519 matches
-
al discernământului 27. În pofida tuturor aparențelor, România interbelică era departe de a fi un stat creștin. Un asemenea lucru nici nu era posibil întrucât, se știe foarte bine, statele creștine erau teocratice, ca structură. În schimb, statul român s-a fundat pe ideologia democrată. De altfel, statele creștine nu mai existau demult; au fost în perioada medievală câteva încercări neizbutite ale constituirii unor asemenea state creștine, precum statul papal, Imperiul Bizantin, care se sprijineau pe o simbolistică a formelor și a
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
vieții religioase a Ortodoxiei 5. O explicație pertinentă constă în faptul esențial că Occidentul este impregnat de spiritul aristotelismului nu numai la nivelul teologal, ci și la nivelul structurii formelor sale de viață. Cu alte cuvinte, întreaga civilizație occidentală se fundează "tipologic pe înțelegerea aristotelică a raporturilor dintre act și formă". De aici rezultă diferența primordială dintre Răsărit și Occident. Virtualității Răsăritului, a posibilității de manifestare a "lăuntricului" i se contrapune actualizarea Occidentului, a exprimării urgente a exteriorității 5. Comprehensiunea rolului
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
văzută. Pentru ortodocși, mergând pe linia gândirii teologice a lui Homiakov cu privire la inexistența autorității exterioare, autoritatea ecleziastică este "autoritatea întregii lumi creștine de la Iisus Hristos și până astăzi și de astăzi înainte". Mai mult chiar, existența Sinoadelor ecumenice nu își fundează autoritatea pe forme juridice. În cele din urmă, criteriul peremptoriu este unul interior, și nu unul exterior: viața Ecclesiei cuprinsă în întregul ei istoric 13. Ortodoxia a rămas fidelă unor principii de bază ce reglementează viața bisericească încă din Antichitatea
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
o reacție firească de supraviețuire pe diverse planuri, prin emergența unor forme specifice de discurs care să asigure permanența culturală și spirituală a spaiului românesc, expresia manifestării plenare a ființei umane, pe dimensiunea sa creștină. Teologia imaginii Epistemologia Imaginarului se fundează pe logica contradictoriului, logica terțiului inclus, în contrapunct cu logica terțiului exclus care a dominat gândirea occidentală a pozitivismului, a nominalismului și a materialismului. Raportul dintre logos și mythos care guvernează tradiția filosofică și culturală europeană este mediat de un
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
asemenea, o receptivitate a subiectului față de imagini și, implicit, o dinamică afectivă complexă 11. Prin urmare, profunzimea simbolică a imaginilor este inseparabilă de o tonalitate psihică care solicită totalitatea eului. Fenomenologia profunzimii simbolice nu exclude o psihologie a categoriilor abisale, fundată pe revelarea sensurilor primordiale ale imaginilor. Imaginile simbolice acoperă un ansamblu delimitat de fenomene iconice care nu au o densitate egală. În același timp, dimensiunea simbolică a imaginilor nu poate fi asimilată unei supraabundențe a reprezentărilor. 2. Imaginea speculară Analiza
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
substanța sa cu modelul. Iconoclasmul comite o blasfemie atunci când consideră Euharistia o imagine. Euharistia este însuși Hristos, și nu imaginea sa. Iconodulia ignoră sau neagă funcția simbolică a imaginii sacre. Teologia creștină dezvoltă o simbolistică a cultului și a tradiției fundate pe funcția figurilor vizibile ale imaginii lui Dumnezeu. Icoana încearcă să pună capăt rupturii ontologice între natural și supranatural, între vizibil și invizibil. Funcția teofanică a icoanei nu epuizează esența invizibilului, transcendența. Teologia imaginii nu a încetat să se delimiteze
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
rațiunea și libertatea. Argumentul ontologic primordial rezidă în conștiința acțiunii lui Dumnezeu în Sine, când omul duce, prin analogie, o viață asemănătoare. Chiar și în "filosofia creștină", învățătura cu privire la demonstrarea existenței lui Dumnezeu este provocată inițial de dorința de a funda și a descoperi adevărul religiei, plecând de la principiile credinței și ale rațiunii. • Originea lumii. Pentru a rezolva această problemă, Kudreavțev înfățișează două teorii filosofice ale cosmogenezei: teoria regresivă și cea progresivă sau, altfel spus, teoria răsăriteană și cea occidentală. Aceste
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
spiritualizare. Metodologic, estetica Ortodoxiei se subsumează unui permanent exercițiu puridisciplinar, conferind o notă specifică demersurilor analitice, structurale, stilistice în conjuncție cu cele sintetice, spirituale. Demersul domnului Mihail Diaconescu capătă contur în măsura în care categoria fundamentală și indefinisabilă a frumosului pe care se fundează estetica Ortodoxiei se subsumează acestor ipostaze specifice: frumosul divin, frumusețea lumii (în care autorul discută viziunea pancosmică și pancalică ce pot fi decelate în tradiția populară românească), frumosul uman ce poate atinge plenitudinea sa în ipostaza sfântului, precum și frumosul artistic
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
spiritul și cu trupul, ca om. Pe Dumnezeu îl iubești ca Dumnezeu, iar pe tine, ca om. Prin urmare, chiar în planul istorico-dogmatic, actul de iubire nu are un singur sens, ci două sensuri distincte. Iubirea către aproape nu este fundată în iubirea către Dumnezeu, conform interpretării teologiei catolice. Această comunitate de iubire pe care creștinismul catolic o impune ca o consecință a iubirii de Dumnezeu nu se susține nici măcar scripturistic, textele evanghelice fiind extrem de clare în acest sens. Astfel, argumentul
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
potrivit cărora am avut un învățământ performant în perioada comunistă. Existența unor succese notabile din comunism nu justifică cu nimic calitatea unui învățământ de top. Să fim foarte bine înțeleși: evidența este una indeniabilă. Comunismul a distrus învățământul românesc interbelic, fundat pe modelul european haretian, substituindu-l cu un surogat sovietic. Mutilarea se produce într-o perioadă ce a debutat cu îndepărtarea, și nu de puține ori, cu întemnițarea sau exilarea adevăraților savanți, profesori și înlocuirea lor cu impostori de toate
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
In cazul în care o construcție este afectată de un cutremur lent, cum sunt cutremurele intermediare vrâncene, sau construcția este fundată pe un teren moale si afectată inclusiv de un cutremur de suprafață, atunci degradările locale ale clădirii vor duce la creșterea perioadelor de oscilație ale acesteia, dar în acest caz, construcția în loc să iasă din zona de amplificare maximă a excitației
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Gorgan Mihaela, Dumitru Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92832]
-
din zona de amplificare maximă care se produce doar la degradarea construcțiilor afectate de cutremurele rapide de suprafață nu poate fi aplicată și la construcțiile amplasate în zonele afectate de cutremurele lente cum sunt cutremurele intermediare vrâncene sau la construcții fundate pe terenuri moi. In acest caz aplicarea prevederilor normativului P100 poate avea efect opus deoarece poate să apară și o mărire a transferului de energie de la teren la construcții datorită fenomenului de rezonanță între construcția flexibilizată datorită degradărilor și componentelor
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Gorgan Mihaela, Dumitru Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92832]
-
Brown, care s-a ocupat cu analiza structurilor formale din cadrul organizațiilor economico-productive, mai exact, din cele industriale, arăta cu mulți ani în urmă că acestea dispun de trei caracteristici bine delimitate: sunt deliberat impersonale (degajate de orice implicații psihoafective); se fundează pe relații de roluri ideale, prestabilite (relații de roluri predeterminate, care există înainte ca un individ să posede rolurile respective); interpretează oamenii ca mulțime. Această ultimă caracteristică era extrem de importantă în ochii lui Brown, din următoarele considerente: se știe că
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
garanteze o capacitate minimă de reacție la amenințările externe majore. Este ceea ce autorii numesc pilonul stabilității (bazat pe menținerea unei forme structurale subiacente, simplă și constantă, și pe dezvoltarea și respectarea valorilor fundamentale, solide, însă suple), pilonul spiritului de întreprindere (fundat pe capacitatea organizațiilor de a rămâne mici, dar de a-și creea noi diviziuni pentru îndeplinirea unor activități noi sau în dezvoltare) și pilonul flexibilității (voința de a purcede la reorganizări regulate și pe o bază temporară pentru a putea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
decretează Goguelin. Problema relației dintre oameni și organizație trebuie formulată nu în termeni de conflict (când unul dintre parteneri acționează în detrimentul celuilalt), ci în termeni de sinergie (fiecare partener ține seama de ansamblu și lucreează în profitul ansamblului). Metoda se fundează pe șase idei esențiale: # 1) organizația este compusă din coautori și coactori interdependenți care se respectă (dacă într‑o primă fază un coautor fixează obiectivele organizației, într‑o alta el devine coactor în realizarea lor); 2) fiecare problemă trebuie rezolvată
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
nțelege, numai asupra unora. E asemănător, oarecum, pentru a mă face mai bine Înțeles, tehnicii decriptării viselor, dacă există o asemenea tehnică... Dar Freud și genialul său elev, C.G. Jung, au arătat nu numai că există, dar și-au și fundat Întreaga știință pe o asemenea tehnică sau metodă. Deoarece, din noianul de vise care ne copleșesc aproape În fiecare dimineață - eu am deprins obiceiul, aproape ritualul, de a le rememora și de a Încerca să le pun cât de cât
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dezbatere comparatistă atitudinea eminesciană și bacoviană: "Unii ar putea lesne specula că Vieru a rămas pe treapta orală, maternă a erosului, de unde și rolul central acordat mamei în universul său poetic. De facto, "principiul" matern al mitului său personal se fundează, la rându-i, pe un alt grund, pe legea abisală a creativității paideumice a copilăriei. Asta înseamnă să recunoaștem că pentru Grigore Vieru nu principiul matern este izvorul izvoarelor, cum s-a afirmat de către majoritatea comentatorilor săi, pe urmele solidei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vechi, cum ar fi Platon (vezi recitirea Pharmakon-ului de către Derrida și căutarea diferanței pentru justificarea manifestatului haosmic al diferenței) machiindu-și astfel paranoia "nihilismului dus până la capăt, cu eliminarea identicului (Dumnezeu)" (op. cit., p. 62). Declarând un adevărat război avangardei moderniste, fundată pe tradiție și renovatoare a tradiției (vezi, de pildă relația dintre tradiție și modernitate la Picasso, Joyce, Ezra Pound sau Brâncuși), postmodernismul a proclamat ca logică a ființării lepădarea de Dumnezeu și de orice tradiție, adică demitizarea totală, lichidarea cultului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
secundarului" a lui Virgil Nemoianu devine o armă de luptă împotriva naționalului prin demonizarea gazetarului Eminescu, cel care numise "antitezele monstruoase" din societatea noastră. Echilibrul, armonia și depășirea antitezelor nu poate fi decât transmodernistă pentru că, spune profesorul Codreanu, "transmodernismul se fundează pe antitetică pe care o întrevăd ca filozofie a viitorului", cu o certă pledoarie pentru diversitate și alteritate. Da, asimilarea și omogenizarea nu mai constituie un ideal, însă trebuie să recunoaștem că și în diversitate există potențialul extremismului și al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
temere proclamată de Guy Scarpetta și Leon Wieselter, unde se afirmă că "dacă admitem că modernismul a adus supremația majorităților, iar postmodernismul pe cea a minorităților, depășirea ambelor forme de oprimare nu poate fi decât transmodernistă, căci numai transmodernismul se fundează pe antitetică pe care o întrevăd ca filosofie a viitorului." (p. 127), iar ca paradigmă larg socială este propus transnaționalismul în ethosul transmodernității. Mai specific, se face apoi trecerea la paradoxurile postmodernismului românesc, care provin din faptul că a existat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o soluție metodologică în spiritul acestui concept: " Dacă admitem că modernismul a adus supremația majorităților (care e și cutuma democrației), iar postmodernismul pe cea a minorităților, depășirea ambelor forme de oprimare nu poate fi decît transmodernistă, căci numai transmodernismul se fundează pe antiteză pe care o întrevăd ca filosofie a viitorului". O nouă utopie? Înclinăm să credem că nu, dacă ținem seama de realismul ei ontologic, de echilibrul și puterea integratoare care se degajă din polifonia acestei viziuni edificată cu migală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
autodeterminarea politică, fiecare etnie dispunând de un mandat legitimat istoric, cultural și etnic de autoorganizare a propriilor cadre politice. Spre deosebire de modelul francez, renanian, al naționalității, întemeiat pe principiul apartenenței elective la comunitatea civică națională, modelul german, de inspirație herderiană, este fundat pe principiul apartenenței fatale în organismul națiunii. Ca ultimă remarcă asupra acestei noțiuni de naționalism etnic herderian pe care o contrastăm concepției renaniene a naționalismului civic, se impune menționarea faptului că ea este înrădăcinată doar parțial în scrierile lui Herder
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
temporalității", ca urmare a faptului că expunerea istoriei își pierde liniaritatea narativă și serialitatea epocală. "Idolul cronologic", atacat de F. Simiard (cf. Burke, 1992, p. xvi) ca sursă primă a erorii interpretării istorice, a fost finalmente renegat. "Cronofonismul", ca paradigmă fundată pe ideea că timpul este cronologic și liniar (cf. Rosenau, 1992, p. xi, 67), este răsturnat și înlocuit cu o înțelegere postmodernă a temporalității. Meta-povestirea națiunii române (desfășurarea în timpul istoriei a "duhului" românesc), susținută de o periodizare cronologică a istoriei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sunt de natura judicativului. Instituirea acestui enunț ca fundament al speciilor cunoașterii reprezintă faptul originar al dictaturii judicativului. Concentrarea logicului în judicativ este "formula" instaurării dictaturii judicativului; este vorba despre actul constituirii cunoștinței prin mijlocirea unor principii formale, ele însele fundate pe enunțul/principiul S este P. Logica nu poate fi decât o "știință" judicativă, atâta vreme cât lucrează ca un instrument formal. Fiindcă ea reține din logos, preeminent, forma de exprimare (de aceea afirmam mai sus că logica a fost socotită, uneori
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu care ele susțin analitica și dialectica; dar o susțin împreună cu (mijlocit de) diferența dintre raționamentul corect și cel sofistic. Iată și un punct de vedere clar exprimat pe această temă: "În doctrina aristotelică, distincția capitală dintre știință și opinie fundează cele două discipline ale logicii aristotelice: analitica sau apodictica problemelor speciale, circumscrise în obiectul și metoda lor, și dialectica, disciplina argumentării prin judecăți probabile, disciplina problemelor generale, cu metode accesibile oricărui om, cercetată de Aristotel în Topică."59 Prin scoaterea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]