577 matches
-
de-atunci cu spor Să-și prășească viitorul. Azi e nuntă. Zori de zi Au venit să-i Împreune Flutură basmale și cântă viorile În strune. (Ă). Chiotul s-a stins târziu, noaptea a venit cu pace. și prin satul fumuriu neguri prind a se desface. Dar prin somnul liniștit râd Andrei și cu Măria, Căci În vis le-a Înflorit ca un mac, Gospodăria”. - Ioan Horea. - Călătorie În zi de iarnă (52 strofe - n.n.). Ibidem, nr. 173, 28 ian.: „Țara
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în mașina lui, acceptă să-l ajute, deschide portiera, se apleacă spre hartă: „Yes, you're on the right road...“, și, dând capul pe spate, rămâne înțepenit pe scaun, blochez dispozitivul de închidere a ușii, împing portiera, are probabil geamuri fumurii... A existat, în cursul acelei nopți albe, o oră în care rumegarea tuturor acestor răzbunări a dezvăluit dintr-odată un motiv ascuns, pe care mă străduiam să mi-l ascund mie însumi. Fiecare noapte are acest moment de mare luciditate
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
asemăn și cu un faun (În special târziu În noapte). Sprâncenele arcuite, rânjetul malițios, flăcările din privire. Trabucul ținut Între dinți nu mă ajuta. Cineva mă bătu cu mâna pe spate. ― Mania trabucurilor, spuse o voce de femeie. În geamul fumuriu al lui Mies am recunoscut-o pe Julie Kikuchi. ― Hei, aici suntem În Europa! i-am parat-o eu. Aici trabucurile nu sunt o manie. ― Fumez trabucuri din liceu. ― Da? am provocat-o. Atunci fumează unul. S-a așezat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
curată stătea în fața mea cu un topor în mână. Afișa un zâmbet mândru, chiar bucuros. Un om al pământului. Tatăl lui era un țăran. Dispăru! Imaginea sa dispăru din fața ochilor mei. În locul său stătea un om în vârstă, cu ochelari fumurii, ce cred că mascau faptul că era orb, afectat de o calviție totală. Era slab și bolnăvicios, din câte mi-am dat eu seama. "Mișcă, vierme! Ce te miști ca un melc? 'Tu-ți dumnezeii mă-tii! N-auzi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Judiciară. — Ei da, șefule, așa Îmbătrînește omul, face burtă și Înaintează În grad! Am ajuns comisar divizionar la Clermont-Ferrand, și așa mi-a fost să mă ocup de cazul ăsta nesuferit. Intrați! Îl invitase Într-un salonaș de un albastru fumuriu și se așeză la masa plină de hîrtii care Îi servea drept birou provizoriu. Maigret luă loc, cu grijă, Într-un fotoliu fragil, care imita stilul Louis XVI, și probabil avea o privire Întrebătoare, pentru că Lecoeur se grăbi să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
un brad chiar și cu un picior în groapă. Dă să țipe ca să-l alunge, dar vocea nu-l ascultă. Și atunci, din ceața dimpre jurul fantomei, prinde contur o altă siluetă tăcută și neclară, zgri bulită într-o manta fumurie. Pe măsură ce imaginea se limpe zește, o recunoaște și pe ea. Scribonia! Își duce, îngrozit, palmele la ochi, dar glasul arhicunoscut ce nu-i dă pace nici zi, nici noapte îi sfredelește timpanele: Ia aminte la vorbele mele! Își astupă urechile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai îndeplinim noi însărcinarea de soli în Nueva España? De câteva zile, corabia a intrat într-o pâclă. Pâcla deasă pe care o întâlnește orice vas când traversează marele ocean prin nord. Întinderea nesfârșită a valurilor e încețoșată de negura fumurie, iar de pe punte, cât vezi cu ochii, totul împrejur apare împăienjenit, de parcă s-ar fi lăsat un văl peste mare. Marinarii și mateloții se mișcă pe punte, plutind ca niște stafii. De undeva se aude la fiecare două minute clopotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zi? Toți se gândeau la același lucru. După o vreme, pe chipul fiecăruia înflori un zâmbet dureros. Ploua în ziua când în sfârșit au ajuns la Madrid. Ploaia spăla piața Castilla și se prelingea ușor pe strada Alcalá. Pe fundalul fumuriu al cerului parcă încețoșat se înălța ca o nălucă palatul Escorial. Căruțele treceau pe caldarâm împroșcând apă și noroi de jur împrejur. La mănăstirea franciscană unde primiseră găzduire, japonezii au dormit buștean o zi întreagă. Acum că sosiseră în Madrid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
numea Scâncea-Voievod. A trecut multă vreme până când, cu mâinile și cu picioarele, a prins să meargă de-a bușelea prin molateca împărăție a covorului. Acolo a hoinărit, în voie, în tovărășia unui mielușel de lemn potcovit cu rotițe, bucălat și fumuriu la trup, ca un strugur de lână. Îl purta prin luncile de țesături și parcă mai degrabă mielușelul era păstorul, căci el privea doar, iar copilașul păștea covorul, mozolind. Acolo s-a rătăcit prin codrul picioarelor de scaune și de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
conferințe plătite, să participe la cina anuală a curatorilor Met-ului1 la New York sau ca să-și arate fața pe la tot felul de petreceri șic În scopuri caritabile, câteva pe seară, pentru asta fiind nevoit să sară dintr-o mașină cu geamuri fumurii, să-și facă apariția oprind toate conversațiile timp de douăzeci de minute și apoi să treacă la următoarea petrecere... Când eram Împreună ne plăcea să ne tachinăm verbal. Dar nu eram tandri. Nici unul nu a arătat nici un fel de sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se putea vedea realizările șantierului În anii precedenți, fiind expuse pe primul plan Întrecerile În producție a formațiilor de lucru, dovedind cu prisosință, aici se muncește nu glumă. De statură scund, suficient de gras, “Șeful Șantierului” purta ochelari de vedere fumurii lucru ce-l avantaja: niciodată nu-i puteai ghici expresia ochilor săi. După primele schimburi de cuvinte protocolare, Tony Pavone deduse, În persoana viitorului său Șef, un mare diplomat, cartofor, farsor de o inteligență demnă de luat În seamă, iar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
figură carateristică omului necăjit, deschise ușa biroului stând În pragul ei pe picior de plecare, dar totuși i se adresă cu o voce neutră. „Cer scuze, Șefule...Astăzi, sunt extrem de grăbit...!” Câteva momente Tartorul Îl privi ostentativ pe deasupra ochelarilor săi fumurii, după care porunci cu un ton ridicat, aproape agresiv. „Închide ușa, apropiete și i-a un loc pe scaun... Doresc să-ți atrag atenția: atunci când te chem la mine să fi-i cuviincios, să nu Încerci să te fofilezi cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-l prezinți. Sunt sigur, merită osteneala...” Tony Pavone făcu un pas În direcția ușii, punând mâna Încercând s’o deschidă. Din politețe Întrebă. „ Sunt puțin Întârziat, Îmi permite-ți să plec...?” Diavolul Împielițat, Îl privi câteva momente prin ochelarii săi fumurii, articulând. „Așteaptă-mă câteva secunde, te Însoțesc până la stația tramvaiului...” Resemnat, Tony Pavone privi cum strânge cele câteva hârtii de pe biroul său, având grijă În același timp de reșeul pe care fierbea o combinație de ceaiuri numai de el știute
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să știu, unde te aflai În momentul dezlănțuirii lui...!?” Șeful Șantierului păstră tăcere câteva momente. Își turnă Într’o ceașcă ceai pregătit de el pe același electric reșeu, sorbind conținul cu evidentă plăcere. Îl privi căteva momente pe sub ochelarii săi fumurii,apoi izbugni În râs, silabisind. „Am fost beat...!! Așa de beat Încât, tramvaiul În care mă aflam mă putea duce chiar și În fundul iadului...!!” „Eram sigur...” - Vru să spună Tony Pavone dar se răzgândi de teama de-a nu-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lungan agățat de cureaua de la bară, n-ar fi văzut cu singurul ochi bun cum se Întîmplă lucrurile astea. Dar acum se Întreba dacă nu s-o fi tras prea aproape, dacă n-o fi fost văzut văzând. Purta ochelari fumurii, tot timpul ocrotindu-și vederea, dar nu putea fi luat drept orb. Nu avea bastonul alb, doar o umbrelă Închisă, englezească. Mai mult, n-avea aer de orb. Și hoțul purta ochelari Închiși la culoare. Era un negru puternic, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să te obișnuiești. Suc de grapefruit bea dintr-o cutie cu două găuri triunghiulare ținută pe pervaz. Draperiile se desfăcură când se Întinse și privi afară. Fațade continue de piatră brună, balustrade, bovindouri, fier forjat. Ca timbrele din album - rozul fumuriu al clădirilor anulat de negrul greu al grilajelor, al burlanelor de tablă. Cât de deosebit de greu atârnă viața umană aici, În forme de soliditate burgheză. Tentativa de permanență e tristă. Acum zburăm spre lună. Oare chiar avem dreptul la așteptări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
țările europene vechii lideri erau discreditați de Verdun, Câmpia Flandrei și Tannenberg. Poate aș putea să Încep cu căderea lui Kerensky. Poate cu Brest-Litovsk. De două ori străin, polono-oxfordian, cu părul său alb Învolburat la spate, ridurile curgând sub ochelarii fumurii, scoase batista din buzunarul de la piept, o despături și reîmpături, Își atinse fața, Își șterse palmele cu delicatețe subțire, vârstnică. Fără plăcere În a da spectacolul, fără Încurajarea atenției primite (era mult zgomot), puțina satisfacție pe care o simțea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ale aplicei duble de bronz. Acolo bărbatul Îl ținu pe Sammler la zid cu antebrațul. Umbrela căzu pe jos cu un pocnet ascuțit al vârfului pe gresie. Fu ignorată. Hoțul se descheie la pantaloni. Sammler auzi fermoarul coborând. Apoi ochelarii fumurii fură Îndepărtați de pe fața lui Sammler și lăsați să cadă pe masă. Fu Îndreptat, În liniște, să privească În jos. Negrul se desfăcuse la șliț și-și scosese penisul. Era expus către Sammler cu testicule mari ovale, un lucru maro-și-vânăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bun. Nu am bănuit nici o clipă că nu primeam tot ce era mai bun. Dacă Elya s-ar fi ambalat, Sammler ar fi Încercat să-l calmeze. În schimb, vorbea pe un ton prozaic și suna complet calm. Cu ochelarii fumurii arăta deosebit de rațional. Ca președintele unei comisii senatoriale care asculta o mărturie scandaloasă fără să-și piardă cumpătul. — Unde e Angela? — S-a dus la toaletă să tragă o porție de plâns, bănuiesc. Asta dacă nu se linge cu vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
flatat să fiu ales să Îi ascult monologurile. Îl și Îndrăgeam. Desigur de când cu Polonia, o mie nouă sute treizeci și nouă, judecățile mele sunt diferite. Modificate. Ca și vederea. Văd că Încercați să distingeți ce se ascunde În spatele acestor ochelari fumurii. Nu, nu, nu e o problemă. Un ochi funcționează. Ca vechea zicală despre chiorul care e rege În țara orbilor. Wells a scris o povestire pe această temă. Nu e o povestire bună. Oricum, eu nu mă aflu În țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fi justificat rațional. — De ce nu? Mă pot gândi la multe justificări. O văd ca pe o necesitate rațională. Ar fi trebuit să-mi terminați de citit cartea. — Și atunci aș fi aflat care e dovada irezistibilă? Sammler zâmbi prin ochelarii fumurii și ochiul orb Încercă să participe. În costumul negru, vechi, dar Îngrijit, cu trupul țeapăn și zvelt stând drept și cu degetele, care tremurau puternic de Încordare, ținându-se ușor de genunchi. O țigară (fuma doar trei sau patru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
privire mai ageră, ne-a recunoscut imediat și a coborît treptele laterale În Întîmpinarea noastră. Avea mîini și picioare lungi și subțiri și o crestătură În bărbia ascuțită. Era bine legat, dar gîtul Îi era prea scurt. Purta ochelari mari fumurii. Ne-a urmat cu pași șovăitori. Ori era beat, ori somnoros. Îmi amintesc că am mai văzut ochelarii aceia pe undeva. Da, semăna cu unul din grupul celor trei care stătuseră lîngă focul din albia rîului noaptea trecută - cel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
bărbie ascuțită. Vigilența de pe chip Îi dispăru precum o mustață falsă lipită cu salivă. — Cel care răspunde de funeralii trebuie să fie undeva În față. Îl aduc imediat. Plecă În grabă și dispăru imediat În spatele draperiei. Dar cel cu ochelari fumurii, care stătea cu un pas În spatele nostru și ne pîndea ca pe niște bagaje, nu făcu nici cel mai mic efort să-și ascundă ostilitatea pe care nici măcar lentilele Întunecate nu o puteau para. Poate Îmi purta pică pentru că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
clădirii din fața ei. Nimic, nimic nu arăta ca acel oraș să fie locuit. Mergeam pe străzi îngrozită, ca în filmul The Day After. La un moment dat, în vitrina unei clădiri turn, am văzut ceva care nu era gri-metalic sau fumuriu: o carpetă colorată în roșu, mov, galben și verde. O carpetă orientală, kitsch, după gusturile noastre. M-am lipit de acea vitrină, ca de un țărm, așteptând să aud un semn de viață. Ei bine, Mircea, la sfârșitul acelei prime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că Lung simți că i se clatină podeaua primăriei sub picioare „Acu’ patru ani mi l-au dat, cică e-al meu și acu’ mi-l iau îndărăt” își spuse. Nu înțelegea, întrebă pe cel din dreapta, unul mustăcios, cu căciulă fumurie în mâini, care îi spuse că „așa e dispoziție de la centru” - „Care centru?” ceru precizări, dar cel întrebat nu știu să spună. „Centru, se cheamă că de sus” - „Aha!” făcu Lung, tot nedumerit, când ieși, rămase câteva clipe cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]