1,501 matches
-
mutra insului care, de data asta, o privește cu un strop de toleranță inexplicabilă. Chiar o lasă să atingă exponatele din vitrinele cu grad zero de securitate, să le cerceteze întorcându-le pe toate fețele. în jurul lor, toată Expoziția respiră, gâfâie, ca un atlet ce a încheiat maratonul. Ea și paznicul, cei doi fac parte din întreg și întregul pulsează de nu mai are vreo importanță dacă ceea ce se vede, este vis sau realitate. Important este că femeia iubește. Nebunește. Pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
absolut sui generis: "trece omul prin răscruci auzindu-și pașii în urmă ronțăind absența/ gura norului se îngroapă în bălți enorme/ rindeaua strălucește în vorbe lăsîndu-le fără formă -/ muguri desfigurați sub măști" (Glaciațiune cu umbre și greieri). "Moralizarea" acestui discurs gîfîind de îmbelșugare plastică n-ar putea fi decît triumful unei trăiri frenetice care amalgamează introvertirea și extrovertirea, codul realului și cel al imaginarului, antitezele în genere. Ajungem în felul acesta la acel tip de confesiune drag avangardiștilor potrivit căreia creația
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
o haină udă. Discursul oamenilor învinși parcă dintotdeauna are puține momente de reabilitare, acelea în care preiau un fel de înțelepciune populară, transmutată și ea în mediul urban și devenită clișeu, loc în care mințile se înțelenesc cu certitudine liniștitoare: „Gâfâia povestindu-le, stându-le-n coastă în timp ce lucrau, mutându-se de la un scaun pe altul să-și odihnească picioarele umflate. Are o boală grea de picioare, Diavole, odată cu mințile i-a luat și picioarele, șușoteau și luau totodată aminte la
Povestea continuă by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4138_a_5463]
-
pune pe ordinea de zi un punct pentru a fi judecat cu celeritate, doar a spus domnul Tăpălagă că ceea ce am făcut este inadmisibil - auzi, cum să întrebi o femeie care renunță la orice spirit critic în fața președintelui și cade gâfâind pe spate dacă a avut cumva orgasm -, tot CNA-ul este făcut de rahat chiar de cei care au făcut tot scandalul ăsta ce nu are nicio bază reală, ci există doar în imaginația bolnavă a unor propagandiști băsiști. Am
Pătraru sare la gâtul CNA: Sunteți foarte proști! by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/42064_a_43389]
-
puo piu vivere, mi ha dato un quatro per la Matematica..." Somma Lombardo... o fată blondă cu trei valize uriașe a urcat și nimeni n-a mișcat s-o ajute. Ea nici măcar nu icnea, le trăgea pe scară fără să gâfâie. Și le urca în trei timpi, ridică, așează pe cap, cu o mișcare elastică, fermă și grațioasă le azvârlea în plasă. Și-a plătit biletul în tren - genial, o să mă tot mir de acum înainte - cum adică se poate plăti
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
cu coviltir a nopții de care se șterseseră bine tălpile tuturor trecătorilor și în jurul căreia roiau cu rîvnă, îndreptîndu-se către Capșa, studenții bătrîni de la Arhitectură, încă aflați în căutarea secțiunii de aur ce desparte limita de intuiția limitei iar strada gîfîia odată cu fulgii ce nu se puteau așterne dar eu? de unde știam eu că toate astea au un rost, în timp ce mă întorceam din miezul lumii fără chef și alegeam la întîmplare un zid prin care să văd anatomia subrealului printr-o
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
într-o fecioară primordială cecitatea sau poate doar esența profundă a eliberării prin ascultare, născînd, în fond, acel punct unde se intersectează toate locurile geometrice ale corpurilor ivite din adulmecarea mîniei, iar unii spun că dedesubt ori poate deasupra pămîntului gîfîia odată cu fulgii ce nu se puteau așterne (se auzea desigur și foșnetul de pergament pe care îl scot cuvintele cînd, vid fiind, nu pot face rău vidului decît punîndu-i în chip pic de lumină) și oare cine în timpuriul trup
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
gros la ceafă, să-i gâdile obrazul. Și pofta de-a morfoli urechile Luciiei, simțind-o în acel timp cum se zbate și el ținând-o cu îngâmfare, crescu atât de mult în Ștefan, încât începu să geamă și să gâfâie și se îndreptă spre scara proptită de casă, urcă în pod și pe tocător tăie cu briceagul câteva frunze de tutun în fâșii lungi și subțiri cât firul de păr și plăcându-i cum foșnesc frunzele aproape negre din pricina uscăciunii
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
zile am coborât la 99. Greutate la care am stat liniștit până prin noiembrie, când am mers la un prieten de-al meu, medic de familie. După ce m-am plâns: - Am probleme cu mijlocul. Și după un efort, cam încep să gâfâi ... mi-a răspuns ferm: - Toate astea au o singură cauză - burta! M-a convins. Începând cu 1 ianuarie sunt alt om. Merg la sala de forță. Merg zilnc pe jos. Am renunțat la dulciuri, la pâine, la BEREE! Aici recunosc
UN OM CU GREUTATE de DAN NOREA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358256_a_359585]
-
Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016 Toate Articolele Autorului -Nu-mi spune că te duci acolo! îi tăie Sandu calea, dar nu și avântul când îl văzu. -Sal’tare amice! Și cum de n-aș face-o? îi replică acesta gâfâind ușor, scările metroului nefiindu-i prielnice. Sunt pensionar! Am timp berechet! îi pară Gabi săgeata de vorbe către sine-aruncată. Am acces liber oriunde în limita locurilor! -Salut! Salut! completă retroactiv cârcotașul. Ai vreme, ce-ți pasă! o dădu el pe
MIRAZA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385146_a_386475]
-
de demult. Mi-a încolțit în minte ideea de a așterne câteva rânduri și, profitând de faptul că în sfârșit aveam aparatul foto la mine, am decis să le și ilustrez. O femeie în vârstă, însoțită de doi copilași, urca gâfâind aleea, spre culme. Copiii, neastâmpărați și liberi, alergau în jurul ei și o bulversau cu nesfârșite întrebări. Fără să vreau, am tras cu urechaea. Ajunși în dreptul unei cripte impozante, fetița a întrebat: „Cine locuiește în casa asta?” Am auzit și explicația
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
e și podeaua la nivelul trotuarului), ci fix la un metru, ca bietul călător să simtă efectul coborârii de pe ... munte! Credeți că autobuzul/troleul, ce o ia imediat pe alt traseu, așteaptă celălalt autobuz, care tocmai vine din spate ? Coboară gâfâind bietul călător și când să urce în celălalt i se închide ușa, cu satisfacție, în nas. Educație enkadevistă! Starea mijloacelor de transport. S-au făcut investiții serioase achiziționându-se masiv autobuze și troleibuze. De marcă. Fiabile. Primele loturi, fără aer
CAPITALĂ EUROPEANĂ ! (I) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384506_a_385835]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > DOREL SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (22) - DĂ-TE JOS IMEDIAT ! Autor: Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ioel Fiselovici avea câțiva mușterii în măcelărie când madam Gurnist intra gâfâind, transpirată și cu sufletul la gură: - Domnu' Ioel, lasa dracului totul și da fugă acasă ca e nenorocire. Jean al matale s-a urcat pe acoperiș și zice că se omoară! Așa un băiat de nici douăzeci de ani și
SCHIŢE UMORISTICE (22) – DĂ-TE JOS IMEDIAT ! de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384554_a_385883]
-
ci grăbit ceea ce iese prin urâte vorbe din acesta, cum în sine, nici copacul nu este o amenințare care să ne-alunge, ci doar săgețile din el cioplite, ce grav ne găuresc creierul și vesta. 21. Reperaj: clarinetul plânge, contrabasul gâfâie, tobele strănută și tușesc, pianul mă mângâie blând, chitara în inimă-mi vibrează, de nimic nu-mi pasă, mi se fâlfâie de toți și de toate, ascultându-mă, viața mi-o petrec din când în când. 22. Reperaj: acordurile de
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
loc cadranul, parcă stă pe loc Al său rotocol de vreme îi un cerc de foc. Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l vezi Luna fuge printre stele, licărul de ceară-i pierzi, Luciul de izvor cu spume gâfâie spre vale, ... Citește mai mult ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPULZboară vremea, trece timpul, toate trec anumeParcă zilele-s mai scurte, parcă fug de mine;Se zoresc spre nicăieri și-și grăbesc apusulCa o furcă-n brâu de fotă ce-i sfârâie
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
rotește-n loc cadranul, parcă stă pe locAl său rotocol de vreme îi un cerc de foc.Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l veziLuna fuge printre stele, licărul de ceară-i pierzi,Luciul de izvor cu spume gâfâie spre vale,... IX. TE ROG... MĂ IARTĂ, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017. TE ROG... MĂ IARTĂ Te rog mă iartă pentru tot, mă iartă că nu știu să-ascult Citind frânturi printre cuvinte, n-
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
ochindu-l. El se culca la pământ, apoi se ridica, se ascundea în dosul unei porți, țâșnea, pierea, se ivea iar, fugea, se întorcea, răspundea mitraliei cu tifla și fără încetare, prăda cartușe, golea cartușiere și-și umplea coșul. Răsculații, gâfâind de frică, îl urmăreau cu ochii. Baricada tremura; el cânta”. M-am gândit atunci la noi, copiii de astăzi, cu vârste apropiate de vârsta lui, provenind din familii care ne asigură tot ce ne trebuie, care nu mai încetăm să
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
avusese de rezolvat probleme administrative, a venit la clasă abia în ultima oră. Prilej de tărbacă și hârjoneală, dar acum aveam experiența strujanului părintelui Băluță. În permanență doi colegi supravegheau curtea și strada. Astfel că, atunci când a intrat în clasă gâfâind, toți eram cu nasul în cărți, mimând silința noastră de a învăța buchiile lor pe de rost. A exclamat încântat: „ce copii cuminți și silitori!”. Zâmbind satisfăcut, ne-a spus: - Mâinile la spate și fiți atenți la ce scriu pe
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
mai mult sufereau cei care așteptau „mângâierile” mămicăi cea uitată când vedeau cum se zbate și cum urlă cel „alintat”. De aceea se îmbrânceau să ajungă mai repede la banca supliciilor. După ce și-au încasat toți cuvenitele porții de lovituri, gâfâind, domnul Arsu ne-a șoptit calm: - Sper că sunteți mulțumiți. Cred că nu mai este cazul să mă obosiți și altă dată. Cum bâzâielile nu mai conteneau, dumnealui ne-a mai spus: - Dacă vreo unul dintre voi este nemulțumit, îl
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
loc cadranul, parcă stă pe loc Al său rotocol de vreme îi un cerc de foc. Soarele răsare-n fugă... și apune făr' să-l vezi Luna fuge printre stele, licărul de ceară-i pierzi, Luciul de izvor cu spume gâfâie spre vale, Chiar și codrii-și plâng marama într-o iute jale. Toate trec... mă trec și eu, ninge peste tâmple De-or zori fără oprire, ce-are să se-ntâmple? Socotesc că fug de mine, vor să plec devreme Mă
ZBOARĂ VREMEA, TRECE TIMPUL de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383267_a_384596]
-
cu violență. Doar privirea terorizată a celuilalt, mai curând decât slaba sa cerere de Îndurare, izbuti să Îl oprească Înainte să fie prea târziu. Îi dădu drumul. Cerșetorul rămăsese rezemat de perete, Îndurerat, și căuta să-și recapete suflarea. Dante gâfâia și el cu suflul retezat. Își trecu o mână peste ochi, ca și când ar fi dorit să șteargă cu buretele cele Întâmplate. — De ce ești acoperit cu straiele astea murdare? Iar ceilalți sunt oare... — Aceia? replică Giannetto, arătând spre trupurile prăbușite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
liniști. În timp ce cobora, Îl auzi pe unul dintre ei că Întreba În gura mare de Bargello, care să dea fuga cu oamenii lui. Se opri la baza treptelor Prioratului, așteptând ca gărzile să se alinieze pe două rânduri În fața lui, gâfâind sub povara armurilor. Le ceruse să se Înarmeze cu echipamentul complet, inclusiv cu spadele lungi și să Îmbrace și tunica exterioară, cu Însemnele Comunei. Șase oameni purtau pe umeri grelele arbalete genoveze, inutile Într-o ciocnire pe Îngustele străzi citadine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
masa de capete, după ce Îi adresase poetului un gest obscen. — Sunt prior al Florenței, animalule! Să-i dai cu tifla cățelei de maică-ta! strigă Dante În timp ce falsul cerșetor Îi pierea din vedere. Tersit mizerabil! mai avu puterea să adauge, gâfâind de efort și de enervare. Zări cum un tânăr ieșea din mulțimea de curioși și o lua pe urmele fugarului. Părea să poarte uniforma polițailor. Speră că va izbuti să-l prindă. Cine era pungașul acela? Îl Întrebă apoi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Un zgomot de pași apăsați dincolo de ușă, apoi o serie rapidă de bătăi hotărâte Îl smulseră din reverie. De acum cunoștea acele semnale. — Messer Durante, trezește-te. Poetul se grăbi să deschidă și se pomeni față În față cu Bargello, gâfâind, Îmbrăcat În armura obișnuită. Acum, În lumina clară a zilei, Înveselită de cântecul păsărelelor și de mireasma pâinii abia coapte, omul acela, cu echipamentul său de război, părea Încă și mai grotesc. Totuși, ceva din privirea lui Îl ferea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Bargello se apropie perplex. Apoi, o scăpărare de inteligență Își deschise drum pe chipul său, În timp ce se arunca la rândul său peste piesa de mobilier, Încercând să Îl urnească. Se pare... se pare că e prins În cuie de zid... gâfâi el, roșu de efort. Fruntea lui Dante era și ea brobonită de sudoare. Cu toate că Împinseseră Împreună, raftul nu se mișcase nici un deget. Ca un nebun, se aruncă peste șirul de recipiente, azvârlindu-le pe jos, spre a crea un spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]