506 matches
-
57%). În al doilea tur de scrutin din 30 martie 2008, ea a strâns 1.423 voturi (62.22%), în timp ce pentru Boris Novac au votat doar 864 alegători (37.78%) . După patru alegeri ratate pentru postul de președinte al legislativului găgăuz , ca urmare a regrupării deputaților, la data de 31 iulie 2008, toți cei 30 deputați din Adunarea Populară care au fost prezenți la ședință au ales-o pe deputata Ana Harlamenco în funcția de președinte al Adunării Populare a Găgăuziei
Ana Harlamenco () [Corola-website/Science/313572_a_314901]
-
de câmp „Biruința” (cu sediul la Pohoarna). De asemenea, mai funționau o școală primară, club cu instalație de cinematograf, punct medical, magazin. La recensământul din 1989 la Rogojeni locuiau 491 oameni, inclusiv: 458 moldoveni, 21 ucraineni, 11 ruși și un găgăuz. </div> În 2004 s-au înregistrat 672 de locuitori, inclusiv: bărbați - 327 persoane (48,66%) și femei - 345 persoane (51,34%). Rogojeni este o localitate mononațională, predominând băștinașii: moldoveni/români - 651 locuitori, urmați de ucraineni - 14 locuitori și 7 etnici
Rogojeni (stație c.f.), Șoldănești () [Corola-website/Science/305944_a_307273]
-
confruntarea cu valurile succesive de populații migratoare nu a dus la eliminarea elementului romanic din regiune, ci dimpotrivă, la încheierea procesului de formare a poporului român și a limbii române, consecința în plan politic fiind apariția primelor formațiuni politico-teritoriale românești. Găgăuzii sunt urmașii turcilor selgiucizi stabiliți în Dobrogea, împreună cu pecenegii, uzii și cumanii, popoare care au urmat pe sultanul selgiuc Izzeddin Keykavus al II-lea (1236-1276). Mai exact, un clan de turci Oguzi au migrat către Balcani în timpul conflictelor inter-tribale cu
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
exact, un clan de turci Oguzi au migrat către Balcani în timpul conflictelor inter-tribale cu alți turci. Oguzii s-au convertit de la Islam la Creștinismul Ortodox după ce s-au stabilit în Balcanii de Est (în Bulgaria) și au fost numiți turci găgăuzi. Un grup mare de găgăuzi a părăsit mai târziu Bulgaria și s-a stabilit în sudul Basarabiei împreună cu un grup de etnici bulgari, la începutul secolului XIX. În 1812, Basarabia, jumătatea estica a Principatului Moldovei, a fost ocupată de Imperiul
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
Oguzi au migrat către Balcani în timpul conflictelor inter-tribale cu alți turci. Oguzii s-au convertit de la Islam la Creștinismul Ortodox după ce s-au stabilit în Balcanii de Est (în Bulgaria) și au fost numiți turci găgăuzi. Un grup mare de găgăuzi a părăsit mai târziu Bulgaria și s-a stabilit în sudul Basarabiei împreună cu un grup de etnici bulgari, la începutul secolului XIX. În 1812, Basarabia, jumătatea estica a Principatului Moldovei, a fost ocupată de Imperiul Rus și triburile Nogai care
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
jumătatea estica a Principatului Moldovei, a fost ocupată de Imperiul Rus și triburile Nogai care locuiau în mai multe sate din Basarabia de Sud (sau Bugeac) au fost obligați să părăsească zona. Între 1812 și 1846, rușii au recolonizat cu găgăuzi aduși din estul Bulgariei (care a rămas sub Imperiul Otoman) într-o Basarabie ortodoxă, în principal în așezările părăsite de nogai. Ei s-au stabilit acolo, în paralel cu bulgarii basarabeni în Avdarma, Comrat, Congaz, Tomai, Cișmichioi și alte foste
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
a rămas sub Imperiul Otoman) într-o Basarabie ortodoxă, în principal în așezările părăsite de nogai. Ei s-au stabilit acolo, în paralel cu bulgarii basarabeni în Avdarma, Comrat, Congaz, Tomai, Cișmichioi și alte foste sate locuite de nogai. Unii găgăuzi s-au stabilit în partea liberă a Principatului Moldovei, care nu intra sub controlul rusesc în 1812, dar aceștia s-au mutat în zona compactă care o populează astăzi. Cu excepția a cinci zile, când a fost "de facto", independentă în
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
controlul rusesc în 1812, dar aceștia s-au mutat în zona compactă care o populează astăzi. Cu excepția a cinci zile, când a fost "de facto", independentă în iarna anului 1906, atunci când o răscoală țărănească a declarat republică autonomă din Comrat, găgăuzii au fost conduși de Imperiul Rus (1812-1917), România (1918 - 1940 și 1941 - 1944), de Uniunea Sovietică (1940 -1941 și 1944 - 1991) și Republica Moldova (1917 - 1918 și 1991 până în prezent). În momentul Marii Uniri din anul 1918, deputații găgăuzi din Sfatul
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
din Comrat, găgăuzii au fost conduși de Imperiul Rus (1812-1917), România (1918 - 1940 și 1941 - 1944), de Uniunea Sovietică (1940 -1941 și 1944 - 1991) și Republica Moldova (1917 - 1918 și 1991 până în prezent). În momentul Marii Uniri din anul 1918, deputații găgăuzi din Sfatul Țării se abțin de la votarea deciziei de a se reuni cu "patria-mamă", mai mult de teama unor represalii din partea sovieticilor, în condițiile în care bolșevicii nu renunțaseră la ideea recuperării în forță a Basarabiei. În perioada interbelică, găgăuzii
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
găgăuzi din Sfatul Țării se abțin de la votarea deciziei de a se reuni cu "patria-mamă", mai mult de teama unor represalii din partea sovieticilor, în condițiile în care bolșevicii nu renunțaseră la ideea recuperării în forță a Basarabiei. În perioada interbelică, găgăuzii devin însă una dintre cele mai bine integrate comunități etnice din Basarabia. Toți găgăuzii cunoșteau pe atunci limba română și urau comunismul. În mod surprinzător, tot în perioada interbelică, găgăuzii votează masiv cu Garda de Fier, fiind simpatizanți ai Legiunii
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
patria-mamă", mai mult de teama unor represalii din partea sovieticilor, în condițiile în care bolșevicii nu renunțaseră la ideea recuperării în forță a Basarabiei. În perioada interbelică, găgăuzii devin însă una dintre cele mai bine integrate comunități etnice din Basarabia. Toți găgăuzii cunoșteau pe atunci limba română și urau comunismul. În mod surprinzător, tot în perioada interbelică, găgăuzii votează masiv cu Garda de Fier, fiind simpatizanți ai Legiunii Arhanghelului Mihail și ai politicii duse de Căpitan. Ortodoxia militantă și anticomunismul fervent, promovate
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
la ideea recuperării în forță a Basarabiei. În perioada interbelică, găgăuzii devin însă una dintre cele mai bine integrate comunități etnice din Basarabia. Toți găgăuzii cunoșteau pe atunci limba română și urau comunismul. În mod surprinzător, tot în perioada interbelică, găgăuzii votează masiv cu Garda de Fier, fiind simpatizanți ai Legiunii Arhanghelului Mihail și ai politicii duse de Căpitan. Ortodoxia militantă și anticomunismul fervent, promovate de legionarii români, atrag pe atunci un mare număr de etnici găgăuzi. Perioada de sub ocupația sovietică
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
tot în perioada interbelică, găgăuzii votează masiv cu Garda de Fier, fiind simpatizanți ai Legiunii Arhanghelului Mihail și ai politicii duse de Căpitan. Ortodoxia militantă și anticomunismul fervent, promovate de legionarii români, atrag pe atunci un mare număr de etnici găgăuzi. Perioada de sub ocupația sovietică, educația forțată în spiritul materialismului dialectic și științific, precum și succederea generațiilor, duc însă la o schimbare profundă a societății. Procesul de sovietizare și rusificare a fost atât de puternic în rândurile găgăuzilor, încât, în momentele de
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
mare număr de etnici găgăuzi. Perioada de sub ocupația sovietică, educația forțată în spiritul materialismului dialectic și științific, precum și succederea generațiilor, duc însă la o schimbare profundă a societății. Procesul de sovietizare și rusificare a fost atât de puternic în rândurile găgăuzilor, încât, în momentele de răscruce din anii 1989 și 1991, găgăuzii au susținut păstrarea cu orice preț a URSS-ului. Naționalismul găgăuz a început ca o mișcare în sânul intelectualilor acestei etnii, încă din anul 1980. În anul 1988 activiștii
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
în spiritul materialismului dialectic și științific, precum și succederea generațiilor, duc însă la o schimbare profundă a societății. Procesul de sovietizare și rusificare a fost atât de puternic în rândurile găgăuzilor, încât, în momentele de răscruce din anii 1989 și 1991, găgăuzii au susținut păstrarea cu orice preț a URSS-ului. Naționalismul găgăuz a început ca o mișcare în sânul intelectualilor acestei etnii, încă din anul 1980. În anul 1988 activiștii locali s-au aliat cu alte minorități etnice din Moldova pentru
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
la o schimbare profundă a societății. Procesul de sovietizare și rusificare a fost atât de puternic în rândurile găgăuzilor, încât, în momentele de răscruce din anii 1989 și 1991, găgăuzii au susținut păstrarea cu orice preț a URSS-ului. Naționalismul găgăuz a început ca o mișcare în sânul intelectualilor acestei etnii, încă din anul 1980. În anul 1988 activiștii locali s-au aliat cu alte minorități etnice din Moldova pentru a crea o mișcare militantă găgăuză. Primele manifestări publice ale naționalismului
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
mișcare în sânul intelectualilor acestei etnii, încă din anul 1980. În anul 1988 activiștii locali s-au aliat cu alte minorități etnice din Moldova pentru a crea o mișcare militantă găgăuză. Primele manifestări publice ale naționalismului și emancipării cultural-politice a găgăuzilor au declanșat reacții ostile din partea conducerii sovietice, ulterior moldovenești, ale Republicii Moldova. În decembrie 1990 mișcarea separatistă Gagauz Halkı ("poporul găgăuz"), cu sprijinul tacit al autorităților centrale din Moscova, proclamă în raioanele Comrat, Ceadîr-Lunga și Vulcănești ale RSS Moldovenești așa-numita
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
minorități etnice din Moldova pentru a crea o mișcare militantă găgăuză. Primele manifestări publice ale naționalismului și emancipării cultural-politice a găgăuzilor au declanșat reacții ostile din partea conducerii sovietice, ulterior moldovenești, ale Republicii Moldova. În decembrie 1990 mișcarea separatistă Gagauz Halkı ("poporul găgăuz"), cu sprijinul tacit al autorităților centrale din Moscova, proclamă în raioanele Comrat, Ceadîr-Lunga și Vulcănești ale RSS Moldovenești așa-numita "Republica Găgăuzia". În decembrie 1994 Parlamentul Republicii Moldova, dominat de agrarieni a recunoscut autonomia teritorială a găgăuzilor. În anul 1995 hotarele
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
separatistă Gagauz Halkı ("poporul găgăuz"), cu sprijinul tacit al autorităților centrale din Moscova, proclamă în raioanele Comrat, Ceadîr-Lunga și Vulcănești ale RSS Moldovenești așa-numita "Republica Găgăuzia". În decembrie 1994 Parlamentul Republicii Moldova, dominat de agrarieni a recunoscut autonomia teritorială a găgăuzilor. În anul 1995 hotarele noii regiuni autonome au fost stabilite în urma unui referendum zonal, în componența Republicii Moldova.
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Buduri a fost fondat în perioada 1812-1815 de către țărani ucraineni și ruși fugiți de pe moșiile din provinciile Rusiei. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii
Buduri, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318532_a_319861]
-
Gheneral Kantardjievo (în , în ) este un sat în comuna Aksakovo, regiunea Varna, Dobrogea de Sud, Bulgaria. Între anii 1913-1940 a făcut parte din "plasa Balcic" a județului Caliacra, România. Majoritatea locuitorilor erau găgăuzi. După 1940 a fost inclus în regiunea Varna. La recensământul din 2011, populația satului Gheneral Kantardjievo era de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau bulgari. Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența etnică.
Gheneral Kantardjievo, Varna () [Corola-website/Science/330397_a_331726]
-
Moldovei"). Instalarea administrației moldovenești în sudul Basarabiei a dus la nemulțumiri în rândul coloniștilor bulgari, ale căror agitații s-au desfășurat cu banii și sprijinul Imperiul Țarist . Deși statul moldovenesc și apoi cel român păstrase toate drepturile coloniștilor bulgari și găgăuzi așezați după 1812 de administrația rusă, deși fusese aprobată prin lege înființarea de școli primare de limbă bulgară, a unei biblioteci și a unei tipografii la Bolgrad (1860) și se deschisese în 1858 Liceul bulgar din Bolgrad, coloniștii bulgari au
Calceva, Bolgrad () [Corola-website/Science/318244_a_319573]
-
o comunitate mică de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 3.944 locuitori din sat, 3.882 erau bulgari (98.43%), 26 români (0.66%), 11 ruși (0.28%), 7 evrei, 6 turci și 2 găgăuzi. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aceștia distribuind clandestin țăranilor pliante și arme cu scopul de a pregăti o insurecție armată. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar
Calceva, Bolgrad () [Corola-website/Science/318244_a_319573]
-
datelor recensământului din anul 2004(4), populația satului constituie 3025 de oameni, 49.72% fiind bărbați iar 50.28% femei. Structura etnică a populației în cadrul satului arată astfel: 99.40% - moldoveni/români, 0.23% - ucraineni, 0.30% - ruși, 0.00% - găgăuzi, 0.00% - bulgari, 0.00% - evrei, 0.00% - polonezi, 0.00% - țigani, 0.07% - alte etnii. În satul Olișcani au fost înregistrate 1066 de gospodării casnice la recensământul din anul 2004(4). Membrii acestor gospodării alcătuiau 3025 de persoane, iar
Olișcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305214_a_306543]
-
sunt telefonizate. Orașul are un grad de telefonizare de 16,7%. Orașul dispune de un nod de cale ferată. Populația or. Iargara este de 5.700 persoane, dintre care moldovenii constituie 76,7%, bulgarii 14,7%. Restul 8,6% sunt găgăuzi, ruși, ucraineni și reprezentanții altor naționalități. Populația în vârsta aptă de muncă constituie 3.030 persoane. Cea mai mare parte a populației active este ocupată în gospodăria casnică -1.150 persoane și agricultură - 950 persoane. În localitate funcționează 2 instituții
Iargara () [Corola-website/Science/305254_a_306583]