340 matches
-
nehotărâtă, indolentă, care poate n-a venit ca să dureze, dar care excerba melancolia acestor oameni la un pas de a se separa de locurile iubite, până și Marçal simțea că i se contractă stomacul de îngrijorare. Cipriano Algor urcă în furgonetă, se așeză lângă șofer, pe locul lăsat gol, și spuse, Să mergem. Nu va mai pronunța alt cuvânt până când vor ajunge la Centru, până când au urcat în liftul care i-a dus cu valizele și pachetele la etajul treizeci și patru, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de ambițios imaterialelor operații ale memoriei, îmbrățișările și săruturile pe care și le-au dat. S-ar putea gândi unii că cel mai bun leac pentru suferințele lui Cipriano Algor ar fi să meargă imediat la garaj, să urce în furgonetă și să-i facă o vizită Isaurei Madruga, care, mai mult ca sigur, trece prin identice frământări ale trupului și spiritului, și că, pentru un bărbat în situația lui, căruia viața nu-i mai rezervă triumfuri industriale și artistice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de rămas bun cu o mână în timp ce-și astupa gura cu cealaltă ca să nu izbucnească în suspine. Pe curând, spuse, dar ea nu-l auzi. Liftul de mărfuri îl duse la garaj, acum trebuia să vadă unde lăsase furgoneta și dacă ea mai pornea după trei săptămâni în care nu se mișcase, uneori bateria îi juca feste, Numai asta mi-ar mai lipsi, se gândi, neliniștit. Dar teama lui nu se adeveri, furgoneta își făcu datoria. E adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
acum trebuia să vadă unde lăsase furgoneta și dacă ea mai pornea după trei săptămâni în care nu se mișcase, uneori bateria îi juca feste, Numai asta mi-ar mai lipsi, se gândi, neliniștit. Dar teama lui nu se adeveri, furgoneta își făcu datoria. E adevărat că motorul n-a reușit să pornească din prima încercare, nici din a doua, dar a treia oară demară cu un zgomot demn de alt motor. După câteva minute, Cipriano Algor era pe bulevard, drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nimeni n-ar crede că au firea nesuferită care li se atribuie și pe care au dovedit-o de nenumărate ori, acesta este pericolul aparențelor, când ne înșală e mereu spre mai rău. Cipriano Algor își scosese brațul pe geamul furgonetei și le făcea semne ca și cum îi erau prietenii cei mai buni, ar fi fost mai bine să n-o facă, acum vor crede probabil că și-a bătut joc de ei, și nu e adevărat, nu asta i-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
subterfugii, când Marta l-a întrebat din ce va trăi, Nu am de lucru. Pe aceeași șosea, în același loc, ca în ziua când venise de la Centru cu vestea că nu-i vor mai cumpăra vasele, Cipriano Algor reduse viteza furgonetei. Nu vroia să ajungă, vroia să fi ajuns deja, dar iată colțul străzii pe care locuiește Isaura Madruga, uite casa, deodată furgoneta se opri, deodată sări din ea Cipriano Algor, deodată urcă treptele, deodată sună la ușă. Sună o dată, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ziua când venise de la Centru cu vestea că nu-i vor mai cumpăra vasele, Cipriano Algor reduse viteza furgonetei. Nu vroia să ajungă, vroia să fi ajuns deja, dar iată colțul străzii pe care locuiește Isaura Madruga, uite casa, deodată furgoneta se opri, deodată sări din ea Cipriano Algor, deodată urcă treptele, deodată sună la ușă. Sună o dată, de două, de trei ori. Nimeni nu veni să deschidă ușa, nimeni nu se mișcă înăuntru, Isaura n-a venit, Găsit n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
veni să deschidă ușa, nimeni nu se mișcă înăuntru, Isaura n-a venit, Găsit n-a lătrat, deșertul de mâine era astăzi. Ar trebui să fie amândoi aici, azi e duminică, nu se lucrează, se gândi. Nedumerit, se întoarse la furgonetă, își încrucișă brațele peste volan, normal ar fi să meargă să vorbească cu vecinii, dar nu i-a plăcut niciodată să-și facă cunoscută viața, când întrebăm despre cineva spunem despre noi înșine mult mai mult decât s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
poate că dau peste ei. Plimbarea prin sat a fost inutilă, Isaura și Găsit păreau că dispăruseră de pe fața pământului. Cipriano Algor se hotărî să se ducă acasă, se va întoarce pe seară, S-au dus undeva, se gândi. Motorul furgonetei cântă cântecul întoarcerii acasă, șoferul vedea coroana înaltă a dudului, când, deodată, ca un fulger negru, Găsit veni de sus, lătrând, alergând pe pantă înnebunit, inima lui Cipriano Algor îi sări în piept gata să cedeze, și n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
n-a fost din pricina animalului, această iubire, oricât ar fi de mare, nu merge așa de departe, ci pentru că se gândi că Găsit nu putea fi singur, era o singură persoană pe lume care putea fi cu el. Deschise ușa furgonetei, dintr-un salt câinele îi sări în brațe, până la urmă tot el a fost primul, și îi lingea fața și nu-l lăsa să vadă drumul, la capătul căruia apare, uimită, Isaura Madruga, să se suspende acum totul, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bage nimeni, aceasta este scena mișcătoare prin excelență, mașina care urcă pe alee, femeia care a făcut doi pași și deodată n-a mai putut merge, priviți-o cum își ține mâinile strânse la piept, Cipriano Algor a coborât din furgonetă ca și cum ar intra într-un vis, Găsit vine după el și i se încurcă printre picioare, dar nu se va întâmpla nimic rău, asta ar mai lipsi, să-l lăsăm să cadă inestetic pe unul dintre personajele principale în punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
greu de imaginat cu cât entuziasm, dar el tresări brusc, uitând parcă de sentimentele pasionate, Am uitat să scot valiza din mașină, atât a spus. Fără să prevadă încă consecințele prozaicului act, cu Găsit tropăind pe urmele lui, deschise ușa furgonetei și luă valiza. Avu o primă intuiție asupra a ce urma să se petreacă intrând în bucătărie, a doua când intră în cameră, dar siguranța absolută n-a avut-o decât atunci când Isaura, cu un glas care se străduia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care se retrage mareea, Cipriano Algor povesti ce s-a întâmplat la Centru, descoperirea peșterii, impunerea secretului, supravegherea, coborârea în excavație, bezna dinăuntru, spaima, morții legați de banca de piatră, cenușa focului. La început, când îl văzuse urcând panta în furgonetă, Isaura se gândise că Cipriano Algor se întorcea acasă pentru că nu mai putuse îndura separarea și absența, și această idee, cum ne putem închipui, i-a mângâiat neliniștita ei inimă iubitoare, dar acum, cu capul odihnindu-se pe umărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care a urmat. Mai întâi dintr-o casă, apoi din cealaltă, Marta și Isaura aleseră ce li se părea necesar pentru o călătorie care nu are o destinație cunoscută și care nu știe nici cum nici unde se va termina. Furgoneta a fost încărcată de bărbați, ajutați de lătrăturile încurajatoare ale lui Găsit, deloc neliniștit azi de ceea ce era, cu o limpezime totală, o nouă mutare, pentru că mintea lui de câine nici măcar nu-și punea problema că va fi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
abandonat. Dimineața plecării aduse un cer cenușiu, plouase în cursul nopții, în curte erau, ici și colo, băltoace de apă, iar dudul negru, pe vecie prins de pământ, încă mai picura. Mergem, întrebă Marçal, Mergem, răspunse Marta. Se urcară în furgonetă, bărbații în față, femeile în spate, cu Găsit între ele, și când Marçal se pregătea să pornească mașina, Cipriano Algor spuse brusc, Așteaptă. Ieși din furgonetă și se îndreptă spre cuptor, Unde te duci, întrebă Marta, Ce are de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de pământ, încă mai picura. Mergem, întrebă Marçal, Mergem, răspunse Marta. Se urcară în furgonetă, bărbații în față, femeile în spate, cu Găsit între ele, și când Marçal se pregătea să pornească mașina, Cipriano Algor spuse brusc, Așteaptă. Ieși din furgonetă și se îndreptă spre cuptor, Unde te duci, întrebă Marta, Ce are de gând, murmură Isaura. Ușa cuptorului a fost dată la o parte, Cipriano Algor a intrat. Când a ieșit peste câteva clipe era doar în cămașă iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pământul ud, și când le puse pe toate, se întoarse în cuptor, în momentul acela, ceilalți călători coborâră din mașină, nici unul nu puse întrebări, unul după altul intrară și ei în cuptor și aduseră păpușile afară, Isaura dădu fuga la furgonetă ca să aducă un coș, un sac, ceva, și păpușile ocupară treptat spațiul din fața casei, și atunci Cipriano Algor intră în olărie și retrase cu mare grijă de pe raft statuetele defectuase pe care le adunase acolo, și le alătură surorilor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mandarini, infirmiere, asirieni cu barbă, până acum Găsit n-a răsturnat nici una, Găsit e un câine conștient, sensibil, aproape uman, n-are nevoie să i se explice ce se întâmplă aici. Cipriano Algor închise ușa cuptorului, spuse, Acum putem pleca. Furgoneta făcu o manevră și coborî panta. Ajungând în șosea o coti la stânga. Marta plângea cu ochii uscați, Isaura o îmbrățișa, în timp ce Găsit se încolăcise într-un colț al scaunului, neștiind pe cine să ajute. După câțiva kilometri, Marçal spuse, Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
V ine grâul! se auzea prin difuzoarele mașinilor de poliție. Nu intrați în panică! Rămâneți pe locurile dumneavoastră! Calamitatea care se anunța a luat orașul prin surprindere în dimineața zilei de 15 iunie. Alertați, pompierii au lăsat pentru intervenție două furgonete superdotate în garaj și au pornit cu toate echipajele spre șoseaua de centură, având ca obiectiv oprirea cu orice preț a invaziei. TAB-urile armatei se intersectau cu Jeep-urile Jandarmeriei și cu amfibiile Marinei de Frontieră. Locatarii din cartierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
chiar pe 38, ci la colțul dintre 38 și Alameda, retrasă în spatele unor buruieni înalte și tufe neîngrijite. O saltea veche pătată de rugină era întinsă pe trotuarul din fața casei. Pe peluza din față era un cauciuc de camion. O furgonetă VW era parcată în curbă. Josh parcă vizavi. Se uită la casă. Și așteptă. Capitolul 13 Sicriul se înălță în lumina soarelui. Arăta la fel ca atunci când fusese îngropat, cu o săptămână în urmă, cu excepția bucăților de noroi care cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
protectoare, contesa Marie d'Agoult, din Paris: "În sfârșit, respir liber...", prilej de a descrie spectacolul jalnic prezentat de trupele ruse în retragere: "Sute de care transportau mii de răniți și bolnavi; muribunzi, convalescenți și morți, îngrămădiți unii peste alții. Furgonete cu coșciuge îi însoțeau; soldații mergeau înarmați cu lopeți și cazmale. Totul părea prevăzut pentru înmormîntări", iar dezertările printre soldați și ofițeri erau destul de numeroase 410. Odată cu apariția oștirii otomane în București, purtătoare de germenii holerei, s-au ivit primele
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ia cu o dubă cenușie, ajunsesem acasă de la școală chiar când erau pe punctul de a o lua din loc, dacă nu s-ar fi amânat ultima oră, științele naturale, nici nu i-aș mai fi întâlnit, tocmai urcau în furgonetă când am ajuns, erau foarte grăbiți, colegii tatei nici n-au vrut să-l lase să stea de vorbă cu mine, dar tata, foarte dur, le-a spus să nu facă așa ceva, doar au și ei copii și știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lasă-mă să mă mut aici în adevăratul sens al cuvântului. — Bine. Da, OK, făcui eu. Poți să te muți aici de-a binelea. Așa că a doua zi dimineața, când ciorile din parc își croncăneau încă foamea, am închiriat o furgonetă de la garajul din fostele grajduri și am pornit-o pufăind spre Earls Court, să adunăm lucrurile Selinei. Colegele ei de apartament Mandy și Debby se mișcau dezinvolte, semiîmbrăcate, servindu-mi cafea cu respectul datorat magnatului cu datoriile achitate la zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gestul ar fi fost gratuit. Aveam deja numărul ei de telefon. Am completat un cec de trei sute douăzeci de lire pentru diverse cheltuieli - „bani de aruncat“ cum i-a numit Mandy - după care am cărat lucrurile pământești ale Selinei la furgonetă. Avea, într-adevăr, înduioșător de puțin. Totul ar fi intrat ușor în Fiasco, dacă Fiasco-ul ar fi mers. Dar Fiasco-ul nu mergea. Trei cufere pline cu haine, un ceainic, două fotografii înrămate, o savonieră, un scaun, un fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
asupra mea... Viața mea își pierde consistența. Marile agenții, pentagramele formei și scopului, nu mai au nici o putere asupra mea și nu mai îmi produc nici o plăcere. Fat Vince mi-a găsit o slujbă, să lucrez ca paznic pe o furgonetă de înghețată din Hyde Park. Treaba începe la primăvară. El crede că voi avea un adevărat viitor ca om de ordine. Poate că într-o bună zi mă voi întoarce în publicitate. Oamenilor care fac publicitate le place când ratezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]