749 matches
-
ajutat să le treacă și de jurămintele sacre rostite de el, cu speranța intensă că nu e totul pierdut și că bărbatul iubit mai poate încă reveni asupra deciziei infame de a o lăsa, ceea ce ar putea provoca un deznodământ funest. E atâta tandrețe și gingășie în spusele ei, dar, concomitent, se simte duritatea inexorabilă a revoltei marilor disperați care-și decid cu luciditate soarta, deși ar dori ca aceasta să-i ocolească. Aia e-atât de răvășită și-mi rostește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
puritană, cum sunt atâtea prin țările protestante, practicând și propovăduind tot ce poate fi mai trist pe lume: abstinența de la orice băutură și, mai știi?, chiar abstinența sexuală, de vreme ce membrii acestei asociații - cu indivizi, desigur, alterați sufletește și, de aceea, funestă genului omenesc și denumită, nu știu de ce și pentru ce, Bunii Templieri - Își ziceau unii altora „frate“ și „soră“. Dar, În sfârșit, cu riscul de a fi exco mu nicați din această asociație ca niște incestuoși, Emanoil și Eufimia s
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din aceste poezii ar fi de reamin tit, Între altele, fiindcă ne descoperă, iarăși, pomenitul tempera ment robust și sanguin al poetului, care, sub aripa exclusivă a poeziei, și-a putut lua aci Îngăduințele sale firești, altfel stin gherite de funestele lui ortodoxii. Farmecul nedeslușit al lui Emanoil Bucuța, atât al omului, cât și al scrisului său, te Întâmpina, dulce-acrișor sau aspru-amar, În orișice Împrejurare care te apropia cumva de el, ca pentru o cunoștință greu aflată, ca pentru o desco
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
plină de efecte melodramatice. Dar O alergare de cai? Scrisă cu șapte ani mai târziu, nuvela urmărește alternativ două acțiuni, în cadrul a două registre afective, cu accente stilistice adecvate fiecăruia. Dragostea dintre Olga și Ipolit ne păstrează în lumea pasiunilor funeste și a sancțiunilor dictate de providență. Cealaltă acțiune, în care naratorul se autoimplică (iubirea lui pentru frumoasa doamnă B.), virează clar spre parodie. Aflat pentru un timp la moșie, unde îl bântuie singurătatea și îl alină gândul revederii, povestitorul primește
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și date fiind marile transformări interne din fosta U.R.S.S. care avea să se dezmembreze peste numai doi ani -, a fost reînviată și discuția despre Basarabia teritoriul locuit de românii dintre Prut și Nistru, s-a vorbit foarte mult de funestul pact Ribbentrop-Molotov din august 1939, ca și de și mai funestul său protocol secret, au apărut mugurii tendințelor de unire cu România Patria Mamă -, au apărut deosebit de multe semne de apropiere dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului; au crescut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
avea să se dezmembreze peste numai doi ani -, a fost reînviată și discuția despre Basarabia teritoriul locuit de românii dintre Prut și Nistru, s-a vorbit foarte mult de funestul pact Ribbentrop-Molotov din august 1939, ca și de și mai funestul său protocol secret, au apărut mugurii tendințelor de unire cu România Patria Mamă -, au apărut deosebit de multe semne de apropiere dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului; au crescut mult speranțele celor din stânga Prutului de a se simți și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ceea ce spune Aristotel în această materie (ca și în aproape toate materiile). De la început face o afirmație extraordinară, care dacă nu e înțeleasă în spiritul civic, etic și rațional al filozofiei grecești și clasice, riscă să ducă la cele mai funeste consecințe. Anume : legiuitorul înțelept pune mai mare preț pe prietenie decât pe dreptate. Dacă ne gândim la importanța pe care o dă filozofia greacă legiuirii, adică ordinei și cetății, înțelegem că prietenia e prin excelență tema primordială a filozofiei (ceea ce
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
neputând, firește, să-l dorească pierdut, dar pe de altă parte nici câștigat, singur într-o curte regală izolată, fără agrementele presupuse de profani, cu viața privată supravegheată din umbră și înconjurată de iscoade, văzând dezastrul către care o alianță funestă și detestată împingea țara și încercând cu puținii săi sfetnici de taină să găsească o cale de a o scoate din această fatalitate, apoi decizia sa temerară, curajul său disperat, necontând decât pe fidelitatea netestată dar imediat confirmată prin fapte
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
târziu, după afirmarea mondială a lui Eliade, ținând seamă și de mutațiile pe care vârsta și vremurile le aduc în relațiile dintre oameni și în opiniile lor, se va fi schimbat ceva în atitudinea lui Ralea. Din 1941, în urma unei funeste întâmplări, care a provocat o ruptură ireparabilă între Ralea și familia mea, nu l am mai văzut decât o singură dată, de la distanță, în foaierul unui teatru. Eu însă am continuat să mă refer la amândoi ca la un binom
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și nu de aceea strictă, legată de structura tragicului ca atare, care e câteodată o formă din care nu se poate ieși. Dacă definim tragicul prin existența unui obstacol pe care, în mod obligatoriu, îl transgresezi, cu consecințe inevitabil fatale, funeste, acesta ar fi ca o lege care te ucide, dar trebuie neapărat s-o transgresezi. Dacă dăm tragicului o accepție mai largă și mai sugestivă, deci nu mai suntem în accepția propriu-zisă a tragicului, aicea evident că această corelație posibilă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
-l duc dualismul și consecința lui, „căderea” în dialectică (în Doctrina Substanței „dialectica” e un viciu speculativ, în opunere cu „gândirea concretă”). Spuneam la început că Doctrina Substanței e un antidot la lenea minții. Lenea minții e cu atât mai funestă cu cât se află la niveluri mai înalte și cu cât acestea îi conferă mai mult prestigiu și autoritate. Pentru Camil Petrescu, sistemele filozofice, luate ca atare, fără examen, precum și apodicticitatea cu aplicație universală a postulatelor lor, nu sunt altceva
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
intervină personal pentru rezolvarea situației. La 27 august a stabilit cu propria mână granița de stat între România și Ungaria. Istoricul Hillbruger, care a studiat îndeaproape această chestiune, aprecia că în acea zi „Hitler a luat una din cele mai funeste hotărâri ale sale” . Apoi, cu de la sine putere, nesolicitate de nici una din părțile contractante, Germania și Italia, prin Ioachim von Ribbentrop și Galeazzo Ciano, șiau asumat funcția de arbitri și au convocat separat pe reprezentanții Bucureștiului și Budapestei la Viena
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
arbitrajul de la Viena a creat numai o stare de fapt care nu s-a transformat niciodată într-o stare de drept, în aprecierile politicianului de formație liberală Valer Pop, căruia i-a revenit misiunea ingrată de a participa la actul funest al acceptării de către România a Dictatului de la Viena. Noul regim al generalului Antonescu , ca sa nu-și lege numele în nici un fel de noile cedări teritoriale, nu s-a format pană la 14 septembrie 1940, lăsând în seama guvernului demisionar, a
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
a format pană la 14 septembrie 1940, lăsând în seama guvernului demisionar, a oamenilor săi, să efectueze operația cosmetizării noilor granițe ale fostei Romanii Mari . Dictatul de la Viena (30 august 1940) a constituit alături de cucerirea ulterioara a Iugoslaviei cea mai funesta acțiune a politicii germane în Europa de sud-est si cea mai grea povară pentru relațiile germano-române. Prăpastia care exista deja între România și Ungaria, s-a adâncit și mai mult. Pe cât de lipsit de importanță era Arbitrajul de la Viena pentru
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
prostie: mi-am amânat înțelepciunea pe altădată. Condorcet Ce trebuie să fie oratorul? Om onest, iscusit la cuvânt. (Quintilian) Sunt timpuri când retorii se silesc să înfrumusețeze ce-i urât și rău prin oponența frumosului și binelui, propagând principii adesea funeste printr-o formă dibace; sunt astfel în stare, captând mulțimile, să pună în joc imoralitatea contra moralei; folosindu-se de faptul că, în epoci agitate, problemele publice sunt supuse controverselor celor mai extreme, iar evidența fiind lucrul cel mai dificil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Anglia 54 Norvegia 62 Italia 53 Belgia 57 Olanda 52 Islanda 56 Elveția 52 Rom. 43 Germ. 40 Repeziciunea trenurilor 1835 25 km pe oră 1850 40 -" 1893 58 -" 1905 103 -" Din nenorocire, și războiul e o artă adică arta funestă a uciderii și distrugerii. Meșteșug de a ațâța în sufletul semenilor tăi emoțiuni diverse și sentimentul frumosului. Arta: încarnația idealului (Toussenel) frumuseță concentrată (Taine). e în om ceeace e în Dumnezeu puterea de a crea (Lamennais) Arta e incarnația spiritului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
duble - da! și-apoi, despre dragoste publicul vrea să i se vorbească lung! *Aurel Stoicanu (ce-o fi fost înainte de război nu știu, acum e contabil) a trimis redacției un eseu împotriva lui La Fontaine, din care rețin: „Două sînt funestele greșeli de care îl acuz. Întîia: morala oribilă, vulgar-materialistă, mic burgheză a cărpănoasei furnici, huzurind între stocuri alimentare, care nu recunoaște meritele artei dezinteresate, lăsînd bietul cîntăreț, care a-nveselit cîmpiile și inimile cu trilurile lui văratice, să moară de foame
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-lea, Michelet spunea că „în sufletul lui nu se află nimic“. Cu și mai multă dreptate ar fi putut spune același lucru despre Ludovic al XVI-lea. Iată explicația unei epoci minunate, și osândite. Secretul blândeții moravurilor este un secret funest și mortal. Revoluția a fost provocată de abuzurile unei guvernări în care privilegiile aparțineau unei clase care nu mai credea în nimic, nici măcar în privilegiile sale, sau mai degrabă care se crampona de ele din automatism, fără pasiune și fără
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
21 iunie a fost cel dintâi care a susținut Adunarea împotriva regelui, iar acest moment a fost hotărâtor; dar acțiunea aceasta trebuie judecată în lumina împrejurărilor de atunci, și nu prin nenorocirile care au transformat răsturnarea monarhiei într-un act funest: ceea ce am spus dovedește îndeajuns că în momentul acela trebuia să ne temem de triumful unui partid care voia să dizolve Adunarea și să nimicească speranța libertății naționale. Această mare măsură a fost atât de prost pregătită, încât a alarmat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
-ți gospodărești bine casa. Astfel că Doamna de Montesson, care n-a avut influență decât în viața privată, s-a făcut iubită și respectată, în timp ce marchiza și-a atras indignarea întregii națiuni, care a pus insuccesele noastre pe seama sfaturilor ei funeste sau mai degrabă a greșitelor sale alegeri. Putem oare presupune în mod rezo nabil că, în asemenea împrejurare, Doamna de Montesson, cu caracterul pe care i l-am zugrăvit, ar fi guvernat mai bine? Nu, nu încape îndoială. Nu știu care să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
se ivea nevoia, și maniere politicoase și seducătoare când voia să-i facă să se simtă în largul lor pe cei necăjiți că se înfuriaseră și dornici să se potolească. TALLEYRAND Nu încape nici cea mai mică îndoială că o funestă nepăsare față de deosebirea dintre bine și rău a fost teme iul naturii Domnului de Talleyrand; trebuie totuși să facem dreptatea de a recunoaște că s-a ferit să erijeze în princi piu orice formă de imoralitate. Știe să prețuiască virtutea
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Știe să prețuiască virtutea altora; îi aduce laude frumoase; o respectă și nu caută vreodată s-o corupă prin vreun sistem vicios. S-ar părea chiar că găsește un soi de plăcere contemplând-o. El nu are, ca Bonaparte, ideea funestă că virtutea nu este de găsit nicăieri, că nu este decât o viclenie sau o afectare mai mult. Pe Domnul de Talleyrand l-am auzit adesea omagiind acțiuni care erau o amară critică a acțiunilor sale; conversația lui nu este
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Aduc pe lume căderea din Paradis. Nu sunt doar vinovate, ci sunt întruchiparea Vinei: Eva, cea stricătoare de poruncă. Pandora, cea care a răspândit relele în lume. Sau, cum se spunea în buna tradiție medievală, femeile sunt: „Rău magnific, plăcere funestă, veninoasă și înșelătoare... a dus pe lume păcatul, nenorocirea și moartea”, căci „bărbatul a căutat un vinovat pe care să-l tragă la răspundere pentru suferința și eșecul umanității și a dat peste femeie.” Femeile, „se știe”, sunt „poarta diavolului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
Mai era la Victor Iamandi nemulțumirea că nu putea dispune de fondurile bănești de la ordinea publică, O. P. cum i se spunea pe scurt. Se putea vedea, așadar, că noul guvern nu luase încă conducerea poliției și a jandarmeriei. Rezultatele funeste s-au văzut curînd. Victor Iamandi nu era omul indicat pentru acest post. Era un bun vorbitor în Parlament și la întruniri politice de provincie, care se terminau cu urale și cu chef, dar numai atît. Ministerul de Interne era
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
ar presupune o cauză eficientă, ci doar o cauza deficitară. Cel ce afirmă acest lucru este însuși Sfântul Augustin, Părintele Bisericii care, dat fiind că la începuturile sale aderase la o religie dualistă, maniheismul, a transferat întregii teologii latine ideea funestă de păcat originar sau ereditar ce se transmite prin raporturile sexuale lucru ce a făcut ca sexualitatea să apară ca o putere demoniacă a răului încă de la început. Mă întreb dacă forța negativă a răului nu trebuie să fie reconsiderată
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]