1,239 matches
-
Acasa > Literatura > Naratiune > GOLFUL LINIȘTIT Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 898 din 16 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Astăzi, sunt mult prea zbuciumată de gălăgia ce alungă liniștea de la porțile sufletului meu. Mi-e dor de armonie, de acele zile când, liniștea coboară lin din lumină, alungând furtuna și panica stârnite în suflet. Mi-e sufletul un porumbel călător care-și caută echilibrul, scrutând orizontul
GOLFUL LINIŞTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363536_a_364865]
-
i se defectează “jucăria”, ca în bancul cu ascuțitoarea! O fi existând protecție pentru asemenea situații?... Nici pe străzile înguste, unde cântau niște gheișe îmbrăcate cu chimonouri mai sumare, nu este mai sigur... Nu te-ai aștepta să auzi atâta gălăgie în baruri și discoteci, unde au și ei “aurolacii” lor, fumând țigări cu droguri. Mai pașnici par oamenii străzii, care dorm pe niște cartoane mari (nicidecum tatami), în lungile ganguri “înmărmurite” și încălzite. Referință Bibliografică: Gheișele din Kyoto - fragmente din
GHEIŞELE DIN KYOTO – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “JAPONIA 1999”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362498_a_363827]
-
totuși parcă mai sunt copil. Acum învăț încă din abecedare, căci sunt încă la antici, pe care îi găsesc: Aristotel, Platon, Seneca. Doamne! De unde știau ei ce e în lume? Ne întrebăm, dar tot de la ei învățăm. v Lume multă, gălăgie. S-a deschis o pizzerie. Lume multă, furnicar, s-a deschis un cafe-bar. Vrei să cumperi un ziar, stai la coadă. La impozit când plătești, „lumea asta-i tare șoadă”, stai la coadă. Dar ce? Coada asta-i de mâncare
FILE DE JURNAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360881_a_362210]
-
egoiști, își închipuie tot timpul că ei sunt cineva pe lumea aceasta, și că li se cuvin foarte multe. Sunt sterpi ca steiul și n-or să lase nimic în urma lor, deși când au fost pe pământ au făcut atâta gălăgie și s-au scremut atât de tare că ai fi zis că mută munții din loc. Vor să fie respectați, să li se dea mereu, dar iau ei, nu mai așteaptă să le dea cineva. Am întâlnit și mari ticăloși
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
O, cara mia, cară-mi cărămida în casă. Bourbonii lucrau câte 18 ore pe an. De asta vinul este negru ca un catran. În depărtare un lup lătra la strămoși, îi răspundeau obraznic doi caltaboși. Se trezeau morții, ce-i gălăgia asta? Întreabă pe Popeasca. Valul ușor al unui discurs apatic, duios aspazia trecea prin anastasia. Vorbind cu nasul, riști să pierzi parastasul. Ce masă, ce rasă. Ochii m-au lepădat, ciudată floare fără parfum iodat. Diavolul citește ziarul cu primarul
POPESCU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364139_a_365468]
-
vecine, unde erau unguri, să le spună ce se întâmplă în satul lor. I-au rugat să vină în ajutorul preotului bătrân care a fost întotdeauna un om pașnic și bun. El a fost liniștit și nu a făcut niciodată gălăgie ca cel tânăr, care îndemna să ne unim cu țara. Au venit oamenii din satul vecin și l-au salvat pe bunicul. Până târziu, peste ani și ani, groapa a rămas mărturie a ceea ce putea să se întâmple... Firul poveștii
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI – CRÂMPEIE DE VIAŢĂ ŞI ISTORIE, POVESTITE PE VIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2327 din 15 mai 20 [Corola-blog/BlogPost/363097_a_364426]
-
mileniu. Voia lui Dumnezeu a fost să se stabilească în Țigănești, deși comunele sunt foarte apropiate. A ales „Loc de mânăstire/ și de pomenire” peste calea ferată, în vârf de deal, unde este mai multă liniște în duh, departe de gălăgia și forfota localității. S-a așezat pe treabă cu mare sârg și împreună cu credincioșii, a început să se înalțe mânăstirea. - Părinte, l-am întrebat eu, cum ați luat hotărârea să veniți prin locurile noastre, venind tocmai din îndepărtatul Maramureș? - Sfânta
MĂNĂSTIREA „SFÂNTUL GHEORGHE” DIN COMUNA ŢIGĂNEŞTI-TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368551_a_369880]
-
să-l căutăm și să-l cunoaștem pe moș. - Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! Și își continuară zborul, fâlfâind din aripile lor mari și cotănind întruna, mult timp. Seara le prinsese zburând și pe ele, ca și pe moșii cei negri, făcând gălăgie și căutând lăcașul Moșului. La un moment dat, văzând că zburau când într-o parte, când în alta și nu-l zăreau pe niciunde, una dintre cotane vorbi: - Fetelor, cred că nu-l vom găsi pe moșul nemuritor. Probabil nu
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
Gerilă, unul din cei care se împotrivesc Crăciunului, și vor să-i facă rău lui Moș Crăciun. Cotanele ascultară poveștile viscolului și ale zăpezii. Apoi nu mai spuseră nimic câteva clipe. Fâlfâiră din aripi, rotindu-se pe loc și făcând gălăgie. Văzând asta, zăpada își continuă vorba: - Acei moși negri, împreună cu stăpânul lor Moș Gerilă vor să-i facă rău lui Moș Crăciun, vor să-l împiedice pe acesta să-și ducă la îndeplinire sarcina pe care o are. Nu știu
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
spui tu, stăpână a cotanelor, unde i-ați găsit voi pe moșii negri? - Mda, în colivia aceea mare, răspunse acesta. - Aha! vorbi din nou zăpada, și nu vă-ntrebați, oare de ce erau bine zăvorâți acolo? Cotanele începură să facă o gălăgie de nedescris, dar stăpâna lor tăcea. Aducându-și aminte de moșii cei negri, de când îi găsise în colivia cea mare și până în momentul când plecaseră în zbor, în chip de umbre, se gândi în sinea lui: ,, Cred că ar trebui
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
Viscol, drăguță Zăpadă, vă mulțumesc pentru tot ce ne-ați spus. Dragele mele surioare, haideți să-l căutăm pe moșul nemuritor. - Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! Apoi părăsiră locul de unde vorbiră cu zăpada și cu viscolul în fâlfâiri de aripi și în gălăgie. Zburară mult timp, uitându-se peste tot după Moș Crăciun, până văzură niște mogâldețe care se mișcau pe pământ. Uitându-se mai bine, cotanele bănuiră că au găsit lăcașul moșului nemuritor. Fără să mai cotănească, își îndreptară zborul spre pământ
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
cea luminoasă, intrând înapoi pe ușa aurie de unde ieșiseră. Apoi steaua se îndepărtă și ea, strălucind pe cer, în timp ce cotanele și moșii furioși o priveau. Peste câteva clipe, păsările își luară și ele zborul, fâlfâind puternic din aripi și făcând gălăgie, fără să se mai sinchisească de Moș Gerilă și ai lui, care urlau de furie, din cauza neputinței. Auzindu-le urletele și fiindcă li se părea că sunt insuportabile, viscolul începu să arunce cu troienele de zăpadă în colivie și în
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
Mă rătăcisem prin atâtea cabinete și laboratoare. N-am prea avut până acum nevoie de doctori. M-am bucurat, până la această vârstă, de o sănătate destul de bună. Numai să nu vorbesc într-un ceas rău! Doamne ferește! Pe hol era multă gălăgie, semn că erau mulți copii. De toate vârstele și de toate culorile. Un țigănuș, obosit de viață și de sărăcie, se certa cu o asistentă. Ba nu, se ruga de ea să-i primească băiatul să-i facă analizele. Uitase
O FEMEIE ADEVĂRATĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367372_a_368701]
-
se auzea sforăitul zguduitor al mamei,”Jocul cu sticla”, „De-a ascunsa”. Cât se auzea sforăitul, era ok. Când nu, ne temeam fie că ne spionează, fie că, în curând, ne cheamă în casă. “D-na Luci, dar cum suportați gălăgia lor?” mai întrebau vecinii. “Eeeee ... sunt copii! Unde să se joace și ei?” Erau clipele când aveam convingerea că am cei mai înțelegători părinți din lume. Cel mai mult mă intrigau momentele când veneau unii dintre copii să i se
VACANŢELE DE ALTĂDATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367384_a_368713]
-
eroi, castele și păduri magice... În “Petale de suflet” mi-am regăsit parcă frânturi din copilărie. Citind, mă și văd parcă, undeva la casa bunicilor mei. Îi văd pe cei mai drăgălași căței întâmpinându-mă la poartă, ce veselie, ce gălăgie... Apoi, venea împleticindu-se gânsacul, făcea atâta tărăboi de parcă cine știe ce făcusem, firește, mândrul cocoș mă întâmpina și el cocoțat pe gard, certându-mă parcă pentru faptul că o lăsasem singură pe bunica... sunt multe amintiri frumoase. Autoarea, obișnuită cu lumea
POVEŞTILE COPILĂRIEI, AUTOR ANGELA BACIU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367439_a_368768]
-
el la clientul nerăbdător. De ce dai cu pumnii? De ce nu dai cu capul? Chiar așa! De ce nu dai cu capul?... Hai, dă cu capul, îl tot îndemna pe clientul vizibil descumpănit din pricina insistențelor celuilalt. Dumneata, singur? mă întrebase Cucaras, după ce gălăgia se mai domolise. Singur, spusesem. Fac un fel de tratament. Aerosolii, mai cu seamă, îmi priesc. Numai că acum inspirăm mai degrabă praf ... E cald, prea cald, repetase, ca un laitmotiv al dialogului nostru, Cucaras. Ceva e pe cale să se
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
un fel de pâclă, încât dimensiunile discului său păreau să se fi mărit. Asta e prea de tot, murmura Cucaras. E prea de tot, frate! Toate au o limită. Nu lăsa limpede să se înțeleagă la ce se referă, la gălăgia copiilor cu balonul, sau la altceva. Mai că-mi vine să plec să o caut, adăugase. Ceva mă îndeamnă să umblu după ea prin toate ungherele afurisitei ăsteia de stațiuni!... N-ar fi o idee prea bună, îl întrerupsesem, edificat
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
setea cu o bericioacă rece, așezați la masa de sub dud. Deodată ne-a atras atenția o hărmălaie care se apropria dinspre strada principală. Ne-am ridicat simultan și ne-am uitat pe uliță în sus, spre stradă. Am văzut sursa gălăgiei: pe ulița acoperită cu pietriș cobora o arătare, care fusese bicicletă dar care putea fi considerată și cărucior de butelii, călărită de trei hăndrălăi îmbrăcați numai în chiloți, dacă se poate spune și așa. Ăștia chiuiau, fiecare pe glasul lui
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
era mai anevoie, că dacă viscolea cumva risca să-și ia zborul. Ei, după cum vă ziceam, coana mea îl căprea pe Iliuță și bălmăjeau verzi și uscate. La un moment dat eu am auzit din post o formă ciudată de gălăgie, dar nu am luat-o în seamă. Mi-am văzut de-ale mele. După câteva momente m-a strigat nevastă-mea: — Ia ieși, băiete, să vezi și tu pe dracu’! Din curiozitate am ieșit în stradă și mi-am aruncat
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
cele două autoturisme cu bișonii în brațe, am „decolat” spre locul de relaxare. Bineînțeles că nu am scăpat de nepoți să nu-ș ia fiecare cățelul preferat, pe Cora și Schipi. În cincisprezece minute eram la locul de destinație. Lume multă, gălăgie, grătare fumegând și boxe date la refuz încinse de manelele, volei, dansuri populare. Ca la Turnul Babel cemai. Ne-am ales un loc la umbră, aproape de apă. Nu toți cei care venisem la picnic aveam și dreptul de a pescui
PICNIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367113_a_368442]
-
lebădă în ghearele necruțătoare ale gheții. Văzând că nu mai poate înota spre plaur, puiul începu să strige după ajutor. Tot grupul de pasări intră în panică. Țipau, băteau din aripi pornind spre malul plaurului, sau se retrăgeau într-o gălăgie generală, chemându-și puiul pe plaur. Păsările cu experiență au început să spargă gheața de la mal cu ciocurile, încercând să ajungă la pui, pentru a-l salva. Se agitau cu aripile, învârtindu-se mereu în porțiunile sparte, ca să nu înghețe
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
peste frunte. Cealaltă femeie, bine legată și îndrăzneț îmbrăcată pentru cei aproape 60 de ani purtați cu semeție pe umerii acoperiți doar de bretelele subțiri ale rochiei de culoare crem, neatentă, cu gândul plecat nu se știe unde ori din cauza gălăgiei permanente din microbuz, nu i-a răspuns. Privea și ea pe fereastră. Departe. Peste câmpul în care apăruseră case de mărimi diferite și garduri înalte de beton pe care ea nu le știa că ar fi fost în urmă cu
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
egoiști, își închipuie tot timpul că ei sunt cineva pe lumea aceasta, și că li se cuvin foarte multe. Sunt sterpi ca steiul și n-or să lase nimic în urma lor, deși când au fost pe pământ au făcut atâta gălăgie și s-au scremut atât de tare că ai fi zis că mută munții din loc. Vor să fie respectați, să li se dea mereu, dar iau ei, nu mai așteaptă să le dea cineva. Am întâlnit și mari ticăloși
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
egoiști, își închipuie tot timpul că ei sunt cineva pe lumea aceasta, și că li se cuvin foarte multe. Sunt sterpi ca steiul și n-or să lase nimic în urma lor, deși când au fost pe pământ au făcut atâta gălăgie și s-au scremut atât de tare că ai fi zis că mută munții din loc. Vor să fie respectați, să li se dea mereu, dar iau ei, nu mai așteaptă să le dea cineva. Am întâlnit și mari ticăloși
ŞTEFAN DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/368474_a_369803]
-
pe un pat dărăpănat, având deasupra capului doar un tavan îngălbenit și o lustră veche. Fără o posibilitate reală de a evada, fără să-și poată vedea părinții. Deseori, Shinji și ai săi se îmbătau și spuneau anecdote vulgare, făceau gălăgie și se comportau ca o hoardă de vandali. Fetei i se făcea frică, din ce în ce mai frică de faptul că ar putea fi nevoită să-i suporte pentru tot restul zilelor. Singura piesă pe care o mai avea drept amintire legată de
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]