657 matches
-
Tribunalului se poate vedea direct coama Dealului Spirii. Străzile Sfinții Apostoli, cu splendide vile, Izvor, renumita fabrică de pâine Gagel și spălătoria chimică Schmidt au devenit câmpuri de ruine. Chiar pe cheiul Dâmboviței, de la Podul Izvor spre Operetă, se demolează furibund, zi și noapte. Oamenii sunt înghesuiți în garsoniere, nu au unde să și ducă mobilele, lucrurile din casă agonisite în timp, cărțile, tablourile, bolnavii, copiii. Zona a fost invadată de țigani din toată țara care curăță locul. Cu roabe și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
răul devenise norma societății. Era unul dintre acei funcționari germani care-și asumaseră responsabilitățile cu devotament și rigoare. Totuși, chiar dacă Eichmann aparținea unui sistem autoritar, aceasta nu-l exonera de responsabilitate individuală și universală. El nu era totuși un antisemit furibund, care să nutrească dorințe monstruoase, ci în primul rând un funcționar care-și executa sarcinile cu precizie și interes. Putem discuta, desigur, temeiurile acestei analize. Dar ea avea cel puțin meritul de a infirma ideea călăului antisemit absolut. Puternicele rezerve
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
inimă. În cădere, una dintre articulații, un ligament, suferise o întindere din cauza călcării incorecte și acum glezna mă durea îngrozitor. Mă străduiam din răsputeri să mă ridic. Încetineala revenirii mele în poziție verticală a generat în gorila înfierbântată un puseu furibund, determinând apariția simultană a unor insule de roșeață pe obrazul lui garnisit cu un strat consistent de celule adipoase în același timp cu o secreție abundentă a glandelor sudoripare. Era prea mult. Nu mai putea tolera. Era un afront, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ferească bunul Dumnezeu să te fi lovit vreo urgență fiziologică! La urcarea în vagoane, pe treptele vagonului, pe tampoane, tot, absolut tot era ocupat și viermuia ca un cuib de furnici deranjat din activitatea lui obișnuită, cotidiană, manifestând o ură furibundă, căutând cu înverșunare disperată factorul sau elementul perturbator care le adusese într-o stare de furie demențială. Controlorii de bilete rămăseseră fără obiectul muncii. Dacă vreunul dintre ei încerca să-și impună autoritatea dând dovadă de un exces de zel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
iar informațiile așteptate cu sufletul la gură -, oamenii se adunau aici, la răscruce de drumuri, să-l asculte pe acest mesager autorizat, precum odinioară, în antichitate, atenienii se îngrămădeau cu sutele să-l audă pe marele orator Demostene debitându-și furibundele filipice antimacedonene după ce se vindecase de bâlbâiala supărătoare, exersând în acompaniamentul vuietului valurilor marine cu pietricele în cavitatea bucală. Spectacolul era pitoresc, inedit și cu totul extraordinar. Se reedita, la altă scară, în alt timp astronomic și cu alți interpreți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Iliescu - ceva de felul: „Șeful statului și Consulul Onorific al României în Nevada își strâng cordial mâinile”. A doua zi, însă, dna Roberts începe să-i strângă mâna cu ușa celui pe care-l reprezintă în Nevada, lansează o campanie furibundă de denunțare - directă sau prin vocea limbutului strateg Dick Morris - a dlor Iliescu și Năstase ca „oameni ai trecutului”, „comuniști”, „autorii dezastrului în care se află România” etc. Mă rog, tot arsenalul de campanie electorală. La plecarea din România, dna
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
la eternitate, nu vedeam motive de Împotrivire. Dar nu prevăzusem că această inocentă fițuică va provoca sfârșitul carierei mele la Opera din Los Angeles. Directorul instituției, după ce a depistat În ziar simpatia mea aeriană față de gazetarul local, mi-a declarat furibund că am greșit „dând mâna cu dușmanul, care Încearcă de treizeci de ani să submineze Opera din L.A.“. De unde să știu ce urgii provoacă o mică glumă scrisă ca să treacă timpul În zbor?! Câțiva ani mai târziu, Lucia creată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
atare, disprețuind mișcările ocolitoare, prefera atacul frontal. Cât curaj la acei înflăcărați! Noi care trăim din moștenirea celor 20 de secole de creștinism, ne-am limitat de ceva vreme la o acțiune de apărare, care, deși fiind explicabilă, din cauza asalturilor furibunde ale dușmanului, nu încetează să reprezinte un factor evident de slăbiciune. Și spunem noi, nu Biserica, pentru că aceasta, la drept vorbind, nu ne cheamă de ieri de alaltăieri, ca să ne adunăm pentru o contraofensivă în forță. Mișcarea social-creștină, promovată de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
național se dovedește dramatică, putem descoperi principala cauză a războiului purtat de unii exegeți. Prin comportamentul postdecembrist, oligarhia politică (noua pătură superpusă) nu face decât să confirme teoria eminesciană. Teorie pe care, de fapt, își clădise și C. Rădulescu-Motru demonstrația furibundă împotriva politicianismului". E unghiul din care trebuie judecat și înțeles, în contextul timpului său, naționalismul gazetarului de la Timpul: "în epocă, xenofobia nu căpătase un temei rasist, iar antisemitismul avea evidente cauze economice, iar publicistul Eminescu nu este "deloc politically correct
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cu soluția de a se crea o "tăcere purificatoare" în jurul operei acestuia, deranjându-l monstruoasele inadecvări ale zeloșilor idolatri, oprindu-se și la Ruxandra Cesereanu, agresiv pornită împotriva gazetarului Eminescu, pe care îl consideră drept un "pamfletar pătimaș și naționalist furibund", cu "accente colerice", evident nepotrivite azi, sau la Ioana Bot care, în eseul Eminescu explicat fratelui meu, propune o "tentativă ipocrită" de a descoperi opera fără însă "explicarea" ei. Ș.a.m.d. Disputa dintre cele două tabere, care își aruncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
era mai utilă planului său de a deține întregul control al puterii în stat, pe de alt parte trebuia să menajeze încrederea liderilor partidelor politice care s au pronunțat asupra menținerii monarhiei. După preluarea puterii, Ion Antonescu a declanșat atacuri furibunde împotriva lui Carol al II-lea, declarat delapidator, escroc și considerat singurul vinovat de situația dramatică în care ajunsese România. Ion Antonescu a urmărit să-i discrediteze și pe cei care l-au slujit pe fostul suveran. La 7 septembrie
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
geamul tău ce strălucea Privii atât de des; O lume toată-nțelegea - Tu nu m-ai înțeles”. Dar cui a închinat Eminescu aceste versuri? Nu credem că Veronicăi, pentru că aflăm de la Iacob Negruzzi, că Eminescu a fost cuprins de o furibundă pasiune pentru Cleopatra Poenaru Leca o verișoară a lui Caragiale. Negruzzi a cunoscut-o pe Cleopatra „această doamnă negreșit foarte inteligentă, dar de loc frumoasă, și mult mai mare de ani decât Eminescu” și se întreabă: „cum de o asemenea
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
al Dilemei e creația lui. La demistificarea mitului eminescian au contribuit atunci, cu texte fioroase, și T.O. Bobe sau Răzvan Rădulescu, din același fost cenaclu contracultural. Mai tîrziu, Cezar a editat o carte în care a adunat toate reacțiile - furibunde sau aprobatoare - la intervențiile din acel număr (unde scrise sem și eu, în nemernicia mea, că Eminescu era păros pe picioare). În totului tot, văd în această atitudine demis tificatoare față de cultura înaltă (și de valorizare, în paralel, a culturii
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
linie de acțiune prioritară. Stă dovadă, Între altele, energia cu care D. A. Sturdza a Îmbrățișat cauza românilor macedoneni după 1896, căutând un succes spectaculos În negocierile cu Poarta privind instituirea unui mitropolitul român pentru vlahii balcanici, și mai ales maniera furibundă În care Ion. I. C. Brătianu a susținut-o după 1902, din postura de ministru al afacerilor externe. „Pentru România - avea să noteze mai târziu În memoriile sale prințul diplomat Dimitrie I. Gr. Ghica, fost consul general al României la Salonic
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
și față de trecutul națiunii sale?! Evident, ca și Întregul Occident, dar nu Întotdeauna pentru aceleași motive, noi, mulți, sute și sute de mii, l-am aplaudat pe micul tiran, fost dur secretar al c.c. al partidului, general de securitate și furibund contra proprietății rurale, nemilos față de cultură, cînd În august ’68 și-a ținut surprinzătoarea cuvântare din balconul c.c., Înconjurat de staff-ul lui politic, reproșând fără echivoc Rusiei sovietice și Pactului de la Varșovia alianța dură militară a țărilor comuniste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
parcursului ce se numește biografie sau soartă, dar și „relieful intern”, istoria, adesea nespusă, a tuturor Încercărilor și eforturilor, luptelor și umilințelor, dezastrelor trăite; a atâtor „morți” și „renașteri”, a atâtor lașități inimaginabile, voite sau impuse, a atâtor demisii și furibunde renunțări de la acele „idealuri ale tinereții” care, iute, din primii ani ai maturității și ai ciocnirilor sociale, se arată a fi false, un „drog existențial” vândut de pedagogii inconștienți și mediocri, de instituții ce se Înfășoară În falduri de falsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am pregătit această „schimbare la față”, ba, Întorcându-mă la nici un an În țară, părea cumva că „regret” actul meu sau, cum se răspândise zvonul, că sunt dispus a „repara totul”. Acest zvon m-a și apărat, poate, contra autorității furibunde de a-i fi disprețuit privilegiile; dar și cărțile și celebritatea mea reală. Cu siguranță a fost vorba de un „impuls”, unul dintre acelea pe care nu le putem explica prea bine niciodată deși avem Întotdeauna o recuzită bogată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a concentrat pe depistarea amenințărilor, insinuărilor răuvoitoare, criticilor nedrepte, precum și a limbajului dublu, greșelilor de limbă, alunecărilor în grotesc. Organic, n-am suferit și nu sufăr limbuția, trăncăneala, retorica oficială, recitările zgomotoase, relatările afectate, chichi-urile, exprimările simandicoase, schimonoselile didactice, certurile furibunde, confesiunile de bețivi, povestirile scabroase, abordările familiare, mojiciile, înjurăturile etc. Ori de cîte ori am fost nevoit să ascult așa ceva, am fost torturat interior. M-am „răzbunat” notîndu le, să știu din gura cui le-am luat și, eventual, în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
insuficienta sterilizare a instrumentelor etc. Resimte ca pe o impostură faptul că a fost privilegiat, administrîndu-i-se medicamente de import. Ce personaj ciudat e acest Nancu, care se autodenigrează și pentru „complicitatea” cu soția sa, fostă președintă a Tribunalului! Ce zbatere furibundă e într-însul! Ce teribil moralist în cușca unor rubrici de gazetă județeană! Ros de nemulțumiri, se agită mereu. Dacă s-ar putea, ar vrea să-i conștientizeze pe toți de pericolele în care trăim, de „moartea în rate” pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se extinde inexorabil asupra întregului univers; și dacă se înverșunează cu deosebire împotriva religiei și vrea s-o stârpească de la rădăcină este pentru că, în taină, simte amărăciunea de a nu putea crede. Și mai dăunătoare este bătaia de joc mușcătoare, furibundă, degenerată în sis tem și mergând până la marginea distrugerii de sine. În 1726, Doamna du Deffand a însoțit-o pe marchiza de Prie în exilul ei din Normandia, ca să-i țină companie. În Istoria Regenței, Lemontey povestește că „cele două
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
raport asupra orașului Marsilia: fiecare cuvânt îi era întrerupt dinspre dreapta de injurii; se auzea numit, cu mare zarvă, calomniator, mincinos, asasin, scelerat, cu întreaga elocvență populară a Halelor. S-a oprit o clipă și, adresându-i-se celui mai furibund, cu o voce mieroasă: „Aștept, domnilor, ca aceste cuvinte de răsfăț să se sfârșească“, a continuat liniștit, ca și când i s-ar fi făcut primirea cea mai favorabilă. Nu s-a considerat niciodată provocat până la punctul de a uita buna cuviință
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
își găsea finalul potrivit în crima din 1 Aprilie ca să devină, într-un film faimos, o veritabilă apocalipsă morală și socială (s.n.).” Înainte ca regizorul să se pronunțe, enormul era înre- gistrat depreciativ de unul dintre scriitorii-gardieni ai unui naționalism furibund, însă cu o sensibilitate reală pentru grotesc : Eugen Barbu. Fragmentul din articolul lui Eugen Barbu era citat chiar de Pintilie într-un text adresat cenzo- rilor săi în 1981 când filmul era deja blocat înainte de faza de postsincron. Decupajul era
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ale publicului telespectator. În realitate, indecența, vulgaritatea, obscenitatea sau pornografia depășesc cu mult granițele țării sexului răsare și sunt răspândite în lume de tot felul de agenți respectabili și îmbrăcați decent. O mai țineți minte, de exemplu, pe mamaia aceea furibundă sau pe băieții de cartier musculoși pe care nii arătau televiziunile în rândul publicului revoltat de mult discutata paradă gay? Erau aceia mai puțin obsceni decât travestiții careși țugu iau buzele și ne trimiteau bezele? În mod evident, pornografie era
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pe care trebuiau să le tragă de limbă, la început, și să le tortureze mai apoi. Este de prisos să adăugăm că cei care refuzau acest sinistru rol erau trecuți încă o dată prin toate etapele de tortură, deseori și mai furibunde, ca leac împotriva încăpățânării lor. Interveneau aici și diverse procese psihologice, agresorii căutând să se răzbune pe cei mai îndărătnici, pentru că tăria morală a acestora le releva propria slăbiciune. Două cazuri cunoscute datorită martorilor sunt cele ale lui Gheorghe Calciu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
volubili și prietenoși, nou-sosiții se simțeau eliberați și mulți dintre ei cădeau în capcana întinsă, începând să povestească inclusiv despre activitatea politică din libertate. Surpriza produsă de momentul declanșării torturilor era imensă, fiind amplificată doar de cruzimea loviturilor și maniera furibundă în care ele erau aplicate, fără a ține cont de nimic. Se lovea cu orice, oriunde. Costin Merișca, unul dintre supraviețuitorii acțiunii, a inventariat o parte dintre chinurile la care erau supuse victimele: mâncatul pâinii din trei înghițituri, ținutul pâinii
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]