361 matches
-
timp pentru altul. Nu există decât cursa fiecăruia. Restul nu contează. În schimb, pentru mine așteptarea e un cuvânt și înțelept și teribil. De ce înțelept? Păi sigur că este. Când nu mai poți face nimic, când te simți ca o gânganie în pumnul destinului, nu zici: sânt disperat; zici: aștept. Va veni, nu va veni ce aștepți, nu se știe. Important e că aștepți. Din moment ce aștepți, faci ceva. Ți-ai găsit o ocupație. Cum mi-am găsit eu aici, unde am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de slăbiciune. El e orb și implacabil. Un călău somnolent și necruțător care n-are nici vanitatea puterii, nici nevoia de a se spăla pe mâini ca Pilat sau de a se arăta uneori mărinimos. Te ucide ca pe o gânganie fără să-ți dea nici o importanță. În pustiu nu există martiri. Nu există decât gângănii. Vă dați seama că Golgota nu era cu putință decât între oameni? Pustiul nu bate cuie. El te omoară fără să, te atingă, fără să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nici vanitatea puterii, nici nevoia de a se spăla pe mâini ca Pilat sau de a se arăta uneori mărinimos. Te ucide ca pe o gânganie fără să-ți dea nici o importanță. În pustiu nu există martiri. Nu există decât gângănii. Vă dați seama că Golgota nu era cu putință decât între oameni? Pustiul nu bate cuie. El te omoară fără să, te atingă, fără să te vadă și fără să te urască. Îmblânzitorii rămân uneori imobili și visează parcă, adulmecând
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ochi uriaș. Mă privea fix. Numai pupila mișca încet, ca o omidă. În rest, ochiul părea înghețat, ațintit asupra mea ca un reflector rece. Iar imobilitatea lui devenea și mai înfricoșătoare din pricina mișcărilor pupilei, transformîndu-mă în fir de praf, în gânganie, în gunoi. Mi s-a făcut frig. O frică irațională a pus stăpânire pe mine când am văzut o broască tîrîndu-se, ca un punct negru, pe luciul acelui ochi imens care nu clipea măcar, rămânea mai departe fix și sticlos
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un singur corp: medici, asistente, donatori, mame-primitoare și, de la o vreme, mame purtătoare: o hidră-miriapod, o mulțime de capete, nenumărate picioare, mîini agitate, o construcție vie Împotriva naturii: Cryos sau orice altă clinică asemănătoare. Orgoliul celor ce gîndiseră o asemenea gînganie era, În final, prins În copilul care avea să se nască, În vietatea legată pînă la ultima ei respirație de ceea ce primise de la tatăl neștiut; degeaba ziceau unii că nu exista un glas al sîngelui, acesta tot striga, dar oamenii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
zis Mircea când medicul m-a anunțat că am păduchi? Că a avut dreptate madam Charbonier (toașa C.)? Zile în șir m-am simțit ciumată. Ai mei și au petrecut o noapte cu pieptenele de os în capul meu, strivind gângănii. Îmi arsesem pielea capului cu litri întregi de petrol. Umblam înfășurată, cât mai pe lângă ziduri, n-am mai făcut vizite. Îmi ardea creștetul și îmi ardeau obrajii. Puteam să mă duc să depun ouăle de păduchi pe biroul otrăvii ăleia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acușica pentru via aia care-a luat-o ai lui Soporan și nu mai vrea să o retrocedează? În fine... Privi îngândurat în jurul lui prin atelier. Un muscoi verzuliu se lipise de hârtia galbenă cu soluția aceea cleioasă de omorât gângănii și, cum se zbatea să scape, părea că se leagănă pe o curea lucitoare atârnată de bec. - Așa și cu nea Trandafir, oftă cizmarul. A plecat cu sculele. Și te mai miri de ce vezi la televizor. Se fură, tataie, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe care ți le-am spus. Cuvânt cu cuvânt, de parcă scriai după cum îți dictam. Veneai în casa mea, te omeneam. Eu mi-am deschis inima și tu... Celălalt scutură nervos din umeri, ca și cum ar fi vrut să scape de o gânganie care i se cocoțase pe cămașă. - Nu vorbi cu păcat, părinte. N-am făcut nimic rău. - Ai turnat totul. Mi-ai vândut durerea. Ni-l omorâseră pe fratele Visarion. Știai prea bine. Numai tu știai din satul ăsta cum l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cea de-a cincea cabină. Replace all (I) Joia, între orele zece și douăsprezece, maestrul Tacsil Burtăncureanu (pseudonim literar Radu Fulgerică Jr.), prozatorul orașului, ieșea din casă. Cu pas leneș, jucându-și bastonul, ca și cum ar fi îndepărtat nevăzute cete de gângănii, parcurgea cele câteva sute de metri de la vila sa și până la Biblioteca orășenească. Nu se grăbea, dar nici nu lăsa impresia că merge fără vreo dorință de-a ajunge cât mai grabnic undeva. Când se întâmpla să-l salute cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
înăuntru! Pășim într-o zonă cu aer tropical. Ca și în Palm House, gradul de umiditate e foarte ridicat și blugii mei se umezesc instantaneu. În centru, se află un lac cu nuferi. Pe suprafața apei zboară o mulțime de gângănii aproape invizibile. Petalele multicolore (roz, portocaliu, roșu) sunt ascuțite și contrastează într-un mod neașteptat cu frunzele rotunde și plate. Efectul e aproape hipnotic; oamenii din jur vorbesc în șoaptă, ca într-o biserică. — Am impresia că te mai preocupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că nu sunt interesat de serviciile ei de pețitoare. —Vorbești serios? Foarte bine! exclamă Barney surprins, dar ușurat. Abia aștept s-o cunosc. I-am spus tatei să aranjeze terenul de cricket și să dea cu insecticid, ca să scape de gângăniile alea care mișunau peste tot. Să nu uitați de costumele de baie! Ne vom distra de minune la piscină. O, Dumnezeule! Nu! Sunt eu mai subțirică decât înainte, dar nu mă pot compara cu Daisy sau cu Vanessa. Pe lângă ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
înnebuniți de iureșul spiralat al frunzelor, de plesnetul sec-uscat, castanele cădeau crăpându-și coaja verde, capetele damnaților nu crăpau, încercuite de gânduri, întrecând în iureș titirezul de vânt, gândurile depășeau prin viteză conul îndrăcit și plecând gonit de metafizica ciudatelor gângănii care îngrozeau mecanica fluidelor vântoase cu forțele lor celeste. Voi mi-ați luat sufletul? Nu! șuierau ciudații. Ar fi nedemn pentru noi. Avem de dat, nu de luat. Eu nicidecum! răspundea toamna. Ești prea seacă Mioara, pentru a te fura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Dumnezeu oferă, omul Îl vinde. Dumnezeu iartă. Omul nu uită. Dar cea mai sublimă e dragostea copacilor. Trăind în comuniune cu natura, în stare de extaz, nu-l cunosc pe Dumnezeu, dar îl simt prin vânt, prin ploaie, în mișunatul gângăniilor, în cântecul greierilor, în razele soarelui, căruia îi mulțumesc prin respirația lor. Iubirea Pământului care ne ține strâns la sân. Ne ține! Ne ține! Ne ține! * * * V ine grâul! se auzea prin difuzoarele mașinilor de poliție. Nu intrați în panică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în pământul reavăn răscolit de plugurile tractoarelor, afânat de cârtițe și râme, adăposturi pentru licuricii și șerpii neveninoși pe care aveam să-i purtăm în buzunare ca talisman împotriva răului ce țâșnea din privirile profesorilor, ca cele îndreptate spre o gânganie sau spre o zdreanță oarecare. Și dacă pe-atunci avioanele porneau să inventeze un nou război, urmând ca undeva în lume să urle moartea sau să cânte pacea, în creierele noastre explodau subiectele stufoaselor materii exacte, se dezordonau legile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
puterea mea de concentrare și inventivitate, rațiunea, coordonarea materialului, puterea de sinteză, încărcătura emoțională, măiestria variațiunilor, pregătirea epopeică a postludiului propriei mele existențe. Ce stare crezi că trebuia să-mi modelez pentru a respira această teză? Ai ghicit! Starea acelei gângănii privită de profesori și sentimentul zdrenței ignorate de aceleași auguste priviri. Dar pe atunci noi zburdam pe pagini cu libertatea neîngăduită de magiștri, hălăduiam printre LEGI cu nonșalanța neadmisă de rigorile școlare. La Facerea Lumii noastre, cuvântul lui Dumnezeu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cum îl umplem? Cu nimic! spuneai tu. Da! Depinde ce volum are, îți răspundeam eu, ca un atotcunoscător, până când veneau profesorii și ne umpleau nimicnicia existenței cu teoreme și postulate, privindu-ne cu acei ochi indiferenți ca la vederea unei gângănii sau a unei zdrențe oarecare. Atunci deveneam socratici: Știam că nu știm nimic. Îți mai aduci aminte teza la fizică? Atunci am fost maeștrii prostiei, dacă nu cumva ai uitat, pentru că de la început te-am suspectat, Gustav, de o încetineală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tremuram noi! Cele mai moluște ființe care aveau nevoie de mască pentru a fi impunătoare! Dacă aș fi scriitor, nu ca tine poet pentru gospodine, aș demitiza pe purtătorii de măști la care merită să te uiți ca la o gânganie sau ca la o zdreanță oarecare. Scrisoarea trimisă prin poșta electronică primi răspuns. Dragă amice, eu am sesizat aceasta de la început, așa poet pentru gospodine cum sunt, dar îmi spuneam că nu avea sens să-mi dezvălui gândurile în fața unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
direct proporțională cu groaza și cu urletul de leu din epilogul vieții, o gură cât o cavernă, să-i zicem, gura tunelului de la Filești. (Nu zicem! Ei bine, cât a unui Pește!). Dacă ar fi știut că în clipa aceea gângania miriapodă va fi martora unui eveniment cosmic cu conotații mistice, la care și ierarhiile zeităților Cerului și ale Pământului, Elfii și Îngerii Deva, Serafimi și Zânele, urdoarea ochilor, adormiții veacurilor ce așteptau să se nască umilul grăunte în care dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și pentru rod, apoi stropiți și udați cu un furtun subțire, din care apa nu se oprește niciodată, indiferent ce secetă trece prin lume, dați cu var până la jumătatea tulpinii, pentru ca varul să-i apere de furnici și de alte gângănii; toamna, se culeg merele mari, roșii, se așază în lădițele care sunt duse apoi în pivnițele vilei care fusese construită în stânga, dincolo de gard. Via rămasă la margine, lângă gard, este atent tăiată an de an și ridicată pe spaliere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care lui îi plăceau atât de mult. Iepurașul nu ar fi vrut să fie atât de mic și neajutorat ca ele. Dar țânțarii și muștele care îl bâzâiau și îl pișcau, tare îl mai supărau. Se gândea că aceste nesuferite gângănii strică frumusețea lumii insectelor. Își continuă drumul gândindu-se că cel mai mult i-ar place să fie câine. Nu ar mai fi el cel fugărit ci ar fugi el după alte animale, doar așa, în joacă. Și, în plus
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
și poezie, Preocupată era de filosofie, Cânta ca...privighetoarea, Dansa ca fulgul, ca marea, Ca vântul dansa, ca vâltoarea; Dar se-ntâmla uneori Privirea să-i fie cuprinsă de nori! Ținea cu sfințenie, La curățenie; Avea o frică de moarte De gângăniile toate, Mai ales de cele mai mici, Molii, păianjeni, furnici, Și-n special de microbi Aerobi. Dintre visele-i foarte curate, Unul era mai aparte: -Vedeți stejarul verde, mare Și-nalt, ce mie îmi pare Că-l sprijină cu vârful
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
de pământ. Ei, în această situație, musai, ca să folosesc o expresie de aici de pe la voi, trebuie să mi le arătați și mie. 9 Steiul uriaș arunca o umbră răcoroasă peste micul luminiș din inima pădurii. Nu se auzea decât bâzâitul gângăniilor zburătoare și, din când în când, câte un ciripit de pasăre. Așezați pe bușteanul prăbușit, Cristi și Vasilică Pohoață fumau în tăcere. Permiteți să spun ceva? întrebă la un moment dat Vasilică. Dacă ai de spus ceva, dă-i drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-i sânt încă străină, el tot mă iubește. Dacă nu m-ar iubi, tot ceea ce ar face n-ar avea sens. Doamne, ce nevrednică eram de iubirea ta! Mă simțeam așa de mică față de tine, mică și neînsemnată ca o gânganie, iar conștiința acestei micimi îmi strecura în suflet o suferință dizolvantă. Nu, Dor, n-ai să înțelegi niciodată ceea ce am trăit. Eram silită să stau alături de un bărbat pe care nu numai că nu-l iubeam, nu-l iubisem niciodată
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a cotrobăit nicăieri. Mâna i se sprijinea pe leii jilțului. Dimineață m-am dus în grădină, sub platan. Soarele lumina palid și ploșnițele mișunau pe uscături. Noaptea m-am culcat și a doua zi m-am uitat din nou la gângănii. Una s-a răsturnat și s-a oprit. Apoi s-a oprit și cealaltă. Doar așa, din mers. La prânz nu mai mișunau decât două, disperate, lipite una de cealaltă. Ușa dintre cameră și bucătărie era întredeschisă și muștele din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
îl va duce Trotinel iar noaptea cât tu, Zvârluga, Buburuza, Ciric și Trotinel vă veți odihni, voi lucra și vă voi păzi de atacatori pentru că, să știi, pe acele meleaguri este o lume a nebuniei compusă din animale, păsări și gângănii pe care tu nu le-ai văzut pe aici și care atacă, nu se joacă... -Cum o să te mai duc și pe tine pentru că pe spinarea lui Trotinel voi merge eu din când în când. Apoi trebuie s-o ducă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]