bine
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
fenomene fantastice? - Cum așa? se miră David, în timp ce schița un desen cu mulți cocori. Își ridică privirea, dorind să dea importanță cuvintelor mele, deși îl pufni râsul. Abia trecuse de amiază, iar cerul se înfuriase, răspândind fuioare cenușii. Vântul le fugărea trufaș, lăsând impresia că vrea să le facă în ciudă. Pete vineții se cuibăreau în hamacul culorilor mai puțin răsfățate. Începuse să-mi fie frig și mi-am încheiat hanoracul. Am măsurat terasa în lung și-n lat, cu brațele
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
cu ape stătute, lacul murdărit de țiței, șuvițe albe printre șuvițe albastre, cârpe rupte, uzate înainte de vreme pierdute din pânza catargului eșuat sau prădat de pirați, lumea cearșafurilor sfâșiate bucăți, ițe rupte încurcate de ape, de vânt, legăminte deșarte, apropieri fugărite de val înspre mal, depărtări, riviere vărsate-n ogive sparte, case cu hornuri goale, răscoale din vaiete de furtună, nisipul dunei vânturat fără nod de norod, cerc în coroană fără zala legată de altă bucată, fără apropiere sau înțelegere, timpi
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VREME DE TOAMNĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului VREME DE TOAMNĂ Iar e frig, iar sunt noroaie, Cuibul berzei este gol, Fugărit de vânt și ploaie, Azi a mai plecat un stol. Rațele în bălți se-nfoaie Și ce tărăboi mai fac! Un nor ca o vânătaie Stă pe boltă nemișcat. Prunele sunt supărate, Azi, stau cocoțate-n prun, Mâine, de sunt
VREME DE TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371888_a_373217]
-
faci! Nu ca alții care mă terfelesc. Vreau să-i văd dacă fac ei ceva în locul meu! Da’...gata! Că avem treabă multă. Pune mâna pe bară și mergi în punctul ăla! Cu triangulația lui, probabil utilă (sau inutilă) îl fugărea pe Mărășteanu, de curgeau apele după el. Dar nu asta îl supăra, ci apropierea amenințătoare de târlă. Nu-i convenea deloc vecinătatea cu porcii și oile lui Casapu. Nu că i-ar fi frică de el, dar voia să fie
S.R.L. AMARU-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372468_a_373797]
-
care ți s-au înscăunat nevoile. Deodată nu mai contează dacă e dimineață, dacă se bate în capul pieptului de ora 12, sunetul gândurilor se aude la fel de zornăitor, surescitează câmpul interior și nopțile se albesc de nesomn. Aleargă caii sălbatici fugăriți de lumină. (22 septembrie 2016) Iulia Dragomir Referință Bibliografică: Sunetul gândurilor / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2092, Anul VI, 22 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Iulia Dragomir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
SUNETUL GÂNDURILOR de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344785_a_346114]
-
universal?” (pag. 58-59). Aș îndrăzni un răspuns: contează enorm, dar nu oricine se încumetă să dea din plăpânda flăcăruie a lumânării sale lumină altor lumânări, deși treaba asta e complet gratuită. Mai devreme sau mai târziu, întunericul va obosi să fugărească în continuu nesfârșita lumină, în nesăbuita-i strădanie de a o stinge. A așteptat vreme de zece ani o schimbare care încă nu sosit. Poate a văzut cum continuă degradarea socială, umană, conform unui plan mult prea terestru ca să poată
DĂNCUŞ: ALEGERI VERTICALE de CONSTANTIN P. POPESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345825_a_347154]
-
la dreapta urcând o pantă abruptă, până-n dreptul unei clădiri cu adevărat frumoase, pe fațada căreia remarcă înscrisul cu litere aurii: ,,Hotel Traian”. Doi bărbați înalți, eleganți, discutau privind porumbeii care ciuguleau fărmăturile de pâine aruncate de copiii care-i fugăreau, iar și iar. Auzi: - Hotelul ăsta select este o bijuterie a arhitecturii; știi de ce? Fiindcă structura lui de rezistență este realizată din metal de către Effel, inginerul care a făcut turnul din oțel în capitala Franței. Știai?“ Celălalt bărbat nu știa
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
spuse în șoaptă, bogate în metafore și pline de dor, dar mai greu de pătruns. Bunăoară, în „Vinerea de ieri”, își explică și ne oferă trăiri pe care nu le-a mai comunicat: „când ne-am fost împreună/ privirile se fugăreau/ până-n vârful degetelor/ când ne-am fost împreună/ buzele neputincioase/ amuțeau vinerea de ieri” în timp ce „pe marginea trifoiului cosit/ adorm o clipă de iubire/ cu palmele pe creștet/ un arc de gânduri-căpătâi/ să fie noaptea/ cea dintâi” („Pe marginea trifoiului
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]
-
în lumea mare Să cunoască... Un poet! Merge peste garduri multe Nu cunoaște vreun decret Ce nu l-ar lasă pe dânsul, Să colinde spre concret. A ajuns, din întâmplare. A ajuns la un răzor, Unde câinii stau să fugă Fugăriți de regizor. Vameșul, cățelul mare, Care stă cu laba-ntinsa Îl poftește ca să intre, Și-i explică: -Pe aici cresc prin rigole Bunaciuni cu unt și rata Apele sunt cu migdale, Cine intra aici, nu pleacă. Stăpânirea este buna Căci
ACTA EST FABULA de PETRU JIPA în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348979_a_350308]
-
VORBEI... Autor: Kasandra Kalmann-Năsăudean, Madrid, Spania Publicat în: Ediția nr. 3 din 03 ianuarie 2011 Limba fără oase, oase sfarmă! Indiferent de limba în care o spui, povestea vorbei are eroii ei care sfidează orice frontieră. Când grănicerii români îi fugăresc prin apele teritoriale pe braconierii turci împătimiți dupa calcan, i-ar putea interpela cu următoarele vorbe: fudul musafir, belea dușman! Nu de alta, dar înseamnă același lucru în graiul lui Harap Alb și al Cosânzenelor de pe carpetele cu răpirea din
POVESTEA VORBEI... de KASANDRA KALMANN-NĂSĂUDEAN, MADRID, SPANIA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345024_a_346353]
-
zbuciumați de vînt a rămas impresionat de amploarea legănării și de incredibila lor elasticitate. Poemul se bucură de o exprimare paradoxală, vîrfurile brazilor se mișcă precum o imensă mătură, dar e greu de crezut că au și efectul de a fugări și a goni norii. Poate îi și mîngîie un pic dacă și ei se lasă un pic mai jos. cină tăcută - doar lumina din opaiț mișcă umbrele Sorin Micuțiu Într-adevăr, o cină la lumina opaițului se bucura de o
CORNELIU TRAIAN ATANASIU, COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345101_a_346430]
-
și de ce nu-l vizitează nimeni și tot așteaptă, așteaptă fără să știe că pe cealaltă parte a ușii stă scris „intrarea interzisă” TEAMA sa nu te poți opri la marginea nopții și să te împleticești, prin iarba ei groasă fugărit de pasărea cu cap de broască să ți se pară cerul refugiat dincolo de puterea sfântă a ochiului să-ți privești mâinile și să nu știi ale cui sunt să te uiți în oglindă și să nu-ți dai seama cine
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (3) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345306_a_346635]