1,614 matches
-
Gigi Stanciu Publicat în: Ediția nr. 1086 din 21 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului George Chirilă - Eroii Cititori mari de calendare, Purtători mereu ai noii Firi adânci vizionare Noi ne-am ințeles eroii. Ei au scris cu viața carte, Slovă fulgerată-n sânge, Ei au ridicat din moarte Dorul nostru de-a învinge. Pierea cântecul pe buze, Munții se-ntorceau în piatră, Ei sub focuri de obuze Apărau o veche vatră. Ei vegheară la hotară Și de nunți n-avură timp
CUM AM SĂRBĂTORIT ZIUA ARMATEI ROMÂNE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383129_a_384458]
-
șirag, Pe galaxia care-a apus, Taina în care, iubitul meu drag, Scoate armura și-și lustruiește Ochii săraci de stele și ... Citește mai mult Ah, tunet în cer și-n inima ruptă,Ploaia pe ochii ce mi-i oblojesc,Fulgere stau pe liniștea suptăDe tot ce nu am și mă împietresc! Ah, lume nebună, lume nebună, Totul, stupid, sfârșindu-mi trăirea,Ce-mi scutură plâns pe brațe cu brumă,Cuvinte-n balast, robindu-mi gândirea!Ah, muzică nouă, de împrumut
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
tată, veghează-nspre ea Și-o plânge, și-o plânge, cu stea după stea. Cupola de sticlă se sparge-n fractali, Septembrie șade-n obrajii mei pali; Ape sub ape, cu ape în ape - Volburi din matcă dorind să mă scape. Fulgeră! Tună! - Chipul meu pal Lunecă veșted, pe val după val, Plouă cu moarte și plouă cu vânt, Plouă cu tot ce-i mai trist pe pământ. 24 august 2016, Constanța Sursa foto: #Lonely #Days - A #Gothic #Tale #ArsMuriendi #literatura #poezie
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Săracul meu tată, veghează-nspre eași-o plânge, și-o plânge, cu stea după stea.Cupola de sticlă se sparge-n fractali,Septembrie șade-n obrajii mei pali;Ape sub ape, cu ape în ape -Volburi din matcă dorind să mă scape.Fulgeră! Tună! - Chipul meu palLunecă veșted, pe val după val,Plouă cu moarte și plouă cu vânt,Plouă cu tot ce-i mai trist pe pământ.24 august 2016, ConstanțaSursa foto:#Lonely #Days - A #Gothic #Tale#ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii... XXXI
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
primul pas ce se impunea, zicea el, era desființarea tuturor despărțiturilor, la care localnicii, oameni gospodari, dornici să-și delimiteze bine proprietatea, țineau cu îndărătnicie. Schimbam deseori păreri cu dânsul, în convorbiri ocazionale, își susținea opiniile cu înflăcărare, tunând și fulgerând împotriva retardaților ăstora, zicea, care nu înțelegeau frumosul. Se înfuria din te miri ce, părul albit căzându-i atunci pe fruntea brăzdată de cute adânci în dezordine, odată, de pildă, din pricina faptului că directorul fabricii nu știa ce e acela
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
dincolo de cuvinte. Agamiță... Bălănuța...! De ce se tot miră lumea că a jucat așa de bine, când ea era o actriță de rasă?! Și de ce tocmai mătușa Cornelia, o femeie așa de bună, precum pâinea lui Dumnezeu! Gânduri amestecate cu simțiri fulgerau prin minte, ne alergau prin artere. Ajungeau să articuleze cuvinte pe buzele noastre - cuvinte ce nu însemnau nimic. Cuvinte ce însemnau totul. Cuvintele acelea ne urlau că noi doi suntem la fel. Că suntem altfel! Ni se părea - deși nu
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
Numele meu să fie interzis, Dar sufletul, cel condamnat la moarte, Niciun călău plătit nu l-a ucis! Azi printre noi sunt tot mai mulți străini Cu dragoste de țară prefăcută...” Și m-am uitat în ochii tăi senini Cum fulgera din ei durere mută... Astă-noapte m-am visat cu tine, Tot mai des eu te visez de-o vreme Și-ascult porunca din înalt cum vine, De roata din cuvinte, nu te teme! Și acum când scriu dinspre norod Mă
HOREA de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383206_a_384535]
-
stele. L-au pudrat pe căciulă, pe palton și pe față, făcându-i mustăți caraghioase și sprâncene colilii. Lunișoarei i-au pudrat razele aurii, îmbrăcând-o cu o magică rochie de mireasă. Sprințarele stele argintaseră și nuiaua de alun care fulgera în razele aurii ale lunii, când șerpuia ca un steag dacic în spatele lui Tudorel. Văzând minunata pereche, toți copacii și tufișurile din drum ovaționau, scuturându-și clopoțeii de argint : Să ne trăiască mirii cei frumoși și norocoși! Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
stele. L-au pudrat pe căciulă, pe palton și pe față, făcându-i mustăți caraghioase și sprâncene colilii. Lunișoarei i-au pudrat razele aurii, îmbrăcând-o cu o magică rochie de mireasă. Sprințarele stele argintaseră și nuiaua de alun care fulgera în razele aurii ale lunii, când șerpuia ca un steag dacic în spatele lui Tudorel.Văzând minunata pereche, toți copacii și tufișurile din drum ovaționau, scuturându-și clopoțeii de argint : Să ne trăiască mirii cei frumoși și norocoși!... XXII. NUIAUA FERMECATĂ-2
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
sărac. Și Monarhul, și Prim-Ministrul vor găsi că Stațiunea reprezintă un model interesant, o excepție care nu poate deveni regulă. Concluzie abilă, pendulând între laudă și avertisment. Când se lasă noaptea, luna e dincolo de munte. Licuricii eliberați țâșnesc haotic: fulgere vii, amețitoare. Dar nu toți zboară. O mulțime, roiuri întregi, se așază pe oameni, pe obiectele din jur, pe arbori și pe caii ofițerilor. Bărbați-licurici, femei-licurici, scaune și sticle-licurici, Magistratul-Licurici, fiindcă cineva are grijă, de fiecare dată, ca pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
roz, cătând acum în jos. Cu toții auzeau victima strigând „Îndurare!”; aerul, ieșind, șuierat, din pieptul lui Spartacus și-apoi pătrunzând la loc; vrăbiile. Cu toții au văzut lancea învinsului, ridicată de maestru, zburând în direcția Magistratului; și împușcăturile ce l-au fulgerat pe Spartacus s-au auzit până dincolo de Stațiune. Unii spun că au fost șapte, alții că numai patru. Spaima și ecoul dinspre munte. § O mică repetiție înaintea unei serii de asasinate. Pregătești o revoltă. Zborul lăncii prin aer putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sfărâmați. Acea esplanadă răvășită urma să devină adevăratul centru al orașului, În proiectele administratorului drumurilor. Mai Încolo, se zărea masa Întunecată a noului Palat al priorilor, de acum aproape finisat, cu turnul său nemăsurat. Un uriaș adormit, asemenea unui titan fulgerat de Jupiter, cu brațul Întins pentru a lovi cerul. Cine știe câte pietre ghibeline, Încă mânjite de sângele lor, nu fuseseră incorporate În zidurile sale. Oare nu aceeași mândrie ridicase turnul Babel? Tot orașul părea căzut pradă freneziei. Să distrugi și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zâmbească. Pentru prima oară era de acord cu el. Apoi, un gând Îi Îngheță sângele În vine. Oare mișelul acela voia să facă aluzie la calomniile pe seama tatălui său, Alighiero? Strânse pumnii, Înaintând spre om. — Ce vrei să spui? strigă, fulgerându-l cu privirea. Căpetenia gărzilor dădu Înapoi pe dată. Părea sincer suprins de reacția lui și chiar Înfricoșat. Nimic altceva decât am spus, bâigui. Nu există templieri pe teritoriul Comunei. Cel mai apropiat beneficiu al lor se află la Aquila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În apropiere de cadavru, zăcea răsturnat un cazan din cupru În care se zăreau resturile materialului folosit pentru crimă: ceară de lumânări. Mâinile, legate la spate, rămăseseră Încleștate În tentativa de a se elibera de sfori. Imaginea primei crime Îi fulgeră lui Dante pe dinaintea ochilor, cu evidentele ei asemănări. Ceara era baza de preparare a multor specialități medicinale și, aici, de asemenea, asasinul ucisese tot cu materialul meșteșugului victimei. Și aici, același ritual, aceeași liturghie obscenă, pentru a șterge chipul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
oricine pătrunde pe teritoriul Comunei dându-se drept altcineva. Au fost urmăriți până la Ceccherino, unde locuiesc. — Dar eu vreau să știu unde se află În clipa asta! — Păi... tot acolo, să se refacă după drum, cred... — Crezi? Crezi? Dante Îl fulgeră cu privirea. — Și ce altceva mai crezi? Ia spune! — Nu mi s-a părut că e cazul să fac ceva, bâigui șeful gărzilor. În fond, e vorba de doi nevinovați. Toată lumea spune că cei din Como au simpatii ghibeline, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a patru mii de miliarde de franci de aur. Îți dai seama cam ce Înseamnă asta? - Dacă e adevărat, s-ar putea să aibă o valoare științifică uriașă, monedele, În special. Numismatica reprezintă un izvor istoric important. Eveline m-a fulgerat cu o privire enervată și m-a surprins cu un eșantion de vocabular pe care nu bănuisem niciodată că l-ar avea În dotare: - Mă lași cu fițele astea de om de știință emerit și dedicat nobilei sale profesiuni? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mi-a trimis instantaneu mâna către locul unde bănuiam că se află comutatorul: pe peretele din stânga, ca În orice Încăpere a cărei ușă se deschide către dreapta. Acolo era. Cu o fracțiune de secundă Înainte să apăs, m-am oprit fulgerat de o altă spaimă: dacă poarta nu se Închide automat și trebuie să rostesc din nou ceva cu glasul lui Wagner, iar de data asta nu-mi mai iese, ce mă fac? Peste două-trei ore urma să revin aici Însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un anumit răspuns domnului Redford. Putem ști care este el? „Putem”? Ce vroia să fie acest plural? Și care era cel mai bun răspuns? „Când te rătăcești și nu mai știi Încotro s-o iei, mergi drept Înainte”, mi-a fulgerat memoria sfatul glumeț ,și nu tocmai, al instructorului cu care făcusem școala de șoferi. - Răspunsul este da, am spus, Încredințat că o acceptare În Împrejurarea respectivă era cea mai inteligentă alegere. De ce să nu-l facem pe domnul Zoran să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prins de umeri și mi-a spus că a lăsat-o pe mama să stea pe verandă și că acum nu o mai găsește. Senzația aceea ciudată pe care o am de fiecare dată când mi-e frică mi-a fulgerat picioarele și apoi s-a oprit. I-am spus lui tanti Mae că nu am văzut-o pe drum. Ne-am întors în casă și am căutat peste tot, dar n-am găsit-o. Se întuneca. Mama nu era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
prietene. Ochelarii au fost dați jos din nou. M-a măsurat iar din cap până în picioare și a luat o decizie. —Uite, vrei o cafea? Vom vorbi în biroul din spate. O rog pe Judith să-mi țină locul. Decizii fulger peste tot; Shelley Jacobson nu s-a dovedit a fi tipul domol și reflexiv. Nu o jucătoare de șah - squash e jocul ei. Rapid și furios. A dispărut pe o ușă albă, din spatele galeriei, făcându-mi semn să o urmez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dorea mereu zile multe, pline de bucurie simplă. Ar fi vrut să se îndrepte spre casă, dar picioarele îi deveniseră din ce în ce mai grele. Încercă să-și scoată ghetele, dar mâinile nu-l mai ascultau. Pentru a suporta durerea ascuțită care-l fulgeră brusc în partea stângă a corpului, încercă să recheme în gând chipul Tuei și i se păru ciudat cât de mult semăna cu prima lui soție, Ania. Bolborosi ca să-și audă cuvintele și să uite de durere: - Ania era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
stătusem întotdeauna deoparte de lumea mizerabilă a artei. O lume unde cei mai puțin valoroși erau întotdeauna primii, pregătiți să adune stivele de căcat care le erau oferite. Îmi venea să urlu de furie, în vreme ce Maro încă mai tuna și fulgera. - Dar dumneata, domnule Dinulescu? am auzit deodată vocea tinerei Aurora. Nu-mi venea să cred. Mie îmi vorbise. - Poftim? - Dinulescu parcă ai zis că te numești, nu? insistă ea plină de o bunăvoință nefirească, ce îl uimi până și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
știu nici măcar dacă era cheia în broască. Îndreptându-mă apoi spre sufragerie, nu-mi pot da seama până în ce loc am mers liniștit și de unde anume am început să înaintez pe furiș. Ajuns în sufragerie, îmi țin respirația și mă fulgeră gândul că ușa de la camera mea părea să fie încuiată; dar de ce mă tem, de ce mă agit eu atâta la gândul că cineva mă poate găsi acolo nu mai sunt în stare să-mi explic. În sufragerie e liniște deplină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
făcut prăpăd. Nu, crede-mă că aceasta a fost singura alternativă pe care o aveam la dispoziție. În timp ce ea vorbea, Cristian Toma se îndreptă de spate și făcu câteva mișcări ușoare ale torsului. În loc de junghiurile ascuțite de durere care îl fulgerau cu o seară în urmă, trei seri dacă era să se ia după ce spunea Ileana, acum nu mai simțea nimic. Își trecu cu grijă degetele peste coaste, apăsând ușor. Nu-l mai durea decât foarte puțin și putea respira fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
căror sursă atât de darnică a fost cerul în trecut și-au pierdut treptat forța cu trecerea veacurilor, bune și juste vremuri au fost acelea în care, pentru o simplă și întâmplătoare nesupunere față de poruncile divine câteva cetăți biblice erau fulgerate și rase de pe fața pământului cu toți locuitorii din ele. Iată un oraș care a votat în alb împotriva domnului și n-a fost un trăsnet care să cadă peste el și să-l prefacă în cenușă, așa cum, din pricina unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]