378 matches
-
spus că eu... Șam lasă frază neterminata. — Că porți mesa? îl întreba Adrian. Apoi, văzând că Șam îl privește acuzator, adaugă: — N-am fost eu! Șam păru să-l creadă pe cuvânt. — Dacă aș pune mâna pe nemernica aia, aș gâtui-o pe loc, spuse el. — De ce te lași dominat de furie în halul ăsta? îl potoli Adrian. Este exact ceea ce vrea ea. Nu-i dă această satisfacție. Dă-i cu tifla. — N-ai mai vorbi așa dacă ai fi citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
aluminiu. Și domnul Whittier o privește în ochi, atât de aproape încât li se ating genele când clipesc. Dar tot închiși aici ați rămâne, spune el, cu firele cenușii și rare de păr atârnându-i pe ceafă. Horcăind, cu vocea gâtuită în strânsoarea cravatei. Miss America flutură cuțitul spre doamna Clark și spune: — Și ea? Ea are cheie? Și doamna Clark clatină din cap, nu. Ochii mai că-i ies din orbite, dar botișorul ei siliconat de păpușă rămâne nemișcat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
discurs solemn. Va relata pe scurt, chiar schematic, biografia Marietei: existența chinuită a unui vlăstar de proletar, dintr‑o mamă spălătoreasă și un tată depravat, un hamal alcoolic care‑și sfârșise zilele În portul marsilian. Dar marinarul și revoluționarul Bandura, gâtuit de emoție și cu o voce spartă, Încercă prin acel discurs lugubru În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămână În contextul nedreptății sociale și al luptei de clasă, rostind vorbele Înciudat, de parcă‑l citea pe Bakunin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
În lumea asta cu dugheni. * Crize Tristă, după un copac, pe câmp Sta luna palidă, pustie- De vânt se clatină copacul- Și simt fiori de nebunie. O umbră mormăind pășește... E om... atât, și e destul; Și-acum ne-om gâtui tovarăși: El- om flămând, eu- om sătul. Dar vezi... m-a ocolit acuma... El s-a temut, mai mult,- săracul... Pe luna palidă, pustie, De vânt se clatină copacul... * Proză Plouă... Pe-un târg mizerabil De glod și coceni Pe-
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
hârtie, cenușiu, cu multe căsuțe, mai mare decât bostanul pe care-l scobisem, îi tăiasem dinți, să fac felinar și să pun lumânarea înăuntru. - Hai să luăm cârpe, le dăm foc și-l afumăm... - O să ne muște, i-am zis gâtuit de frică. Nu... - O să ne muște, o să ne muște... m-a maimuțărit. Faci pe tine? Am căutat prin cutii, am dat foc la niște Flacăra vechi și la una dintre piei, am învârtit-o în aer să-mprăștii cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu! Aspergillus, e aspergillus... - Ei, belgaforu’ și gadina voastră de râtani! Ia mai terminați! - Nu mai mișcați patul! am țipat. Lăsați-l, nu-l ridicați, nu-l mai zgâlțânați, nu mai bâțâiți din copite! Le strig să nu mă mai gâtuie cu pătura, să nu mai iasă din pereți, nu mai vreau. - Murmur, Furfur, Nergal, cum vă mai cheamă, nu mai jucați tananica și geamparale pe pieptul meu, au, nu mai pot să respir! Mă-nțeapă, mă zgârie. Degeaba încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
încep să se fluiere unii pe alții ca suporterii adverși înainte de meci și să bată tarabana în sticle de plastic. - Hoților! Cât mai vreți să furați țara? Ne-ați adus la sapă de lemn! Hoților! Escrocilor! - Derbedeilor! Golanilor... - Asasinilor! Ați gâtuit România... - Voi vreți s-o vindeți! Leprelor! - Huooo... - Huooo... Dacă se iau și la pumni, ar fi ca trupele de mascați pe la Bobotează. Uitasem că începe și campania electorală. - Se dau azi pe la unu mici pe Lăpușneanu... Aduc și-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe vremuri despre divinitate, peste tot, și de peste tot trimitea vești. Exact În momentul În care crainicul termină de citit comunicatul guvernului, camera numărul doi Îl aduse pe ecran pe directorul general. Se vedea că avea emoții, glasul Îi era gâtuit. Își drese glasul și Începu să citească, domnule director general al televiziunii naționale, stimate domnule, În scopuri pe care persoanele interesate le vor găsi convenabile, vă informez că Începând de astăzi, la miezul nopții, se va muri din nou așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pe Emmy redirecționând taxiul spre strada lui Russell. — Mai aști acolo? Trecem deja prin tunel și ne îndreptăm spre sud. Ajung în zece, doisprezece minute. Mă auzi? Leigh clătină din cap. — Leigh? Spune ceva. — Te aud, spuse Leigh cu vocea gâtuită de un suspin. — Bine, nu te mișca. Nu te mișca. Ai înțeles? Ajung într-o clipită. Leigh o auzi pe Emmy închizând, dar nu se simțea în stare să-și închidă și ea telefonul. De ce spusese că vrea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
perfect ca să se logodească cu mine sau să facă vreo chestie tradițională de genul ăsta. — Dar poate... vreau să spun, nu poți ști niciodată, s-ar putea să... să ardă de nerăbdare să fie logodnicul cuiva, doar... am zis eu gâtuită de emoție, parcă hipnotizată. Vreau să spun, toți logodnicii sunt burlaci până se logodesc, nu? Toți cei de la masă se uitau la mine de parcă eram complet sonată. Vorbeam absolut fără noimă. Îmi amintesc că eram total confuză, ca urmare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fost liber și nu e, sunt sigură că nu l-ar interesa persoana mea, spre norocul lui, fiindcă nici el nu m-ar interesa pe mine, i-am răspuns. Patrick se întoarse la masă împreună cu Madeleine. —Dumnezeule! le spuse ea gâtuită de emoție lui Lara și Jolene. Dumnezeule, asta-i cea mai fericită zi din viața mea. Voi două, fetelor, sunteți formidabile. Sunteți amândouă niște persoane deosebite. Mulțumesc din suflet că m-ați ales pe mine. Puteți să mă vizitați oricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
niciodată pe cadiu Într-o asemenea stare. Caută să-l liniștească: — Vom merge să-l vedem pe vizir chiar În noaptea asta. E o pricină atât de Însemnată? — A trebuit să fug din Samarkand. Nu poate continua, glasul i se gâtuie, lacrimile curg. A Îmbătrânit de la ultima lor Întâlnire, pielea Îi e veștejită, barba i-a albit, numai sprâncenele rămân ridicate Într-un fremătător mărăciniș negru. Omar rostește câteva fraze de consolare. Cadiul Își revine, Își aranjează turbanul, apoi spune: — Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai mare și mai întunecat. Era Brett! Se întoarse spre nefericitul prizonier. ― Vă scot eu de aici! (Ea murmură aceste cuvinte, cu fata scăldată în lacrimi.) Repunem "autodocul" în funcțiune și... Nu putut spune mai mult din cauza emoției care o gâtuia. Își aminti analogia pe care o făcuse Ash între creatură și un păianjen. Oul crescând în vintrele păianjenului paralizat, conștient de ceea ce se întîmplă... Reuși ca prin minune să-și alunge acest oribil gând. ― Ce pot face? ― Să mă omori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sprijine de spătar, aplecat peste bancă. În spatele ei, unde stătuse bărbosul, două urme în iarbă, negre, arse. Parcă un urs își înfipsese labele în iarbă, o pârjolise, lăsându-și tiparul ghiarelor acolo. - Dom’ Aulius, îl auzi pe Verginel strigându-l gâtuit de emoție. Uite, bre, că ăla a scos și chestia aialaltă, de zicea bărbosul. Toma Preda, zis Biluță, trăgea de un bust de om, meșteșugit retezat, gălbui, ca un mulaj de ceară. Câteva tampoane absorbante „Allways“ i se lipiseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Întoarse speriată capul. - Nu-i ăla de zici, șopti ea. E Limonadă, băiatul lui Brandaburlea, bulibașa din Șoptireanca. Ăl de-a ucis activistul. Că nu ți-am mai spus, s-a făcut anchetă și au găsit că băiatul bulibașei îl gâtuise și-l spânzurase. L-au împușcat și pe băiat, chiar acolo, în inima satului. N-au mai așteptat judecată. Vorbea grăbită, tot întorcând capul spre violonist. Acela însă dispăruse. Cățelandrii, în fund, pe labele din spate, păreau că ascultă atenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
amenajat; gazdă îmi este pânza unui păianjen pe care și-a țesut-o astă vară, temeinic, în liniște, când cucii erau ocupați să-și depună ouăle în cuibare străine... Visez că mă scald într-o clepsidră, mă scurg ca nisipul gâtuit de timp, mă eliberez în pielea unei cenușărese așteptată de o trăsură țesută de iluzii cu destinația: un palat de cleștar neștiut. În drumul meu pierd un pantof și tot eu mă întorc să-l caut... Melancolie Liniștea parcă-i
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
că poeta se aruncă în cotidian; că, viața nu e continuă, ci se compune treptat, cuantificat, din momente disipate, că un timp existențial nu e... Și totuși, câtă continuitate... „Visez că mă scald într-o clepsidră,/ mă scurg ca nisipul gâtuit de timp,/ mă eliberez în pielea unei cenușărese/ așteptată de o trăsură țesută de iluzii”, spune poeta, asumându-și mărginirea, visându-și nemărginirea. Până la urmă, orice clepsidră se întoarce... Tot ce e omenesc, e în paginile acestei cărți. Omenescul de
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
rapace al gunoierilor care, cu urlete și fluiere, dirijau cuirasatul cu tocător, printre tarabe, culegând bătrânii morți atârnați în cârligele inoxidabile pe care fuseseră pălăriile de paie pentru damele sensibile la soare, pentru domni eleganți care nu pridideau să-și gâtuie nevestele cu cravatele și să le predea gunoierilor. Grăbiți, aceștia ecologizau piața, mai apăreau și curierii de mărfuri și trepădușii fiscali, care încingeau ruguri din ambalaje și chitanțierele cu regim special ale Trezoreriei. Pe țepușele smulse de la îngrădirile dintre blocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe toți, pe directori, pe secretarul de partid și mai ales pe securitate, abia aștept să pot plăti fiecăruia după „meritele sale” și mai ales securistului care m-a anchetat vreme de mai multe luni și care ... Ștefan Girovescu vorbea gâtuit de emoțiile retrăirii, ne mai putând adăuga și care „m-a omorât!”. Peste două luni, de la locuința părinților săi decedați, Ștefan trimitea mulțumiri celor dragi, Îngerilor lui pământeni și Îi informa că era proaspătul posesor al celor zece ha de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
prefăceam într-o boare de frig. plouă peste zăpada din noi plouă peste zăpada din noi, plouă cu sânge de rândunică, între dinții încleștați se încearcă să crească iarba. noroiul înroșit se substituie limpezimii din vene, un puls greoi ne gâtuie saltul, unul spre altul, iar mușchiul cel verde albește, în efortul de a găsi nordul. undeva, se crapă de ziuă, lumina picură în stropi de rășină brună și băltește. întunericul, cu piei sfâșiate, ca o fiară obosită, se ascunde în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
inutil! NU! Mai mult, din cauza stărilor prin care trec. Înainte să pun mâna pe receptor mă cuprinde o emoție devastatoare... Îmi tremură tot corpul, inima Îmi bate foarte repede și simt că e gata să expodeze. Cu mare efort și gâtuită de furtuna interioară( câteodată, un adevărat taifun), mă străduiesc să spun ce am de spus până nu leșin. După tot acest travaliu, nu-mi revin câteva ore bune. Mi-am tras palme, m-am criticat În fața oglinzii, dar În zadar
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tocmești? De ce nu le oferi tot ce ai?“. Liniștiți-vă, Monsieur Chavel, zise Lenôtre. Judecați o clipă... n-o să-și dea nimeni viața pentru niște bani de care nu va avea parte niciodată. Vă dau tot ce am, zise Chavel, gâtuit de disperare, bani, pământ, absolut tot, St Jean de Brinac... Voisin interveni enervat: Nici unul dintre noi nu vrea să moară, Monsieur Chavel, iar Lenôtre repetă aceleași cuvinte care lui Chavel îi păreau pline de o îngâmfare incredibilă: Liniștiți-vă, Monsieur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și asta în contractul prin care te-ai învoit să rămâi aici trei săptămâni. Acum ți-e limpede? Să știi că n-am nici o reținere să obțin hotărârea judecătorească ca să te împiedic să pleci. Nu puteți să faceți așa ceva. Eram gâtuită de o furie neputincioasă. —Ba pot și chiar asta o să fac. Dacă n-aș proceda așa, ar însemna să nu-mi îndeplinesc obligațiile. O să fug, o să evadez de-aici, am declarat cu sălbăticie. Deocamdată, nimic nu mă poate împiedica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lentile de contact verzi, mi-am spus încercând să-mi opresc fiorii care mă treceau din cauza admirației pe care mi-o impunea frumusețea ei. —Luke, a continuat ea. La el mă refer. Are un corp superb. De fapt, am sărit gâtuită de mândrie, Luke e cel cu care mi-am tras-o. —Sau poate era Shake, a zis Helenka absentă. Nu contează. Oricum n-aș face nimic de genul ăsta. După care mi-a aruncat o privire foarte severă și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
apucă de reverele hainei. Cât era de mititel basarabeanul, masivul ardelean îl ridică de la pământ ca pe un fulg. Îți mai bați mult joc de mine? strigă el zgâlțâindu-l cu putere. Domnule comisar, domnule comisar, protestă Vlad cu vocea gâtuită de strânsoarea lui Pop, vă rog... potoliți-vă! N-ai de gând să răspunzi odată? Ai grijă că răbdarea mea are și ea o margine! Cât crezi că mai pierd vremea cu tine? Dându-și seama că depășise limita, Pop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]