567 matches
-
lae Manolescu, Horia-Roman Patapievici, Vla dimir Tismă neanu, Andrei Cornea, Lucian Boia). Două cărți de temelie pentru orice dezbatere dornică să lu mi neze ideile politice românești de acum înainte, editate sub egida Institu tului de Studii Populare, cu sprijinul Funda ției Hanns Seidel. Am regretat enorm că nu am putut înregistra dialo gurile purtate pe marginea uneia sau alteia dintre contribuțiile cuprinse în aceste volume. Pe de altă parte, cele aproape trei ore de substanțială interactivitate cu câteva sute de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
aceste povești cu litere cerești, pe care autoarea le aduce aici, spre judecată, (ori spre delectare?) celor mici. De unde? Ai să te miri: din Cutia cu amintiri. O cutiuță fermecată, nici lungă, nici lată. Pătrată? Rotundă? Și legată c-o fundă? Să vedem ce găsim în ea, poate ne alegem și noi cu ceva. (Poate c-o stea?) Ceva folositor, pe plac tuturor. Așa ar putea fi prezentată o carte pentru prichindei și prichinduțe slăbuți și slăbuțe, grăsunei și grăsuțe ca
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
se trezi. Pe noptiera lui străluceau darurile aduse de îngeraș. Copilul nu mai putea de bucurie! Nu știa la care să se uite mai întâi. Le luă pe rând. Într-un final, ajunse la cutia aurie. Era legată cu o fundă albastră. O tot răsuci pe toate părțile să vadă cum o poate desface. Îngerașul îl ajută. Fabian era așa de curios! Și îngerașul la fel. Oare ce era în cutie?... Când desfăcu ușor cutia, doar îngerașul a putut înțelege că
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
au fost Santiaguito și Bobby, de data asta trebuie să mergeți voi. Și În acea sîmbătă după-amiază au fost Îmbrăcați complet În alb, de la beretă pînă la pantofi; pentru Julius o cravată mică de mătase albă, din același material cu funda În care era strîns cocul demodat pe creștetul bălai al Cinthiei. Au plecat cu Mercedesul. Carlos, șoferul, Vilma, mai frumoasă și mai albă ca niciodată și cadoul, o corabie cu pînze care avea să plutească pe apa din piscina verilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd băgă de seamă că Flora, foarte hotărîtă, Începea să se umfle iar periculos, punîndu-și În același timp amîndouă mîinile În șolduri și transformîndu-se Într-un fel de ulcică uriașă, cu poșetuța parfumată atîrnînd de un braț ca o mică fundă prinsă de toarta din dreapta. — N-am discutat condițiile, doamnă. — N-am discutat condițiile, repetă Susan sub pieptul amenințător al Florei, țanțoșă. Se gîndi vag că de fapt condițiile nu puteau fi altceva decît leafa și că leafa era foarte bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe care le-ai fi avut, restul erau fleacuri), ci pentru că ajungeam să iubesc câte-un autor până la nebu nie, să mă identific cu el și să cred că numai vorbele pe care el le-a rostit odată exprimă adevărul funda mental al lumii, pe când tot restul e vorbărie goală. De-a lungul timpului, am rămas același jerk căruia nu-i pasă cu ce se-mbracă, ce mănâncă și ce spune la o bere sau la un colocviu, dar am învățat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
unul dintre capetele cețoase ale lumii. Dar Ingrid îl târa acum, chico tind și gâfâind, și mai sus, către etajul al doilea, de netrăit și de neima ginat, despre care copilul auzise doar legende îngrozitoare. Ingrid avea codițe prinse cu funde din fâșii de satin albastru, destrămat, și o rochiță albă. În picioare avea sandale decupate, crăpate și prăfuite, peste catarama cărora se lăsau șo setele cu model de purceluși. „Haide“, îi spusese, „of, ce greu te lași!“ Ținut al umbrelor
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
bust al cine știe cărui filozof (nici ăștia nu erau mai breji: aproape toți, aflasem tot de-acolo, muri seră mâncați de păduchi!), un degetar, un iadeș de curcan, un borcan în care plutea un mic fetus cu o istorie complicată, o fundă putredă... Ce adunătură pito rească erau și oamenii ăștia iluștri! Mama avea deci dreptate când îmi spunea că unde e multă minte, e și prostie. Când terminam de citit toată broșura, până și caseta tehnică, mă uitam din nou fascinat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Încet și intră În Încăpere. În cămăruța primitivă, oribilă, Încinsă, se aflau, În afară de un scaun, un pat răvășit și răscolit și o masă de toaletă, pe care era o păpușă Împodobită cu o panglică soioasă de mătase legată Într-o fundă marc, fotografia unui marinar tînăr cu dedicația: „Pentru Margaret, prietena mea cea mai bună - Ed“ și un pachet de țigări. Un ventilator electric se rotea Încet de la dreapta la stînga, zumzăind neîncetat și răcorind aerul Încins și stătut cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
face parte din Poesie religiose (1936-1947) și este o splendidă secvență de „definiții” poetice despre preot. Cu această lirică, Clemente Rèbora merge cu inima la umilele figuri ale acelor preoți care trăiesc numai din Evanghelie, din Altar și își cu-fundă mâinile în Covata carității pentru poporul lor. Preotul Preotul este un clopot Care de Duhul Sfânt este lovit Pentru a chema la Isus neamul omenesc. Preotul este ca buna luminiță: Când altarul este singur, și lumânările stinse, Pentru toți, întotdeauna
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
acum vedea universul și sensul lucrurilor. Era dificil să traduci viziunea în cuvinte, dar dorea s-o împărtășească și altora. — Totul e ură, bolborosi el ca prin vis. Sîntem făcuți din ură, sîntem niște mari baloane de ură. Legate cu fundele de păr ale lui Ruth. Cele două femei țipară. Doamna Thaw spuse pe un ton ascuțit: — Asta a pus capac. Ne întoarcem. Ne întoarcem mîine. Trebuie să fie cineva care să știe cum să te vindece. Ruth urlă: — Ești egoist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
patinând cu mâinile împletite în cruciș, în față, cu ale bărbatului ei. Era frumoasă și... frumoasă. Subțire, deși era îmbrăcată într-o jachetă groasă, iar rochia aproape că mătura gheața. Nicu se uită mai ales la pălăria ei verde-închis, cu funde și pene care se culcau spre spate, când înainta. Prințul era în uniformă, încins la brâu cu centura și cu un chipiu tare, ca al lui, cu fir auriu. În centrul gheții, lângă catargul cu steag, stăteau câțiva aghiotanți. Așa
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și ce reușise să afle. Otto era vorbăreț, iar acasă la el, în Transilvania, era mereu un frate sau o mătușă sau un vecin care să-l asculte. Câteva lucruri așezate grijuliu pe patul colegului său de cameră, legate cu fundă, erau semn că acesta nu părăsise hotelul și că un om bun se ocupă de soarta lui. Otto se dezbrăcă de tot și se spălă temeinic, apoi se băgă în pat, era rupt de oboseală. Mirosul de praf contra insectelor
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că are o treabă cu mine. Și i-am simțit mânuța, mai rece decât a mea, deschizându-mi palma și-n palma mea am simțit ceva tare și totodată gâdilicios. Era o cutie învelită în catifea și legată cu o fundă mică, dar n am deschis-o, de teamă să nu dea cineva peste mine, am dus-o în camera mea și-am ascuns-o-n pendulă: asta e ascunzătoarea mea. În salon n-am mai putut fi atentă la nimic
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
din Loti... Pêcheur d'Islande. Are pagini a-do-ra-bi-le. Deschise cartea și cu un suspin începu să citească. Pe noptieră erau pregătite, într-o farfurioară, trei marțipane. * Ocoli băltoaca și se opri la vitrina unui magazin de încălțăminte. O fetiță cu funde mari albe, agățate la codițele firave și sârmoase, privea cu ochi căscați de admirație niște pantofi roșii. Își lipise fruntea de sticlă apăsând ochelarii la rădăcina nasului cu un deget murdar de cerneală. Melania Lupu zâmbi. ― Îți plac, draga mea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Spumos. ― Ar fi trebuit să cumpărăm șampanie, explică bătrâna, dar în ultima vreme am fost extrem de nesăbuiți cu cheltuielile, nu-i așa, Mirciulică? Cristescu se uită uluit la motan. Stătea impasibil în fotoliu, pe o pernă de catifea, cu o fundă roșie, bine apretată, la gât. Maiorul fu străfulgerat de o idee și simți cum hohote nestăpânite de râs îi scutură trupul. Încercă să se stăpânească și se interesă pe un ton normal: ― Am impresia că sărbătoriți ceva... ― Dar firește, surâse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Venetian nu mai e ca pe vremuri. Și e și mai ieftin. Tânăra de douăzeci și doi de ani, Irina Kataieva, ciocăni la ușă. Ținea în mâna stângă o sticlă de vin, într-un săculeț de catifea pentru cadouri, cu fundă deasupra. Un tip de vreo treizeci de ani deschise ușa și zâmbi. Nu era atrăgător. — Tu ești Eddie? — Exact. Intră. — Ți-am adus asta, din seiful hotelului, zise ea, întinzându-i vinul. Urmărind totul pe micul său monitor video portabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Înăuntru. — Armanoush, trezește-te dulceațo, mami s-a Întors! Copilul s-a mișcat, Însă nu a deschis ochii, nici chiar când Rose i-a acoperit fața cu o ploaie de sărutări. Părul ei moale și castaniu era legat cu o fundă aurie, aproape la fel de mare ca și capul ei și era Îmbrăcată cu o haină verde, pufoasă, Împodobită cu dungi roz și nasturi purpurii. Arăta ca un brad de Crăciun pitic, decorat de un nebun. — Ți-e foame? Mami o să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lucrurilor și ființelor din viața lui. Însă din fericire se apropia de sfârșit. Capitolul pe care-l scria În seara asta era ultimul și cel mai solicitant dintre toate. Când va termina, va coborî, va lega Întregul text cu o fundă, va ascunde broșa de aur Înăuntrul nodului și-i va Înmâna pachetul soției sale. Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii Îi era dedicat ei. — Citește-o, te rog, intenționa să spună. Dacă nu e destul de bună, vreau s-o arzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ajutară să-și reamintească. Cumpărători grăbiți ieșeau afară din piața acoperită Gostini Dvor ducând în brațe pomi de Cărciun. Aceștia erau importați din Finlanda, iar unii dintre ei nu erau încă împodobiți, în timp ce alții erau ăline de globuri, beteală și funde colorate. Comercianții umblau printre brazi, în căutare de clienți. Porfiri îl lovi pe vizitiu pe umăr. ă Aici. Apoi îi adugă lui Salitov: Îngăduie-mi o clipă. E important. Sări jos din drozhki. Se întoarse abia după o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a fost ceva special, răspunse. O să fiu plecat o lună, vreau să te rog să nu judeci sentimentele pe care le am pentru tine după frecvența mesajelor trimise. Și Închisese, promis Parisului. Viața reală nu era legată frumos cu o fundă, ca-n ultima scenă din Pretty Woman, ci, ca În filmele lui Almodovar, devenea din ce În ce mai complicată pe măsură ce acțiunea Înainta În desfășurare, Împingând-o pe Kitty În pragul unei căderi nervoase. Începu să-și dorească dintr-odată compania prietenilor, voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și n-o lăsa niciodată să uite lucrul ăsta. Fran studie din nou fotografia, îndeajuns de sinceră cu ea însăși încât să recunoască în sentimentul pe care i-l trezea o gelozie cumplită. Nici măcar faptul că mireasa, gătită cu panglici, funde și tul cu volane, semăna ciudat de mult cu tortul lângă care stătea nu reuși s-o înveselească. Rupse pagina agasantă, o făcu ghemotoc și o aruncă la coș cu precizia-i caracteristică. Necazul nu era că ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
crezi, cu mîna pe inimă, că vreau ca trei sute de oameni pe care nu-i cunosc să vină la nunta mea? Îi strig. Îți Închipui că voiam nenorocitul ăla de biban de mare chilian În meniu sau ororile alea de funde albe uriașe legate de speteaza scaunelor? — Păi, de ce n-ai spus nimic dacă nu ți-a convenit? Ai avut, slavă cerului, destul timp. — Din cauză că n-am vrut să par nerecunoscătoare și pentru că mi-am dat seama de multă vreme că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
drept hambar. Stăteau printre războaie și alte instrumente de tors, coșuri pline ochi de lână și in, lăzi, dulapuri pline de pânze și de piei, vase cu tăciuni stinși. M-am plecat în fața celor măritate, femeile care aveau la brâu funde colorate. Am fost întâmpinat cu un murmur de mulțumire, și ochii mei s-au bucurat să vadă fețe albe, ochi albaștri și plete blonde, despletite sau împletite. Doar câteva aveau fețe pistruiate, ochi apoși și păr roșcat. Măsurând patru coți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În ciuda vârstei înaintate, se îmbrăca ostentativ de elegant. Pe cap avea un văl prețios, prins în părul încă blond cu agrafe de fildeș. Partea din față a cămășii era brodată cu fir de aur. Din cordonul gravat cu argint atârnau funde colorate de mătase, având fiecare la capăt câte o amuletă. Fusta, o bucată lungă de pânză cu care femeile longobarde își înfășoară de mai multe ori șoldurile, era din bumbac fin, prinsă cu fibule de aur dispuse ca treptele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]