645 matches
-
viața este eternă... august, 2004 Elena Poamă Despre volum Gheorghe Zarafu Alexandru Poamă sau nostalgia copilăriei Un autor atras de farmecul și gingășia universului infantil, întruchipat de propriii lui copii, se dovedește a fi Alexandru Poamă, răpus de o moarte fulgerătoare în pragul vârstei de 49 de ani. Având, la o privire grăbită, caracterul unui album de familie, unica sa carte publicată, „Sorin și Sorina”, (Editura Ion Creangă, București, 1988, ediția I ; Editura Cutia Pandorei, Vaslui, 1997, a doua ediție) se
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
celeilate. Ambele au fost erupții ale coșmarurilor lăuntrice - din întunericul de sub picioarele noastre (underground) - care au scos la lumină contradicțiile latente și punctele slabe ale sistemului nostru intern. Societatea noastră a fost lipsită de apărare în fața unui val de violențe fulgerătoare. Nu am putut prevedea așa ceva și, de aceea, n-am reușit să ne pregătim din timp. Nici măcar să să răspundem eficient nu am fost în stare. Cărțile au fost date pe față, iar sistemul „nostru“ a fost înfrânt. Cu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a doua jumătate a lunii mai revoluția e pregătită până în cele mai mici amănunte. Lipsea numai șeful, numele prestigios care trebuia să însuflețească de la un capăt la altul al țării mișcarea de reânnoire morală, eroul care trebuia să asigure reușita fulgerătoare a insurecției armate. La Lisabona, complotul era organizat de comandantul de marină Cabeçadas - unul din republicanii entuziaști care se bătuse la 5 octombrie - cu colaborarea sporadică și nesigură a lui Sinel de Cordes și a altor șefi implicați în insurecțiile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un nechezat disperat, apoi strigătul războinicului rămas ceva mai înainte și care acum se rostogolea la pământ împreună cu calul său: — Fugi, Waldomar! E o cursă. Salvează-te! Salvează-te! Dar nu avu timp să facă nimic. O ploaie de săgeți, fulgerătoare, izbi grupul ca tot atâtea bice, din toate părțile; două gărzi din suită, lovite, alunecară din șa și căzură la pământ. Calul lui Waltan, atins în grumaz de o săgeată, se cabră dintr-odată și se lăsă pe o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi păru că Geremar, care se găsea doar cu un pas în urma căpeteniei sale, schimbase cu jumătate de gură câteva cuvinte critice, poate chiar sarcastice, cu cei de alături. Nu putea auzi cuvintele sale, însă văzu, ca o confirmare, reacția fulgerătoare a lui Reinwalt. într-o clipită, acesta își trase calul îndărăt, puse mâna pe securea pe care o purta la șa și, răsucindu-se, îl lovi teribil, de sus, pe sâcâitorul său sfătuitor, despicându-i țeasta. Cei care până în acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în general serviabile. Dar ea o făcu. Se apropie și începu să se aplece. Chiar în momentul când Craig pornise în sus. O lovi fără nici o milă. Aceste femei, cu armele și cruzimea lor, își căutau cu lumânarea necazurile. Un fulgerător un-doi în maxilar puse capăt primei runde. Olive căzu ca un buștean. Cu o totală lipsă de reținere, ca și cum s-ar fi luptat cu un bărbat, Craig se aruncă deasupra ei și o răsuci. Cu o singură mișcare sincronizată trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
trase la loc picioarele sub cuvertură și zise: - Poate că ai dreptate. Dar felul cum acea femeie a fost capturată, chiar în această cameră, mă face să mă îngrijorez pentru siguranța ascunzătorii noastre. Se opri, încruntându-se. Avu o intuiție fulgerătoare că până la apariția în scenă a lui Peters nu fusese îngrijorat și că de fapt, starea lui inițială fusese... care? Amintirea îl electriză. Gândul i se întoarse la momentul în care își recăpătase cunoștința. Era uimitor de greu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
fim în stare să putem fugi, dacă suntem nevoiți. Craig trecu de el și privi cu curiozitate la motorul deschis. Cu ochii minții vizualiză întreaga mașină, întâi ca pe un întreg, apoi fiecare funcție separat, în amănunt. Era o analiză fulgerătoare. Apoi spuse încet: - Ce s-ar întâmpla, Haines, dacă toată puterea bateriei ar fi descărcată într-o sutime de miliardime de secundă? - Hm! făcu Haines, absent. Asta nu se poate. - S-ar putea, zise Craig, dacă placa de plumb ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
decidă: viața ori moartea nemernicului...!!” Balaurul avu deschiderea. „25oo...” - juma-juma. Cap de mort contră. „32oo...” - așa și așa. Doctorul cu fler de cunoscător, cumpăni situația. „54oo...” - para’ndărăt. Gică picior de lemn avea zarurile În mâna stângă. Cu o iuțeală fulgerătoare le strecură În mâna cealaltă, le vântură de câteva ori În palmă și, În cele din urmă le fulgeră pe covor, sub privirile de ghiață a celorlalți. Satisfăcut, Cap de mort constată. „4 : 3...” Această așezare a zarurilor, era nulă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Învârtindu-le, și cu oarecare curtoazie le puse jos, privind tăios către pumnalul alăturat. Deodată, nervii săi cedară. Cu mâinile ridicate deasupra capului, se prăbuși În direcția armei...!! Atunci Balaurul, care se afla În apropiere și urmărise scena, cu o fulgerătoare lovitură de picior Îndepărtă cuțitul!! Evident impresionat, Balaurul Îl dojeni: „Băiete, mă dezamăgești...!” „Controlează-ți nervii...!” - Îl mustră și Cap de mort. Gazda Își șterse fruntea de transpirație, rostind. „A trecut...” Își mai aprinse o țigară, Încercând să-și revină
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o mână gătul Încercând să mă ștranguleze și apăsând În forță asupra arterei ce aprovizionează creerul cu sânge proaspăt. Căteva fracțiuni de secunde am Încetat să mai exist și Întradevăr mă avântam În spațiul infinit al cerului și numai acțiunea fulgerătoare a instinctului meu de apărare, m-a forțat să răsucesc capul, agresorul pierzând presiunea asupra jugularei-salvându-mi viața. M-am rostogolit pe trepte În jos cu agresorii mei până ce ne-am lovit de grilajul metalic ce marchează intrarea pe platforma metroului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
împins peste bord. În clipa în care a atins apa, Zach râdea și-și făcuse deja planul s-o tragă și pe soția lui după el. Dar probabil că s-a lovit la cap; a simțit o durere ascuțită și fulgerătoare, iar când a deschis ochii, o altă femeie îl aștepta să dea un semn de viață, să-i mănânce supa și să se ridice din pat. Preț de-o lună, tot ceea ce vedea împrejur i se părea a fi atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dacă nu cumva e cineva care i se substituie. Am regretat de Îndată ce am scăpat vorbele acestea, dar era prea tîrziu. Balonul se foi În scaunul ce pîrÎi sub greutatea lui și fără pic de jenă mă străpunse cu privirile-i fulgerătoare. — Substituire de persoană, eh? Ar fi o chestie să existe unul care să se servească de numele lui. Înseamnă că și clienta Îți alunecă printre degete, nu? — A! Dacă stau și mă gîndesc bine, e posibil și-așa ceva... — Ce motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mi-am stropit partea din față a rochiei. M-am dat înapoi, am numărat până la douăzeci și trei, apoi cu grijă am dat să închid apa, dar l-am auzit pe Leon spunând „...și durerea mea“ și, cu o răsucire fulgerătoare din încheietură, am lăsat iar apa să se reverse în cascadă, am numărat până la șapte și jumătate, am redus-o iar, am auzit, „...ne putem ajuta unul pe celălalt...“ și pe loc am dat drumul potopului la capacitate maximă. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lumina aruncată de lumânări. Mitch mă urmărea; privirile ni s-au întâlnit și s-au confruntat într-un spațiu imponderabil. Repede am închis ochii. Când Leisl a vorbit în sfârșit, am tresărit. —E un bărbat înalt aici. Am deschis ochii fulgerător și am vrut să ridic mâna ca la școală. E pentru mine! E pentru mine! Un bărbat foarte înalt, solid, brunet. Mi-a pierit tot elanul. Nu era pentru mine. Pare a fi mama, a zis Fred Strigoiul cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Ucide-l! strigă din nou Vitellius, aplecându-se peste balustradă. Ți-am spus să-l ucizi! Ucide-l pe Skorpius! Nu-l ucid, strigă Valerius. Eu nu ucid, știi doar, strigă din nou, cu o furie sălbatică. Cu un gest fulgerător, Skorpius smulse sica din mâna lui Valerius și, fără să ezite, își tăie gâtul. Se prăbuși în nisip cu ochii larg deschiși. Din pulvinar, Vitellius îl privea încremenit pe Orpheus, care îi întorsese spatele și se îndrepta spre poarta principală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fenomenelor naturii temperament uman. Astfel ia naștere cazuistica de ordin divin prin care omul a găsit fiecărui eveniment din viața sa justificare. Primele instanțe divine luau forma unor giganți atotputernici răzbunători ale căror capricii trebuiau neapărat îndeplinite altfel sufereau pedeapsa fulgerătoare care venea sub forma recoltelor proaste, a foametei, a molimelor, a furtunilor sau potopurilor. Aici intervine religia, în reglarea raporturilor dintre oameni și zeul lor printr-un inventar de practici și învățături care le arăta oamenilor cum să obțină protecție
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
A mai privit o dată în urmă și a pornit spre bordei... Când mai avea de făcut doar câțiva pași, o detunătură surdă și o lovitură în umărul stâng l-a cutremurat! În clipa următoare, s-a întors și, cu mișcări fulgerătoare, a descărcat cele două pistoale în umbra din fața lui... Un muget ca de animal înjunghiat a însoțit rostogolirea fantomei în nămeți... Lotrul s-a repezit spre primul copac din apropiere și s-a făcut una cu el... „Dacă-i potera
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de insuficiență cardiacă, trimițându-i zilnic telegrame prin care îl implora să se închine lui Iisus înainte ca el să moară. Mal îl ura prea mult ca să-i dea satisfacție și era prea preocupat să se roage pentru o moarte fulgerătoare și lipsită de chinuri a fiecărui supraviețuitor de la Buchenwald, pentru totala curmare a amintirilor acestora și a coșmarurilor sale. Bătrânul a murit în octombrie. Fratele lui Mal, Desmond, regele mașinilor la mâna a doua din Sacramento, i-a trimis o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cotierele de oțel, străbătea platoșele din piele de bivol și ajungeau până În măruntaie (Midhat văzu chiar o lovitură de pumn care străbătuse platoșa unui Cuceritor, apoi spărsese oasele pieptului și ajunsese la inimă, pe care o scosese cu un gest fulgerător, aruncând-o pe caldarâm), dar erau și lovituri de neînchipuit, aplicate cu piciorul direct În bărbie, sau, prin salturi cu răsucire, după ceafă, erau salturi lungi peste capetele războinicilor, adevărate zboruri care făceau ca locul masacrului să se schimbe de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
otomană. Dincolo de perdeaua de ceață continuau să se audă explozii și, din ce În ce mai aproape, voci omenești. Poate nu erau voci. Poate era doar vaierul lung al vântului. Și totuși, erau voci, Dar erau voci ale unor oameni surprinși de o moarte fulgerătoare. Erau gemete. Erau strigăte de uimire, urmate de tăcere. Erau strigăte de groază. Între tăcere și strigăt mai exista, totuși, un zgomot. Căpitanul Oană ascultă atent, adunat În sine Însuși. Era un zgomot cunoscut, deși Îndepărtat. Un zgomot simplu, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
au nici o reacție. Poate nu Înțeleg nimic. Tătarii au fost totdeauna aliații lor. Călărețul se ridică În șa. Scoate arcul și trage. Am mai văzut undeva mișcarea asta... - Ce mișcare? - Ambele mâini peste umeri, arcul și săgeata scoase deodată, lansare fulgerătoare... Acum Îl recunosc... Deși e departe... nu-i văd fața... nu poate fi decât cel care a luptat pentru tine În Balcani! Are aceleași gesturi! Încă o săgeată... Încă una... trage repede, foarte repede... - În ce direcțe? - Achingii care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
chip Împietrit, ambele mâini duse În față, ținând cele două săbii ușor Înclinate, ochii aproape Închiși, simțind orice mișcare din jur. Alexandru, apropiindu-se de el și neîndrăznind să-l atingă. Săbiile duse În teaca de la spate, cu un gest fulgerător, așa cum fuseseră scoase. Chipul Îmblânzindu-se, ochii mari, albaștri, devenind luminoși și inundând totul. Apărătorii se opriră și formară un semicerc, lăsându-l pe căpitan să avansese spre fiul lui. Erina făcu un pas, dar voievodul Îi prinse mâna. Căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
carte. Așa a ajuns tata substitut de procuror în inima țării. Cu studii solide, muncitor și prob, i se deschidea în față o carieră strălucită. A cunoscut-o atunci pe mama. Între viitorii mei părinți s-a iscat o dragoste fulgerătoare. Cum mama cu nici un preț nu voi să renunțe la locurile prunciei sale, tata și-a sacrificat cariera, înfundîndu-se într-un tîrg aflat la capăt de cale ferată. S-a identificat acolo cu principiile din care își făcuse un ideal
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
2009. Alexandru A. Philippide (n. 1 aprilie 1900, Iași ‐ d. 8 februarie 1979, București) Membru titular al Academiei Române, a fost un poet, prozator, eseist, traducător, laureat al Premiu lui internațional Herder. Dintre volumele cu poeme amintim „Aur sterp”(1922), „Stânca fulgerătoare”(1930), „Visuri în vuietul vremii”(1939), „Monolog în Babilon”(1967. Deosebit a scris cronici în publicistica vremi, portrete literare, studii de literatură română și străină. A fost un erudit în activitatea de traducere din creaț ia lirică universală. A fost
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]