352 matches
-
fi zis gata să zboare, vitrinele ai fi zis că te privesc și clipesc, uriași ochi ai orașului care trăia ca un singur tot însușindu-și și topind în corpul său toate casele, piețile și bulevardele, împreună cu noi, cei vii. Gângăniile din trupul lui care respira domol sub un cer de un albastru pur, pe care soarele strălucea proaspăt și viu, răcoros și vesel: orașul nostru e așezat între dealuri înalte și împădurite care ne aduceau vara curenții de aer proaspăt
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pleoapele plecate și foarte atent la ceea ce spunea, este gospodina. Ea îți aduce frunzele de dud, te ia în mână grijulie, curăță sub tine (dacă n-ar face-o ai muri chiar și numai dintr-atît, fiindcă fără curățenie această simpatică gânganie ar muri) și îți pune pe urmă, la timpul potrivit, coceni de pe margine, sub care să te poți retrage să-ți depeni firul. Nu cărțile sânt frunza de dud, cărțile nu-ți hrănesc decât spiritul, frunza de dud rămâne s-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca orice om. "Dom' profesor, zise de astă dată parcă prea tare, noi luptăm (sublinie acest cuvînt) împotriva unor rele, dar cine ne spune că relele acelea nu sânt spre binele nostru și așa-zisele victorii, în tehnică, în stârpirea gângăniilor, chiar a șobolanilor, a ciorilor și lupilor și mai ales în medicină împotriva microbilor și virușilor, așa-zisele vaccinuri, n-o să ne izoleze din ce în ce mai mult de natură și o să ne periclităm propria noastră natură? Iată, să luăm de pildă vânatul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi în ordine. Da, totul era aproape perfect. Nu-i mai rămânea decât să învețe să doarmă. Lumina soarelui era strecurată de plopi. Dincolo de arbori, o preerie cu iarbă verde împestrițată de culorile zambilelor, părăluțelor și brumărelelor. Un măcăleandru căuta gângănii lângă trunchiul unui pom. Nu văzu prădătorul care îl pândea cu toți mușchii încordați. De cum pasărea îi întoarse spatele, vânătorul se lansă. Și Jones se lovi de solidoul măcăleandrului fără să prindă prada, fără să tulbure imaginea acestuia care continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ecrane. Ripley puse ochii pe un mic monitor, unde apărea planul stației. ― Sunt exact sub niște schimbătoare ale circuitului de răcire primară... Burke îi răspunse, fără să-și ridice ochii de pe imaginile transmise de camera lui Apone. ― Aha, poate că gângăniilor le place căldura și de-asta și-au construit... ― Nu asta voiam să spun. Gorman, dacă oamenii tăi folosesc armele acolo, vor secționa canalizările sistemului de răcire. Burke înțelese brusc unde voia să ajungă Ripley. ― Are dreptate. ― Și-apoi? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și o aruncă peste un panou. Creatura reacționă instantaneu și șarjă din nou, pentru a fi întâmpinată de un rever de cel puțin o tonă. Căzu răsturnându-se într-o stivă de mărfuri. ― Apropie-te! urla Ripley rânjind. Apropie-te, gânganie! Bălăbănind coada, regina, turbată, atacă mașina pentru a treia oară. Brațele ei biomecanice se abătură peste cele pur mecanice ale încărcătoarei. Acul ei gros izbea în flancurile și pântecele mașinii fără să o distrugă. Ripley para loviturile și riposta prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
casă și pășeau pe ușă spășiți, pregătiți s-o încaseze. În mod ciudat (de asta mi-am dat seama puțin mai târziu), creierele lor fuseseră deja atașate la bucățile de carne din pantalon: prematur, inutil, zgândărindu-le ca pe niște gângănii adormite. Se stabilise o relație, o plăcere teoretică, pe care, deși n-o conștientizau, fiecare dintre băieți se întrecea în a și-o exprima. Totul s-a terminat scurt și neconcludent, la fel cum începuse: „Gata, băi, jos labele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
împins păcatul. — Din pricina Nastasiei Filippovna? repetă slugarnic funcționarul, parcă începând să înțeleagă ceva. — Taci, că n-o știi! strigă la el Rogojin cu ciudă. — Ba o știu! răspunse victorios funcționarul. — Știi pe naiba! Parcă puține Nastasii Filippovne sunt! Și ce gânganie obraznică îmi ești! Asta-i, m-am gândit eu că o să mi se bage-n suflet vreun nemernic ca ăsta! continuă el, adresându-se tot prințului. — Ba poate c-o știu, rogu-vă! repetă sâcâitor funcționarul. Lebedev știe! Luminăția Voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fetițele, organizează jocuri la care ei îi place să participe, nu-s certăreți și, în caz de nevoie, te apără. Își amintește o întâmplare de când era în grupa mică. La o plimbare în parc i-a apărut în cale o gânganie mare, neagră, cu coarne, de care s-a speriat tare și a început să țipe. Mihăiță, un băiețel vesel și curajos, a luat o crenguță uscată și a dat la o parte din calea ei fiorosul gândac. De atunci Mihăiță
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
ne apare ca un individ gigantic proiectat pe cer. O viziune gen Gulliver întâlnim în „Colosul adormit“, asaltat de o mulțime de omuleți care-i escaladează figura cu scări, îi pătrund în nas, în ochi și în gură, asemenea unor gângănii pe un stârv. Chipul Colosului este calm, neutru, impasibil la ce i se întâmplă. Doar orientarea descendentă a capului este o sugestie clară a sfârșitului apropiat al uriașului. Tratat într-un expresionism demențial, „Saturn devorându-și fiii“ este poate una
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
fiul meu, Cristi, despre domnul profesor că se apropie de o vârstă frumoasă, 75 de ani, el și-a amintit de o ieșire la Zugreni când domnul profesor Mustață se necăjea să scoată din apă cu fileul tot felul de gângănii pe care le studia apoi. Îmi amintesc că într-un an , fiind cu copii în tabără la Eforie Sud, și auzind că domnul profesor este în stațiunea de cercetări Agigea, am mers cu elevii să vedem cum arată această stațiune
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
prin pămînt, prin canale nevăzute se strecoară în fîntîni, în apa freatică. Așa ajunge apa infestată în burtica noastră care, săraca, ne avertizează că ceva nu-i în regulă. Evident că burtica este învățată cu tot felul de mișcurici, de gîngănii spurcate, pe care toarnă acid clorhidric și le dă gata. Numai că lucrul ăsta nu-i făcut de toate burticile. Pentru că în oameni se află tot felul de burtici. Unele fine, subțiri de tot, care încep a forfoti și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pești și ar fi imoral să... Nici rechini, nici lei, nici păianjeni și nici alte viețuitoare care stau prost cu morala. Doar vrăbiuțe, papagali... Asta sînt morale?! Ei acum să nu mai fim cîrcotași. Mănîncă și aceștia gîzuțe și alte gîngănii mici, dar... sînt atît de mici! Dar oare ce-ar face savanții? Și ăștia ar fi șomeri, pentru că ar fi fost deja descoperit tot ce era de descoperit. Nu mai spun că și minoritățile s-ar pupa cu majoritatea tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și mă gîndesc involuntar la Strepsils Plus, la eritromicină. Da, chiar și sub dogoarea celor 35oC la umbră, tot poți strănuta, tuși și chiar face temperatură. Mă rog bunului Dumnezeu să mă aibă în pază. Pe pista de la Otopeni, uriașa gînganie Boeing 737 pare a fi indiferentă la arșiță și înghite în măruntaiele sale totul. Oameni cu bagaje cu tot. Îl invidiez pentru că știu că se va opinti o dată și apoi va merge prin răcoare, la -50oC, brr! Nici chiar așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
margini. Ei n-au văzut schimbările rapide, cînd soarele e înlocuit de întuneric, de furtună, de ceață și grindină și toate la un loc aduc nu rareori moartea. Privim cu nesaț acele splendori, acele frumuseți, dar de pe o poziție de gînganie umilă și nu de pe picior de egalitate. Numai așa sîntem siguri de revenirea noastră în Iașul nostru atît de drag. La Meyries (II) Anul 1816 năștea moștenirea lui Jean Feyler și a soției sale, Dominique. O casă încastrată în muntele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Este o plăcere să mergi desculț, măcar cîțiva pași. O răcoare și o mîngîiere a tălpilor care te reconfortează. Pe ici, pe colo, vedeam niște găuri în pămînt, cu un diametru de 2-3 cm. Bine conturate și orientate pe verticală. Gîngănii, îmi spun nepăsător, poate șoricei. Zilele trec, trec și lunile, vremea se încălzește și, odată cu ea, apa din piscină. Dimineața, pe întuneric încă, o oră de înot este și o plăcere și un exercițiu de sănătate curată. Ziua crește și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lângă vatră o căldare cu apă limpede, în care pluteau încă vii răcușori, melcușori și tot felul de vietăți oceanice. Luă dintr-un cuier un fel de polonic mare, găurit; îl introduse în căldare și pescui ca un pumn de gângănii oceanice pe care apoi le presără și răsfiră, în mod egal, în brânza clocotindă din mijloc; unele din acestea se înecară pe loc, altele n-avură vreme decât să facă două-trei mișcări disperate și rămaseră ca niște bâzdâgănii electrocutate, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
bucătari, a învățat bine suedeza, are doi copii, soția este infirmieră medicală și lucrează aici de zece ani. I-am reținut și numele: Ion Merica. Ne-am reîntors la masă. Un ospătar tocmai ne adusese fiecăruia câte-o pizza cu gângănii vii, în brânza clocotită din mijloc. Avea un miros aproape insuportabil și atât eu, cât și cei doi elevi am prins a alege cu furculița și cuțitul aluatul și brânza din zonele rămase fără acele vietăți de mare, de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Ea zice că pe-aici, când cineva nu vrea să-și dezvăluie celorlalți chinul lăuntric, se duce în pădure, sapă o groapă adâncă și acolo, în singurătatea aceea alveolară, dă glas tuturor obsesiilor lui. Îl ascultă doar fiarele sălbatice și gângăniile neștiutoare ce se nimeresc pe-aproape. E ca și cum și-ar vărsa răul în trupul unui zeu. Dacă nu poți să sapi această groapă, mai spune ea, e bine să mărturisești totul unei pietre sau unei plante. Cel mai nociv e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
învățat să devin taciturn, să-mi înăbuș elocința neînfrânată pe care o arătam la Roma. Cum pot oare să mai vorbesc fără să mă rușinez dinaintea murmurului acvatic, a foșnetului silvestru, când aud sfâșierea adâncă ce se ridică din mare, gângăniile ce zumzăie în iarbă, sau când captez speriat glasurile aștrilor? Nu găsesc cuvinte potrivite dinaintea tăcerilor elocvente ale Aiei, căreia-i place să vorbească doar cu ochii. E comunicarea cea mai pură. Aici totul vorbește, fiece element al peisajului se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
rațiunii Îmi cuprinse mădularele. Ce se poate Întâmpla? Ce urmează? Invoc În gând, cu disperare și mânie, zei cunoscuți și necunoscuți din calendarul creștin, budist, hinduist, panteist, Forța Absolută, ca și cum Cerurile, transformate În infernuri arzânde, aveau timp de ruga fiecărei gângănii, pulbere măruntă bătută de vârtejurile soartei!!! Mașina Înainta cu prudență, prin micile localități rurale, unde oamenii Își continuau munca ca și cum nimic nu i-ar fi perturbat. Totul părea o „joacă” macabră a zeilor cu care erau obișnuiți. Doar 40 km
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Asia Centrală până la 70-100 kg, iar un stup de albine producea 160 kg miere, încât puteai crede că la ei ă vorba tatălui meu ă albina e cât purcelul! Prins în mrejele superiorității sovietice, comisarul rus vede pe catifeaua compartimentului o gânganie și, nedumerit, întreabă ce este. Românul, crezând că poate fi salvat de acel cărăbuș de mai și voind cu orice preț să-și ia revanșa, îi spune că este un păduche. Malenchi, zice iar rusul, u nas, la noi, patru
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Totdeauna a fost nițel scrântit.” șSimeonț (G. Călinescu), „Irina puse mănunchiul jos și vru să se aplece la rădăcina spicelor să secere mai departe, dar se opri. șIrinaț Își duse mâna la frunte, ca și când ar fi vrut să alunge vreo gânganie, se șterse apăsat, se uită la dosul palmei...” (M. Preda) Dacă subiectul se realizează și în relație cu alt predicat din același enunț, fiind redundant, primește relief stilistic iar, în textele literare, se impune ca semn marcat în dezvoltarea semnificației
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
modest. Așa că povestea cu poet, prozator, dramaturg, traducător n-are rost s-o mai dezvolt, ea se explică singură, se așează justificat la locul ei la coadă sau în fața acestui inventar de disponibilități. P.S. Ador pisicile, câinii, toate vietățile și gângăniile, femeile frumoase, Italia, călătoriile, Renașterea, lumina, ah, lumina dimineții; sunt încă tânăr, abia am 80 de ani. V.P.: Să nu încheiem fără a spune ceva și despre premiile literare. Ce credeți despre instituția premiului literar? O.G.: Acordarea de distincții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ochii-n pământ,/ ca nu cumva să calc floarea ascunsă,/ și sfredelesc cu privirea toate pietrele/și calc floarea ascunsă,/ și sfredelesc cu privirea toate pietrele/ și le-azvârl din drum,/ dar sub ele/ sunt râme și viermi lucioși/ și gângănii păroase, cu mii de picioare -/ și astfel, nu mai umblu, decât cu ochii în jos,/ puțin adus de spate, cu băgare de seamă,/ căutând...". Modul în care scriitorii aceștia văd lumea și modul în care se raportează la ea, sugerează
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]