376 matches
-
uscat cerul gurii. " De ce geme soldatul?" se gândi dânsul ca să-și domolească inima; dar în clipa când îi răsări întrebarea aceasta în creier, privirea lui întîlni iarăși ochii spânzuratului, în care acuma strălucirea de adineaori, mândră și încrezătoare, se zbuciuma gâtuită de întuneric. Trecură astfel câteva minute. Corpul spânzuratului nu mai mișca de mult. Amurgul acoperea întreg pământul, ca un lințoliu negru... ― Ce facem, doctore? izbucni deodată generalul, ursuz. Nu vezi că s-a întunecat? ― Datoria, excelență, răspunse medicul liniștit, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îndemn care îi lumină fața frământată. Ca și când ar fi pornit să-și golească dintr-o dată tot sufletul, oftă greu și zise: ― Mă înăbușe lașitatea, Bologa! Nu mai pot! Am crezut că, tăinuind-o, voi scăpa de ea, și acuma mă gâtuie... Ai văzut privirea lui Svoboda sub ștreang?... Nu se poate să n-o fi remarcat, toată lumea a văzut disprețul și mândria și nădejdea... Asta-i moartea noastră eroică! Pe frontul italian, un român a fost spânzurat pentru aceeași vină... Am
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să meargă cu divizia pe frontul românesc, asta e aproape sigur. Atunci de ce nu se bucură cum s-a bucurat când i-a venit ideea să zdrobească reflectorul?... În loc de răspuns, în suflet îi răsări deodată lumina albă pe care o gâtuise adineaori, strălucind ca un far într-o depărtare imensă. Și strălucirea i se părea când ca privirea lui Svoboda sub ștreang, când ca vedenia pe care a avut-o în copilărie, la biserică, în fața altarului, sfârșind rugăciunea către Dumnezeu... Lumina
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
că dinspre cimitir (tocmai dinspre cimitir!), auzeam foșnete. Imediat mi-am pus arma în poziție de tragere, pregătit s-o folosesc. Părea că cineva sărise gardul, inima îmi bătea nebunește. Efectiv, am rămas paralizat când ceva străluci în mâna intrusului. Gâtuit de emoție, reușii să bâigui regulamentar “Stai, cine- i?”, dar prea târziu. Respectivul se apropiase, eram sigur, să mă înjunghie! Ia de ici, hai ia de ici!“, auzii. Era domnul sergent, dăduse o fugă în sat pentru o damigeană cu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
Plânsul de verde Elena Marin Alexe M-am oprit la margine de drum gâtuită de durere, strivind între dinți nisipul regretelor din anul ce abia s-a stins. La lumina dintre noapte și zi rămân nemișcată, țintuind cerul cu mâinile întinse a rugă. Apoi, mirarea îmi atinge mătasea genelor și visul dă semne de
Pl?nsul de verde by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83322_a_84647]
-
relaționat foarte ades cu un comparant concret, vizualizabil și simplificator, nu pentru a-l face accesibil, ci pentru a-i profana conținutul printr-o imagine devalorizantă. De pildă, asertând în registru ironic că "simțirea" unui filozof "fuge ca un gaz gâtuit într-o țeavă îngustă, pe la robinete și curbe...", în afara poziției ideologice pe care numai textul global o poate confirma, nu doar citatul extras, Arghezi folosește comparația pentru a rezolva impasul demonstrativ. Comparantul se prezintă, astfel, ca metalogism plastic, sugestiv pentru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
să vă spun câteva cuvinte există poezie reîncălzită da nu vă mirați unora le vine mai ușor să ia de-a gata este simplu stau la pândă devin prădători literari se reped atunci când simt o poezie bună o înșfacă o gâtuie o traumatizează versurile torturate satură temporar prădătorii sunt încântați își fac siesta râgâie se bat cu amândouă mâinile pe burtă peste o vreme li se face foame din nou așa că reîncălzesc versurile le scoală din morți ca să danseze în jurul lor
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
refuză ostentativ vuietul impetuos al valurilor în acest timp cealaltă jumătate a mea surâde îngăduitoare 3 iunie 2011 Inexplicabila părăsire a eșafodului singur se trăsese pe viață ca pe o roată supliciul fusese întâmpinat cu zâmbetul pe buze mulțimile amuțiseră gâtuite de mirare călușul tăcerii le înfundase gurile nu e bine nu așa (strigase călăul care nu înțelegea cum o victimă își poate lua moartea în propriile mâini) nu te poți tortura singur domnule numai eu stabilesc etapele premărgătoare morții unele
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
era un abator care duhnea a praf de pușcă. Bobby De Witt și un mexican zăceau pe podea morți, ciuruiți de gloanțe. Pe un perete întreg erau împroșcate fragmente de creier. Gâtul lui De Witt era vânăt acolo unde-l gâtuisem eu. Primul gând coerent care mi-a trecut prin minte a fost că îi omorâsem eu cât m fost inconștient, că îi executasem fără judecată menită să-i protejeze pe singurii doi oameni pe care-i iubeam. Fritzie trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de dinozauri de portocale și căpșune. Pornește banda, sergent,. Nicholson Își lăsă capul În jos, privindu-și fix mâinile, care continuau să tremure pe tăblia mesei, În fața lui. — Am... am lucrat pentru unii din pariori, cămătari, știți. Vocea Îi era gâtuită și fu nevoit să respire adânc Înainte de a continua. Ceva de genul cercetător-recuperator, știți: Îi urmăresc pe cei care nu plătesc. Le fac poze lor și famiilor lor. Eu... eu le tipăresc acasă și dau pozele celor cărora le datorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
grosolane, care-i ciufuleau părul în zilele acelea mizerabile. Manipulată de Sertorius Macro, Ennia luptase cu puținele ei puteri. „Puterea ei consta în experiențele de bordel și în unchiul Thrasyllus care făcea profeții. Câini slabi, care mârâie fiindcă lanțul îi gâtuie. Însă Thrasyllus, profețindu-i lui Tiberius că eu nu aveam să ajung la putere, mi-a salvat viața.“ În ce cameră avusese oare loc discuția dintre astrologul cel șiret și bătrânul împărat asaltat de suspiciuni, pe când el, așezat în bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
posesiuni absolute a ei, de care Îmi imaginez că doar eu sunt capabil; mă Îngrozește mai ales gândul că ea poate să fie la fel cu oricine, la fel de fericită, la fel de pură; să aibă aceeași pudoare impudică, să emită același strigăt gâtuit de senzualitate În momentul orgasmului, să suspine agonic ca și cum ar muri. Dar atunci mă revolt enorm și vreau să-i imput cum de-a putut să mă mintă atât, spunând că eu sunt singurul ei amant, unicul nel mondo: „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cer nimic În schimb. Nu le cer nimic bărbaților, pentru că nu merită să le cer. Eu Îmi iau singură când am nevoie. Zău că parcă aș vrea să plec, să plec, să plec... Am În mine un gol care mă gâtuie. Lipsește ceva din mine. Dragostea? Of, iar dragostea! Nu Înțelegi că nu vei putea iubi niciodată din plin? Dacă nu te mulțumești cu imperfecții. Cu oameni care nu te satisfac pe deplin? Ei bine, ai să rămâi fată mare până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și oferind vederii lumina palidă de pe fața vineție și rece a victimei. Iată principalul motiv pentru care alesese meseria de polițist. - Diane, trebuie să intrăm, repetă Ausonio. - La asta mă gândeam și eu. Bine. Hai să intrăm. Vocea îi era gâtuită, căci se gândea atât la familie, cât și la modul cum mâinile se încrucișează pe trăgaci în timpul unui schimb de focuri. - Spune-i paznicului să aprindă luminile. Nu avem nicio șansă fără. După un moment, Ausonio adăugă: - Întrerupătorul ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe Emmy redirecționând taxiul spre strada lui Russell. — Mai aști acolo? Trecem deja prin tunel și ne îndreptăm spre sud. Ajung în zece, doisprezece minute. Mă auzi? Leigh clătină din cap. — Leigh? Spune ceva. — Te aud, spuse Leigh cu vocea gâtuită de un suspin. — Bine, nu te mișca. Nu te mișca. Ai înțeles? Ajung într-o clipită. Leigh o auzi pe Emmy închizând, dar nu se simțea în stare să-și închidă și ea telefonul. De ce spusese că vrea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Gillette. O leadră de câini lipăia a pustiu peste maidane și prin curțile goale. Ca șobolanii din Kiev Înainte de revoluția din februarie. Mai erau acolo niște oameni. De la șantier. Mai degrabă organizare de șantier. Se făcea sistematizarea unor artere principale, gâtuite Într-o piațetă mică, rotundă. Pe o parte se află un părculeț cu trei oțetari, două bănci și un rond de flori Înmuiate de prima brumă. Dincolo de calcanul caselor, care străjuiau partea din spate a parcului, bântuia fantoma fabricii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tot, urechi. Ca să audă muzica. Tu ești un omuleț de cartof, tu ești tot un omuleț de cartof. Da, eu sunt un omuleț de cartof, pot fi și un omuleț de cartof și o iubesc pe femeia aceea. Petru era gâtuit de fericire că poate sta de vorbă cu ea, că el poate fi chiar omulețul acela de cartof, dădu câteva ocoluri și se așeză aproape, undeva lângă umărul ei, ca și cum ar fi putut sta pe umărul ei, și simți chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu-i schimbă și chiar și bătrînii care au pierdut tot și au uitat-o. Respirația lor vrea să atingă o chestie pe care noi n-o bănuim. Da, da, un scop plin de mister. Iar dacă sîmburele acestui își gîtuie esența, chiar fericitul poate muri bălăngănind un ștreang.“ Poate că e așa cum spune el. Dar chiar și gîndul joacă pe muchiile sale atunci cînd soarta ne refuză. Și spunem că n-avem motive să trăim căci, așa cum o visăm noi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
World. Prînzul: hotdog, cornete cu gheață Însiropată, gogoloaie de brînză à la Moochie Mouse. Apoi mai departe, la „Idilă În deșert“ și la „Casa de distracții a lui Danny“, un pavilion pe tema călătoriilor spațiale. Inez dădea semne de oboseală, gîtuită de atîtea emoții. Ed căscă. Somnul pe sponci din noaptea trecută Își cerea tributul. Un apel tîrziu primit la secție: schimb de focuri pe Cheramoya, nici un infractor prins. A trebuit să meargă la fața locului. O clădire cu apartamente, focuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
uită la el cu aceeași privire mijită putând însemna orice; din acele clipe Andrei Vlădescu simțind și mai profund inutilitatea prezenței sale acolo, încă sperând, dar stinghereala sau teama în fața Autorității, așezate în trei exemplare, să-l asculte, sporind și gâtuindu-l dintr-odată și văzându-se, din afară, în chiar acea clipă, pe scaunul simplu, mărunt și becisnic, cântărit și judecat de cei trei aflați de partea cealaltă a mesei, cufundați în scaunele moi, tapisate, și uitându-se la fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
scutindu-mă în același timp de sarcina de a lua inițiativa. Și astfel, cu cât ne apropiam mai mult de King’s Cross, cu atât mai mult îmi doream ca ea să rămână în metrou. La fiecare stație, mă simțeam gâtuit de o spaimă surdă și perspectiva de a intra în vorbă cu ea începea să devină tot mai dezirabilă, în timp ce chipul și silueta ei căpătau proporțiile desăvârșirii. Leicester Square, Covent Garden. Holborn. Eram sigur că va coborî la Holborn, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a trecut pe roșu la un stop și a virat greșit pe Madison, drept În traficul de pe contrasens. S‑au izbit În plin de un taxi, pe partea șoferului și, ăă, mă rog, știi ce a urmat. S‑a oprit gâtuit de emoție și mi‑am dat seama În acel moment că lucrurile stăteau mai prost decât mă lăsase toată lumea să Înțeleag. În ultima jumătate de oră nu făcusem decât să pun Întrebări - Întâi mamei, pe urmă tatei și acum lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
perfect ca să se logodească cu mine sau să facă vreo chestie tradițională de genul ăsta. — Dar poate... vreau să spun, nu poți ști niciodată, s-ar putea să... să ardă de nerăbdare să fie logodnicul cuiva, doar... am zis eu gâtuită de emoție, parcă hipnotizată. Vreau să spun, toți logodnicii sunt burlaci până se logodesc, nu? Toți cei de la masă se uitau la mine de parcă eram complet sonată. Vorbeam absolut fără noimă. Îmi amintesc că eram total confuză, ca urmare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fost liber și nu e, sunt sigură că nu l-ar interesa persoana mea, spre norocul lui, fiindcă nici el nu m-ar interesa pe mine, i-am răspuns. Patrick se întoarse la masă împreună cu Madeleine. —Dumnezeule! le spuse ea gâtuită de emoție lui Lara și Jolene. Dumnezeule, asta-i cea mai fericită zi din viața mea. Voi două, fetelor, sunteți formidabile. Sunteți amândouă niște persoane deosebite. Mulțumesc din suflet că m-ați ales pe mine. Puteți să mă vizitați oricând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
s-o sărute. De fapt dorește mai mult. Să fie mereu lângă ea, să o facă fericită. Și nu pentru câteva zile, o lună, un an. Pentru toată viața. Pentru totdeauna. Dar glasul ce trebuie să-i dezvăluie sentimentele, se gâtuie. Nu reușește să articuleze nici un cuvânt. Știe că muțenia devine mai penibilă decât orice manifestare, chiar și una prost aleasă. Rătăcit în neputința de a putea spune ce simte, are sentimentul cumplit de înspăimântător al unei ocazii ratate. Îi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]