458 matches
-
mă dau cu bicicleta prin mănăștur/ să privesc blocurile afumate/ să trag puternic, în nări, forfota demențială a șmecherilor./ nu e loc mai frumos în lume decât ăsta./ aici inima mea își găsește pe de-a-n-tregul liniștea,/ iar picioarele îmi sunt furnicate plăcut pe pedale." (Capul acestuia rostogolindu-se pe suprafața moale a butucului). Unele titluri sunt lungi și amenințătoare. Poezia curge însă printre pericolele potențiale și în afara lor, într-o suspensie ideală a unui protagonist favorizat. Când acesta e vesel - și
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
biata femeie căuta disperată prin apartamentul new-yorkez o pungă, o sacoșă, o sarsana cu care să pornească în aventura aprovizionării. Decenii întregi de excursii similare prin alimentarele și piețele goale ale comerțului ceaușist o transformaseră exact în femeia-cal, femeia-ricșă sau furnica eroină despre care scrie, la persoana întâi, Adriana Babeți. Două întâmplări din cotidianul anilor '80, recuperate de ea ca bruioane dintr-o agendă mai veche și dezvoltate reportericește în "timpul mărturisirii", par desprinse dintr-o producție suprarealistă. Că aceasta era
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
și ele./ eu mă ridicasem de la pămînt,/ așa suspendat dormeam și eu,/ visam/ un cîmp nemărginit// pe care treceau miriade de furnici./ ele își croiseră cărare/ printre firele de iarbă colosale,/ o cărare de la ierusalim pînă în creierul meu./ fiecare furnică purta în spate/ cîte o fărîmă de zid./ desfăcuseră cetatea în părți infinitezimale/ și veneau s-o reclădească în creierul meu" (în somn - o viziune -). Același simțămînt al apartenenței la un cadru de viață dat, la polisul curent ce se
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
târându-mă astfel centimetru cu centimetru către un pietroi de mărimea unei roți de mașină, singurul adăpost pe care-l pot găsi. Zboară iarăși gloanțele de mitralieră pe deasupra; mușchii capului, gâtului și spatelui mi se contractă în spasme. Picioarele-mi furnică. Dacă aș putea, m-aș ascunde sub pământ, dar continui să mă tarăsc spre adapostul precar, cum mi s-a imprimat în creier la antrenamente. Țin capul aplecat într-o parte până ajung la pietroi. Apoi mă ițesc de după el
Joseph Daniel Haske: În bătaia puștii by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Journalistic/3768_a_5093]
-
dacă tu faci cîntecul acesta, eu îți pun în palmă o sută de ruble. Sau două sute de ruble. Sau trei... Te îmbrac în bani. Boierule, i-a spus Fotache, mîine ai cîntecul. O să-l fac așa de bine, că o să furnice pînă în creieri și pînă în inimă pe oricine îl ascultă. Doamna Ana i-a tradus lui Iogor ce a spus Fotache, i-a fost greu să înțeleagă el cum e cu cuvîntul boier, dar după ce a înțeles tare a
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
asta Tak e bun!” (nr. 37, mai 1910). De multe ori, chix era folosit, în versificațiile umoristice, ca rimă pentru X: „Sperând să-i prinză, păgubașul/ Merge la secție. Dar.... chix! Don comisar zice: «Pungașul / Îl știu: este pungașul X!»” (Furnica, 51, august 1910, p. 8). Cu o asemenea lungă și frumoasă istorie, cuvântul merită oarece respect - măcar o ortografiere consecventă.
Chix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4784_a_6109]
-
cu lămpi sIesireat ). Dar constatăm o ciudată nivelare a tărîmuilui infernal cu cel pămîntesc, ultimul umplîndu-l pe cel dintîi cu imagini familiare: "infern cu floarea soarelui și craniu/ cunoscător/ ce se poate roți că un glob pămîntesc pentru studiu/ o furnică urcînd golgota/ o cruce-n spinare// umbre de femei agață rufele pe frînghie,/ ameste-că-n oale/ sub foi de finic pregătesc cină/ pentru învingători și învinși" (Infern cu floarea soarelui). Așadar nu doar Lumea apare că Infern, ci și Infernul că
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
nu poate fi numai Aspida" (singura frază a subcapitolului) (p. 60). Lumii neconvenabile în care-și trăiesc insatisfacțiile personajele Roxanei Pavnotescu, i se opune o alta, abandonată cândva de om, a cărei imagine superb scrisă apare în capitole precum împărătița Furnică (pp. 125-132) sau Albatroșii "Danzantes" (pp. 215-227). La această lume, neatinsă încă - în viziunea autoarei - de forțele destructive ale civilizației pare să aspire personajele (anonime) din Sub semnul Aspidei. O dificultate tenace se dovedește a fi așezarea cărții, a romanului
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
în circumstanțial. �Colaborarea" lor m-a uimit din clipă în care mi-am dat seama de ea. Țîța era cea care-i furniza informațiile, ocaziile, brutul vieții cotidiene, detaliile. El le prelucră, răsucindu-le pînă deveneau de nerecunoscut. Ea era furnică harnica și neobosita, aprovizionînd conștiincios mușuroiul cu hrana spirituală. El era matcă, de care depindeau regenerarea și creația, ca și viitorul. Țîța nu se iluziona niciodată. Vină iluziile, și ale altora, cu o ironie cîteodată foarte malițioasa. În această privință
Tita by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14811_a_16136]
-
an der Wien, acolo unde compozitorul a stat un an, într-o cabină, și a compus Fidelio. E liniște. Nu pot să dorm. Îmi vin în cap pasaje pe care le știu, încă, pe dinafară din romanul lui Goethe. Mă furnică senzația pe care am avut-o atunci cînd, în anul doi sau trei de facultate, am tras un bilet formulat mai puțin obișnuit: analizați relația Charlotte-Werther. Și nu invers, cum era uzual. O simplă coincidență? Fereastra mea dă spre cabina
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
mi-am amintit deodată chiar de Sanielevici care, în volumul Alte orizonturi - și anume în studiul "Sărmanul Dionis" - a avut această genială revelație: "Cunosc destui profesori universitari cari față de mine din punctul de vedere al creației sunt ce-i o furnică față de un om, adică... de 250 de milioane mai mici". Și atunci, am simțit și am gândit: categoric, indubitabil, nimeni n-ar fi putut s-o spună mai bine! Sanielevici a fost un mare, mare comic fără voie.
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
nu se da în lături a adresa aristocraților scrisori de-o neverosimilă redundanță protocolară, din dorința de-a pătrunde în lumea lor? Ceea ce ar fi putut forma o simplă speculație se preface în certitudine cînd întîlnim în Jurnal următoarele rînduri furnicate de ambiguități emoțional-literare: "Ei bine, pe cine întîlnesc joi seara, la Lacul cu Pești, în tovărășia Virginichii și a arhitectului? Je vous le donne en mille... Pe Geta, desigur, cu noul ei bărbat. Secrete solidarități de destin, de profesiune, de
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
asigurată prin semestriale rectificări de buget, la rândul lor acoperite prin spectaculoasele creșteri ale PIB-ului. De aceea năzuiește fiecare român care se respectă să locuiască în București. Dar nu numai ei: sunt dovezi concrete că un gând asemănător îi furnică pe d-nii Bush, Putin, Brown, pe madam Angela, pe Voronin al nostru... Orașul jubileului de la 1906, al Lunii Bucureștilor, din 1935, al unui festival mondial al tineretului, prin o mie nouă sute cincizeci și nu mai știu cât, al summit-ului
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
fais de la police par amour de l’art”. Cu același sens, formula se regăsește și câteva decenii mai târziu, în presa umoristică: „dta nu ai întreprins lucrarea asta «pentru amorul artei», ci cu intenția de a realiza un bun gheșeft” (Furnica, 14 noiembrie 1915, p. 8). Substituția lui pentru prin de e firească; pornind de la echivalența celor două prepoziții în sensul lor cauzal, întrebarea „pentru ce?”, frecventă în limba veche, a fost înlocuită prin „de ce?” În utilizarea actuală a expresiei, reapare
Amorul artei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4917_a_6242]
-
intră în biserică. „Probabil că stă în pridvor“, se gândi Zinaida. Și ea voia să stea sub acoperiș, dar se temea că o gonește iar bătrâna cu negul. Așa rămase locului nehotărâtă aproape o oră. La început simți cum îi furnică picioarele, pe urmă nu le mai simți. Îi dădură puțini bani, mai puțini decât celorlalți. Observase asta și înainte și ajunsese la concluzia că așa e drept, că slabul e întotdeauna mai vrednic de milă decât grasul. Mai stătu în
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
mai tăiat astăzi din mine ceva/ cu multă delicatețe, cu pricepere" (Sauna). Poeta are revelația mecanicii dragostei, acea mecanică atât de fastuos și caustic reprezentată în Casanova lui Fellini, dar nu devine niciodată cinica. Luciditatea ei este o luciditate visătoare: "furnică harnica a întâmplării și-a găsit în mine/ un depozit sigur/ din nou o ploaie de aur/ din nou trupul acesta amorțit se electrizează/ că o pisică în fața cărnii/ mă uit în oglindă/ figură mi-este străină: prea multa strălucire
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
Emil Brumaru Cînd strig furnica dînsa vine grabnic. Melcul de-l chem, alene se pripește. Zefirul e năpraznicul harapnic Ce păpădiile pe cîmp le biciuiește. Și-n fiece pahar se plimb-un pește De aur și cu voaluri, ca-n calește. Bea-l seara, fie
Sonet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11720_a_13045]
-
sau poate în libertatea lor aparentă au o nemulțumire și ele. Dar poeta a văzut și a scris clipa, a decupat-o din realitate și ne-a dăruit-o, cu tainele cuprinse-n colivia ei. Când pe sus, când jos - furnica rostogolind pe bob soarele Poem luminat, al muncii de zi cu zi a făptuitorului. El rostogolește sus-jos lumina. Totul e să-i privim munca. Făptuitorul poate fi și scriitorul/ scriitoarea Tania Nicolescu, în scrisul căreia putem afla și alte taine
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
vărgat strecurându-se-n iarbă - alt joc de fluturi Răcoarea din zori - înfioratele ape nasc sori gemeni Sub unda rece umbra firului întins - curcubeul prins În lanul de orz vântul cântec de flaut - șerpii unduiesc Când în sus când jos - furnica rostogolind un bob auriu Copil în iarbă - tot univesul este o buburuz Sub raza lunii doar buha pe ram - foșnește iarba-n grădină Număr stelele - urcă alene dealul alt car tras de boi Cosași în noapte se-nalță-n iarba
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
se joace sau să alerge. În orice situație găsea scuze pentru a nu munci. Din această cauză ea se juca mai mult singură, deoarece colegele sale erau ocupate să muncească. Într-o zi, în timp ce Furnicuța Lenuța era plecată în pădure, furnica cea bătrână se gândi, împreună cu celelalte, să lanseze un concurs pentru desemnarea celei mai bune furnici din lume. Va fi desemnată câștigătoare furnica care muncește atunci când trebuie, se joacă în cel mai potrivit moment și, bineînțeles, are o mulțime de
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
-i că tu ai fi vrut să fii în locul lui Vasile Căpitanu? - a întrebat moș Dumitru. Se vede treaba, Dumitre, că încep să-ți dea târcoale fiorii... Apoi ce să mai zic de cei tineri, dacă pe tine moșneag te furnică pe șira spinării? În acest moment, Măriuța și-a arătat fața în crăpătura lăsată la ușa cuhnei. Se vedea bine că trage cu urechea. Ochii însă i-au fugit aproape fără voie spre Hliboceanu. Acesta, cu un aer voit nepăsător
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
se regleze ca a celorlalți, că nu se poate, nici nu trebuie să i se fixeze prețul ca la o masă, la o vestă sau la un cîrnat. Asta o fac, fără îndoială, pentru a primi mai mult, căci te furnică când vezi expusă într-o vitrină o mizerie picturală și jos: 500 pesetas. Asta este la fel cum preotul trăiește din altar, și după ce credem că sfântul sacrificiu are un preț infinit, citim acest anunț: "Domnii preoți care doresc să
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
trece neobservate pe holurile aglomerate ale universității. De altminteri, dacă specialiștii FBI au abandonat cazul, mă tem că nu suntem noi cei în măsură să îl deslușim pe baza unor cărți sau articole de ziar. Chiar dacă misterul continuă să ne furnice. Cartea lui Andrei Oișteanu nu-și propune să aducă în altă lumină raporturile dintre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu. Ea este o colecție de texte despre cei doi cuprinzând eseuri, conferințe, recenzii, intervenții la mese rotunde și chiar prezentări
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
în timp ce mușchiul se umflă din cauza lichidului pompat, apoi acul fu retras și ceva uluitor se întîmplă. I se răspîndi prin tot trupul, începînd din braț, dar de data asta nesusținut de nici un fel de gînd, de fluxul eliberator care-l furnica și pe care nu-l putea obține decît prin erotism. Fiecare nerv, mușchi, încheietură și membru se relaxară, plămînii i se umflară primind aer suficient, strănută de două ori și nu mai avu senzația că astmul se va întoarce. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să mă duc la Universitatea de Medicină și Stomatologie și să le arăt în ce stare am ajuns, dar nu mai aveam putere să fac nici atât. Acum, după un an, nu mai simt amorțelea. Când obosesc, degetele de la picior mă furnică... piciorul drept, degetul mijlociu și cel de lângă el. Îmi amorțesc. Mi se întâmplă asta când obosesc, chiar dacă nu fac nimic. Încă mai am probleme cu memoria. Peste evenimentele de atunci și peste cele de după s-a așternut ceața. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]