780 matches
-
domnul Aristide, pârjolit fiind de sete după carnea sărată, luă o hotărâre eroică. Se ridică icnind de la masă, coborî din nou la beci și când a revenit, în mână aburea, de mai mare dragul, un clondir cu vin, iar din gâtlejurile invitaților ieșiră horcăieli de bucurie, semn că, până atunci îi încercaseră și pe ei chinurile morții prin însetare. Primul cofăel fu golit fără ca cineva să simtă nevoia ulcelelor, abia al doilea și celelalte au fost așaaaa... mai legumite, mai vorbite
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
pretenții exagerate, în conflict cu adminstratorul internatului, Gherghina, pe care, în toiul unei altercații, l-au scuiptat în obraz. Administratorul, nu s-a lăsat mai prejos și le-a proiectat amândurora între ochi o scuipătură groasă, extrasă hârâit din fundul gâtlejului. Ulterior ele i-au spus lui Valentin că intenționaseră să depună plângere le Inspectorat, dar că s-au răsgândit, pentru a nu rămâne în memoria celor de acolo drept „scuipatele de la Umileni”. S-au răzbunat însă peste puțină vreme, când
NAVETISTELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350631_a_351960]
-
își spuse că, lichidul, fiind cald, îi prindea chiar bine, simțindu-se pândită de o răceală groaznică. Prin urmare, sorbi cu hotărâre din cană. Compoziția, ceva între oțet cu insecticid și zeamă de ardei iute cu naftalină, îi coborî pe gâtlej, o făcu să tușească și îi bulbucă ochii. Doamnele râdeau de se prăpădeau, văzând-o cum se chinuie. Mde, ca ființă sălbatică nu avea de unde să cunoască rafinamentele vieții de la curte. Culmea este că, dându-și seama că nu a
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
ei fericire, nu satisface pe om, mai ales după ce acesta și-a venit în fire. Ea este ca apa sărată a mării pe care nefericiții marinari o beau în lipsa apei dulci; dar cu cât o beau mai mult cu atât gâtlejul lor arde fără a le stâmpăra setea. Cu cât aleargă mai mult după fericirea pe care li se pare că o primeau în urma satisfacerii poftelor și ambițiilor deșarte, cu atât sunt mai setoși și mai neîndestulați. Căci „traista unei astfel
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352068_a_353397]
-
își smulge nasturii de la cămașă, pentru a striga și mai tare? Cine poate rezista clămpănitului continuu dintre maxilar și mandibulă pe tot parcursul cântării? Cine poate asculta fără să se înfioare acel nechezat furios, care ore-n șir scapă din gâtlejul maltratat al acelui nefericit? Și ce urechi trebuie să ai pentru a suporta neîncetata vibrație a unei chitări ieftine și felul neglijent în care mâna dreaptă lovește corzile ei mizerabile, ca o secure implacabilă?”, scria, disperat „Don Preciso”. De parcă ar
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
din când în când și mai iubea pe-o pajiște de peruzea femeia lui era de ceară căzută din țară barbară. timp de toamnă-n derizoriu, frunze, zdențe zburătoare, și secundele gravide născând tainic câte-o floare. amintire spânzurată de gâtlej ca un proscris, tu, nichita, scriitorul, de ce,nene, n-ai mai scris? te-ai ascuns ca și bandiții prin bordeie de morminte, ai luat cărțile cu tine ca să nu te ținem minte. osul tău sculptat în piatră ștampilat cu sângele
LA CINĂ CU NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 583 din 05 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/354959_a_356288]
-
aflam toți. Da’ Petrescu știi ce a zis? Tare... Să audă și ceilalți: «La masa voastră nu... vin. Eu să mănânc și oamenii mei să flămânzească!...»” Moșu Klesch se oprise abia trăgându-și sufletul. I se auzea un hârâit în gâtlej. De pe frunte, la marginile cutelor, i se prelingeau broboane de transpirație. Cu un ultim efort ar fi vrut să mai spună ceva, dar își dăduse seama că nu avea cui. Sibla dormea dus, cu capul pe umăr, pufăind ușor printre
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
venit momentul să arătăm că suntem oameni serioși și asumați până la capăt, maturi duhovnicește. Acum asta ni se cere, vremurile ne somează, ele ne scot din bârlogul conștiinței ațipite. Timpul nu mai are răbdare cu noi, ne-a îndesat pe gâtlejul său îngust. La celălalt capăt, neantul, vidul. Este timpul să răscumpărăm greșelile. Este timpul să ne apărăm Biserica. Este timpul să stăm alături de ierarhii noștri, de preoți, de călugări. Dar nu de anumiți ierarhi, nu de anumiți preoți sau de
ACUM ESTE VREMEA ALEGERII, A CERNERII ŞI A DISCERNERII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369716_a_371045]
-
o femeie în cărucior. Cu fața cuprinsă de spaimă și părul în dezordine, femeia își încordase brațele strâns pe roțile nichelate, răsuflând rapid și sacadat. Picioarele i se îndreptau rătăcite spre copilul neastâmpărat. Strigătul, ce stătea să-i izbucnească din gâtlej, o sugruma invizibil. - Întoarce-te!, murmură ea cu glas îndurerat. - Ba nu, vino tu!, îi aruncă băiatul peste umăr, țopăind în continuare. Tremurând din tot corpul, femeia își deplasă căruciorul până în fața primei trepte, oprindu-se apoi speriată. - Costel, te
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
mereu panglici Și’n buzunar ne miaună paragini. Ce te mai uiți la acatiste și iconi, La glorii afumate, la candori ? Imită larg atâția histrioni Și-om hăuli și noi între comori. Poema noastră nu ne dă nimic Nici în gâtlej și nici îmbrăcământ. La dracu toată zarea din colnic - Mai bună e o traistă de pământ. ----------------------------------------------- Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 48, din 10 decembrie 1942 CÎNTECUL DIN URMĂ Am obosit umblînd alandala Prin hîrburi, dudaie și gloate
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
ilizibile pentru snopi foșnitori de priviri astenice. Silabele ei s-au dizolvat în artere, dibuind pe acolo un rebus al îndoielilor amețite pe toboganul construit, pesemne, de-un saltimbanc. Inscripționate cu cerneală-tăciune, cuvintele cu resturi de cerbi și-au uscat gâtlejul, ba chiar au trecut Rubiconul, mutând pionii pe tabla de șah a Fortunei. Unda lor de șoc tot n-a reușit să escamoteze ideea pe care ai ghemuit-o în conștiință. Să înțeleg că, precum Augias, nu erai pregătit pentru
SCRISOAREA de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353458_a_354787]
-
metamorfozat, acolo unde moartea își dă întâlnire cu fertilitatea primordială, cu regenerarea ciclică și subtilitatea sintezei purificatoare. E o adevărată religie în basmul tău. Îți dă speranțe, creează subterfugiile vieții plină de spaime și curge ca pârâiașele de vin pe gâtlejurile însetate, necesitând imensitate și lirism cathartic.” Lectorul acestui roman nu regăsește acțiune susținută, aventură sau personaje clasice, bune sau rele, nimic dintr-o proză tipizată, Șarpele de aramă fiind, în opinia mea, o lucrare modernă de detaliu descriptiv al unui
SORIN COADĂ, PROZĂ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352941_a_354270]
-
Bavaria Avaria din Bavaria îmi produse caria, Când la doctor mă dusei, Zevedei Era de față, dar eu ce întreb aici? Se preumblă licurici ba în sâmge, ba-n gâtlej, Să trăiască Dej și Clej, n-am aflat eu, n-am aflat, De există Rai și Iad, ametist, rubin și jad, Eu cred doar că viața e VEȘNICIIEEE. Ce-mi sunt azi Bavaria, Asia și CARIA? Doamne , noi nu-mbătrânim
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
în perspective „iuropene” și să dea ca exemplu de aplicațiune practică planul sau de Patapievici ot Tismanean marxist-stalinist făcut pe furcile lui Neptun în casa privată din tezaurul comunist luată de președinte în stil de reședință de vară de după operațiunea "gâtlejul cu noduli de tip tiroidinal" în timp ce guvernul motociclistului manechin a pus în aplicațiune generală planul Coaliției sfărâmate din greșeală de micuțul Boc-limbă de drept comun în alte vremuri ce apun înainte de a răsări... Așa au fost vremurile acum doi ani
MODERNIZĂRI LA CENTRALE TELEFONICE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357266_a_358595]
-
acolo, evaporându-se încet și hrănind vița de vie din soiul parfumat al Malvasíei, care crește aici. Așa de bun e vinulețul meu, încât n-apucă să părăsească locul în care s-a născut; se ”evaporă” pur și simplu în gâtlejurile localnicilor și ale turiștilor cu dare de mână. Căci costă exact atât cât și merită: mult. Dar cum să nu dai bucuros, când știi că bei practic din sudoarea zeilor, roua dimineții, ca zânele și făpturile din poveste? Așa de
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]
-
cărămida, mai cu seamă în jurul ferestrelor. Câinii erau de toate mărimile, de la javre mărunte, în aparență inofensive, până la dulăi fioroși, ce-și întorceau, vizibil deranjați de venirea mea, capul, urmărindu-mă din ochi. Mârâituri dușmănoase li se ridicau unora din gâtlej. Îmi făceam curaj, căutându-mi drum spre intrare, încercând să creez impresia că le ignoram prezența. În dreptul ușii de acces în casa scărilor mă oprisem derutat, acolo existase cândva o sonerie din ebonită lucioasă, în locul ei rămăseseră doar două fire
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
stăm cu mâna întinsă la porțile Occidentului ca altădată la Înalta Poartă. Până o să ajungă unii să culeagă ghioceii de la Cotroceni, piticul de grădină e ințeles cu vrăjitoarea cea rea și are în coș câte o felie de măr pentru gâtlejul fiecăruia. Udați până la piele de nădușeala speranței, o să stăm în genunchi, pe genunchi sau capră atunci când o să ne înghețe pe șira spinării împrumutul... 26 martie 2009 Referință Bibliografică: IN GENUNCHI, PE GENUNCHI SAU CAPRĂ / Dona Tudor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
IN GENUNCHI, PE GENUNCHI SAU CAPRĂ de DONA TUDOR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358776_a_360105]
-
hămăit de câine îl făcuse să tresară. Dulăul se repezise la el cu dinții rânjiți și coama gâtului zbârlită. Cs, cs, cs, Alfi, șoptise, lăsându-se pe vine. Câinele se oprise cu urechile ciulite. Mârâituri i se iscau încă fundul gâtlejului. Alfi, nu mă mai cunoști, băiatule, își întinsese brațul spre animalul întărâtat. Acesta își împinsese și el înainte botul adulmecând. Se bătuse cu palmele peste coapse. Aici, Alfi, aici! Cu un scheunat de bucurie câinele se apropiase, tropotind cu picioarele
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
să-l audă vorbind despre intențiile sale, pe care nu le divulgase aproape nimănui. Dar acum ți s-a tăiat cheful să mă târăști iarăși prin tribunale. Nu-i așa? Un hohot de râs abia stăpânit îi gâlgâia zdrahonului în fundul gâtlejului. Nu-mi pasă că a mierlit-o Domide. Nicio pagubă! Oricine de aici ar fi mai mult decât bucuros să-i ia locul. Și fii atent, adăugase cu vocea mai scăzută, dacă nu-ți bagi mințile în cap, piciorul pe
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
-i-se tot mai adânc în trup. Degetele i se crispaseră instinctiv pe armă, în timp ce capul prinsese să i se rotească, cu încetineală de melc în direcția zgomotului suspect. Își simțea bătăile inimii urcându-i în coșul pieptului, până la rădăcina gâtlejului. Ei, da! Senzația asta n-o mai avusese de mult. Impresia că inima îi pulsa în gâtlej o avea doar atunci când un anume simț îi spunea că urma să întâlnească un vânat de soi. Ultima oară i se întâmplase asta
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
să i se rotească, cu încetineală de melc în direcția zgomotului suspect. Își simțea bătăile inimii urcându-i în coșul pieptului, până la rădăcina gâtlejului. Ei, da! Senzația asta n-o mai avusese de mult. Impresia că inima îi pulsa în gâtlej o avea doar atunci când un anume simț îi spunea că urma să întâlnească un vânat de soi. Ultima oară i se întâmplase asta ... Zgomotul se repetase, însoțit de un fâșâit, pe care altul poate l-ar fi confundat cu efectul
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
ESEU) Autor: Dona Tudor Publicat în: Ediția nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pe vremea când murea capra vecinului era pitoresc, frumos și pragmatic. Exista o tihnă în privirea ce se uita peste gard. Se umflau în gâtlej ciuda, invidia, răutatea și multe altele adunate așa, ca păduchii. Oricât ar fi fost capra de râioasă, în privirea accelerată cu venin, capra se lăfăia dolofană. Uitătura se înfigea până în prăsele. Cădeau, una după alta, zalele din năduf și, în
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
moare singură. Trebuie să moară capra, cu vecin cu tot. Dar dacă moare capra cu vecin cu tot, cine mai pregătește prohodul cărnii? Pentru cine se mai pârguiește surâsul la freamătul castronului cu porția aburindă? Nu se mai umflă în gâtlej ciuda, invidia și răutatea. Se usucă pe picioare. Uitătura se stafidește. Curtea vecinului e goală. Nu mai e nici capra, nu mai e nici vecinul. Bate vântul prin scaieți. Țara arde. Un vrej răsucit de sărăcie se întinde peste garduri
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
flori de crizanteme: „Să-l odihnească Dumnezeu că era un moldovean de ispravă, neicuța Dușcă”. Ceilalți i-au urmat exemplul, iar petalele crizantemelor care erau albe-nea, căpătaseră din „sângele Domnului” nuanțe de roșu-pal, dar nu același lucru se întâmpla cu gâtlejurile, parcă din ce în ce mai însetate, care primeau licoarea cu mare plăcere, și paharele trebuiau din nou să fie umplute de moș Ilie, „pândar de vie” (poreclă ce-i rămăsese de când era paznic la Armurieru din Zătreni, cu mult înainte de-a avansa
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului confuzia îndreptățea temeiul ticăloșíí pe muche de cuțit penumbrele pe istmul ascuțit și vânturile vălureau hameiul cădea amurgul sec pe vreun cătun cu tainele de veacuri dintr-un ou la gâtlejul lumii un lasou pe care-l mânuiește un nebun busole sar din acele rebele în cerc de neguri asuda pădurea pe care o trecea în bronz Paciurea în lumina ultimelor stele; afonii la pupitru, mari orchestre împart medalii cu nevrednicie
UN LASOU de ION UNTARU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359474_a_360803]