660 matches
-
ȘI SIMPLU PRIMĂVARĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1556 din 05 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului bondari din floare se desprind albine-n roi nebun se prind vrăbii în stoluri înfioară adânca liniște doboară foiesc prin pajiști gâze mii torc tril în ceruri ciocârlii valsează ireal un flutur ici colo norii umbra-și scutur copacii ramuri împletesc sub vânturi frunzele foșnesc e pace-n case și afară e pur și simplu primăvară *** Referință Bibliografică: pur și simplu primăvară
PUR ŞI SIMPLU PRIMĂVARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353746_a_355075]
-
înmugurirea, Pendula de sus, într-un joc vrăjit. În văzduh aurul, din nou, dospește Aruncat zilnic de pe roata de foc, Amorțit pământul se învârtește Deși ni se pare că el stă pe loc. Se țes, urcând, arome visătoare Și larma gâzelor ieșind din pământ. Ca-ntr-un miracol își plimbă o floare Fâșia de umbră, atinsă de vânt. Se-ntâmplă ca cerul să se-nvelească C-un strat pufos, dar... clätinat usor Să-ncerce, tot mai jos, să se topească Pe
APRILIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354118_a_355447]
-
și cerul a albit pe fondul lui e un verde- praz unde râde codrul și unde se joacă ciocârlia urcând și coborând înaltul cerului ca un luping de avion soarele zburdă nebun ca un copil scăpat într-o recreație cântă gâzele în nuntirea lor celestă printre florile albe ale văzduhului deschis vederii până peste hăul lui dumnezeu minunile se transformă în povești frumoase cu mirese îmbrăcate în alb ucise de săgeata lui eros întors din luptele cu gerurile iernii are harfa
POEMUL LUI NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354121_a_355450]
-
cuminte brotăcel, Intră-n mâl tu ușurel Totdeauna-i bună paza, Uite ce-aproape-i barza! Rândunica Sus, sub streașina bunicii, Este cuibul rândunicii! Cip-cirip se-aude-n zori, Plâng de foame, puișori. Rândunica-i pe tarlale Să caute de mâncare, Fluturi sau o gâză mică, Pentru puii care țipă. Gata,-i liniște în cuib, Gâze-s vara din belșug. O să creșteti iute mari Motănel, tu unde sari? Râma Abia ieși din ogor Și găinile-i dau zor, Se voia-n lume sus pusă, A
BUBURUZA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354199_a_355528]
-
Uite ce-aproape-i barza! Rândunica Sus, sub streașina bunicii, Este cuibul rândunicii! Cip-cirip se-aude-n zori, Plâng de foame, puișori. Rândunica-i pe tarlale Să caute de mâncare, Fluturi sau o gâză mică, Pentru puii care țipă. Gata,-i liniște în cuib, Gâze-s vara din belșug. O să creșteti iute mari Motănel, tu unde sari? Râma Abia ieși din ogor Și găinile-i dau zor, Se voia-n lume sus pusă, A ajuns însă în gușă! Se visa-n lume prințesă Și-a
BUBURUZA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354199_a_355528]
-
prinde putere cu fiecare clipă, cu fiecare ceas, cu fiecare zi. Se culcă în fiecare seară pentru ca dimineața să fie mai puternic, iar căldura lui să dezveleasca munții, pădurile, câmpia, să spargă lanțurile gheții care țineau captive râurile și lacurile. Gâzele se trezesc din adormire, ghioceii îi spun zăpezii că e timpul să plece. Doar eu sunt trist în toată această bucurie.Îmi văd maestrul, acest învățător și prieten drag cum se topește pe picioare.Câteodată cred că mintea îmi joacă
MOARTEA MAESTRULUI de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354220_a_355549]
-
Stela Popescu și alți câțiva artiști, a început, demult, revoluția! Ce-ar fi și cine știe dacă ar fi libertatea de azi, fără lupta lor! Cenzura pentru ei n-a fost decât o pânză de păianjen în care au încremenit gâzele mici, dar pe care fluturii mari au rupt-o. Câtă îmbuibare de nesăbuință poate avea cel ce zice că maestrul Alexandru Arșinel nu este revoluționar?! Cuvântul trebuie să fie oglinda faptei! Ce poate oglindi, așadar, un cuvânt împotriva maestrului Alexandru
ALEXANDRU ARŞINEL. REVOLUŢIE ŞI ONOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347169_a_348498]
-
și stimulat la maximum. Cum se simțea ea în acele momente de bucurie senzorială? De parcă s-ar fi aflat într-o poiană plină cu verdeață și culoare, în plină lună mai, când totul este înflorit și în deplină armonie. De la gâzele care zumzăie printre flori, la șoapta vântului ce-i mângâie șuvițele de păr. De la ciripitul păsărilor, ca într-un concert fără dirijor, la apusul soarelui, ce coboară în adâncurile mării, pentru ca dimineața să apară cu o mai mare splendoare și
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357790_a_359119]
-
priva de libertate strângându-le. Poate aveau rolul lor în ciclul de refacere zi cu zi, clipă cu clipă al naturii ca să rămână proaspătă pentru ochii trecătorilor. S-a întâlnit ca în repetate rânduri cu animalele trăitoarea colo. De la minuscule gâze la elefanți. Nu tocmai. De astă dată chiar cu o ursoaică care-și plimba ursulețul ca de pluș învățând-ul să-și culeagă hrana. S-a apropiat periculos uitându-se în ochii fiarei. Aceasta, recunoscând intențiile bune i-a permis
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
aureolă cucerită prin medicină. Pregătirile se terminaseră și au plecat, umăr la umăr în marea biserică a naturii numită pădure. Și au drumețit prin văi și ridicături oprindu-se în fața vreunei icoane mai deosebite, numite curent arbori, animale sălbatice, simple gâze sau chiar țărână. Cristalinele izvoare creau pauze dese ori pentru realimentare cu energie concretă din rucsac sau apă băută cu căușul mâinii. Au sporovăit susținându-și fiecare crezul. Galileo Galileii a redat o astfel de pălăvrăgeala în opera sa în
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
și toți cei din clasele liceale. Unii dintre ei au apărut în volumele colective editate la concursurile respective sau în reviste. În clasele mici tematica acestor compoziții literare este restrânsă la universul tangibil al copilului: mamă, școală, plante și animale, gâze, anotimpuri , joacă, jucării etc. Ele cuprind o lume în care realul se împletește cu imaginarul, pentru că necuvântătoarele, jucăriile vorbesc, se comportă ca oamenii, fiindcă personificarea este elementul primordial ce-l descoperim aproape în fiecare text. Uneori aceste texte sunt ușor
DUBLU EVENIMENT LA CENACLUL LITERAR „MUGURII” AL COPIILOR DIN COMĂNEŞTI de LEONID IACOB în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358315_a_359644]
-
Toate creațiile au fost modelate de aceeași Mână. Fiecare viață este un roman viu care se scrie undeva, în mod sigur, după umila mea părere, în genă. Cu lux de amănunte chiar. Fiind, apoi, și minuțios analizată. Atât a minusculelor gâze invizibile, cât și a „marilor” oameni. Animalele nu sunt preocupate de existența Creatorului și nici de aflarea locului unde sălășluiește El. Omul - da! Și, dacă ar fi știut lucrul acesta până acum, cred că primul lucru ce l-ar fi
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
spus că nu erau! Greierii de-atâta umbră, sus, pe scenă tremurau Arvuniți la nunta verii, rătăciți printre chitare Se-ntrebau de-o fi paraua ce-or primi, un pic mai mare. Căci scazuse mult, sărmana, de când dincolo de sat Orătănii, gâze, toate, pe stăpân s-au supărat Și-au plecat cu toată zarva, n-au mai vrut, cu toți, să stea Și-au făcut comunitate, colo-n jos, lângă derea. Satul a rămas cam gol de atunci și-i jale mare
UITE-AŞA , ÎN VÂRF DE ŞURĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358031_a_359360]
-
greieri. Luna croiește haine de întuneric festonând zarea. Bunica-și spăla în râul de platină ghemul de riduri. Ochii melcului se roteau alandala trei anotimpuri. Bunicul plângea când un fluture bolnav se pierdea în vânt. În cana cu vin o gâză făcea valuri clătinând o stea. La hoțul nocturn cățelul de usturoi a lătrat timid. Din trunchiul de brad Rapsodia Română susura-n ramuri. Urcat pe catarg un șoarece năstrușnic se credea Columb. Zmei și căpcăuni și un singur Făt-Frumos bat
PANSEURI ÎN 17 SILABE (I) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357631_a_358960]
-
primăvară Bag de seamă, deja-s semne Că dă semne primăvara. Nu mai pun în sobă lemne, Frigul nu mai pișcă nara; Mugurii se umflă-n ramuri, Mușchii vegetali și-arată, Se topesc deja pe geamuri Florile de gheață mată; Gâzele încă plăpânde Dau timid din aripioare, Guralive și flămânde Vrăbiile stau la soare; Pe-un pietroi se-ntinde, cască Și se-ntoarce ca o turtă O caraghioasă broască, Ba pe spate, ba pe burtă; Ici și colo în grădină Flori
GRUPAJ LIRIC VERNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357717_a_359046]
-
iar Emil Gârleanu are un loc privilegiat în sufletul copiilor (și al vârstnicilor cu suflet de copil) prin „duioșia și blândețea, delicatețea sufletească și umanitatea” cu care și-a creat povestirile („adevărate metafore ale candorii și fragilității”), inspirate de „universul gâzelor, plantelor și animalelor”. Deși „sever sancționat de societate” pentru nefericita epigramă denigratoare la adresa lui Mihai Eminescu, Alexandru Macedonski rămâne o figură marcantă a literelor românești, întreaga sa creație aflându-se sub semnul romantismului, al parnasianismului și al simbolismului, fiind primul teoretician
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE ARGINT A MEMORIEI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/357712_a_359041]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > LINIȘTEA AMIEZII Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1567 din 16 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului LINIȘTEA AMIEZII Pe oglinda apei Gâzele dansează, Nebunatic vântul Crește în amiază. Dorm pe mal berbecii, Berzele se plimbă, Oile spre umbră Locul și-l tot schimbă . Se înalță-n ceruri Puf de păpădie, Cucul, plin de farmec, Se aude-n vie. Cântă psalmi o mierlă
LINIŞTEA AMIEZII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357772_a_359101]
-
prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o gâză rătăcită prin grădină. Terminându-și treaba, Jeni a aprins lampa și s-a dus și ea să se pregătească de culcare. A mâncat ceva în fugă, nu prea avea poftă de mâncare în ultimul timp și a plecat în camera
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
uns... Prin cortine din culise De nori negri plouă gros, Toarnă fără jenă, ți se Face silă-n mers pe jos... Plouă enervant, satanic Cu-ndrăzneală și dispreț, Ca-ntr-un film despre Titanic, Vreme rea să te dezbeți...! Nici o gâză, nici o rază, Doar noroi, mizerie, Plouă, varsă, supurează Cu tupeu, te sperie... Vremea-n scârbă toarnă, ca să Ne deprime, s-a sucit Sfidătoare și băloasă, Totu-i ud, grețos, mucit... E o vreme de te doare Drept în suflet, și-
CA-NTR-UN VERS BACOVIAN de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360278_a_361607]
-
Autor: Cornelia Vîju Publicat în: Ediția nr. 2309 din 27 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Primăvara și-a întins șalul peste zare oferindu-i înfiorarea ei plăcută. Dealurile le-a înverzit, copacii i-a înmugurit, iar prin iarbă a strecurat gâze ce mișună vesele. Flori gingașe, scăldate în lumina caldă a soarelui, ne încarcă privirea de frumusețe, iar aerul parfumat ce se leagănă pe la ferestrele caselor, dă un farmec special celei mai răsfățate fiice a anului. Furnicile muncesc de dimineața până
PĂȚANIA BUBURUZEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360150_a_361479]
-
în gând Zonzonel. Hm! nu e așa ușor cum am plănuit. Buburuza aceasta e tare isteață și nu se lasă prinsă cu una, cu două. - Bine, fie cum spui tu! încuviință motanul, dar nu renunță la ideea de a înșfăca gâza aceasta ce începea deja să-l enerveze cu istețimea sa. Și, deodată, Buburuza se înălță și se așeză pe spatele motanului. - Spuneai că vrei să fii prietenul meu, Zonzonel? îl întrebă curioasă. - Desigur! Și dacă vrei să te convingi că
PĂȚANIA BUBURUZEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360150_a_361479]
-
soare, cântă-n delir un cuc în coastă, singurătatea lui de-o viață devine astăzi și mai fastă. el acolo își cheamă soața în orizontul dimineții când toate păsările zburdă de bucuria nouă-a vieții. fug rătăcind cărări de vis gâze și fluturi șugubeți care s-au zăpăcit și ei, umblând pe câmp aproape beți, albinele culeg nectarul dulceții florilor de mai și toată liota de gâze pornit-a nunta în alai. privighetoarea e soprana pierdută în albastrul pur, cântând în
AU ÎNFLORIT SALCÂMII IAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359840_a_361169]
-
când toate păsările zburdă de bucuria nouă-a vieții. fug rătăcind cărări de vis gâze și fluturi șugubeți care s-au zăpăcit și ei, umblând pe câmp aproape beți, albinele culeg nectarul dulceții florilor de mai și toată liota de gâze pornit-a nunta în alai. privighetoarea e soprana pierdută în albastrul pur, cântând în razele de soare de dimineață la azur. un pitpalac nebun și singur se vaietă pe un tăpșan că a îmbătrânit, săracul, și n-a ieșit de-
AU ÎNFLORIT SALCÂMII IAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359840_a_361169]
-
de furnici, șopârle, șerpi, fel de fel de gândaci, cu coarne, fără coarne, printre tufișuri stau pitiți iepurașii, bursucii, căprioarele, porcii mistreți și, iarna, chiar lupii. Primăvara păsările sunt o adevărată încântare, ele populează toată verdeața, cântă, fluieră, zboară după gâze, își fac cuiburi, se hârjonesc în soarele dulce al zilei ca niște ființe fericite ale cerului... Într-o astfel de primăvară, după o zi de plimbare cu animalele prin pădure, m-am întors acasă obosit și, dup masa de seară
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
va oferi viitorul, numai Dumnezeu va ști. Uite că se zărește luminișul. Hai să fugim, să ajungem cât mai repede în el. Se luară la întrecere care ajunge primul. Luminișul era scăldat de razele soarelui și pustiu. Doar fluturii și gâzele alergau împreună cu ei printre flori și fâneața din poiană. Se auzeau păsările cântând printre copaci și din depărtare sunetul unei tălăngi. Era poate vreo cireadă prin apropiere la păscut. Cum au ajuns în mijlocul poienii, obosită de alergătură, Ana se aruncă
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]