359 matches
-
s-a intensificat când Hugo a încercat să-și convingă copilul, care îi opunea rezistență, să stea în scaunul lui din mașină. Sunt sigură că eu nu aș scoate sunetele astea dacă m-ai ține în brațe pe mine, a gângurit cineva din spatele lor. Laura se strecura prin parcare de parcă și-ar fi făcut intrarea pe scena Moulin Rouge-ului. În mod destul de neașteptat, Theo s-a oprit imediat din urlat și-a început să se holbeze la ea uluit. Hugo s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de Hugo în timp ce-i făcea cu mâna copilului. — Dar, în fond, și el e tot bărbat. Majoritatea bărbaților mă plac. Sigur, cu excepția nenorocitului de Fergus, a adăugat ea înveninată. Spre groaza lui Hugo, Theo începuse acum să râdă și să gângurească spre Laura. Ba își flutura și mânuțele grăsuțe. Pe Hugo începuse să-l cuprindă enervarea. El nu beneficia niciodată de un astfel de tratament, și îl hrănea și-l îmbrăca pe nenorocitul ăsta de copil. Ca să nu mai spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
punct de pe podea, cum face de obicei când se gândește intens la ceva. la un moment dat, ușa biroului se deschide și intră Jacqueline cu o tavă micuță de argint pe care se află trei păhĂrele. — Cioc, cioc, cioc ? Întrerup ? gângurește ea plină de grație. Focul aruncă sclipiri roșii În lichidul rubiniu din păhĂrele. Nici gând, Îi răspunde Jean-Claude. Tocmai discutam un text. — Am adus niște digestive. Foarte amabil din partea ta, spune Jean-Claude punând textul deoparte. Cred că putem găsi ceva
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
punct de pe podea, cum face de obicei când se gândește intens la ceva. La un moment dat, ușa biroului se deschide și intră Jacqueline cu o tavă micuță de argint pe care se află trei păhărele — Cioc, cioc, cioc ? întrerup ? gângurește ea plină de grațieFocul aruncă sclipiri roșii în lichidul rubiniu din păhărele. — Nici gând, îi răspunde Jean-Claude. Tocmai discutam un text. — Am adus niște digestive. Foarte amabil din partea ta, spune Jean-Claude punând textul deoparte. Cred că putem găsi ceva mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
din prima clipă, de tot felul de senzații nedefinite, cine să i le explice, cum, nou-venitului? Plăcerea era dominantă, după durerile pricinuite de travaliul epuizant al mamei, resimțite din plin și de el: se simțea bine Într-un scutec uscat, gîngurea cînd era mîngîiat, alintat, se liniștea sugînd cu mîna apăsată pe sînul mamei, dădea zglobiu din picioare cînd i se spăla și ștergea cocoșelul; cu trecerea anilor, plăcerile dominante deveniseră altele, vinovate, niciodată epuizate; plăcerea era un dat, trebuia consumată
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
rog să mă credeți, nu este vorba de o nouă strategie de seducție, ceea ce vă spun este adevărat, în fața librăriei noastre s-a făcut coadă, indivizi suspecți așteaptă să intre unul cîte unul ca să audă cum cărțile noastre pufăie, murmură, gînguresc, cîntă și chiar se stropșesc uneori unele la altele... explicația mea venea însă prea tîrziu, Domnișoara ri dori să fie iubită, palpată, strînsă în brațe, acoperită cu vorbe, mușcată, sărutată minuțios și pătrunsă pe acel fond muzical imperceptibil, goală printre
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și început, chicoti fata. — Nu de asta ziceam... E o șampanie în dulap... S-o deschidem ! „Clănțăni-ți-ar dinții ca grindina, boșorogule !“, îi trecu lui Maca prin minte. Umbra i se lărgi, mușcând din tot ce atingea. — Mai târziu, gânguri fata. Acum nu te opri... Îmi place să mă atingi așa, încet... îmi place că-ți tremură mâna... Parcă ai avea mai multe degete... Parcă ai avea mai multe mâini... Parcă ar fi în tine mai mulți bărbați deodată... Maca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de București, numitul Băsescu. Partea proastă pentru ea, e că mulți care o cunosc de pe atunci, au o memorie excelentă și se pare că nu au uitat. Ei sunt unanimi de acord că ar fi fost corect, pentru ea, să gângurească așa: „Ehei, dragii mei, când am intrat eu dezbrăcată în politică, nu era o vină să fii blondă". Poate tot din această categorie și pe același principiu, înalt Preafericitul Daniel, insistă pe lângă Parlament ca ziua de 30 noiembrie, în care
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
meșterită de soțul ei din apropierea ferestrei de la camera în care fetița cea mare încă dormea; soția lui Bidaru, alături cu leagănul din pânză roz cu buline albe ce se zgâlțâia pe patru rotițe în care cealaltă fetiță ceva mai mică gângurea ceva în limba ei, îl aștepta cu două cești rustice din lut smălțuit, pline ochi cu cafea aburindă, cunoscută de consumatori sub numele de "nechezol." Bidaru nici nu reuși să se așeze comod pe băncuța din față, că și fu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
din pământ or să învie... Și ne vor duce iarăși în ispită Și vom păcătui din nou în gând. Și-această neputință amăgită O să ne chinuie, apoi, pe rând; Ca un poem ce nu se lasă scris, Deși se-aude gângurind prin vis. O erotică mai mult aluzivă, ca aspirație discretă ori ca sentiment (pathe), la fel de discret, se proiectează pe ample fundaluri naturiste; nimic tumultuos ori dramatic; nimic declarativ. Eșantioane precum Petunii, Lăcrămioare sau Emoții, în notă elegiacă, pun surdină dezvăluirilor
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
5. Simptomul conformității. Altă posibilă capcană este cea a mimetismului, a pretenției conformității celor spuse de elevi cu ceea ce s-a „dictat” de către profesor sau se găsește în manual. Sunt profesori care se simt gâdilați pe la urechi doar atunci când elevii „gânguresc” spusele acestora. Profesorul devine un „comparator” între două seturi de cunoștințe, gratificând doar ceea ce se potrivește mai bine cu referința indicată. Orice deviație este sancționată, spiritul critic înăbușit, părerea proprie și judecata sunt desființate. Evaluăm nu comparând, ci edificând. Așadar
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
superioară, cu fire sociabilă: "Așa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunății, pe cât mi-aduc aminte; și-mi aduc bine aminte, căci brațele ei m-au legănat, când îi sugeam țâța cea dulce și mă alintam la sânu-i gângurind și uitându-mă în ochii ei cu drag". Trăind la granița fabulosului, universul Smarandei e un univers cu datini și obiceiuri. Ea este o ființă aleasă, care înțelege că omul învățat este superior: " Sărmane omule! Dacă nu știi boabă de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
devinit prototipul, chipul mamei eterne: -Așa era mama în vremea copilăriei , plină de minunății pe cât mi-aduc aminte, să-mi aduc bine aminte , căci brațele ei m-au legănat,când îi sugeam țâța cea dulce și mă alintam la sânu-i gângurind și uitându-mă în ochii ei cu drag. Sânge din sângele ei și carne din carnea ei am împrumutat , și a vorbi de la dânsa am învățat.... -.Alături de mamă, tatăl e o figură deosebită dar mai estompată oscilând între toleranță și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Kate Douglas Wiggin „Așa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunății, pe cât mi-aduc aminte; și-mi aduc bine aminte, căci brațele ei m-au legănat când îi sugeam țâța cea dulce și mă alintam la sânu i, gângurind și uitându-mă în ochi-i cu drag! Și sânge din sângele ei și carne din carnea ei am împrumutat, și a vorbi de la dânsa am învățat. Iar înțelepciunea de la Dumnezeu, când vine vremea de a pricepe omul ce-i
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
din cap. Se uită cu toată seriozitatea la mine și Întreabă: Te simți bine? Încuviințez din cap și despic ruloul cu cârnați cu o furculiță. Fulton Îmi adresează un zâmbet consolator de probă. — Dacă simți nevoia să vorbești despre asta... gângurește Drummond. Ce să-ți zic. Cu tine? O chestie deșteaptă la greu fă. Măcar nu mă insulta pretinzând că te doare-n cur. Nu-i o experiență prea plăcută, trebuie să spun, afirm eu pe un ton medical, dar spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
O luă în palmele lui mari, simțindu-i zvârcolirile de viață. O privi îndelung în mărgeluțele acelea albastre simțindu-i bătăile inimii... „Ce fată strașnică“, murmură el fericit. Are dreptate mătușa Săftica! Copilul i-a răspuns îndrăzneț cu un zâmbet gângurind ceva. Pădurarul rămase fără glas, nu-și putea dezlipi ochii de pe fețișoara aceea, cât un pumn de mică, pe care luciau doi ochișori ca două mărgeluțe albastre. O privea îndelung și nu-i venea să creadă că-i adevărat. Tresări
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vuind în strâmta temniță a acelui trupușor... Cine ar ști să deslușească în el... ar vedea lumi tăinuite în beznă, nebuloase care se încheagă... un univers care se înfiripă. Ghemotocul cu păr bălai, fremătând cu tot trupșorul, începu iar să gângurească. Anton, simțindu-și ochii lăcrimând, dădu copilul în brațele bătranei moașe, și ieși din casă. Era ziua albă. Vijelia s-a potolit, ninsoarea a stat. La vreo doua sulițe pe cer, un soare palid abia se arăta printre norii aducători
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
așa (strigase călăul care nu înțelegea cum o victimă își poate lua moartea în propriile mâini) nu te poți tortura singur domnule numai eu stabilesc etapele premărgătoare morții unele extrem de dureroase desigur cei prezenți în fața eșafodului așteptau doar doi porumbei gângureau indiferenți (pene de alb geamăt de roșu freamăt de carne sunetul oaselor măcinate) deodată ha ha ha hohotele condamnatului au fost surpriza serii ulterior au apărut legendele evident dar singura certitudine a rămas sinuciderea călăului 4 iunie 2011 Din toată
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
seama că „pilot sportiv“ e unul din acele eufemisme elegante folosite de Reich, care În acest caz avea legătură cu antrenamentul secret al piloților de vânătoare. — Chiar arată splendid, nu-i așa? zise Dagmarr. — Și tu arăți minunat, draga mea, gânguri Îndatoritor mirele. — Iartă-mă că te Întreb, Johannes, dar va fi recunoscută acum În mod oficial aviația militară germană? l-am Întrebat eu. — Detașamente aeropurtate, zise Buerckel. E vorba de Detașamente aeropurtate. Și acesta fu tot ce mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
era la fel de dulce ca o farfurie cu clătite de-a Kaiserului: Eu și Hermann uităm adesea că alții nu stau până la ore atât de târzii. — Dacă-mi dai voie să remarc, tu arătai foarte bine la ora aia. — Ei, mersi, gânguri ea, părând sincer flatată. Din experiență, știu că niciodată nu poți flata prea mult o femeie, tot așa cum niciodată nu există riscul de a da prea mulți biscuiți unui câine. — Cum aș putea să-ți fiu de folos? Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pe care o avea, pentru că următoarea replică trebuia livrată cu convingere. Să nu îi lase lui impresia că are cumva de ales. Nu avea voie să o respingă. Pur și simplu, nu era o opțiune. Fixându-l cu privirea, Lisa gânguri: Dă-mi una mare. — Ce vrei? întrebă el, înclinând capul către bar. — Nu mă refer la băutură, spuse ea, cu profund subînțeles. Fiecare mușchi al feței lui s-a încordat odată cu înțelegerea intențiilor ei. Aha, spuse el, înghițind în sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Verne’s Hideaway, eram pe jumătate trotilat și șucărit fără vreun motiv anume. În La Verne’s era întuneric. Becurile cu abajur din tavan răspândeau o lumină difuză pe pereții acoperiți cu un tapet ieftin, cu palmieri. Cuplurile de lesbiene gângureau între ele în separeuri intime. Priveliștea a două femei care se sărutau m-a făcut să mă holbez, apoi să-mi mut privirea și să caut barul. Era într-un cotlon de lângă peretele din stânga: o tejghea lungă, cu lumini colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o repudiez fizic de când am descoperit că mă-nșeală, am o dorință obsesivă de a o poseda toată ziua. Camera noastră e invadată de feromoni. Niciodată corpul ei de infantă frigidă nu m-a excitat atât. Ea știe asta și gângurește amoros ca o fecioară după primul act. Mi se prosternează la picioare după fiecare orgasm. Îmi repetă că nu m-a Înșelat cu nimeni și că eu aiurez culpabilizând-o În mod gratuit. Minte cum ar respira, inventează alte istorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prima dată când cineva din industria divertismentului ar face legătura între numele faimos al Adrianei și frumusețea ei. — Așa se explică de ce o tânără ca tine are cântecul lui Joao Gilberto ca sonerie pe telefon. Din Rio? — Din Săo Paolo, gânguri Adriana. Nu-mi pari a fi brazilian. — Nu? Din cauza numelui sau a nasului? zise el zâmbind în sfârșit. Nu e nevoie să fii brazilian să recunoști bossa nova când o auzi. — Scuze, cred că nu ți-am reținut numele. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un băiețel australian de unsprezece ani, trimis la Săo Paolo pe perioada verii să stea la vecinii Adrianei și de atunci ea mai fusese cu atâția conaționali de-ai lui încât se putea considera cetățean de onoare. — Bineînțeles că nu, gânguri Adriana, trăgându-și instinctiv umerii în spate și scoțând pieptul în față. — Știți, ăă, noi — prietenii mei de acolo. Arătă spre masa de cealaltă parte a piscinei unde stăteau trei tipi care încercau să nu se uite insistent. Ne întrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]