2,691 matches
-
mai avut încotro decît să le mărturisească totul și celorlalte două cu care muncea la aceeași masă, spune Roja. — Brrrrrrr....brrrrr...brrrrr, acele mașinilor de cusut, se rățoiește Părințelul, uite-așa trepidau bancurile de lucru, își aduce aminte, munceau ca furnicile, sărăcuțele, se plînge. — E limpede că de la tine a învățat Angelina smiorcăiala, spune Roja, toate fițele și mofturile alea de fată mare. — Ba eu cred că Delfina le-a lămurit s-o lase mai moale, e convins Curistul, le-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai apropiată policlinică. -Bună dimineața, fluture transparent, astăzi sunt Floriile. Ce să vă dea de mânare, servitorul dumneavoastră devotat? Cu ce bunătăți ale pământului să vă desfete papilele gustative? Vreți pești la proțap? Supă de nucă de cocos? Mușuroi de furnici, stropit cu sos de usturoi? Tort de frăguțe, cu blat de bezea? Kawabata râde. Un râs stins, chinuit, care-i luminează numai ochii. Barba pe care Antoniu i-a aranjat-o, i-a tuns-o de câteva zile, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
el, mâine voi expedia o telegramă și-l voi numi pe Joyce. Domnul Eckman va avea o lună de concediu, iar Joyce va arunca o privire peste socoteli. Își imagină agitația și vânzoleala semănând cu cea dintr-un mușuroi de furnici răvășit de gheata unui om: un telefon de la Eckman la Stein ori de la Stein la Eckman, un taxi comandat aici sau anulat dincolo, un prânz - măcar o dată fără vin -, apoi scările abrupte spre birou și, la etaj, mărginitul și lealul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
declarat câștigător. Toți trimișii au luat câte o bucată de ață și au încercat să o introducă în orificiul respectiv. Mgar stong-btsan yul-srung a pus însă la una dintre ieșirile minusculului labirint puțină miere și a legat ața de o furnică pe care a așezat-o la celălalt capăt. Furnica a intrat imediat în orificiu dorind să ajungă la miere și trăgând ața după ea până la celălalt capăt al labirintului. A treia întrebare: "O sută de iepe și o sută de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de ață și au încercat să o introducă în orificiul respectiv. Mgar stong-btsan yul-srung a pus însă la una dintre ieșirile minusculului labirint puțină miere și a legat ața de o furnică pe care a așezat-o la celălalt capăt. Furnica a intrat imediat în orificiu dorind să ajungă la miere și trăgând ața după ea până la celălalt capăt al labirintului. A treia întrebare: "O sută de iepe și o sută de mânji sunt puși împreună într-un grajd. Cine reușește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
visul s-a sfârșit. Trezindu-se, el văzu că ai săi curățau curtea, soarele încă nu asfințise și un ulcior se afla la picioarele sale... Între vis și realitate, Chun observă că la rădăcina salcâmului era o adâncitură plină cu furnici, care în închipuirea lui fusese de fapt chiar țara salcâmilor. O creangă ce se întindea spre miazăzi contura chiar prefectura Nanke unde, în vis, el fusese 20 de ani prefect. Vorba "visul de la Nanke" este folosită, la chinezi, pentru a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nume punctelor/ Ele sunt numele celor mai mici existențe,/ Punctele.// De aceea/ Ele pot fi numele tuturor lucrurilor/ căci toate lucrurile sunt făcute din puncte.// Numele cifrei șapte reprezintă șapte copaci/ este mai mare decât/ numele cifrei șapte reprezentând șapte furnici,// Dar în același timp el poate fi și mai mic// Punctele sunt în mișcare sau nu sunt.// Numele sunt însă în veșnică mișcare// Ele n-au timp. În schimb au suflet/// Punctele sunt în mișcare, deci și numele le sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
c-au rămas ei singuri da băiețelu l-a auzit pe vânător și cu vulpea a împins bolovanu de la scorbură și l-a scos când s-a făcut de dimineață pe vânător d-acolo care era obosit și-l ciupiseră furnicile și vulpea i-a dat apă de la robinet până când s-a făcut bine și s-a dus la taur. Tauru a crezut că doar visează știți de ce? A crezut că doar visează că el credea că e doar cu Luminița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
era cu flori și un băiețel. El a încercat să fugă și să facă gunoi da nu a reușit. Totu era de-adevăratelea. Atunci a fugit cu Luminița până la o stradă și s-a pitit. Vânătoru s-a îmbolnăvit de la furnici și-a murit dup-aia. Și băiețelu cu vulpea l-a îngropat da pe urmă pe mormântu lui s-a făcut numai gunoi. Așa. Cine știe cine a pus gunoiu? Vulpea, mi-au spus cu toții. De ce, pentru că e hoață, ea a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
târam pe burtă peste pământ și frunze de la un copac la altul. Ca un indian. Oricine m-ar fi văzut s-ar fi crucit: un copil singur, târându-se pe burtă de la un copac la altul.) Am găsit râme și furnici. Am găsit o bomboană cubaneză roșie. Încă una. Un fraier le pierduse. Înaintam târâș cu două bomboane cubaneze roșii în gură. Uite-i. Mă așteaptă. Nici pomeneală de Luminița și de mama ei grasă. Renunțaseră de mult, n-aveau răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mamele pleacă, noi ne trezim, iar visul se confundă cu realitatea dacă cineva nu ar spune că așa ceva e imposibil atât timp cât tovarășele au zis ce-au zis, mamele au plecat, iar oamenii nu pot merge răsturnați. De scorburi pe care furnicile le caută toată viața pentru ca, ajunse acolo, să capete aripi și să zboare. De măști africane sub care găsești dulciuri, fotografii, mașinuțe. De copii care se fac mari și uită tot. De copii care se fac mari și nu uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
frunzișul arinilor și umplu cu punctulețe lucitoare râul, când treci printr-o herghelie și inima îți bate fericit-speriată de parcă fiecare cal ar fi și prinț, și balaur, când mama și tata se pupă, când zgândări cu un băț mușuroaiele de furnici, când clefăi gumă de mestecat sârbească, roz, care imită țigaretele cu filtru, când intri desculț în apa rece ca gheața și ieși cât ai clipi, uimit și îngrozit, auzind râsul părinților. Ei bine, după toate astea, când ajungi acasă (aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tot, până când obiectele s-au potolit, trosniturile, tropăiala, clănțănitul, bâțâitul și bufniturile au încetat, lumina electrică s-a oprit, a rămas doar lumina lunii (o lună mare și roșiatică) și au început să tropăie oamenii, să iasă din blocuri ca furnicile din mușuroaie, să țipe și să fugă, cred că lor nu le spusese nimeni că a fost cutremur și n-a fost furia djinilor abătută peste Drumul Taberei. Pe urmă am dibuit cu lumânări ce fusese bufnitura mare dintre bufniturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Republicii în sus și-n jos și mie mi se părea de fiecare dată că bucata aia de-o sută de metri, dintre Gambrinus și Casa Armatei, aduna toate cinematografele din lume și toți oamenii fericiți. Umblam mult, ca două furnici năuce, prin ditamai furnicarul, până mă stârneau un afiș, un titlu, un nume de actor. Atunci tata mă lăsa să-l aștept într-un loc mai ferit, se pierdea în mulțime, cred că sufla flăcări pe nări ori se dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de pământ, poate în vreo scorbură neștiută, a lui Manitu, am aflat-o un pic mai târziu, după ce ne-am dezmeticit cât de cât din transa hipnotică și încremenirea lucie, și, cu inima tropăind bezmetică, am găsit melcii și scorbura furnicilor. Întotdeauna crezusem despre furnici că nu merită nici cea mai mică atenție și că mai mult de-un ingredient de felul piperului într-o tocăniță absurdă (cu râme și petale de flori) gătită de fete nu vor fi niciodată. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vreo scorbură neștiută, a lui Manitu, am aflat-o un pic mai târziu, după ce ne-am dezmeticit cât de cât din transa hipnotică și încremenirea lucie, și, cu inima tropăind bezmetică, am găsit melcii și scorbura furnicilor. Întotdeauna crezusem despre furnici că nu merită nici cea mai mică atenție și că mai mult de-un ingredient de felul piperului într-o tocăniță absurdă (cu râme și petale de flori) gătită de fete nu vor fi niciodată. Era evident că greșisem. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
niciodată. Era evident că greșisem. Ceea ce se întâmpa în fosta grădină, actualul sanctuar, împrumutase ceva din sobrietatea unui ritual sacru, în care melcii (și nu era vorba de unu sau doi, ci de nouă sau zece) se lăsau cotropiți de furnici (care erau, cu siguranță, mii) într-un fel de sacrificiu nebunesc încheiat cu o metamorfoză aiuritoare și anume: odată ce furnicile se înfruptau din carnea băloasă și mai mult ca sigur magică a melcilor, se grăbeau să urce spre o scorbură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în care melcii (și nu era vorba de unu sau doi, ci de nouă sau zece) se lăsau cotropiți de furnici (care erau, cu siguranță, mii) într-un fel de sacrificiu nebunesc încheiat cu o metamorfoză aiuritoare și anume: odată ce furnicile se înfruptau din carnea băloasă și mai mult ca sigur magică a melcilor, se grăbeau să urce spre o scorbură minusculă aflată pe trunchiul copacului cu cruce, intrau cu băgare de seamă în bezna aceea protectoare de unde, nevăzute și neștiute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de unde, nevăzute și neștiute, se descotoroseau de viețile lor plicticoase ca să iasă din nou, la început nesigure și timide, în lumina cam decolorată a dimineții. Ceea ce ne era dat să vedem nu mai semăna deloc cu o banală poveste despre furnici. Insectele alea, fostele furnici, căpătaseră aripi. Nu, nu începuseră să vorbească sau să ne țină predici despre coborârea pe pământ pentru a doua oară a lui Cristos, la ora aia, el era demult Cristi și probabil se plictisea de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se descotoroseau de viețile lor plicticoase ca să iasă din nou, la început nesigure și timide, în lumina cam decolorată a dimineții. Ceea ce ne era dat să vedem nu mai semăna deloc cu o banală poveste despre furnici. Insectele alea, fostele furnici, căpătaseră aripi. Nu, nu începuseră să vorbească sau să ne țină predici despre coborârea pe pământ pentru a doua oară a lui Cristos, la ora aia, el era demult Cristi și probabil se plictisea de moarte în apartamentul lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
căpcăun rânjit care aducea ca două picături de apă cu Șchiopu Bărbosu, un căpcăun care pândea doi copii, iar ceea ce mă nedumerea pe de-a-ntregul era că ceva din senzația aia îmi spunea că, așa aplecați deasupra unor melci sau furnici, acei copii eram noi. De abia când, chirciți din nou deasupra melcilor și a furnicilor, am simțit cum o apă din cale-afară de rece se strecoară printre haine și ne inundă până la piele, când de la balconul unui etaj unu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pândea doi copii, iar ceea ce mă nedumerea pe de-a-ntregul era că ceva din senzația aia îmi spunea că, așa aplecați deasupra unor melci sau furnici, acei copii eram noi. De abia când, chirciți din nou deasupra melcilor și a furnicilor, am simțit cum o apă din cale-afară de rece se strecoară printre haine și ne inundă până la piele, când de la balconul unui etaj unu a rânjit chipul ca de căpcăun al lui Șchiopu Bărbosu și când în urechile noastre au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
eu, ci el ar fi descoperit mai întâi adevărul. Nu avea nici un sens să-i amintesc că în timpul în care căpcăunul de Șchiopu Bărbosu se distingea tulbure în desenul de pe scoarța copacului, el era preocupat (fascinat, vrăjit, acaparat) de aripile furnicilor. Era la fel de clar că, odată pornit pe panta enervantă a contrazicerii, Radu ar fi negat până în pânzele albe chiar și chestiunea, mai mult decât evidentă, că nu a rezistat căldării cu apă rece și a bufnit într-un plâns vecin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
până atunci palide și pistruiate. Radu mocnea. Am coborât treptele puține până la ieșirea în stradă fără să ne adresăm vreun cuvânt. Ne-am îndreptat apoi, fără să ne privim, spre grădina din spatele blocului. Crucea părea să ne aștepte. În schimb, furnicile și melcii dispăruseră fără urmă. Era liniște și duminică. Începuse etapa. La Vâlcea, Nicolae Secoșan anunța deschiderea scorului. Chimia conducea încă din minutul trei pe Corvinul Hunedoara. Nicolae Secoșan preda legătura. În rest, nimic. Stăteam într-un fel de tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
erau ziduri văruite ce păreau să se fi năruit până la câteva picioare deasupra pământului, de parcă le-ar fi turtit o greutate; altele încă își mai aveau acoperișul sau doar scheletul acoperișului, căci paiele se prăbușiseră înăuntru și fuseseră mâncate de furnici sau luate de păsări ca să-și construiască cuiburi. — Asta-i ferma? — Da. Iar acolo - vedeți -, acolo am locuit noi. Așa cum o prevenise pe Mma Ramotswe, Mma Potsane revenea aici cu tristețe; aici își petrecuse perioada aceea liniștită cu soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]